Gazeta Transilvaniei, septembrie 1914 (Anul 77, nr. 193-215)

1914-09-26 / nr. 212

Nr. 212. Braşov, Vineri 26 Septemvrie v.­­9 Octomvrie n.­ 1914 Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pa un an . . . 24 Coz. P® o nnm. do au 12 „ Po trei luni. . . S „ P®niru România şi strftlc.fitato. Pa un aa ... 40 iei. ?e o luna. da ac 20 sanisro»­k­. 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul inului Nr. SO DI8ERAT2SLK sa primeao la adminis­trate. Preţul după tarii ţi iu voi aici, «5SP»«12 Vanuaeriooko nn sa in­­aapoiaste, SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Biroul pressei prim-ministrului ne-a transmis azi dimineaţă următoa­rele telegrame : Luptele în Carpaţi şi în nordul Monarhiei. Budapesta 7 Octomvrie. „Budapesti ludosite“ anunţă in baza rapoartelor oficiale. Tru­pele noastre au bătut coloanele ruse, cari năvăliseră în Sighetul- Marmaţiei urmărindu-le până la localitatea Nagy-Bocskó. Autorităţile administrative din Sighetul-Marmaţiei încă astăzi îşi vor reîncepe activitatea. La pasul Kizsok s’a început înmormântarea soldaţilor ruşi că­zuţi în luptele din zilele trecute,— până acum s'au îngropat 8000 de cadavre. Budapesta 7 Octomvrie. Ofenziva noastră In hărţuielile neînsemnate ce au avut loc în di­ferite locuri pretutindenea şi-a ajuns scopul. Conform raportului dat de un ofiţer al marelui stat major, care din Przmysl sburând pe un aero­plan făcuse o îndrăzneaţă recunoaş­tere, armata de apărare a cetăţei pătrunsă de spiritul unei războinice însufleţiri apără cetatea cu mari sforţări şi cu multă precauţiune. Cu prilejul mai multor atacuri din cetate am respins pe duşman îndepărtând astfel linia de luptă a duşmanului şi făcând tot de­odată mai mulţi prisonieri. Toate atacurile ruşilor împo­triva forturilor cetăţii au fost res­pinse de artileria noastră cu pier­deri groaznice In Carpaţi spre vest de la tre­­cătoarea Viszok nu mai sunt ina­mici. La Sighet am bătut pe inami­cul ce invadase în comitatul Mara­­murăş şi în noaptea trecută oraşul amintit a ajuns din nou in marile noastre. S. S. Höfer subşeful marelui stat major. Ruşii s’au retras până la Nagybocskó. Sighetul Marmaţiei 7 Octomvrie. De la corespondentul particular al ziaru­lui „Az Est“. Eri s’au început luptele în jurul oraşului Sighetul Marmaţiei şi o dovadă a învingerii noastre este că Ruşii s’au retras vre-o 17 km. spre nord de Sighet până la localitatea Nagy­bocskó. Această armată rusească şi-a asigurat flancul stâng cu trupe şi patrule mai mici cu scopul de a nu putea fi atacată prin surprindere de trupele noastre din­spre Ardeal. Astfel au ajuns trupe ruseşti şi în comitatul Bistriţa-Năsăud precum şi în comitatul învecinat, unde însă i­­mediat i-au trimis trupe de ale noastre, astfel că ori­ce înaintare a Ruşilor a devenit imposibilă. Nu este deci nici un motiv de îngrijorare şi nu are deci nici o însemnătate şi nici o seriozitate re­­fugiarea populaţiei. — Sighetul a rămas intact. Essad­im ca preşedinte al guvernului albanez. Se telegra­­fiază din Durazzo, că Essad-paşa a fost numit preşedinte al guvernului provi­zoriu din Albania. Vitejia Românilor în armata austro-ungară. — Un comunicat oficial. — Citim în «Neue Fr. Presse» de a­­laltăeri: Biroul ungar de corespondenţă publică următorul comunicat: Ziarele înregistrează numeroase exemple de vitejie şi bravură deo­sebită, prin cari s-au­­ii distins la di­ferite prilejuri soldaţii de naţiona­litate română din armata austro-un­gară. Se reaminteşte cu deosebire ordinul de zi al armatei din 1 Sep­temvrie, în care se citează cu cele mai mari elogii corpul XII de armată compus în trei părţi din patru din Români, fiindcă acest corp s’a ţinut atât la atac cât şi în apărare timp de 6 zile în mod eroic în faţa duşmanului, contribuind ast­fel la repurtarea victoriei. Tot atât de glorios s’a afirmat în 27 August şi regimentul 62, care e compus în cea mai mare parte din Ro­mâni. Acest regiment a primit ordi­nul să atace pe duşman la pădurea spre est de Dunajov şi să-l scoată din pădure. Regimentul însă n’a putut întră întreg în acţiune şi ast­fel ordinul primit a fost executat de o singură companie într’un mod atât de bravuros, încât Ruşii, cari erau cam trei batalioane, au părăsit în fugă poziţiile lor în faţa atacului cu baioneta. Aceste fapte desmint în mod convingător svonurile lăţite prin pre­­ssa nouă ostilă, că soldaţii români nu dau probă, umăr la umăr cu celelalte naţionalităţi, de vitejii şi curaj eroic. »Doleanţe româneşti«. Sub acest titlu — scrie »Drapelul« — pro­fită un anonim să exploateze recenta hotărâre a României relativ la conti­nuarea neutralităţii, pentru a arăta în coloanele ziarului »P. Lloyd«, cari sunt acele doleanţe ale Românilor din Un­garia, prin a căror satisfacere are quasi să se honoreze această hotărâre unanimă a şefilor de partid ai Româ­niei. Toate doleanţele noastre se reduc în acest articol la trei puncte : 1) Revizuirea învăţământului, a­­vând a se înlătura asperităţile legilor relativ la învăţământul popular. 2) Revizuirea legilor electorale, ca să li­ se dea Românilor posibilitatea a se prezenta în număr mai corespun­zător în parlament. 3) Amnestie celor condamnaţi din procese politice. Credem, că nu este de trebu­inţă a sublinia, că întru­cât aceste doleanţe sunt prezentate ca venite din partea partidului nostru naţio­nal trebue să le declarăm ca apo­crife. Guvernul este încă de pe vre­mea tratativelor cu contele Tisza în măsură a cunoaşte mai precis do­leanţele Românilor. Un fost ambasador al Franţei la Berlin primit in audienţă de ministrul de ex­terne al Italiei. Biroul tel­ ungar primeşte din Roma următoarea tele­gramă : Cambon fost ambasador al Franţei la Berlin a sosit la Roma şi a avut o convorbire de o oară cu San­giuliano ministrul de externe al Italiei. Neutralitatea României şi neutralitatea Italiei- Ziarul »Corriere della Sera«-,cerce­­tând situaţiunea statuli român faţă de conflagraţia europeană, şi comen­tând comunicatul guvernului român cu privire la neutralitatea sa, spune că fac­torii competenţi ai politicei actuale ro­mâne sunt în deplin acord când recu­nosc că împrejurările sunt astfel încât nu este cazul de a se mobiliza. Aceasta dacă înseamnă că Ro­mânia are intenţia de a nu se înde­părta deocamdată de atitudinea neutra­­lităţii pe care a adoptat-o de la înce­putul conflictului european, înseamnă tot deodată că România nu va păstra în caz de nevoe această atitudine până la sfârşitul conflictului şi că în acest sens România îşi ia un angajament moral faţă de Europa. In continuare ziarul vorbeşte de aspiraţiunile poporului român şi afirmă că nu trebue să uităm că declaraţia de neutralitate atât pentru România cât şi pentru Italia nu a fost o măr­turie de pasivitate sau de abţinere, dar a fost ca o premisă necesară a unei acţiuni positive de desfăşurat şi pentru care a trebuit din capul jocului să se netezească terenul de toate obstacolele juridice şi politice. Italia a trebuit să rezolve greaua problemă de a împăca ocrotirea inte­reselor sale naţionale cu respectarea alianţei, care fusese încheiată în scopul de a se proteja şi care nu putea să fie invocată dacă aliaţii ţineau să se jig­nească. De asemenea românilor li se în­făţişează chestiunea de a potrivi inte­resele lor politice şi naţionale cu exis­tenţa convenţiunei militare austro-ro­­mâne, care făcuse din Statul român un adaos al sistemului Triplei Alianţe. Această situaţie a dat naştere declaraţiunilor celor două guverne cari­­ constituesc un precedent indispensabil al unor eventuale acte pozitive tinzând la realizarea năzuinţelor naţionale ale celor două politici. Ziarele închee afirmând că ase­­­­­mănarea între condiţiunile şi inten­­ţiunile celor două naţiuni latine explică­­ de ce guvernul din Roma şi cel din Bucureşti s’au ţinut şi ţin într’un con­tact intim dela Începutul crizei şi tind să procedeze de acord şi pe viitor. Mişcarea de revoltă din Macedonia. Ziarul bulgar »Dnev­­nik«, află că şi in Macedonia grecească mişcarea de revoltă ia mari proporţii. Sunt acolo multe bande formate în cea mai mare parte de musulmani, fiecare compusă din câte 200 de oameni. O bandă a distrus acum de curând trei poduri de cale ferată între Ostrovo şi Viadovo, lângă Vodena. O bandă compusă din populaţiu­­nea bulgară indigenă a avut joia tre­cută o luptă de opt ore lângă Gher­­ghen­ în contra trupelor .­sârbeşti şi s-a retras apoi în munţi. Lupte între albanezi şi epiroţi. Din Atena se anunţă că Albanezii au atacat în apropiere de Mălini posturile epiroţilor autonomi dimprejurul podului. O luptă violentă a urmat. Albanezii au fost respinşi la 30 de kilometri, părăsindu-şi morţii, merindele, muniţiunile şi două drapele. Autonomii au avut un mort şi 28 de răniţi. Ţarul şi Poincaré pe câmpul de operaţiuni. Berlin 6 Octomvrie. Ziarul „Berliner Lokalanzeiger“ primeşte prin Kopenh­aga următoarea ştire din Londra“. Ziarului »Morning Post« I se ra­­portează din Petrograd . In cea mai mare linişte Ţarul a plecat din Tars- Koje Selo pe teatrul ră­zboiului în Ga­­liţia. Ţarul e însoţit de o suită ne­însemnată, din care nu fac parte func­ţionari de al curţii imperiale. Această recentă hotărâre a Ţa­rului nu stă de loc în legătură cu vre-o intenţie a Ţarului de a restrâng­e­­ libertatea de acţiune a marelui duce Nicolae Nicolaevits. Prezenţa Ţarului are de scop numai îmbărbătarea armatei. O telegramă din Milano anunţă, că Ţarul a sosit la Lublin. Berlin 7 Octomvrie. Din Petrograd soseşte ştirea prin Rotterdam . Când Ţarul a pornit spre câm­pul de război mulţimea strigă : Spre Berlin ! spre Viena ! Un aghio­tant al Ţarului a răspuns : „Nu este putere omenească, care ne-ar putea opri în drumul nostru.“ * Berlin 7 Octomvrie. Despre plecarea lui Poincaré pe câmpul de operaţiuni sosesc ulterior următoarele amănunte : Preşedintele republicei întovă­răşit de ministrul de războiu­ri- Verand a plecat azi la amiaz de la locuinţa sa cu automobilul. La trecerea peste bariera oraşului Bordeaux s’a alăturat la suita sa şi Viviani, pre­şedintele consiliului de miniştri. în­tregul convoiu consta din 14 au­tomobile. Atât la Bordeaux cât şi la Paris se dă cu părerea, că nu poate fi o oarbă întâmplare că atât Ţarul cât şi Poincaré în una şi aceeaşi zi au plecat pe teatrul războiului, ci aceasta s’a făcut con­form unui plan stabilit de mai înainte. (După ziarul „Az Est“.) Jjtatonezii au ocupat in­­zula Jalni. Biroul tei. u­­g. primește din Tokio următoarea telegramă: O trupă de marinari japonezi a ocupat fără de nici o împotrivire insula Jalni, cea mai mare din grupul insu­lelor Marschall. Aceste insule aflătoare în Oceanul Pacific sunt sub stăpânire germană. Ce-a mai ramas din Louvain ? „Norddeutsche Alig. Zeitung», scrie ur­mătoarele: Consilierul intim al guvernului, Von Falke, a vizitat la 17 Sept. monu­mentele artistice din Louvain, împre­ună cu primarul şi a făcut raportul următor : Vasta piaţă de postavuri care servă pentru bibliotecă şi Universitate a fost cu totul distrusă de incendiu, afară de două faţade cari au rămas neatinse. Biblioteca cu tezaurul ei de manuscrise este prin urmare pier­dută. In afară de această pagubă însem­nată, nu este de înregistrat pierderea altor monumente artistice, graţie or­dinului dac de comandantul Von Man­­teuffel de a se localiza cât mai mult incendiul. Biserica Sf. Petru, al cărei acoperiş a fost aprins deja scânteile din vecinătate, a suferit serioase stri­căciuni, totuşi se va putea restabili aşa precum a fost mai înainte. Tablourile aflătoare în capela co­rului printre cari ca tezaure artistice cele mai preţioase şi cele mai impo­sibile de înlocuit din Louvain, figurau operele lui Dierik Bonta şi maestrului De Flomalie au fost salvate şi trans­portate, precum şi toate celelalte te­­­zaure artistice transportabile ale bise­­ricei în sala primăriei. Printre operele de artă ale bisericei a fost distrusă nu­mai orga, dar şarpanta de piatră este neatinsă. Celelalte biserici din Louvain sunt situate în afară de şesimea oraşu­lui care a fost atinsă de incendiu şi deci au rămas cu totul neatinse: biseric­ile Sf Jaques, S­ta Gertruda și colegiul Saint-Esprit cu biblioteca lui. (Wolff­­bureau). Monumentul lui Mihai Viteazul. Craiova 6­0 .t. p. 1914. Comitetul pentru ridicarea monu­mentului lui Mihai Viteazu în Craiova face cunoscut, că din cauza evenimente­lor extraordinare prin care trece ţara s’a amânat din nou ţinerea concursului pentru efectuarea lucrării monumentului, care trebuia să aibe loc în luna Mai trecut astfel că nu este exact că un anume sculptor a fost însărcinat cu executarea monumentului. S’au prezentat in total şase pro­iecte de la şase artişti, iar machetele sunt expuse în casele d-lui Nicolaa Michail din Craiova, str. Gheorghe Chirzu n­rul 12. După trecerea actualei crize sa va ţine imediat concursul, iar începerea lucrării nu va întârzia după aceasta. Doamna Maria Colon­, mare pro­prietară din Craiova, a donat altă sumă de 10.000 lei pentru fondul monumen­tului. I. P. S. S. Mitropolitul Primat, sub al cărui înalt patronagiu este pus co­­mitetul, a primit în audienţă la 19 Sep­tembrie pe Nicolae Michail, preşedintele comitetului, care a expus I. P. S. Sale o dare de seamă­ asupra lucrărilor comi­tetului până în prezent. In urma pro­punere! I. P. S. R., d-l preşedinte N. Michail a decis ca comitetul să organi­zeze, când înprejurările vor permite o mare serbare pentru comemorarea morţii marelui erou Mihai Viteazu, in care scop s’a şi luat înţelegere cu un comitet, din Târgovişte, care are aseme­nea intenţia de a sărbători acest trist eveniment. In sfârşit comitetul roagă cu insis­tenţă toate persoanele care au primit liste de subscripţii, să se înapoieze de urgenţă la adresa d-lui Nicolae Michail, preşedintele comitetului la Craiova. Fuga unui submarin din şantier­ui de la Spezia. Telegrame din Roma ne aduc următoa­rele ştiri: Casa Fiat San Giorgio din Mug­­giano-Spezia a informat Luni pe co­mandantul şef al Speziei, că un sub­marin, care tocmai era terminat în şantier, a plecat subit pentru o des­tinaţie necunoscută, profitând de i eşire din şantier pentru câteva încer­cări ale staţiunii radiotelegrafiei Sub­mersibilul de care e vorba, după afir­­maţiunle casei, ar fi cu totul lipsit de arma şi s’ar afla sub comanda unui amploiat al casei susnumite cu un echi­­pagiu de 15 persoane, ingineri și lucră­tori ai casei Fiat San Giorgio. Subma­rinul fusese construit pe comptul unei puteri străine (Rusia), care din cauza decl­ar­ăr­ii războiului nu putuse să-l scoată. Ca omagiu pentru neutralitatea Italiei, casa constructoare deduse mi­­nistrului marinei asigurarea formală că nu va consimţi la depărtarea submari­nului fără consimţământul prealabil al ministerului. Ministerul du, îndată ce a fost i­s­­tornast de acest fapt, a luat imediate dispoziţiuni pentru căutarea submersibi­lului. Ministrul marinei a însărcinat pa secretarul general, viceamiralul Nicastro, să se ducă la Spezia, să procedeze la o anchetă severă și contra acelora cari

Next