Gazeta Transilvaniei, septembrie 1914 (Anul 77, nr. 193-215)
1914-09-26 / nr. 212
Nr. 212. Braşov, Vineri 26 Septemvrie v.9 Octomvrie n. 1914 Anul LXXVII. ABONAMENTUL Pa un an . . . 24 Coz. P® o nnm. do au 12 „ Po trei luni. . . S „ P®niru România şi strftlc.fitato. Pa un aa ... 40 iei. ?e o luna. da ac 20 sanisro»k. 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul inului Nr. SO DI8ERAT2SLK sa primeao la administrate. Preţul după tarii ţi iu voi aici, «5SP»«12 Vanuaeriooko nn sa inaapoiaste, SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Biroul pressei prim-ministrului ne-a transmis azi dimineaţă următoarele telegrame : Luptele în Carpaţi şi în nordul Monarhiei. Budapesta 7 Octomvrie. „Budapesti ludosite“ anunţă in baza rapoartelor oficiale. Trupele noastre au bătut coloanele ruse, cari năvăliseră în Sighetul- Marmaţiei urmărindu-le până la localitatea Nagy-Bocskó. Autorităţile administrative din Sighetul-Marmaţiei încă astăzi îşi vor reîncepe activitatea. La pasul Kizsok s’a început înmormântarea soldaţilor ruşi căzuţi în luptele din zilele trecute,— până acum s'au îngropat 8000 de cadavre. Budapesta 7 Octomvrie. Ofenziva noastră In hărţuielile neînsemnate ce au avut loc în diferite locuri pretutindenea şi-a ajuns scopul. Conform raportului dat de un ofiţer al marelui stat major, care din Przmysl sburând pe un aeroplan făcuse o îndrăzneaţă recunoaştere, armata de apărare a cetăţei pătrunsă de spiritul unei războinice însufleţiri apără cetatea cu mari sforţări şi cu multă precauţiune. Cu prilejul mai multor atacuri din cetate am respins pe duşman îndepărtând astfel linia de luptă a duşmanului şi făcând tot deodată mai mulţi prisonieri. Toate atacurile ruşilor împotriva forturilor cetăţii au fost respinse de artileria noastră cu pierderi groaznice In Carpaţi spre vest de la trecătoarea Viszok nu mai sunt inamici. La Sighet am bătut pe inamicul ce invadase în comitatul Maramurăş şi în noaptea trecută oraşul amintit a ajuns din nou in marile noastre. S. S. Höfer subşeful marelui stat major. Ruşii s’au retras până la Nagybocskó. Sighetul Marmaţiei 7 Octomvrie. De la corespondentul particular al ziarului „Az Est“. Eri s’au început luptele în jurul oraşului Sighetul Marmaţiei şi o dovadă a învingerii noastre este că Ruşii s’au retras vre-o 17 km. spre nord de Sighet până la localitatea Nagybocskó. Această armată rusească şi-a asigurat flancul stâng cu trupe şi patrule mai mici cu scopul de a nu putea fi atacată prin surprindere de trupele noastre dinspre Ardeal. Astfel au ajuns trupe ruseşti şi în comitatul Bistriţa-Năsăud precum şi în comitatul învecinat, unde însă imediat i-au trimis trupe de ale noastre, astfel că orice înaintare a Ruşilor a devenit imposibilă. Nu este deci nici un motiv de îngrijorare şi nu are deci nici o însemnătate şi nici o seriozitate refugiarea populaţiei. — Sighetul a rămas intact. Essadim ca preşedinte al guvernului albanez. Se telegrafiază din Durazzo, că Essad-paşa a fost numit preşedinte al guvernului provizoriu din Albania. Vitejia Românilor în armata austro-ungară. — Un comunicat oficial. — Citim în «Neue Fr. Presse» de alaltăeri: Biroul ungar de corespondenţă publică următorul comunicat: Ziarele înregistrează numeroase exemple de vitejie şi bravură deosebită, prin cari s-auii distins la diferite prilejuri soldaţii de naţionalitate română din armata austro-ungară. Se reaminteşte cu deosebire ordinul de zi al armatei din 1 Septemvrie, în care se citează cu cele mai mari elogii corpul XII de armată compus în trei părţi din patru din Români, fiindcă acest corp s’a ţinut atât la atac cât şi în apărare timp de 6 zile în mod eroic în faţa duşmanului, contribuind astfel la repurtarea victoriei. Tot atât de glorios s’a afirmat în 27 August şi regimentul 62, care e compus în cea mai mare parte din Români. Acest regiment a primit ordinul să atace pe duşman la pădurea spre est de Dunajov şi să-l scoată din pădure. Regimentul însă n’a putut întră întreg în acţiune şi astfel ordinul primit a fost executat de o singură companie într’un mod atât de bravuros, încât Ruşii, cari erau cam trei batalioane, au părăsit în fugă poziţiile lor în faţa atacului cu baioneta. Aceste fapte desmint în mod convingător svonurile lăţite prin pressa nouă ostilă, că soldaţii români nu dau probă, umăr la umăr cu celelalte naţionalităţi, de vitejii şi curaj eroic. »Doleanţe româneşti«. Sub acest titlu — scrie »Drapelul« — profită un anonim să exploateze recenta hotărâre a României relativ la continuarea neutralităţii, pentru a arăta în coloanele ziarului »P. Lloyd«, cari sunt acele doleanţe ale Românilor din Ungaria, prin a căror satisfacere are quasi să se honoreze această hotărâre unanimă a şefilor de partid ai României. Toate doleanţele noastre se reduc în acest articol la trei puncte : 1) Revizuirea învăţământului, având a se înlătura asperităţile legilor relativ la învăţământul popular. 2) Revizuirea legilor electorale, ca să li se dea Românilor posibilitatea a se prezenta în număr mai corespunzător în parlament. 3) Amnestie celor condamnaţi din procese politice. Credem, că nu este de trebuinţă a sublinia, că întrucât aceste doleanţe sunt prezentate ca venite din partea partidului nostru naţional trebue să le declarăm ca apocrife. Guvernul este încă de pe vremea tratativelor cu contele Tisza în măsură a cunoaşte mai precis doleanţele Românilor. Un fost ambasador al Franţei la Berlin primit in audienţă de ministrul de externe al Italiei. Biroul tel ungar primeşte din Roma următoarea telegramă : Cambon fost ambasador al Franţei la Berlin a sosit la Roma şi a avut o convorbire de o oară cu Sangiuliano ministrul de externe al Italiei. Neutralitatea României şi neutralitatea Italiei- Ziarul »Corriere della Sera«-,cercetând situaţiunea statuli român faţă de conflagraţia europeană, şi comentând comunicatul guvernului român cu privire la neutralitatea sa, spune că factorii competenţi ai politicei actuale române sunt în deplin acord când recunosc că împrejurările sunt astfel încât nu este cazul de a se mobiliza. Aceasta dacă înseamnă că România are intenţia de a nu se îndepărta deocamdată de atitudinea neutralităţii pe care a adoptat-o de la începutul conflictului european, înseamnă tot deodată că România nu va păstra în caz de nevoe această atitudine până la sfârşitul conflictului şi că în acest sens România îşi ia un angajament moral faţă de Europa. In continuare ziarul vorbeşte de aspiraţiunile poporului român şi afirmă că nu trebue să uităm că declaraţia de neutralitate atât pentru România cât şi pentru Italia nu a fost o mărturie de pasivitate sau de abţinere, dar a fost ca o premisă necesară a unei acţiuni positive de desfăşurat şi pentru care a trebuit din capul jocului să se netezească terenul de toate obstacolele juridice şi politice. Italia a trebuit să rezolve greaua problemă de a împăca ocrotirea intereselor sale naţionale cu respectarea alianţei, care fusese încheiată în scopul de a se proteja şi care nu putea să fie invocată dacă aliaţii ţineau să se jignească. De asemenea românilor li se înfăţişează chestiunea de a potrivi interesele lor politice şi naţionale cu existenţa convenţiunei militare austro-române, care făcuse din Statul român un adaos al sistemului Triplei Alianţe. Această situaţie a dat naştere declaraţiunilor celor două guverne cari constituesc un precedent indispensabil al unor eventuale acte pozitive tinzând la realizarea năzuinţelor naţionale ale celor două politici. Ziarele închee afirmând că asemănarea între condiţiunile şi intenţiunile celor două naţiuni latine explică de ce guvernul din Roma şi cel din Bucureşti s’au ţinut şi ţin într’un contact intim dela Începutul crizei şi tind să procedeze de acord şi pe viitor. Mişcarea de revoltă din Macedonia. Ziarul bulgar »Dnevnik«, află că şi in Macedonia grecească mişcarea de revoltă ia mari proporţii. Sunt acolo multe bande formate în cea mai mare parte de musulmani, fiecare compusă din câte 200 de oameni. O bandă a distrus acum de curând trei poduri de cale ferată între Ostrovo şi Viadovo, lângă Vodena. O bandă compusă din populaţiunea bulgară indigenă a avut joia trecută o luptă de opt ore lângă Gherghen în contra trupelor .sârbeşti şi s-a retras apoi în munţi. Lupte între albanezi şi epiroţi. Din Atena se anunţă că Albanezii au atacat în apropiere de Mălini posturile epiroţilor autonomi dimprejurul podului. O luptă violentă a urmat. Albanezii au fost respinşi la 30 de kilometri, părăsindu-şi morţii, merindele, muniţiunile şi două drapele. Autonomii au avut un mort şi 28 de răniţi. Ţarul şi Poincaré pe câmpul de operaţiuni. Berlin 6 Octomvrie. Ziarul „Berliner Lokalanzeiger“ primeşte prin Kopenhaga următoarea ştire din Londra“. Ziarului »Morning Post« I se raportează din Petrograd . In cea mai mare linişte Ţarul a plecat din Tars- Koje Selo pe teatrul războiului în Galiţia. Ţarul e însoţit de o suită neînsemnată, din care nu fac parte funcţionari de al curţii imperiale. Această recentă hotărâre a Ţarului nu stă de loc în legătură cu vre-o intenţie a Ţarului de a restrânge libertatea de acţiune a marelui duce Nicolae Nicolaevits. Prezenţa Ţarului are de scop numai îmbărbătarea armatei. O telegramă din Milano anunţă, că Ţarul a sosit la Lublin. Berlin 7 Octomvrie. Din Petrograd soseşte ştirea prin Rotterdam . Când Ţarul a pornit spre câmpul de război mulţimea strigă : Spre Berlin ! spre Viena ! Un aghiotant al Ţarului a răspuns : „Nu este putere omenească, care ne-ar putea opri în drumul nostru.“ * Berlin 7 Octomvrie. Despre plecarea lui Poincaré pe câmpul de operaţiuni sosesc ulterior următoarele amănunte : Preşedintele republicei întovărăşit de ministrul de războiuri- Verand a plecat azi la amiaz de la locuinţa sa cu automobilul. La trecerea peste bariera oraşului Bordeaux s’a alăturat la suita sa şi Viviani, preşedintele consiliului de miniştri. întregul convoiu consta din 14 automobile. Atât la Bordeaux cât şi la Paris se dă cu părerea, că nu poate fi o oarbă întâmplare că atât Ţarul cât şi Poincaré în una şi aceeaşi zi au plecat pe teatrul războiului, ci aceasta s’a făcut conform unui plan stabilit de mai înainte. (După ziarul „Az Est“.) Jjtatonezii au ocupat inzula Jalni. Biroul tei. ug. primește din Tokio următoarea telegramă: O trupă de marinari japonezi a ocupat fără de nici o împotrivire insula Jalni, cea mai mare din grupul insulelor Marschall. Aceste insule aflătoare în Oceanul Pacific sunt sub stăpânire germană. Ce-a mai ramas din Louvain ? „Norddeutsche Alig. Zeitung», scrie următoarele: Consilierul intim al guvernului, Von Falke, a vizitat la 17 Sept. monumentele artistice din Louvain, împreună cu primarul şi a făcut raportul următor : Vasta piaţă de postavuri care servă pentru bibliotecă şi Universitate a fost cu totul distrusă de incendiu, afară de două faţade cari au rămas neatinse. Biblioteca cu tezaurul ei de manuscrise este prin urmare pierdută. In afară de această pagubă însemnată, nu este de înregistrat pierderea altor monumente artistice, graţie ordinului dac de comandantul Von Manteuffel de a se localiza cât mai mult incendiul. Biserica Sf. Petru, al cărei acoperiş a fost aprins deja scânteile din vecinătate, a suferit serioase stricăciuni, totuşi se va putea restabili aşa precum a fost mai înainte. Tablourile aflătoare în capela corului printre cari ca tezaure artistice cele mai preţioase şi cele mai imposibile de înlocuit din Louvain, figurau operele lui Dierik Bonta şi maestrului De Flomalie au fost salvate şi transportate, precum şi toate celelalte tezaure artistice transportabile ale bisericei în sala primăriei. Printre operele de artă ale bisericei a fost distrusă numai orga, dar şarpanta de piatră este neatinsă. Celelalte biserici din Louvain sunt situate în afară de şesimea oraşului care a fost atinsă de incendiu şi deci au rămas cu totul neatinse: bisericile Sf Jaques, Sta Gertruda și colegiul Saint-Esprit cu biblioteca lui. (Wolffbureau). Monumentul lui Mihai Viteazul. Craiova 60 .t. p. 1914. Comitetul pentru ridicarea monumentului lui Mihai Viteazu în Craiova face cunoscut, că din cauza evenimentelor extraordinare prin care trece ţara s’a amânat din nou ţinerea concursului pentru efectuarea lucrării monumentului, care trebuia să aibe loc în luna Mai trecut astfel că nu este exact că un anume sculptor a fost însărcinat cu executarea monumentului. S’au prezentat in total şase proiecte de la şase artişti, iar machetele sunt expuse în casele d-lui Nicolaa Michail din Craiova, str. Gheorghe Chirzu nrul 12. După trecerea actualei crize sa va ţine imediat concursul, iar începerea lucrării nu va întârzia după aceasta. Doamna Maria Colon, mare proprietară din Craiova, a donat altă sumă de 10.000 lei pentru fondul monumentului. I. P. S. S. Mitropolitul Primat, sub al cărui înalt patronagiu este pus comitetul, a primit în audienţă la 19 Septembrie pe Nicolae Michail, preşedintele comitetului, care a expus I. P. S. Sale o dare de seamă asupra lucrărilor comitetului până în prezent. In urma propunere! I. P. S. R., d-l preşedinte N. Michail a decis ca comitetul să organizeze, când înprejurările vor permite o mare serbare pentru comemorarea morţii marelui erou Mihai Viteazu, in care scop s’a şi luat înţelegere cu un comitet, din Târgovişte, care are asemenea intenţia de a sărbători acest trist eveniment. In sfârşit comitetul roagă cu insistenţă toate persoanele care au primit liste de subscripţii, să se înapoieze de urgenţă la adresa d-lui Nicolae Michail, preşedintele comitetului la Craiova. Fuga unui submarin din şantierui de la Spezia. Telegrame din Roma ne aduc următoarele ştiri: Casa Fiat San Giorgio din Muggiano-Spezia a informat Luni pe comandantul şef al Speziei, că un submarin, care tocmai era terminat în şantier, a plecat subit pentru o destinaţie necunoscută, profitând de i eşire din şantier pentru câteva încercări ale staţiunii radiotelegrafiei Submersibilul de care e vorba, după afirmaţiunle casei, ar fi cu totul lipsit de arma şi s’ar afla sub comanda unui amploiat al casei susnumite cu un echipagiu de 15 persoane, ingineri și lucrători ai casei Fiat San Giorgio. Submarinul fusese construit pe comptul unei puteri străine (Rusia), care din cauza declarării războiului nu putuse să-l scoată. Ca omagiu pentru neutralitatea Italiei, casa constructoare deduse ministrului marinei asigurarea formală că nu va consimţi la depărtarea submarinului fără consimţământul prealabil al ministerului. Ministerul du, îndată ce a fost istornast de acest fapt, a luat imediate dispoziţiuni pentru căutarea submersibilului. Ministrul marinei a însărcinat pa secretarul general, viceamiralul Nicastro, să se ducă la Spezia, să procedeze la o anchetă severă și contra acelora cari