Gazeta Transilvaniei, septembrie 1914 (Anul 77, nr. 193-215)
1914-09-19 / nr. 206
SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Un ordin de zi al comandantului suprem al armatelor austro-ungare publicat eri anunţă că situaţiunea armatelor noastre în nordul şi sudul Monarhiei este favorabilă. Ofensiva Ruşilor şi rezistenţa Sârbilor începe să slăbească. Luptele franco-ruso-germane. Marele cartier general german comunică cu data de 1 Oct.: Spre nord și sud de Albert (localitate spre nord-est de Amivens) au fost respinse puteri dușmane cari înaintau, cu mari perderi. In pădurea Argone (spre vest de Verdun) atacul nostru înaintează necontenit, deși încet. In jurul forturilor de la râul Maas nici o schimbare nouă. Un atac încercat de Francezi în Alsocia-Lorena (în munţii Vogeei de mijloc) a fost respins energic. Dintre forturile din preajma oraşului Antwerpen au fost distruse două. De pe câmpul de luptă din est (Rusia) nimic nou. Noul ministru de războiu al Bulgariei și ministrul Rusiei de la Sofia. O telegramă din Socia cu data de 29 Septemvrie comunică următoarele: Foaia »Ruskoje Slovo« pretinde a ști, că noul ministru de războiu al Bulgariei generalul Fusev ar fi făcut o vizită ministrului Rusiei de la Sofia, Sawineky, şi i-ar fi declarat, că nu-şi va da consimţământul nici când ia o acţiune a Bulgariei în contra Rusiei sau a Serbiei. Agenţia Bulgară trăgând la îndoială cele spuse de »Ruskoje Slovo« necomunică, cum că generalul Fusew abia la 14 zele de la numirea sa de ministru de războiu a făcut o vizită ministrului Rusiei de la Sofia. Prelungirea moratorului- Biroul ung. de corespondență comunică oficial, că moratorul a fost prelungit până la 30 Noembrie st n. pe câmpul de bătaie. Renumitul publicist italian Luigi Bartini publică In Corriere della Sera câteva scene din tragedia, ce se desfăşură în preajma Parisului şi la care el e martor ocular. Mă aflu — scrie Barzini — pe şoseaua, ce pleacă din localitatea Claye- Souilly la Meaux. Pe drum mişună căruţele şi vagoanele de tren, încărcate cu muniţie şi cu articole de-ale regimului alimentar. Vehiculele sunt trase de câte patru cai din Normandia, robeşti şi puternici. Unele au şi câte şase. Ele sunt însoţite de husari şi dragoni obosiţi şi plini de praf. Un vagon automobil Crucea Roşie Înaintează rapid, fără sgorapt, duce soldaţii răniţi, din front. In şiruri lungi vin alţi soldaţi pe şosea in număr mare. Ei au să înlocuiască pe camarazii lor răniţi sau amorfiţi. Un regiment de zuavi*) ţine pauză în livadă. Armele şi le-au aranjat la formă de piramide şi le-au împodobit cu flori. Printre culorile acestora să zăresc lucind săbiile şi baioneteie. *) Zuarii cuat infanterişti franezi, cantonaţi in Algeria. (Red. „Gaz“.) — Vive la France — strigă feciorii şi trupa o pune din nou în ordine. Satele sunt părăsite. Toţi s’au refugiat, numai ici-colea a rămas In sat câte un preot. Aceştia conduc oficiul primăriei şi şi afacerile lor preoţeşti, pentru puţinii oameni, mai lipsiţi cari n’au putut să-şi părăsească casele. Duşmanul se apropie. Pe malurile canalului Lurgu strălucesc deja lăncile ulanilor germani. Trupele franceze trec podul de pe Oise, în satul Breil. Când a trecut ultimul soldat sosiră şi tiranii pe marginea canalului. Francezii abia au avut timpul necesar sâ facă să explodeze podul. Dar în pripă şi-au uitat să închidă capacul ţevilor de gaz, cari erau conduse din sat. Gazul a explodat, satul s’a aprins şi a ars. In balul în care se aflau şefii armatei de aci, cazul acesta n’a deşteptat decât puţin interes. Un sat nimicit! O greşală !... Asemenea greşeli au comis în acest răsboiu şi Englezii. O trupă de cavalerie engleză a primit ordinul se distrugă podul dela Chantilly, dar din greşeală" au stricat alt pod, pe cel dela Langy, pe unde avea sâ treacă o oştire franceză, în retragere. In general se pare, că soldaţii Albionului au devenit confuzi, sunt cuprinşi de panică şi produc multe Incurcări Francezilor. Mă abat din calea ce duce la Meaux şi-mi îndrept paşii pe câmp cătră un sat, unde lupta era în toiul ei. Vin necontenit automobile şi trăsuri, cu soldaţi răniţi. . De cătră sat se aud necontenit bubuitul tunurilor şi pârăitul puştilor. Lupta se depărtează, asemenea furtunei ce trece pe încetul. Mica localitate din mijlocul câmpiei Charny, e plină de trăsuri cu muniţii şi cu luptători răniţi. Turnul bisericei a fost ruinat de un explosiv; câteva case sunt învăluite încă în flăcări. Lupta e pe sfârşite, numai arareori răsună din depărtare câte un glas de tun. In câmpie, unde mă aflu, s’a încins nu de mult o luptă. Regiunea are un aspect, ca şi când s’ar fi descărcat o furtună nimicitoare asupra ei. Obuzierele au săpat găuri adânci în pământ. Printre iarbă stau împrăştiate ţevi de cartuşe, soirenţe pline cu sânge, ziare mototolite, toate in cea mai mare disordine. *"■ Dintr’un vagOn al «C’ruciiRoşii» coboară un ofiţer. Priveşte împrejur şi agrăieşte pe un artilerist, ce venise şi el cu vagonul: — Unde este? — Colea, lângă groapă... Şi arată în direcţia unui grup de arbori. Se vedea o figură de om, întins pe iarbă. — Ce este? Ce este? — întreabă câţiva sanitari. — Ce s’a întâmplat? — Un rănit zace colea, pe iarbă, pe care nu l-aţi observat. — A murit — strigă un glas. — Nu, nu şi-a dat încă sufletul. Merg şi eu acolo şi văd că rănitul e un negru din Maroc, în uniformă sură-gălbuie. Turbanul i se desfăcuse şi-i acoperea faţa. Zăcea de două zile în iarba mare, fără nici un ajutor, fără mâncare. Nu-1 observase nimenea. Faţa lui frumoasă de Arab se veştejise. Din când în când mijea din ochii săi negrii. ... Sanitarii 11 aşează în vagonul Crucii Roşii şi apoi pleacă...... — Iată, îmi zise ofiţerul, astfel s’au prăpădit pe câmpia aceasta nenorocită mulţi răniţi, pe cari sanitarii nu i-au observat. Şi plecă îngrijati... (Dupa «P. Naple»). «■•v\ 9 Nr. 206. Braşov, Vineri 2019,Octomvrie 1914 Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 ABONAMENTUL Pe un an . . . 24 Cor. Pe o nim. de an 12 „ Pe trei luni. . . 8 „ Pentru RomSnis şi străinătate. Pe un an . . . 40 lei. Pe o ram, de an 20 * INSERATELE te primesc la aduioinstraţia. Preţul după tari!fi Învoială« siXtxron s. 22s. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manuscrisele nu se Innapoiasă. Un episod din lupta dela Krasnik. Decorarea colonelului român Ioan Boeriu. Sub titlul „Repriviri“ („Rückblicke“) corespondentul de răsboiu al ziarului „Nene Preia Presse“ scrie o serie de articole, In care Înregistrează pe biza Informaţiunilor primite din cartierul general, evenimente şi scene din răsboiul actual Din articolul apărut ori reproducem următoarele: Un episod din lupta de la Krasnic. Regimentul de infanterie Nr. 76 din Strigoniu, comandant colonelul Ioan Boeriu, se afla la 23 August lângă localitatea Polichna (spre sud de Krasnik). Regimentul făcea parte din grupa generalului Scharitzer și avea să asigure debușeul corpului de armată dintr’o pădure. Infanteriştii ocupaseră o parte a terenului din faţa pădurei, o apăraseră cu îndârjire trecând apoi la atac, care, cu toate perderile grele suferite, a succes perfect. Pe teren au rămas între alţii un ofiţer superior mort şi doi greu răniţi. Colonelul Boeriu a stat de dimineața până seara în mijlocul liniei de tiraliori. In 26 August regimentul a participat la lupta de noapte la Rudnik. (Această localitate e situată spre nord de Iaroslav la rîul San). Colonelul Boeriu comandase cele două batalioane din rezerva brigăzii. Trupele erau istovite în urma luptelor premergătoare şi aveau mare nevoie de repaus. Graţie măsurilor de apărare luate de colonelul lor trupele au putut dormi în linişte, la o distanţă de 500 paşi de duşmani. In 28 August a avut loc o nouă luptă de noapte la Pawlow. Regimentul din Strigoniu formase ziua avantgarda corpului de armată, se luptase neîntrerupt şi trebuia noaptea să facă serviciul de avantposturi. Obosiţi, cum erau, au fost atacaţi de duşman. Perderiien ofiţeri au fost grozave. Tocmai sosise un batalion de marş, care avea să umple golurile obvenite în regiment. Dar nu era timp pentru aceasta, căci batalionul a trebuit să între imediat în luptă. Şi iarăşi puteai vedea pe colonelul Boeriu în fruntea liniei de foc. Nici că-i păsa de ploaia de gloanţe şi trăgea din revolver alături de soldaţii săi. Oraţie vitejiei sale a succes să menţină poziţia trupelor sale, prin care faptă a făcut armatei un serviciu, care nu se poate aprecia îndeajuns. A şi fost distins pe câmpul de luptă cu ordinul Leopoldin cu decoraţia de răsboiu. O observare în legătură cu acest episod: Am vorbit de trupe cari se dedeau somnului în imediată apropiere a duşmanului. Cetitorului, care trăieşte în împrejurări pacinice, va părea imposibilă această situaţia... şi de puţină valoare această odihnă a soldaţilor. Dar nu-i aşa. In hărţueile numeroase şi îndelungate dela Mukden şi din faţa Port-Arthurului s’a întâmplat nu arareori, că Infanteriştii din linia de foc dormeau ceasuri Întregi cu puşca în mână şi se treziau învioraţi. Un combatant mi-a onorat tocmai eri o întâmplare analogă. Era după lupta dela Cernăuţi din 24 August. Cătră seară Ruşii, complet istoviţi, ne-au rugat să încheiem până dimineaţa un armistiţiu. Comandantul trupelor noastre n’a admis încheierea armistiţiului. Şi ştiţi ce s’a întâmplat? Ruşii urmăriţi întocmai ca şi ai noştri, cari aveau ordin să-i urmărească, au adormit pe loc. Duşmanii stăteau faţă’n faţă la o distanţă de câteva sute de paşi, fără ca să fi luat vreunul măsuri deosebite de asigurare. Iar peste câmpul de luptă a domnit noaptea întreagă liniştea morţii . . . Puşi în libertate! Cetim în »Drapelul« . Eri, Luni, după masă ne-a comunicat prim cerniţele comitatului Caraş Severin, că a primit avizul telegrafic de la ministrul de justiţie, că a dat ordinul de a pune îni libertate imediat pe toţi cei 18 fruntaşi ai noştri, din părţile Orşovei, câţi mai erau deţinuţi la Caransebeş din cei ce au fost arestaţi la 26 iulie cu prilejul ordonărei mobilisărei parţiale. Ne bucurăm, că în fine după multe intervenţii s’a finalizat şi această afacere, care ne-a apăsat sufleteşte în aceste zile de grea cumpănă. Burhan-Eddin prinţ al Albaniei. O telegramă din rRoma comunică, că Senatul albanez din Durazzo a ales pe prinţul Burhan-Eddin, fiul ex-sultanului Abdul-Hamid, ca principe al Albaniei. Essad-paşa ameninţă că va porni asupra Durazzoului cu 12.000 oameni. " . Amânarea consiliului de coroană. Sinaia 30 Sept. n. Prim-ministrul Brăteanu a putut ori lucra puţin cu M. Sa Regele, starea Suveranului fiind ceva mai bună. Cu toate aceste Maj. Sale este oprit a se obosi. Unele ziare publicaseră ştirea, că consiliul de coroană, ce fusese fixat pe săptămâna aceasta, nu se va mai ţinea. Ştirea aceasta nu este exactă. Din loc competent aflu, că, ce-i drept, consiliul nu se va putea întruni săptămâna aceada din cauza boalei Maj. Sale. Consiliul se va întruni însă în primele zile ale săptămânei viitoare, de îndată ce Suveranul va fi complet restabilit. C. Suprimarea poștelor străine in Turcia. O telegramă din Constantinopol cu .‘data de 30 Septemvrie a. c. aduce, știrea că începând din 1 Octomvrie 1914 se interzice pentru totdeauna activitatea poştelor străine. Operaţiile flotei franceze la »Cattaro. »Giornale d’Italia« spune că situaţia flotei franceze din faţa portului Cattaro e nefavorabilă. Ajutorul muntenegrenilor, cu toate tunurile franceze ce li s’a trimis, este cu totul ineficace. Flota franceză nu e în stareț să aducă vr’o pagubă portului Cattaro. Situaţia flotei franceză mai e nefavorabilă şi prin faptul că ea nu are în apropiere neii o staţie de aprovizionare.. Pentru a se putea aproviziona, ea trebuie sâ părăsească mereu apele de la Cattaro. Campania presei turceşti contra triplei înţelegeri. Din Constantinopol se comunică: ziarul »Terdjumani Hakikai« blamează cu asprime tripla Înţelegere pentru că atunci când Turcia şi-a proclamat neutralitatea, tripla înţelegere, în loc de a păstra aceiaşi neutralitate faţă de Turcia, încearcă să ridice contra Turciei pe vecinii săi şi răspândeşte printre musulmanii din ţările respective ştiri false contra Turciei. Ziarul încheie zicând: Turcia trebue să fie circumspectă. Acelaş ziar relevă contrastul întru agitarea lui Buxton care cearcă să atragă pe bulgari în numele principelui naţionalităţilor şi conduita englezilor în Egipt unde striveşte naţionalitatea arabă. (Localizare. De două zile, lupta decurgea fără popas, de două zile puştile răpăiau mereu, şrapnelele şi tunurile bubuiau îngrozitor, vărsând din gura lor neagră, valuri de foc potopitor. Orăşelul înfloritor ieri, azi se transformase in ruină. Ziduri ciuruite şi dărâmate de gloanţe, inegrite de tura, dovedeau dezastrul cumplit Duşmanul nu ne da răgaz, ne urmăreau mereu gloanţele lor ucigătoare. Aierul vibra de pocnetele şi bubuiturile maşinelor infernale. Ne retrăsesem după ruinele unei clădiri economice. Din întreaga clădire, numai un zid deteatră mai dăinuia încă. Din adăpostul lui trăgeam în şirele duşmane. Intr’un colţ al zidului, era pitit un cuib de rânduneie, din care trei puişori golaşi, întârziaţi, îşi scoteau din când în când ciocul lor galben şi fraged. Piuitul lor trist nu se auzea de larma asurzitoare a armelor. Părinţii îngrijaţi, două rânduneie zglobii, zburau neliniştite, de colo până colo in zboruri rupte, nervoase, aducând prin viforul gloanţelor, golaşilor pai, Scrisoare cătră sergentul Gheorghe F . Bucşoaia-Bucovina. In gara Aradului era mare învălmăşală. Trenurile, care aveau să plece, erau încărcate cu soldaţi răniţi. Unii şchiopătau, alţii erau cu mânile legate la gât ori cu faţa pansată. Cu toate aceste te surprindea seninătatea lor şi-ţi era mai mare dragul, să te uiţi la ei cum primeau mâncările şi zimbetele damelor de la »Crucea roşie«, a acelor dame, care înainte cu două luni dansau bastonul în cutare salon elegant. Intre aceşti soldaţi te-am văzut eu mai întâiu iubire Gheorghe. Stăteai pe treptele vagonului şi priveai cu ochi miraţi la lumea din jurul tău. Voci străine îţi loveau auzul şi feţe străine, te priveau uimite. — Ce om voinic ! Oare unde-i rănit ? La acestea mă gândeam şi eu, când m’am apropiat de tine. Ţi-am vorbit româneşte, căci am văzut îndată, că eşti român. Trăsăturile caracteristice feţei Românului, cu pielea dură, cu părul şi ochii negri nu te inşală niciodată. — De unde vii? — De la Mitroviţa. — Eşti greu rănit? — Aşi! Două gloanţe în pulpa piciorului... Şi vorba se încinse între noi. Călătoriam cu acelaş tren, tu acasă la satul tău din Bucovina, eu In colţul Ardealului la şcoli. Mi-ai povestit multe şi îmi pare rău, că nu pot reda în scrisoarea aceasta tonul tău sincer şi comunicativ. Ai fost de doi ani la miliţie. Din văile frumoasei Bucovine te-au dus de-a dreptul intre munţii Bosniei la Saraievo, unde-ţi era regimentul. Povestea voastră, a bucovinenilor, e şi a noastră. Iţi era greu la început intre străini. Ai şi plâns poate, cu gândul la satul tău cu straie albe şi la mândra cu guriţa roşie ca un bujor. Dar la urmă te-ai obicinuit, căci Românul ce nu rabdă. Nu te mângâia nimeni, în jurul tău nu vedeai decât feţe posomorâte. Pe lângă nemţeasca ai învăţat şi sârbeşte şi într’o zi te-ai trezit cu două stele la guler. A venit apoi focul năpraznic care va înflăcărat pe toţi. Trăgeaţi ceasuri întregi în carne vie. Intr’o seară când