Gazeta Transilvaniei, decembrie 1913 (Anul 76, nr. 263-284)
1913-12-08 / nr. 268
ABONAMENTUL: Pg an an . . . 24 Cor. Va o inv. de an 12 „ Pe trei iurti. . . o n Pantru Romfin!® s! atrSinietate ; Pg an an . . . 40 isi. ?« o juns. de an 30 „ TELSPON K. 826. ZIAR POLITIC NATIONAL. 3 REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA T&rgul Inului Nr. 30 INSERATELE se primesc la administraţie. Preţul după tarif ţi învoială. Manuscrisele nu se Innapoiază. Moştenitorul de Tron. La 18 Decemvrie n. c. a împlinit moştenitorul nostru de Tron 50 de ani. întreagă Austria a sărbătorit această aniversară. Pressa austriacă a dedicat articole de o convinsă sinceritate Celui ce mâne va urca Tronul imperiului austro-ungar. Mai rar s’a văzut o manifestaţie atât de spontană pentru un moştenitor de Tron ca faţă de Francisc Ferdinand. Numai dincoace de Leitha sentimentele au fost incolore. In vreme ce neamurile oprimate şi în deosebi noi Românii simţim o vie alipire şi sufletul nu-i plin de nădejde pentru omul care va stăpâni în curând această împărăţie, neamul stăpănitor şi pressa acestuia manifestează o vădită răceală. In vreme ce noi cunoaştem pe deplin pe moştenitorul nostru de Tron, Maghiarii l-au botezat simplu şi răutăcios : Sfinx-Noi ştim, că Francisc Ferdinand ţine ca împărăţia peste care va stăpâni mâne să devină o putere concentrică, plină de vigoare şi impunătoare. Iar garanţia acestei ţării el n’o poate vedea decât în deplina egalitate politică, naţională şi economică a tuturor neamurilor, cari alcătuesc monarhia noastră. Fiind toate aceste neamuri mulţămite şi egal tratate, monarhia va dispune astfel şi de armata plină de avânt şi entuziasm şi gata de a apăra oricând şi în contra oricui graniţele împărăţiei noastre. De armată s-a îngrijit şi până acum Francisc Ferdinand, dar e convins că o armată lipsită de entuziasm, o armată fără suflet nu va putea învinge. Iar pentru ca să-i dea acest suflet, Francisc Ferdinand monarhul de mâne, să gândește deja de pe acum la dreptatea, care va trebui să se împartă deo potrivă tuturor neamurilor din monarhie. Iată deci, că pentru noi moştenitorul de Tron nu e sfinxul, care e pentru Maghiari. Noi îl cunoaştem pe deplin şi aşteptăm ca pe omul chemat să împlinească nădejdile noastre. Pentru Maghiari e Sfinx din simplul motiv că ei nu văd şi în moştenitorul de Tron pe apărătorul privilegiilor şi al prejudecăţilor lor oligarhice feudale. Bărbat integru, caracter rezolut, cap luminat, inteligenţă superioară, Francisc Ferdinand are ceva din personalitatea lui Iosif al II-lea şi gândul nostru sboară la acelîmpărat, la care se închină încă mereu pătruns de o cucernică credinţă în împlinirea nădejdilor sale — poporul nostru. Din mijlocul durerilor în care ne sbatem astăzi, din mijlocul amărăciunilor nemeritate şi al multor decepţii, noi, neamul care ne-am purtat cu atâta credinţă faţă de Tron şi care am dat atâţia ostaşi — eroi Habsburgilor, aducem omagiile noastre din prilejul aniversării de 50 de ani de la naşterea sa moştenitorului nostru de Tron şi drept tribut pentru înaltele sale intenţii, ce ţine să le realizeze. II asigurăm de dragostea şi alipirea noastră neclintită. (Convocare. Adunarea generală extraordinară a comitatului Făgăraş fiind convoctă pe 22 Decemvrie a. c. st. n. On, membrii ai clubului comitatent român, sunt rugaţi a lua parte la consfătuirea ce va avea loc la 21 Decemvrie, seara la 7 oare în sala dela grădina »Mexico«. Făgăraş în 15 Dec. 1913. — Dr. Ioan Şenchea, prezident. Matei C. Juga, secretar, Ismemroaţiei. Camera Croaţiei a fost convocată pe 27 i. c. In ziua următoare se va constitui camera şi se va pune la ordinea zilei transacts financiară cu Ungaria. A. P. Bănuţ O felicitare călduroasă. Prea Onorate Domnule Protopop ! Clipele solemne, trăite sub impresia incidentului promovării Reverenţiei Tale la treapta ierarchică de viceprotopop şi gradul de şef tractual, vor rămânea adânc gravate în sufletele noastre tinere şi entuziaste. înţeleg grupul acela de cinci turişti, pe care ne-aţi onorat când aţi fost în Cluj, de ne-aţi tractat cu patru runde de bere. Impresiunea, pe care aţi făcut-o atunci asupra fragedelor mlădiţe ale bisericei noastre seculare a fost excelentă şi toţi ne-am convins deja prima vista, cum zice latinul, despre înaltele calităţi sociale, economice şi naţionala ale personalităţii DVoastră, care deşi abia de 30 de ani astăzi, întrupaţi pe mirele iubit de toată suflarea tractuală. In zadar, căci modestia totuşi arată meritele omului — ea îi acopere, fără însă să ascundă. De exemplu viorica. Ea totuşi trebue să se trădeze oamenilor , prin parfumul ei tăinuit insă plăcut mirositor, cărei simte omul îndată, cât ce-o vede. Mulţumesc încodată în numele colegilor jurişti pentru delicata atenţiune şi dorim cu toţii ca jugul în care vaui băgat capul să se relativ moale şi sarcina uşoară, iar firul vieţii să vi-l lungească Creatorul pentru ca să, puteţi aduce jertfe cât mai multe şi mai îndelungate pe altarul culturii române, a iubirii de bere, fimbă şi neamul nostru recunoscător. Vivat ! Crescat ! Foriat ! Să trăîsă ! . In numele celor 5 jurişti : Subsemnatul. Iar acuma dă-mi voie, mult stimate Domnule Leucă, ca într’un ton mai familiar, adecă personal să-ţi adresez şi eu din parte-mi câteva cuvinte călduroase, isvorâte din adâncul inimei mele simlitoare şi devotate pentru totdeauna. O tană a sufletului meu plăpând ce înnoată şi dânsul la suprafaţa mării sărate a acestei vieţi, de mult, dorea svârcolindu se în sfera puterilor sale, ca să vază odată faptul aşteptat al zilei sărbătoreşti ! N’am spus’o Nu ! Pentrucă n’aveam cui şi de ce. Nu aflasem încă un înţelegător de suflete zbuciumate în lupta pentru existenţa vieţii, cum sânt firm convins că am aflat în fine în persoana mult preţuită a D-Tale. Vitregitatea împrejurărilor actuale foarte încordite, în care mă aflu acuma, mă îndeamnă sa fac un ps care la suprafaţă s-ar părea la prima vedere prematur, dar în fund ar fi destul de matur şi foarte acomodat pentru evitarea unei complicaţi neprevăzute, eventual neplăcute, în sânul familiei mele. A fi descendent dintro familie ţărănească este desigur o onoare dacă judeci, dar şi o mare piedecă în desvoltarea culturală—social a individului, care trebue să lupte cu prejudiciile înrădăcinate ale ţăranului român, dacă acela este din întâmplare tatăl cuiva d. e. De aceea nu mă jenez absolut a ţi-o spune DTale, pentrucă ştiu că cunoşti fundamental relaţiunile materiale ale părinţilor mei. Şti deasemenea, din auzite, că fratele meu Anchedim învăţătorul, s’a căsătorit şi ca atare e foarte natural, că îşi va vedea de aci înainte de ale sale. Tata, copleşit de greutăţile finanţiale ale zilelor moderne, este într’o continuă nelinişte pschică, o luptă internă quasi, îngrijorat de cele ce-mi vor mai trebui până la terminarea cursurilor restante, trei la număr. Pot să zic, că după multe frământări am decis în fine chesta, aflând totodată şi modalitatea sigură prin care atât părinţii cât şi eu am putea fi absolut liniştiţi în conştiinţa noastră — prin urmare îndrăznesc a mă adresa, respective mai clar zis, a apela la recunoscuta bunăvoinţă a DTale, rugând acceptarea modalităţii propuse şi anume : întreb, oare putea mi s’ar asigura mie din partea băncii pe care cu cinste şi pricepere o conduci, o rentă anuală de 50 coroane lunare pe un an de studiu, pe lângă doi curenţi, capabili de-a solvi în împrejurări de aşa natură? Aceasta este întrebarea cardinală şi cred, ba sânt convins, că rezolvarea ei pozitivă ar fi singurul mijloc eficace care mi-ar putea reda liniştea sufletească pierdută şi dorul de muncă între cadrele competinţei mele de jurist, vrând a face studii serioase şi instructive. Nu voesc, Doamne-fereşte, să profit oarecum de ocazie, sau cine ştie cum să exploatez quasi chestia d-tale din punctul de vedere că eşti director al băncii, ci mai mult de frica eventualelor neînţelegeri familiare între tatăl meu (ţăranul conservativ şi reacţionar) şi între fratele meu de curând însurat, care fiind un ouicăr ordinar, crede că voiu ruina familia întreagă prin studii prea îndelungate — ceea ce să înşeală grozav! De aceea Vă rog fierbinte a mijloci, respective a interveni pe lângă cei competenţi intru realizarea acestei dorinţe ardente, care doream de mult să fie odată fapt pozitiv. Sânt, firm convins, că D ta vei înţelege situaţiunea critică în care mă găsesc şi vei colabora întru ameliorarea ei. De încheere Te asigur, că pentru mine personal a fost o satisfacţiune strălucită, când am auzit că Venerabilul Conzistor s’a convins în fine de meritele D-tale şi de dreptatea chestiei şi punând gurile cele rele cu botul pe labe, a hotărât aşa, cum nu se putea altfel, să fi mirele tânăr dar competent şi de toţi iubit al tractului nostru. In aşteptarea urgenta a răspunsului în ce priveşte chestiunea ardentă, — rămân cu profundă stimă, de bine voitor. Cluj, la 15 Martie n. 1913 Hanibal stătea jurist pe anul I. * Gobzia de miniştri român, ţinut ala căeri a autorizat semnarea convenţiunei poştale cu statele balcanice. irX»rodfttu3 tSîî» S3. Ciw&a» a fost oferit lui Prrjosz Lijo”, red retorul ziarului „Világ. Parjesz a primit ofertul şi în favorul lui vor agita democraţii Jászi Oszkár, Pető, Brody Ernö, ' ásisonyi etc. care au sosit in cerc. Alegerea se face Luii, Anslii şi Austro-Ungiria. Contele Mensdorff-Pouilly, ambasadorul din Londra al monarhiei austro-ungare se află de prezent în Viena. In cercurile diplomatice se știe, că venirea ambasadorului la Viena stă în legătură cu vizita, ce a făcut-o moștenitorul de tron Francisc Ferdinand la Londra. Ambasadorul va raporta Moale despre schimbul de idei ce s’a făcut cu ocazia vizitei moştenitorului la Londra şi va avea întrevedere şi cu contele ,Berctold. Se afirmă din sursă sigură, că relaţiile politice dintre Anglia şi Monarhie s’au îmbunătăţit mult în timpul din urmă. Idenltarea, graniţei dintre Grecia şi JLiasania. Agenţia Ştefani află că comisiunea internaţională pentru delimitarea graniţei dintre Albania şi Grecia şi a încheiat lucrările, primind în unanimitate, chiar şi pentru detalii, linia propusă de Anglia, ca fiind conformă intereselor Italiei şi Austro-Ungariei. Corpurile legiuitoare române. Continuarea discuţiei la mesaj. D-r. Brătianu continuându-şi în şedinţa de Miercuri discursul mai face următoarele constatări: Din toată Cartea Verde reiese, fără voia autorului, influenţa continuă a opiniei publice asupra acţiunei guvernului şi a mobilizării. Dintr-o notă a d-lui Maiorescu reiese că dezideratele opiniei publice, care se ştie că cerea Turtucaia-Balcic, erau mai mari decât pretenţiile oficiale. Opinia publică a avut mare influenţă în chestiunea mobilizării, contrar celor ce afirmă d-l prim-ministru că din Februarie trecut opinia publică nu s’a mai manifestat. Guvernul proceda cu delicateţă extremă. Nu cerea, ci insinua, căuta să seducă, spre a obţine ceea ce trebuia obţinut pe alte căi. Din toată atitudinea României, reiese lipsa de conştiinţă în ce priveşte rolul şi puterea ei. La conferinţa dela Londra n’a cerut să între, ci a declarat că dacă i se oferă un joc îl primeşte, pe picior de egalitate, bine înţeles. N’a fost însă pe picior de egalitate, căci reprezentantul nostru a fost primit în conferinţă condiţionat să asiste mimai la şedinţele în cari se discută interesele României. Dar cam erau acele interese? Lăsăm astfel Puterilor, dreptul de a ne indica, unde avem şi unde n’avem interese. La o astfel de conferinţă România nu trebuia să participe, pentru demnitatea ei. Din cele ce am spus, reiese că guvernul a îngreuiat toată chestiunea până în ziua mobilizării. Teama nejustificată de un războiu general revenea mereu ca o piedecă în toată acţiunea noastră. Dar greşala capitală a guvernului e necunoaşterea situaţiei noastre, e neîncrederea în forţele noastre. Nu era permis ca să se rezolve chestia Orientului, cum se făcuse, fără ca noi să mobilizăm toate forţele, să ne spunem cuvântul şi să realizăm revendicările noastre. Eu am fost de părere de la început să nu cerem rectificare de fruntarie. Nu aceia ne trebuia, ci punerea în valoare a forţei noastre, ca cel mai puternic stat în Orientul de sud al Europei. Toată această atitudine a guvernului se datoreşte faptului că în cabinet erau reprezentanţii a două politici deosebite. Echivocul se năştea, într’un fel sau altul, după cum primul ministru se uita în dreapta sau în stânga sa. Dacă guvernul se mulţumea să ne releve prin Mesaj, rezultatele păcii de la Bucureşti şi să anunţe legea de anexiune a teritoriilor cucerite, am fi aprobat şi noi mesajul. Acţiunea guvernului, aşa cum reiese din Cartea Verde şi încrederea care se cere în guvern, nu o putem aproba. Colaborarea are azi două programe şi transformarea ei în fuziune ar însemna jignirea totalităţii politice a acestei ţări. Nu mai aveţi nici motivul extern şi nici cel intern ca să mai rămâneţi acolo unde sunteţi. Sunteţi un guvern slab şi fără voinţă. Afirmarea puternică şi strălucită a regatului nostru făcută de popor şi armată ne-a adus convingerea că acestea sunt elementele pe care ne putem bizui în viitor. Şi atunci ne-am gândit la nevoia ca să avem un popor mai întărit, un popor mai luminat. Discursul d-lui Titu Maiorescu. Oratorul începe declarând că a auzit un discurs frumos, eleganţă în expresii, complimente la adresa adversarilor. In ce priveşte fondul sunt unele rectificări de făcut. Nu este exact că guvernul ar fi avut la început impresia că Turcia va ieşi victorioasă. Eram în cunoştinţă încă din iunie 1912 de ce se pregătise. Sunt acte, cari din prudenţă n’au fost publicate în Cartea Verde, cari sunt la ministerul de externe şi în cari veţi găsi dovada că eram convinşi de înfrângerea Turciei. In tratatul sârbo-bulgar exista o clauzulă prin care unul trebuia să-şi dea altuia ajutor, şi amândouă erau puse sub protecţia Rusiei. Aveam deci a face cu un bloc balcanic. Şi nu puteam face nimic nici în Ianuarie nici în Februarie şi nici în Mai. Trebuia să aşteptăm. Trenul nostru era trenul care avea să desfacă blocul balcanic. Nimeni nu tăgădueşte că a fost o mişcare naţională, care ne a dat şi nouă tăria de a proceda aşa cum am procedat. Dar care ministru e acela care să-şi ia răspunderea unui războiu cu statele vecine, fără a fi sprijinit de popor ? Pentru armată am votat sprijinele necesare, lucru care s-a neglijat până acum. E mai uşor să faci declaraţii pentru armată decât să echipezi. Guvernul acesta de colaborare, care, după cum spune d-l Brătianu, nu ştie ce vrea, a cerut şi a obţinut, într-o singură iarnă, enorma sumă de 270 de milioane pentru armată. Va să zică, guvernul ştia şi pregătea ceva Colaborarea n-a fost nici o piedecă în acţiunea guvernului. Dl Take Ionescu mi-a pus mai puţine piedeci, decât ar fi trebuit să-mi pună unii, cari se pretind amicii mei. Şi acum, ca şi la 1871, acţiunea partidului conservator a fost salvatoare. Opinia publică ? Cea de la Dacia, care cerea Rusciukui, Varna, Vidinul? Acesta este un patriotism ieftin care nu contează. In ce priveşte Cartea Verde, desigur că cele 300 de acte şi alte 300 cari mai sunt la minister pot da naştere la diferite interpretări. Vorba e : acţiunea aceasta, a avut ea de rezultat pacea de la Bucureşti? Am publicat toate actele pe cari le credeam necesare ca să poată judeca parlamentul acţiunea noastră. Am cerut să ne fiţi recunoscători? D . Dr. Istrati, raportorul, a spus : recunoscători poporului şi tronului, încrezători în guvern. E altceva. Sunteţi mulţumiţi ? Să ne fie de bine. La 6 Aprilie, Serbia ne-a solicitat în mod confidenţial o alianţă, contra Bulgariei .Cam în aceeaşi vreme Grecia ne solicită şi ea o alianţă, pe motiv că cererile bulgarilor devin ameninţătoare. Puteam să nu pun aceasta în Cartea Verde? Cum, vina mea să fie că am dat altă formă şi nu am publicat întreg raportul către M. S. Regele ? Dar, în privinţa acţiunei noastre, am răspuns d-lui Brătianu şi în şedinţa secretă a Senatului, când am spus că Carte poştală. Stimatului Domn Hanibal Ctăţea Jurist Universitate Cluj. 1. ) Nu ţi-am putut răspunde mai curând, fiind foarte ocupat cu serbările instalării şi celelalte. 2. ) Mulţumite, pentru călduroasa felicitare! 3) Regret, în criza actuală, imposibil. Hârtoape, la 16 Aprilie n. 1913 Stimător sincer: Stan Leucă ,viceprotopop. * D-lui Stan „Leucă“ preot. Hârtoape. Cucernice! 1. ) La scrisoarea unui om academic nu se râspunde in 3 ziceri, plane, peste o lună—aceasta e chestie de cultură socială. 2. ) Criză! Dar pentru »doctorandul« Covrig, aţi avut bani. Din care cauză? Ca să poată juca cărţi la Kikaker — sau fiindcă face curte nepoatei Ltale ? Iţi doresc să trăeşti atâta, până îl vei vedea »doctor« — că Dşoara Agata, știu că nu’l va pupa in viața ei. »Criză!« Hm!