Gazeta Transilvaniei, septembrie 1914 (Anul 77, nr. 193-215)

1914-09-19 / nr. 206

SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Un ordin de zi al coman­dantului suprem al armatelor austro-ungare publicat eri a­­nunţă că situaţiunea armatelor noastre în nordul şi sudul Mo­narhiei este favorabilă. Ofen­siva Ruşilor şi rezistenţa Sâr­bilor începe să slăbească. Luptele franco-ruso-ger­mane. Marele cartier general german comunică cu data de 1 Oct.: Spre nord și sud de Albert (localitate spre nord-est de Ami­­vens) au fost respinse puteri duș­mane cari înaintau, cu mari per­­deri. In pădurea Argone (spre vest de Verdun) atacul nostru înain­tează necontenit, deși încet. In ju­rul forturilor de la râul Maas nici o schimbare nouă. Un atac încercat de Francezi în Alsocia-Lorena (în munţii Vo­­geei de mijloc) a fost respins e­­nergic. Dintre forturile din preajma oraşului Antwerpen au fost dis­truse două. De pe câmpul de luptă din est (Rusia) nimic nou. Noul ministru de războiu al Bulgariei și ministrul Ru­siei de la Sofia. O telegramă din Socia cu data de 29 Septemvrie comu­nică următoarele: Foaia »Ruskoje Slovo« pretinde a ști, că noul ministru de războiu al Bulgariei generalul Fu­sev ar fi făcut o vizită ministrului Rusiei de la Sofia, Sawineky, şi i-ar fi declarat, că nu-şi va da consimţământul nici când ia o acţiune a Bulgariei în contra Rusiei sau a Serbiei. Agenţia Bulgară trăgând la în­doială cele spuse de »Ruskoje Slovo« ne­­comunică, cum­ că generalul Fu­sew abia la 14 zele de la numirea sa de ministru de războiu a făcut o vizită ministrului Rusiei de la Sofia. Prelungirea moratorului- Biroul ung. de corespondență comunică o­­ficial, că moratorul a fost prelungit până la 30 Noembrie st n. pe câmpul de bătaie. Renumitul publicist italian Luigi Bar­tini publică In Corriere della Sera câteva scene din tragedia, ce se desfăşură în preajma Parisului şi la care el e mart­or ocular. Mă aflu — scrie Barzini — pe şo­seaua, ce pleacă din localitatea Claye- Souilly la Meaux. Pe drum mişună că­ruţele şi vagoanele de tren, încărcate cu muniţie şi cu articole de-ale regi­mului alimentar. Vehiculele sunt trase de câte patru cai din Normandia, ro­beşti şi puternici. Unele au şi câte şase. Ele sunt însoţite de husari şi dra­goni obosiţi şi plini de praf. Un vagon­ automobil Crucea­ Roşie Înaintează rapid, fără sgorapt, duce soldaţii răniţi, din front. In şiruri lungi vin alţi soldaţi pe şosea in număr mare. Ei au să înlocu­iască pe camarazii lor răniţi sau a­­morfiţi. Un regiment de zuavi*) ţine pauză în livadă. Armele şi le-au aranjat la formă de piramide şi le-au împodobit cu flori. Printre culorile ace­stora să ză­­resc lucind săbiile şi baioneteie. *) Zuarii cuat infanterişti franezi, can­tonaţi in Algeria. (Red. „Gaz“.) — Vive la France — strigă fe­ciorii şi trupa o pune din nou în or­dine. Satele sunt părăsite. Toţi s’au re­fugiat, numai ici-colea a rămas In sat câte un preot. Aceştia conduc oficiul primăriei şi şi afacerile lor preoţeşti, pen­tru puţinii oameni, mai lipsiţi cari n’au putut să-şi părăsească casele. Duşmanul se apropie. Pe malurile canalului Lurgu strălucesc deja lăncile ulanilor germani. Trupele franceze trec podul de pe Oise, în satul Breil. Când a trecut ultimul soldat sosiră şi tiranii pe marginea canalului. Francezii abia au avut timpul necesar sâ facă să ex­plodeze podul. Dar în pripă şi-au uitat să închidă capacul ţevilor de gaz, cari erau conduse din sat. Gazul a explodat, satul s’a aprins şi a ars. In balul în care se aflau şefii armatei de aci, cazul acesta n’a deşteptat decât puţin interes. Un sat nimicit! O greşală !... Asemenea greşeli au comis în acest răsboiu şi Englezii. O trupă de cavalerie engleză a primit ordinul se distrugă podul dela Chantilly, dar din greşeală" au stricat alt pod, pe cel dela Langy, pe unde avea sâ treacă o oştire franceză, în retragere. In general se pare, că soldaţii Al­­bionului au devenit confuzi, sunt cu­prinşi de panică şi produc multe Incur­­cări Francezilor. Mă abat din calea ce duce la Meaux şi-mi îndrept paşii pe câmp că­­tră un sat, unde lupta era în toiul ei. Vin necontenit automobile şi trăsuri, cu soldaţi răniţi. . De cătră sat se aud necontenit bubuitul tunurilor şi pârăitul puştilor. Lupta se depărtează, asemenea furtunei ce trece pe încetul. Mica loca­litate din mijlocul câmpiei Charny, e plină de trăsuri cu muniţii şi cu lup­tători răniţi. Turnul bisericei a fost ruinat de un explosiv; câte­va case sunt învăluite încă în flăcări. Lupta e pe sfârşite, numai arare­ori răsună din depărtare câte un glas de tun. In câmpie, unde mă aflu, s’a încins nu de mult o luptă. Regiunea are un aspect, ca şi când s’ar fi des­cărcat o furtună nimicitoare asupra ei. Obuzierele au săpat găuri adânci în pământ. Printre iarbă stau împrăştiate ţevi de cartuşe, soirenţe pline cu sânge, ziare mototolite, toate in cea mai mare disordine. *"■ Dintr’un vagOn al «C’ruciiRoşii» coboară un ofiţer. Priveşte împrejur şi agrăieşte pe un artilerist, ce venise şi el cu vagonul: — Unde este? — Colea, lângă groapă... Şi arată în direcţia unui grup de arbori. Se vedea o figură de om, în­tins pe iarbă. — Ce este? Ce este? — întreabă câţiva sanitari. — Ce s’a întâmplat? — Un rănit zace colea, pe iarbă, pe care nu l-aţi observat. — A murit — strigă un glas. — Nu, nu şi-a dat încă sufletul. Merg şi eu acolo şi văd că rănitul e un negru din Maroc, în uniformă sură-gălbuie. Turbanul i­ se desfăcuse şi-i acoperea faţa. Zăcea de două zile în iarba mare, fără nici un ajutor, fără mâncare. Nu-1 observase nimenea. Faţa lui frumoasă de Arab se veştejise. Din când în când mijea din ochii săi ne­grii. ... Sanitarii 11 aşează în vagonul Cru­cii Roşii şi apoi pleacă...... — Iată, îmi zise ofiţerul, astfel s’au prăpădit pe câmpia aceasta neno­rocită mulţi răniţi, pe cari sanitarii nu i-au observat. Şi plecă îngrijati... (Dupa «P. Naple»). «■•v­\ 9 Nr. 206. Braşov, Vineri 2­019,­­Octomvrie 1914 Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 ABONAMENTUL Pe un an . . . 24 Cor. Pe o nim. de an 12 „ Pe trei luni. . . 8 „ Pentru RomSnis şi străinătate. Pe un an . . . 40 lei. Pe o ram, de an 20 * INSERATELE te primesc la aduioins­traţia. Preţul după tari!­fi Învoială« siXtxron s­. 22s. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manuscrisele nu se In­­napoiasă. Un episod din lupta dela Krasnik. Decorarea colonelului român Ioan Boeriu. Sub titlul „Repriviri“ („Rückblicke“) corespondentul de răsboiu al ziarului „Nene Preia Presse“ scrie o serie de articole, In care Înregistrează pe biza Informaţiunilor primite din cartierul general, evenimente şi scene din răsboiul actual Din articolul apărut ori re­producem următoarele: Un episod din lupta de la Krasnic. Regimentul de infanterie Nr. 76 din Strigoniu, comandant colonelul Ioan Boeriu, se afla la 23 August lângă lo­calitatea Polichna (spre sud de Kras­­nik). Regimentul făcea parte din grupa generalului Scharitzer și avea să asi­gure debușeul corpului de armată din­­tr’o pădure. Infanteriştii ocupaseră o parte a terenului din faţa pădurei, o apăraseră cu îndârjire trecând apoi la atac, care, cu toate perderile grele su­ferite, a succes perfect. Pe teren au rămas între alţii un ofiţer superior mort şi doi greu răniţi. Colonelul Boeriu a stat de dimineața până seara în mijlocul liniei de tiraliori. In 26 August regimentul a parti­cipat la lupta de noapte la Rudnik. (Această localitate e situată spre nord de Iaroslav la rîul San). Colonelul Boe­riu comandase cele două batalioane din rezerva brigăzii. Trupele erau isto­vite în urma luptelor premergătoare şi aveau mare nevoie de repaus. Graţie măsurilor de apărare luate de colone­lul lor trupele au putut dormi în li­nişte, la o distanţă de 500 paşi de duşmani. In 28 August a avut loc o nouă luptă de noapte la Pawlow. Regimentul din Strigoniu formase ziua avantgarda corpului de armată, se luptase neîntre­rupt şi trebuia noaptea să facă serviciul de avantposturi. Obosiţi, cum erau, au fost atacaţi de duşman. Perderiie­­n ofiţeri au fost grozave. Tocmai sosise un batalion de marş, care avea să um­ple golurile obvenite în regiment. Dar nu era timp pentru aceasta, căci bata­lionul a trebuit să între imediat în luptă. Şi iarăşi puteai vedea pe colo­nelul Boeriu în fruntea liniei de foc. Nici că-i păsa de ploaia de gloanţe şi trăgea din revolver alături de soldaţii săi. Oraţie vitejiei sale a succes să menţină poziţia trupelor sale, prin care faptă a făcut armatei un serviciu, care nu se poate aprecia îndeajuns. A şi fost distins pe câmpul de luptă cu or­dinul Leopoldin cu decoraţia de răsboiu. O observare­ în legătură cu acest episod: Am vorbit de trupe cari se dedeau somnului în imediată apropiere a duş­manului. Cetitorului, care trăieşte în împrejurări pacinice,­­ va părea impo­sibilă această situaţia... şi de puţină valoare această odihnă a soldaţilor. Dar nu-i aşa. In hărţueile numeroase şi îndelungate dela Mukden şi din faţa Port-Arthur­ului s’a întâmplat nu ara­reori, că Infanteriştii din linia de foc dormeau ceasuri Întregi cu puşca în mână şi se treziau învioraţi. Un com­batant mi-a onorat tocmai eri o în­tâmplare analogă. Era după lupta dela Cer­năuţi din 24 August. Cătră seară Ruşii, complet istoviţi, ne-au ru­gat să încheiem până dimineaţa un armistiţiu. Comandantul tru­pelor noastre n’a admis încheierea armistiţiului. Şi ştiţi ce s’a întâm­plat? Ruşii urmăriţi întocmai ca şi ai noştri, cari aveau ordin să-i urmărească, au adormit pe loc. Duşmanii stăteau faţă’n faţă la o distanţă de câteva sute de paşi, fără ca să fi luat vreunul măsuri deosebite de asigurare. Iar peste câmpul de luptă a domnit noaptea întreagă liniştea morţii . . . Puşi în libertate!­­ Cetim în »Drapelul« . Eri, Luni, după masă ne-a co­municat prim cerniţele comitatului Caraş Severin, că a primit avizul te­legrafic de la ministrul de justiţie, că a dat ordinul de a pune îni­ libertate imediat pe toţi cei 18 fruntaşi ai noştri, din părţile Orşovei, câţi mai erau deţinuţi la Caransebeş din cei ce au fost arestaţi la 26 iulie cu prilejul ordonărei mobi­­lisărei parţiale. Ne bucurăm, că în fine după multe intervenţii s’a finalizat şi a­­ceastă afacere, care ne-a apăsat su­fleteşte în aceste zile de grea cum­pănă. Burh­an­-Eddin prinţ al Albaniei. O telegramă din rRoma comunică, că Senatul albanez din Du­­razzo a ales pe prinţul Burhan-Eddin, fiul ex-sultanului Abdul-Hamid, ca prin­cipe al Albaniei. Essad-paşa ameninţă că va porni asupra Durazzoului cu 12.000 oameni. "­­ . Amânarea consiliului de coroană. Sinaia 30 Sept. n. Prim-ministrul Brăteanu a putut ori lucra puţin cu M. Sa Regele, starea Suveranului fiind ceva mai bună. Cu toate aceste Maj. Sale­­ este oprit a se obosi. Unele ziare publicaseră ştirea, că consiliul de coroană, ce fusese fixat pe săptămâna aceasta, nu se va mai ţinea. Ştirea aceasta nu este exactă. Din loc competent aflu, că, ce-i drept, consiliul nu se va putea întruni săptămâna aceada din cauza boalei Maj. Sale. Consiliul se va întruni însă în primele zile ale săptămânei viitoare, de îndată ce Suveranul va fi complet resta­bilit. C. Suprimarea poștelor stră­ine in Turcia. O telegramă din Constantinopol cu .‘data de 30 Septem­vrie a. c. aduce, știrea că începând din 1 Octomvrie 1914 se interzice pentru tot­deauna activitatea poştelor străine. Operaţiile flotei franceze la »Cattar­o. »Giornale d’Italia« spune că situaţia flotei franceze din faţa por­tului Cattaro e nefavorabilă. Ajutorul muntenegrenilor, cu toate tunurile franceze ce li s’a trimis, este cu totul ineficace. Flota franceză nu e în stareț să aducă vr’o pagubă portului Cattaro. Situaţia flotei franceză mai e­ ne­favorabilă şi prin faptul că ea nu are în apropiere neii o staţie de aprovizio­nare.. Pentru a se putea aproviziona, ea trebuie sâ părăsească mereu apele de la Cattaro. Campania presei turceşti contra triplei înţelegeri. Din Constantinopol se comunică: ziarul »Terdjumani Hakikai« blamează cu as­prime tripla Înţelegere pentru că atunci când Turcia şi-a proclamat neutralita­tea, tripla înţelegere, în loc de a păs­tra aceiaşi neutralitate faţă de Turcia, încearcă să ridice contra Turciei pe vecinii săi şi răspândeşte printre mu­sulmanii din ţările respective ştiri false contra Turciei. Ziarul încheie zicând: Turcia trebue­ să fie circumspectă. Acelaş ziar relevă contrastul în­tru agitarea lui Buxton care cearcă să atragă pe bulgari în numele principe­lui naţionalităţilor şi conduita englezi­lor în Egipt unde striveşte­ naţionalita­tea arabă.­ ­ (Localizare. De două zile, lupta decurgea fără popas, de două zile puştile răpăiau mereu, şrapnelele şi tunurile bubuiau îngrozitor, vărsând din gura lor nea­gră, valuri de foc potopitor. Orăşelul înfloritor ieri, azi se transformase in ruină. Ziduri ciuruite şi dărâmate de gloanţe, inegrite de tura, dovedeau dezastrul cumplit Duşmanul nu ne da răgaz, ne urmăreau mereu gloanţele lor ucigă­toare. Aierul vibra de pocnetele şi bu­buiturile maşinelor infernale. Ne retră­­sesem după ruinele unei clădiri eco­nomice. Din întreaga clădire, numai un zid de­­teatră mai dăinuia încă. Din adăpostul lui trăgeam în şirele duş­mane. Intr’un colţ al zidului, era pitit un cuib de rânduneie, din care trei puişori golaşi, întârziaţi, îşi scoteau din când în când ciocul lor galben şi fraged. Piuitul lor trist nu se auzea de larma asurzitoare a armelor. Pă­rinţii îngrijaţi, două rânduneie zglobii, zburau neliniştite, de colo până colo in zboruri rupte, nervoase, aducând prin viforul gloanţelor, golaşilor pai, Scrisoare cătră sergentul Gheorghe F­ . Bucşoaia-Bucovina. In gara Aradului era mare învăl­­măşală. Trenurile, care aveau să plece, erau încărcate cu soldaţi răniţi. Unii şchiopătau, alţii erau cu mânile legate la gât ori cu faţa pansată. Cu toate a­­ceste te surprindea seninătatea lor şi-ţi era mai mare dragul, să te uiţi la ei cum primeau mâncările şi zimbetele damelor de la »Crucea roşie«, a acelor dame, care înainte cu două luni dan­sau bastonul în cutare salon elegant. Intre aceşti soldaţi te-am văzut eu mai întâiu iubire Gheorghe. Stăteai pe treptele vagonului şi priveai cu ochi miraţi la lumea din jurul tău. Voci străine îţi loveau auzul şi feţe străine, te priveau uimite. — Ce om voinic ! Oare unde-i rănit ? La acestea mă gândeam şi eu, când m’am apropiat de tine. Ţi-am vorbit româneşte, căci am văzut îndată, că eşti român. Trăsăturile caracteris­tice feţei Românului, cu pielea dură, cu părul şi ochii negri nu te inşală niciodată. — De unde vii? — De la Mitroviţa. — Eşti greu rănit? — Aşi! Două gloanţe în pulpa piciorului... Şi vorba se încinse între noi. Călă­­toriam cu acelaş tren, tu acasă la satul tău din Bucovina, eu In colţul Ardealului la şcoli. Mi-ai povestit multe şi îmi pare rău, că nu pot reda în scrisoarea a­­ceasta tonul tău sincer şi comuni­cativ. Ai fost de doi ani la miliţie. Din văile frumoasei Bucovine te-au dus de-a dreptul intre munţii Bosniei la Saraievo, unde-ţi era regimentul. Po­vestea voastră, a bucovinenilor, e şi a noastră. Iţi era greu la început intre străini. Ai şi plâns poate, cu gândul la satul tău cu straie albe şi la mândra cu guriţa roşie ca un bujor. Dar la urmă te-ai obicinuit, căci Românul ce nu rabdă. Nu te mângâia nimeni, în jurul tău nu vedeai decât feţe posomo­râte. Pe lângă nemţeasca ai învăţat şi sârbeşte şi într’o zi te-ai trezit cu două stele la guler. A venit apoi focul năpraznic care va înflăcărat pe toţi. Trăgea­ţi ceasuri întregi în carne vie. Intr’o seară când

Next