Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1914 (Anul 77, nr. 1-22)

1914-01-28 / nr. 21

Pagina 2. Satelor habsburgice a îndemnat pe­­ conţii Berchtold şi Tisza a se da la o­­ adevărată vânătoare pentru bunele graţii dela Bucureşti. Dar mulţi ma­ghiari sunt încredinţaţi că cremndu-se o Transilvanie independentă s’ar face pentru România o pradă atât­ de dorită şi de atrăgătoare că în caz de conflict european Petersburg«­ n’ar avea decât să arate cu degetul Românilor pentru ca ei să se hotărască, in ciuda simpa­tiilor politice ale regelui Carol şi mi­niştrilor lor. Politica românofilă dela Balplatz n’are de cât puţin noroc de a fi primită în cercurile maghiare şi primul rezultat ar putea foarte bine fi mărirea abisu­lui care desparte pe unguri de ger­mani.» Din acest articol se vede că d-l Georges Lechartier, deşi nu arată a cunoaşte chestiunea română, consi­deră tratativele de împăcare româno­­maghiară ca rezultatul unor combi­­naţiuni politice ale Balplatzului. De bună seamă că contele Tisza nu se conduce de idei de umanitate şi nu are în vedere nici principiul naţio­nalităţilor. Sentimentalismul nu joacă nici un rol în politica şi oligarhia maghiară, care asupreşte celelalte naţionalităţi şi n’ar renunţa de dorul principiilor la această asuprire graţie căreia poate să-şi continue domina­rea. Gestul contelui Tisza, sau poli­tica sa românofilă — după cum spune ziaristul francez — nu este provocată decât de propriile interese ale oligarhiei maghiare. Pactul româno­mag'iar. Tratativele între Români şi Tisza s’au încheiat. Aceasta e noutatea zilei şi se pare a fi adevărată. Cele comu­nicate de Tisza în ultima consfătuire vor fi desbătute încă odată în plenul comitetului naţional, unde se vor lua hotărâri definitive. Atunci se vor da comunicate în cameră şi pe cale pu­blicisstică, despre materialul şi mersul tratativelor. In acest sens s’a pronunţat şi Tisza în clubul partidului muncii. Convocarea com­­tetului. Comitetul naţional e convocat în şedinţă plenară pe Marţi, în 17 Fe­bruarie c. la Budapesta. Ziarele­­anun­ţaseră, că comitetul se va întruni în 13 şi 14­­. c Ştirea s’a iscat din cauză, că s’a vorbit de acest termin, dar în fine s’a stabilit ziua de 17 Februarie. Despre aceasta suntem informaţi din sursă autentică. Rezolvirea definitivă a chestiei pactului se apropie. Declaraţiile lui Tisza. »Pester LI.« scrie, că prim-minis­­trul Tisza a făcut Sâmbătă declaraţii interesante cu privire la pact, în clubul partidului muncii, unde se discuta cu animaţie chestia împăcării. Iată după »Pester LI.« ce a spus prim-ministrul: Tratativele cu românii, sunt din parte-mi de fapt încheiate, cum au a­­nunţat şi ziarele. Am recapitulat întreg materialul şi la sfârşit le-am arătat punctele pe care vaşi fi aplicat să le îm­plinesc în interesul poporului român, în cazul când partidul îşi va schimba programul şi va accepta ideea statului ungar unitar. Domnii cu cari am ur­mat discuţiile, au luat la cunoştinţă declaraţiile mele şi mi-au comunicat că vor cere avizul comitet­ului. Citesc că acesta se va întruni la 17 Febr. Această dată întrece termenul pe care eu trebue să­­ respect, dar nu mă voiu impedica de astfel de nimicuri. Am lăsat să se înţeleagă că doresc un răs­puns afirmativ sau negativ lămurit, căci noui concesii sunt cu totul excluse. îndată ce voiu priori răspunsul, ches­tiunea va fi prezentată p­ar­lamenti­lui spre discuţie. Cred că ar­e mai bine să mi­ se adreseze o interpelare, iar la rândul meu voiu cere ca răspunsul să fie trecut în ordinea de zi. Astfel se va putea dezbate întreagă chestiunea şi astfel ţara va primi informaţia ni au­tentice asupra cuprinsului tratativelor şi a concesiilor ce am acordat, şi va în­lătura sugestia informaţiunilor ten­denţioase lansate de presa opoziţiei. Proteste Am mai protestat contra pactului cu Românii comuna Nyárádköszvényes din Săcuime. Concesiile ce s’ar da Ro­mânilor — se zice în protest — ar fi foarte periculoase pentru maghiarism. Alt protest a ridicat șovinista societate »Széchenyi — Tárun­at* din comitatul Satmarului. In protest se declară­, că societatea consideră conce­siile de stricăcioase pentru ideia de stat maghiar, pentru unitatea statului şi pentru cultura şi educaţia naţională a poporului maghiar. Societatea face apel la toate cele­lalte societăţi să ia o asemenea atitu­dine de protestare. Ce spun ziarele. Cele mai multe din ziarele ma­ghiare confirmă ştirea, că în sinul comitetului naţional dom­inează uni­tate de păreri. Cea mai mare greutate e chestia garanţiilor, şi renunţarea la legea de naţionalitate. Ziarul »Világ« relevând acestea spune, că până la clarificarea defini­tivă a situaţiei, agitaţia partidului nu desvoaltă activitate, încheie apoi ast­fel : Comitetul îngrijeşte mult de independenţa şi unitatea sa şi hotă­rârea ce o va aduce, va avea caracte­rul de unitate filfi Sfifu­lii aranjată de Reuniunea femeilor ro­mâne din Blaj.*) — Impresii — Blaj, Ianuarie 1914. Mi-e greu, nespus de greu, rolul ce l’am luat asupra-mi de a fi un ra­portor fidel al celor văzute și auzite cu prilejul «Serei orientale», aranjată în 24 i. c. de Reuniunea femeilor ro­mâne din Blaj. Știam de mai înainte hotărârea comitetului Reuniunei noas­tre, că în locul obicinuitului bal, ne va susprinde cu o inovaţie neobicinuită pântă acum la noi, cu «Seara orientală». Afară de bogatul program artis­tic, această seară a fost completată cu un „menuipesceptionab.1. Greaua în­datorire luată benevol de membrele in Comitetul Reuniunii, doamnele Otilia Mureşan şi Virginia Precup, ca în timp de iarnă geroasă, să alerge din casă în casă pentru câştigarea de oferte şi daruri, merită să fie pomenite cu multă laudă. Recunoştinţă merită şi publicul din Blaj, care înţelegând eve­nimentul, a sărit un ajutor cu toate bunătăţile sale. Sala de gimnastică a gimnaziului a fost transformată într’o splendidă *) Publicăm această scrisoare cu o oare­care intârziere, din cau­za lipsei de spaţiu, casă naţională. Mândrele noastr­e doamne în frunte cu măiestrul Iacob Mureşan, şi ajutate de pictorul Zfiler şi condu­cătorul societăţii de «Consum» d-l Secer Pop au plănuit construirea dife­ritelor pavilioane cu de ale mâncării în aşa chip, încât după ce au fost toate obdusa cu covoare scumpe prinse in motive naţionale, iţi făceau impresia unui măreţ domn naţional. Harnicile doamne Augusta Dr. Szabó şi Lívia C. Domşa au avut în special grija de a primi darurile şi a te plasa după pavilion. La ora stabilită în program, superba noastră „casă na­ţională“, într’o atmosferă dulce şi plă­cută, străilucia de mulţimea şi varieta­tea luminilor. Vesele şi afabile se văd în fiecare pavil cu drăguţele „vânză­toare“ îmbrăcate în diferite costume naţionale şi orientale, alergând şi pu­­nându-şi în ordine lucrurile de vânzare. La oara fixată publicul începea şi face apariţia. Doamne şi domni at­ât din loc cât şi din jur şi chiar din de­părtări. Toţi rămân adânc impresionați de frumseţea aranjamentului artistic; ochii se îndreaptă spre paviloanele în­cărcate cu tot felul de mâncări și bău­­turi gunoase, cari la un moment dat se prefac în adevărate bodege. Vânză­toarele nu mai răzbesc a satis-face toate cererile, glasul şi râsetele cum­părătorilor se îngână cu ale vânzâto­­­rilor. E atâta veselie, atâta armo­nie şi atâta înfrăţire la acest târg o­rie­nt­al ! Inima-ţi bate cu putere, ochii ţi se umplu de lacrămi, când vezi dame din societatea noastră cea mai aleasă, cu o blândeţe şi gingăşie îngerească servind pe toţi deopotrivă cu aceiaşi afabilitate şi bunăvoinţă. Iată şi numele doamnelor şi domnişoarelor, caii au servit ca vân­zătoare: In pavilionul cu mâncări d-nsle Livia D. Domşa, Elena Trifan, dşoarele Leni Muntean, Eliza Bodocan, Emilia Coltor şi Otilia Pop. In pavilionul cu băuturi d-nele: Augusta Dr. Szabó, dşoareie: Gemi Pop, Veturia Denghel şi d-nii: Dr. Szabó şi Sever Pop. In pavi­lionu­l cu prăjituri dna Virginia Precup, dşoareie: Elena Podoabă, Miţi Pop, Lu­creţia Moldovan şi dl Semproniu Mun­tean. In pavilionul turcesc cu cafea, ţigarete, fructe sudice : Dna O. Mureşian, dşoarele Alma şi Lia Hodoş, Lucia Mu­­reşianu şi dl Nicolau F. Negruţ. In pa­vilionul japonez cu ceaiuri: Dna Că­milă Dr. Pop, dşoarele Valiy Pop şi Mări­oara Maior. Intimitatea fam­­iară şi mulţu­mirea ce se oglinda pe feţele tuturor, te făcea să crezi, că toţi fac parte din una şi aceaşi familie fără deosebire de rang ori condiţiune. Râs, voie bună şi glume nevinovate se desprindeau uşor în aerul cald şi parfumat al „casei na­ţionale“ In mijlocul acestei petreceri fa­miliare, aranjerii împart programul artistic al »Serei orientale«. Punctul prim a fo­st corul clerici­lor noştri, cari sub conducerea d-lui Ştefănuţ au cântat »Doina voinicească« cu soli. A succes foarte bine. In »solo« am admirat pe basul Almăşan un element tinăr ce promite mult, apoi pe tenorul Maior şi baritonul Spătar. După o mică pauză, ridicându-se cortina, apar în costume de „pădureancă“ gingaşele domnişoare Tiţa Murăşan, Doriţi Fodor, Gabriela Rusian şi Genica Pop cari au executat cu tact şi îndemnare câteva frumoase jocuri naţionale. Tot aceste drăguţe domnişoare au dansat jocul spaniol cu voalul în chip aşa de graţios, încât pu­blicul a rămas încântat de execuţia acestui joc. Muzica a fost susţinută cu c­xpetenţa-i recunoscută de măiestrul Iacob Mureşian. Când la sfârşitul dan­sului scena a fost frumos iluminată cu focuri artificiale, ţinerile dansatoare păreau nişte fiinţe din altă lume. De tot frumos şi magic a fost: focul serpentin dansat de d-şoarele Eu­genia Pop şi Marioara O. Maior. Ca două nimfe drăgălaşe au esecutat acest dans măiestru, care n­-a succes admira­­bil şi pentru care au fost răsplătite cu aplauze. Punctul ultim a fost predarea piesei lui Goetha: »Dragoste cu toane« în versuri, traducere de Şt. O. Iosif. Rolurile au fost distribuite d şoarelor Lucica Murăşan şi Valiy Pop şi d-tor Ioan Aneşan şi I. Voicu. Atât d-şoara Lucica Murăşan cât şi d-şoara Valiy Pop au fost la înăl­ţime, dovedind şi cu ocaziunea aceasta multă prezenţă de spirit, astfel, că prin eleganţa mişcărilor şi prin jocul inter­pelărilor au cucerit şi au uimit pe toţi cei ce au avut parte să le audă. Bine s’a achitat şi d-l Arieşan şi tot aseme­­nea şi d-l Voicu. O mică observare, care cred, că nu va jicni pe di­etanţi. Era mult mai bine, dacă şi cu ocazia aceasta, în Ioc de aceasta pieză grea, s’ar fi ales o bucată mai uşoară, bună­oarâ o farsă ori o comedie scurtă. Cu un cotillon succes peste aştep­tare, care a fost condus de măiestrul Mureşianu, s’a început apoi jocul şi pe­trecerea, care a decurs în o viie ani­maţie până în zorile zilei. Felicităm pe doamna Otilia Mure­şian pentru ideea de a se aranja în lo­cul balului anual, această petrecere intimă familiară, în care toţi nu am sim­ţit ca la căminul propriu şi exprimăm mulţumită şi recunoştinţă d-nelor din comitetul Reuniunei în frunte cu neo­bosita v.-preşedintă d-na Augusta Szabó, precum şi acelor domni cari au contri­buit la înfăptuirea acestei idei, care n ar trebui uitată nici pe viitor, căci această „Seară orientală’ poate fi nu­mită un adevărat eveniment artistic, vrednic de ori­ce oraş mai mare. v. m. GAZETA TRANSILVANIEI, împărţirea cercurilor electorale. Comisiunea administrativă a ca­merei a discutat în şedinţa sa de Vi­neri seara proiectul pentru împărţirea circumscripţiilor electorale, în care să stabileşte numărul circumscripţiilor şi centrele de votare. Proiectul, după câteva discursuri, a fost acceptat fără modificare. In curând el va forma o­­biect de discuţie în cameră şi va­­ vo­ta.­ Patrioţii se grăbesc cu introduce­rea creaţiunilor lor »fericitoare de patrie». Ziarele şoviniste opoziţionale nu înceată să strige în gura mare, că pro­iectul e în detrimentul rassei maghia­­re, că prin dispoziţiile lui se favorizea­ză naţionalităţile şi că Ardealul e dat pradă Românilor. Ca toate cele debita­te de aceste organe, sunt false şi exage­rate şi afirmaţile aceste. In o schiţă ce am publicat zilele trecute asupra proiectului, am constatat tocmai contra­rul. Am arătat că chiar ţinuturile ro­mâneşti sunt lipsite de mai multe cer­curi şi tendenţa proiectului este în li­nia primă apărarea intereselor maghia­­rimii. Oraşelor unde maghiarimea este în putere li se îmulţesc considerabil cercurile, iar coloritul oligarhic îi dă nizuinţa de a favoriza aşa numita »inte­ligenţă». Reducerea cercurilor naţionaliste. Referentul comisiunii, Rakovszky Ivan accentuiază, că împărţirea specia­lă a comunelor va îndeplini-o minis­trul de interne. Recomandă spre pri­mire proiectul şi ţine să constate ur­mătoarele cu privire la numărul cir­cumscripţiilor: Cele mai multe cercuri — zice referentul — le va avea ţi­nutul de dincolo de Dunăre şi dintre Dunăre şi Tisza, adecă pă­rţile cele mai ungureşti ale ţării. Ardealul va fi lipsit de cele mai multe cercuri. Faţă de numărul istoric de 98 cercuri, nu va avea decât 65. Maghariatea din punct de vedere naţionalist câştigă în total 32 de cer­curi, naţionalităţile peroi 10. Numărul cercurilor din oraşe formează ‘­ parte a tuturor cercurilor, pe când po­­pulaţiunea oraşelor este abia a cincea parte a locuitorilor. In felul acesta po­­pulaţiunea oraşelor va avea o influenţă mai mare, ca cea dela ţară. Sándor şi Tisza La desbatere au luat cuvântul şi miniştri Sándor şi Tisza. Tendinţa de a favoriza maghiarismul apare şi din cuvintele lor. Ministrul­ de interne Sán­dor schiţează principiile, pe baza că­rora s-a compus atât legea electorală, cât şi proiectul pentru cercuri. Asigu­ră că se vor avea în vedere în linia pri­mă interesele Maghiarilor. Se înmulţesc cercurile maghiare şi se va îngriji, ca să fie asigurat şi rolul inteligenţei, a­­tât a celei maghiare, cât şi a celei germane. In Ardeal în unele locuri se creiază mai multe cercuri în comitate. Cauza e, că numai în chipul acesta se poate asigura majoritatea voturilor a­­legătorilor maghiari puţini la număr şi vârâţi între naţionalităţi. In asemenea sens a vorbit şi primministrul Tisza. Insistă asupra în­mulţirii cercurilor în oraşe şi află jus­tificat acest procedeu. Referitor la Ar­deal spune că se reduce cu 10 numă­rul cercurilor, dar reprezentanţa Ar­dealului nu se schimbă In esenţă. In Lăcuime se fac cercuri cu un număr mai mic de alegători, asemenea şi la Iaşi, din considerarea culturei lor a­vansate. Citează date statistice­ pentru justificarea acestor aserţiuni şi face conclusia, că în proiect nu sunt favori­zate naţionalităţile. In fine Tisza decla­ră, că în cadrul împărţirii speciale a cercurilor, numărul alegătorilor va fi în general mai mult de 4000, şi mai puţin de 4500 în toate cercurile, fie acele cu majorităţi maghiare, române, germane, slovace, sârbe sau rutene. * Dacă considerăm aceste şi faptul că alegerile se vor face după vechiul metod, cu ameninţări, teroare şi tot felul de tertipuri obicinuite şi că vota­rea să va face în centre şi nu după comune, ne vom convinge, că chestiu­nea electorală n’a făcut nici un pas înainte, pe calea libertăţilor publice, la jurul alianţei balcanice Declaraţiunile d-lor Passici şi T. Ionescu. Primul ministru sârb, d­l Paşnici, a declarat corespondentului 7. »Neue Fr Presse« la Petersburg, că reînoirea ve­­chei alianţe balcanice, despre care s a vorbit, nici nul a fost proiectată Zvonu­rile spunând că s ar fi căutat să se câştige Bulgaria printr-o cesiune de teritoriu în Macedonia şi prin garanţii pentru populaţia bulgară din Macedo­nia, sunt fără temeiu. In conferinţele dintre d­oi­ Saso­­nov, Venizelos şi Pasici, nu s-a discu­tat decât afaceri curente ce vor fi so­luţionate într un mod paşnic. In ceea ce priveşte relaţiunile au­­stro sârbeşti, d­l Passol a spus că in­­tenţiunile paşnice dau roade de pace. --Corespondentul din Bucureşti al z­arului „Neue Freie Presse“ a avut o convorbire şi cu fostul ministru Take Ionescu care i-a făcut următoarele de­­claraţiuni: Nu cred în posibilitatea încheerei unei noui alianţe balcanice. Eşecul pri­mei confederaţii balcanice este încă în amintirea tuturor. In situaţia de azi nici Serbia şi nici Grecia nu pot face Bulgariei concesiuni teritoriale, prin cari Bulgaria ar putea fi determinată ca să se asocieze acestei noui alianţe. Toţi partizanii păcii doresc înche­­erea unei alianţe balcanice, în care ar trebui să între şi Turcia ; însă din cauza tulburărilor interne din Bulgaria, cari sunt în legătură cu politica externă, e puţin probabilă o asemenea schimbare radicală în atitudinea Bulgariei. In cursul tratativelor de pace din Bucureşti am căpătat impresia că pre­cum Serb­a nu e dispusă să cedeze ora­şele Istip şi Cocoana, astfel n ci Grecia nu ar renunţa la Cavaila. După părerea mea personală, con­ferinţele din Petersburg n-au modificat situaţia creată prin tratatul de pace de la Bucureşti. * Din cercurile diplomatice ruseşti se anunţă, că în conferinţele dintre d­nii Sasonov, Paskci şi Venizelos, la care a asistat şi reprezentantul Munte­­negrului, nu s-a stabilit o nouă alianţă între Serbia şi Grecia, dat fiindcă ve­chile tratate se află încă în vigoare. In aceste conferinţe au fost rezolvate unele chestiuni litigioase între Grecia şi Ser­bia. Intre aceste chestiuni e şi chestia graniţei de sud şi a portului Salonic, in privinţa acestui port s-a stabilit că Serbia poate întrebuinţa o parte din Nr. 21/1914, port pentru scopurile sale comerciale. Serbia a acordat Greciei concesiunile bisericeşti şi şcolare, cerute de Grecii în favoarea locuitorilor gre­ci din Ser­bia de sud. Se constată că între România şi Grecia s-a stabilit o alianţă cu privire la menţinerea păcei de la Bucureşti. O altă alianţă a fost încheiată între Bulgaria şi Turcia. Se zice că a­­ceastă alianţă ar avea caracter o­­fensiv. Reprezentanţii celorlalte state bal­canice au intervenit pe lângă diplomaţii ruşi, cerând ca să nu se acorde Turciei şi Bulgariei nici un împrumut, întru­cât e de prevăzut că el va fi întrebuin­ţat pentru scopuri războinice. Sasonov a promis că va sprijini această cerere. Inaugurarea institutului de studii sudost-europene. Bucureşti 25 Ian. 1914. Eri a fost inaugurat în sala de lectură a Fundaţiunei universitare Ca­rol I »Institutul de studii sud-est eu­ropene« întemeiat din iniţiativa d lor N. Iorga, G. Murgoci şi V. Pârvan. La această festivitate au asistat între alţii miniştrii români Porumbaru, Morţun, Duca, Dr. Angelescu, ministrul Bulga­riei Radeff, ministrul Sârbi­i Ristici, numeroşi profesori şi studenţi. Festivitatea a deschis-o d-l prof. Murgoci, care a­ arătat scopul institu­tului care este să se provoace, să se îndrumeze, să se ajute şi să se orga­nizeze cercetările ştiinţifice privitoare la toate ţările şi naţiunile din regiunea carpatică şi balcanică şi în genere din sudestul Europei şi regiunile limitrofe, ţinând seamă şi de tradiţiile vechi şi interesele actuale româneşti. Colabora­torii institutului, care îşi va începe ac­tivitatea Luni în 27 Ian. v., sunt d-nii D. I. Ghica, N. Iorga, Lebrun, Dr. Meruţ, Murgoci, S. Nicolaescu, Pericle Papa­­hagi, Răducanu, Svilodosici, Tzivara Samurcaş, Giurescu, Netzhamroer, Russo Popescu Ch­anel, etc. Al doilea orator a fost dl prof. N. Iorga, care a inzistat asupra impor­tanţei şi necesităţii studiilor de istorie comparată, a legăturilor între poarele balcanice, a cunoaşterei etnografiei, antropogeografi­ei şi psiholo­giei popu­lare Din caracterul comun al raselor din Balcani se va deduce o apropiere între popoarele cari locuesc acea re­giune. Pentru acea apropiere, pentru o înţelegere cu urmări fericite e nece­sară o iniţiativă, care crede d. lorga, va fi acea a Institutului ce a fost inau­gurat. D. Iorga a dat apoi citire urmă­toarelor telegrame trimise în numele institutului sud-est european: M. S. Regelui Carol. Inaugurând Institutul de studii sud-est european, în momentul când un act de curtenie care trezeşte simpatiile poporului nostru, întărește încă mai mult legăturile României cu o lume asupra căreia a exercitat veacuri în­tregi o aşa de adâncă influenţă, su­u­­tăm cu veneraţie în Majestatea Voastră pe aducătorul de pace, pe reprezen­tantul creştineştei idei de frăţire, pe vrednicul urmaş al lui Neagoe Basarab, lui Vasile Lupu, lui Brâncoveanu, im­periali patroni prin cultură ai Răsări­tului şi-i cerem cu încredere puternicul sprijin şi pentru opera de civilizaţie şi înfrăţire pe car­e o începem.

Next