Gazeta Transilvaniei, decembrie 1913 (Anul 76, nr. 263-284)

1913-12-08 / nr. 268

ABONAMENTUL: Pg an an . . . 24 Cor. Va o inv. de an 12 „ Pe trei iurti. . . o n Pantru Romfin!® s! atrSinietate ; Pg an an . . . 40 isi. ?« o juns. de an 30 „ TELSPON K­. 826. ZIAR POLITIC NATIONAL. 3 REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA T&rgul Inului Nr. 30 INSERATELE se primesc la adminis­traţie. Preţul după tarif ţi învoială. Manuscrisele nu se In­napoiază. Moştenitorul de Tron. La 18 Decemvrie n. c. a împli­nit moştenitorul nostru de Tron 50 de ani. întreagă Austria a sărbătorit a­­ceastă aniversară. Pressa austriacă a dedicat articole de o convinsă sin­ceritate Celui ce mâne va urca Tro­nul imperiului austro-ungar. Mai rar s’a văzut o manifesta­ţie atât de spontană pentru un moş­tenitor de Tron ca faţă de Francisc Ferdinand. Numai dincoace de Leitha sen­timentele au fost incolore. In vreme ce neamurile oprimate şi în deosebi noi Românii simţim o vie alipire şi sufletul nu-i plin de nădejde pentru omul care va stăpâni în curând a­­ceastă împărăţie, neamul stăpănitor şi pressa acestuia manifestează o vă­dită răceală. In vreme ce noi cu­noaştem pe deplin pe moştenitorul nostru de Tron, Maghiarii l-au bote­zat simplu şi răutăcios : Sfinx-Noi ştim, că Francisc Ferdinand ţine ca împărăţia peste care va stă­pâni mâne să devină o putere con­centrică, plină de vigoare şi impu­nătoare. Iar garanţia acestei ţării el n’o poate vedea decât în deplina e­­galitate politică, naţională şi econo­mică a tuturor neamurilor, cari alcă­­tuesc monarhia noastră. Fiind toate aceste neamuri mul­­ţămite şi egal tratate, monarhia va dispune astfel şi de armata plină de avânt şi entuziasm şi gata de a apăra oricând şi în contra oricui graniţele împărăţiei noastre. De armată s-a îngrijit şi până acum Francisc Ferdinand, dar e convins că o armată lipsită de en­tuziasm, o armată fără suflet nu va putea învinge. Iar pentru ca să-i dea acest suflet, Francisc Ferdinand monarhul de mâne, să gândește deja de pe acum la dreptatea, care va trebui să se împartă de­o potrivă tuturor neamurilor din monarhie. Iată deci, că pentru noi moşte­nitorul de Tron nu e sfinxul, care e pentru Maghiari. Noi îl cunoaştem pe deplin şi­­ aşteptăm ca pe omul chemat să împlinească nădejdile­­ noastre. Pentru Maghiari e Sfinx din simplul motiv că ei nu văd şi în moş­tenitorul de Tron pe apărătorul pri­vilegiilor şi al prejudecăţilor lor oli­garhice feudale. Bărbat integru, caracter rezolut, cap luminat, inteligenţă superioară, Francisc Ferdinand are ceva din personalitatea lui Iosif al II-lea şi gândul nostru sboară la acel­­îm­­părat, la care se­ închină încă me­reu pătruns de o cucernică credinţă în împlinirea nădejdilor sale — po­porul nostru. Din mijlocul durerilor în care ne sbatem astăzi, din mijlocul amă­răciunilor nemeritate şi al multor de­cepţii, noi, neamul care ne-am pur­tat cu atâta credinţă faţă de Tron şi care am dat atâţia ostaşi — eroi Habsburgilor, aducem omagiile noas­tre din prilejul aniversării de 50 de ani de la naşterea sa moştenitorului nostru de Tron şi drept tribut pen­tru înaltele sale intenţii, ce ţine să le realizeze. II asigurăm de dragos­tea şi alipirea noastră neclintită. (Convocare. Adunarea generală extra­ordinară a comitatului Făgăraş fiind convoctă pe 22 Decemvrie a. c. st. n. On, membrii ai clubului comita­­tent român, sunt rugaţi a lua parte la consfătuirea ce va avea loc la 21 De­cemvrie, seara la 7 oare în sala dela grădina »Mexico«. Făgăraş în 15 Dec. 1913. — Dr. Ioan Şenchea, prezident. Matei C. Juga, secretar, I­smem­roaţiei. Camera Croaţiei a fost convocată pe 27 i. c. In ziua următoare se va constitui camera şi se va pune la ordinea zilei transac­ts financiară cu Ungaria. A. P. Bănuţ O felicitare călduroasă. Prea Onorate Domnule Protopop ! Clipele solemne, trăite sub impre­sia incidentului promovării Reverenţiei Tale la treapta ierarchică de vicepro­­topop şi gradul de şef tractual, vor rămânea adânc gravate în sufletele noastre tinere şi entuziaste. înţeleg grupul acela de cinci turişti, pe care ne-aţi onorat când aţi fost în Cluj, de ne-aţi tractat cu patru runde de bere. Impresiunea, pe care aţi făcut-o atunci asupra fragedelor mlădiţe ale bisericei noastre seculare a fost ex­celentă şi toţi ne-am convins deja pri­ma vista, cum zice latinul, despre înaltele calităţi sociale, economice şi na­ţionala ale personalităţii DVoastră, care deşi abia de 30 de ani astăzi, întru­paţi pe mirele iubit de toată suflarea tractuală. In zadar, căci modestia totuşi arată meritele omului — ea îi acopere, fără însă să­­ ascundă. De exemplu viorica. Ea totuşi trebue să se trădeze oame­nilor , prin parfumul ei tăinuit insă plăcut mirositor, căre­i simte omul în­dată, cât ce-o vede. Mulţumesc încodată în numele colegilor jurişti pentru delicata aten­ţiune şi dorim cu toţii ca jugul în care vaui băgat capul să se relativ moale şi sarcina uşoară, iar firul vieţii să vi-l lungească Creatorul pentru ca să, puteţi aduce jertfe cât mai multe şi mai îndelungate pe altarul culturii române, a iubirii de b­ere, fimbă şi nea­mul nostru recunoscător. Vivat ! Crescat ! F­oriat ! Să tră­î­s­­ă ! . In numele celor 5 jurişti : Subsemnatul. Iar acuma dă-mi voie, mult sti­mate Domnule Leucă, ca într’un ton mai familiar, adecă personal să-ţi adre­­sez şi eu din parte-mi câteva cuvinte călduroase, isvorâte din adâncul inimei mele simlitoare şi devotate pentru totdeauna. O ta­nă a sufletului meu plăpând ce înnoată şi dânsul la suprafaţa mării sărate a acestei vieţi, de mult, dorea svârcolindu se în sfera puterilor sale, ca să vază odată faptul aşteptat al zilei sărbătoreşti ! N’am spus’o Nu ! Pentrucă n’a­­veam cui şi de ce. Nu aflasem încă un înţelegător de suflete zbuciumate în lupta pentru existenţa vieţii, cum sânt firm convins că am aflat în fine în persoana mult preţuită a D-Tale. Vitregitatea împrejurărilor actuale foarte încordite, în care mă aflu acu­ma, mă îndeamnă sa fac un p­s care la suprafaţă s-ar părea la prima ve­dere prematur, dar în fund ar fi des­tul de matur şi foarte acomodat pen­tru evitarea unei complicaţi nepre­văzute, eventual neplăcute, în sânul familiei mele. A fi de­scendent dintro familie ţărănească este desigur o onoare dacă judeci, dar şi o mare piedecă în des­­voltarea culturală—social a indivi­dului, care trebue să lupte cu preju­­diciile înrădăcinate ale ţăranului ro­mân, dacă acela este din întâmplare tatăl cuiva d. e. De aceea nu mă jenez absolut a ţi-o spune DTale, pentrucă ştiu că cunoşti fundamental relaţiunile mate­riale ale părinţilor mei. Şti dease­­menea, din auzite, că fratele meu Anchedim învăţătorul, s’a căsătorit şi ca atare e foarte natural, că îşi va vedea de aci înainte de ale sale. Tata, copleşit de greutăţile finanţiale ale zilelor moderne, este într’o continuă nelinişte ps­chică, o luptă internă quasi, îngrijorat de cele ce-mi vor mai trebui până la terminarea cursuri­lor restante, trei la număr. Pot să zic, că după multe fră­mântări am decis în fine chesta, aflând totodată şi modalitatea sigură prin care atât părinţii cât şi eu am putea fi absolut liniştiţi în conştiinţa noastră — prin urmare îndrăznesc a mă adresa, respective mai clar zis, a apela la recunoscuta bunăvoinţă a DTale, rugând acceptarea modalităţii propuse şi anume : întreb, oare putea mi­ s’ar asigura mie din partea băncii pe care cu cinste şi pricepere o conduci, o rentă anuală de 50 coroane lunare pe un an de stu­diu, pe lângă doi curenţi, capabili de-a solvi în împrejurări de­ aşa natură? Aceasta este întrebarea cardinală şi cred, ba sânt convins, că rezolvarea ei pozitivă ar fi singurul mijloc eficace care mi-ar putea reda liniştea sufle­tească pierdută şi dorul de muncă în­tre cadrele competinţei mele de ju­­rist, vrând a face studii serioase şi in­structive. Nu voesc, Doamne-fereşte, să pro­fit oarecum de ocazie, sau cine ştie cum să exploatez quasi chestia d-tale din punctul de vedere că eşti director al băncii, ci mai mult de frica even­tualelor neînţelegeri familiare între tatăl meu (ţăranul conservativ şi reac­ţionar) şi între fratele meu de curând însurat, care fiind un ouicăr ordinar, crede că voiu ruina familia întreagă prin studii prea îndelungate — ceea ce să înşeală grozav! De aceea Vă rog fierbinte a mijloci, respective a inter­veni pe lângă cei competenţi intru re­alizarea acestei dorinţe ardente, care doream de mult să fie odată fapt pozi­tiv. Sânt, firm convins, că D ta vei în­ţelege situaţiunea critică în care mă găsesc şi vei colabora întru ameliora­rea ei. De încheere Te asigur, că pentru mine personal a fost o satisfacţiune strălucită, când am auzit că Venerabi­lul Conzistor s’a convins în fine de meritele D-tale şi de dreptatea chestiei şi punând gurile cele rele cu botul pe labe, a hotărât aşa, cum nu se putea altfel, să fi mirele tânăr dar competent şi de toţi iubit al tractului nostru. In aşteptarea urgenta a răspunsu­lui în ce priveşte chestiunea ardentă, — rămân cu profundă stimă, de bine voitor. Cluj, la 15 Martie n. 1913 Hanibal stătea jurist pe anul I. * Gobzia de miniştri român, ţinut ala căeri a autorizat semna­rea convenţiunei poştale cu statele balcanice. irX»rodfttu3 tSîî» S3. Ciw&a» a fost o­­ferit lui Prrjosz Lijo”, red retorul ziarului „Vi­lág­. Parjesz a primit ofertul şi în favorul lui vor agita democraţii Jászi Oszkár, Pető, Brody Ernö, ' ásisonyi etc. care au sosit i­n cerc. Ale­gerea s­e face Lu­ii, Ansli­i şi Au­stro-Ungir­ia. Contele Mensdorff-Pouilly, ambasadorul din Londra al monarhiei austro-ungare se află de prezent în Viena. In cercu­rile diplomatice se știe, că venirea am­basadorului la Viena stă în legătură cu vizita, ce a făcut-o moștenitorul de tron Francisc Ferdinand la Londra. Amba­sadorul va raporta M­oale despre schim­bul de idei ce s’a făcut cu ocazia vizi­tei moştenitorului la Londra şi va avea întrevedere şi cu contele ,Berctold. Se afirmă din sursă sigură, că relaţiile po­litice dintre Anglia şi Monarhie s’au îmbunătăţit mult în timpul din urmă. Iden­­­l­tarea, graniţei din­tre Grecia şi JLiasania. Agenţia Ştefani află că comisiunea internaţio­nală pentru delimitarea graniţei dintre Albania şi Grecia şi a încheiat lucrările, primind în unanimitate, chiar şi pentru detalii, linia propusă de Anglia, ca fi­ind conformă intereselor Italiei şi Aus­­tro-Ungariei. Corpurile legiuitoare române. Continuarea discuţiei la mesaj. D-­­r. Brătianu continuându-şi în şedinţa de Miercuri discursul mai face următoarele constatări: Din toată Cartea Verde reiese, fără voia autorului, influenţa continuă a opiniei publice asupra acţiunei gu­vernului şi a mobilizării. Dintr-o notă a d-lui Maiorescu reiese că dezideratele opiniei publice, care­­ se ştie că cerea Turtucaia-Balcic, erau mai mari decât pretenţiile oficiale. Opinia publică a avut mare in­fluenţă în chestiunea mobilizării, con­trar celor ce afirmă d-l prim-ministru că din Februarie trecut opinia publică nu s’a mai manifestat. Guvernul pro­ceda cu delicateţă extremă. Nu cerea, ci insinua, căuta să seducă, spre a ob­ţine ceea­ ce trebuia obţinut pe alte căi. Din toată atitudinea României, reiese lipsa de conştiinţă în ce priveşte rolul şi puterea ei. La conferinţa dela Lon­dra n’a cerut să între, ci a declarat că dacă i­ se oferă un joc îl primeşte, pe picior de egalitate, bine înţeles. N’a fost însă pe picior de egalitate, căci reprezentantul nostru a fost primit în conferinţă condiţionat să asiste mimai la şedinţele în cari se discută intere­sele României. Dar cam­ erau acele in­terese? Lăsăm astfel Puterilor, dreptul de a ne indica, unde avem şi unde n’avem interese. La o astfel de confe­rinţă România nu trebuia să participe, pentru demnitatea ei. Din cele ce am spus, reiese că guvernul a îngreuiat toată chestiunea până în ziua mobilizării. Teama nejus­tificată de un războiu general revenea mereu ca o piedecă în toată acţiunea noastră. Dar greşala capitală a guver­nului e necunoaşterea situaţiei noastre, e neîncrederea în forţele noastre. Nu era permis ca să se rezolve chestia Orientului, cum se făcuse, fără ca noi să mobilizăm toate forţele, să ne spu­nem cuvântul şi să realizăm revendi­cările noastre. Eu am fost de părere de la înce­put să nu cerem rectificare de frunta­rie. Nu aceia ne trebuia, ci punerea în valoare a forţei noastre, ca cel mai puternic stat în Orientul de sud al Europei. Toată această atitudine a guver­nului se datoreşte faptului că în cabi­net erau reprezentanţii a două politici deosebite. Echivocul se năştea, într’un fel sau altul, după cum primul minis­tru se uita în dreapta sau în stânga sa. Dacă guvernul se mulţumea să ne releve prin Mesaj, rezultatele păcii de la Bucureşti şi să anunţe legea de ane­xiune a teritoriilor cucerite, am fi apro­bat şi noi mesajul. Acţiunea guvernu­lui, aşa cum reiese din Cartea Verde şi încrederea care se cere în guvern, nu o putem aproba. Colaborarea are azi două progra­me şi transformarea ei în fuziune ar însemna jignirea totalităţii politice a acestei ţări. Nu mai aveţi nici motivul extern şi nici cel intern ca să mai rămâneţi acolo unde sunteţi. Sunteţi un guvern slab şi fără voinţă. Afirmarea puternică şi strălucită a regatului nostru făcută de popor şi armată ne-a adus convingerea că aces­tea sunt elementele pe care ne putem bizui în viitor. Şi atunci ne-am gândit la nevoia ca să avem un popor mai întărit, un popor mai luminat. Discursul d-lui Titu Maiorescu. Oratorul începe declarând că a auzit un discurs frumos, eleganţă în expresii, complimente la adresa adver­sarilor. In ce priveşte fondul sunt unele rectificări de făcut. Nu este exact că guvernul ar fi avut la început impresia că Turcia va ieşi victorioasă. Eram în cunoştinţă încă din iunie 1912 de ce se pregătise. Sunt acte, cari din prudenţă n’au fost publicate în Cartea Verde, cari sunt la ministe­rul de externe şi în cari veţi găsi do­vada că eram convinşi de înfrângerea Turciei. In tratatul sârbo-bulgar exista o clauzulă prin care unul trebuia să-şi dea altuia ajutor, şi amândouă erau puse sub protecţia Rusiei. Aveam deci a face cu un bloc balcanic. Şi nu pu­team face nimic nici în Ianuarie nici în Februarie şi nici în Mai. Trebuia să aşteptăm. Trenul nostru era trenul care avea să desfacă blocul balcanic. Nimeni nu tăgădueşte că a fost o mişcare naţională, care ne a dat şi nouă tăria de a proceda aşa cum am proce­dat. Dar care ministru e acela care să-şi ia răspunderea unui războiu cu statele vecine, fără a fi sprijinit de popor ? Pentru armată am votat sprijinele necesare, lucru care s-a neglijat până acum. E mai uşor să faci declaraţii pentru armată decât s­ă echipezi. Gu­vernul acesta de colaborare, care, după cum spune d-l Brătianu, nu ştie ce vrea, a cerut şi a obţinut, într-o sin­gură iarnă, enorma sumă de 270 de milioane pentru armată. Va să zică, guvernul ştia şi pregătea ceva Colaborarea n-a fost nici o piedecă în acţiunea guvernului. D­l Take Io­­nescu mi-a pus mai puţine piedeci, de­cât ar fi trebuit să-mi pună unii, cari se pretind amicii mei. Şi acum, ca şi la 1871, acţiunea partidului conservator a fost salvatoare. Opinia publică ? Cea de la Dacia, care cerea Rusciukui, Varna, Vidinul? A­­cesta este un patriotism ieftin care nu contează. In ce priveşte Cartea Verde, de­sigur că cele 300 de acte şi alte 300 cari mai sunt la minister pot da naş­tere la diferite interpretări. Vorba e : acţiunea aceasta, a avut ea de­ rezultat pacea de la Bucureşti? Am publicat toate actele pe cari le credeam necesare ca să poată jude­ca parlamentul acţiunea noastră. Am cerut să ne fiţi recunoscători? D . Dr. Istrati, raportorul, a spus : re­cunoscători poporului şi tronului, în­crezători în guvern. E altceva. Sunteţi mulţumiţi ? Să ne fie de bine. La 6 Aprilie, Serbia ne-a solicitat în mod confidenţial o alianţă, contra Bulgariei .Cam în aceeaşi vreme Grecia ne solicită şi ea o alianţă, pe motiv că cererile bulgarilor devin ameninţătoare. Puteam să nu pun aceasta în Cartea Verde? Cum, vina mea să fie că­­ am dat altă formă şi nu am publicat întreg raportul către M. S. Regele ? Dar, în privinţa acţiunei noastre, am răspuns d-lui Brătianu şi în şedinţa secretă a Senatului, când am spus că Carte poştală. Stimatului Domn Hanibal Ctăţea Jurist Universitate Cluj. 1. ) Nu ţi-am putut răspunde mai curând, fiind foarte ocupat cu serbările instalării şi celelalte. 2. ) Mulţumite, pentru călduroasa felicitare! 3) Regret, în criza actuală, impo­sibil. Hârtoape, la 16 Aprilie n. 1913 Stimător sincer: Stan Leucă ,viceprotopop. * D-lui Stan „Leucă“ preot. Hârtoape. Cucernice! 1. ) La scrisoarea unui om acade­mic nu se râspunde in 3 ziceri, plane, peste o lună—aceasta e chestie de cultură socială. 2. ) Criză! Dar pentru »doctoran­dul« Covrig, aţi avut bani. Din care cauză? Ca să poată juca cărţi la Kikaker — sau fiindcă face curte nepoatei Ltale ? I­ţi doresc să trăeşti atâta, până îl vei vedea »doctor« — că Dşoara Agata, știu că nu’l va pupa in via­ța ei. »Criză!« Hm!

Next