Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)

1914-11-25 / nr. 259

Pagina 2 altmintrelea Germanii stau bine. Pe frontul dela vest n’a obvenit nimic de semnalat. De-asemena la est şi în Polonia de sud. La Lodz situaţia corăspunde aşteptărilor germane. Pe frontul turcesc. Trupele engleze debarcate de curând au atacat poziţiunile tur­ceşti dintre râul Tigru şi canalul Suvaja. Au fost înSâ bătuţi. Turcii le-au capturat o mitralieză. Englezii şi Burii. Răscoala Burilor pare a fi în curând înecată în sânge. După cum află Agenţia telegrafică Ungară din Johannesburg generalul bur Dewetl dimpreună cu alţi 11 capi ai răs­coalei au fost internaţi într’o for­tăreaţă. Expozeul cancelarului Germaniei. — Bine. — Raporturile cu Puterile mari. Domnilor, când am fost chemat acum cinci ani la postul meu am găsit în faţa triplei alianţe sond construită tripla Înţelegere destinată să servească principiul cunoscut al balanţei puterilor. Aceasta conţinea deja început un ca­racter agresiv faţă de tendinţele pur defensive ale triplei înţelegeri. Politica germană trebuia să caute, să înlăture pericolul de război, înţelegându-se cu puterile triplei înţelegeri una câta una, dar trebuia în acelaş timp să întărească apărarea naţională aşa în cât să pi­ată fi la înălţimea unui războiu de ar fi venit fără voia noastră. Am făcut şi una şi alta. In Franţa am întâlnit totdeauna ideea revanşei hrănită de oameni poli­tici am­biţioşi, şi acest curent s’a arătat mai puternic de cât dorinţa indub­la­bilă a unei părţi a poporului francez de a trăi cu noi ca buni vecini. Este adevărat că noi am încheiat cu Rusia câte­va convenţiuni, dar a­­lianţa ei solidă cu Franţa, opoziţiunea ei în contra Austro Ungariei aliată cu noi, ura ei contra germ­anilor, hrănită de panslavismul însetat de putere, au făcut imposib­le nişte convenţiuni cari în crizele eventuale politice, ar fi ex­clus primejdia de războiu. Anglia era relativ mai liberă. Aci putem încerca cât mai uşor posibil o înţelegere care ar fi garantat efectiv pacea universală. Conform acestor date am lucrat aşa cum trebuia să lucrez. Calea era îngustă, o ştiam ; modul de a gândi englezesc insular a fasonat în cursul a zecimi de ani principiul politic că Anglia are dreptul la arbitrium mundi ca şi cum ar forma o dogmă naturală, şi care se poate menţine nu­mai prin o dominaţiune maritimă ne­contestată de o parte, prin balance of power, adesea citată pe continent de altă parte. N’am speranţa nici­odată să pot sfărâma acest vechiu principiu en­glez prin solicitudine : ceea ce credeam posibil era că puterea crescândă a Ger­maniei, risicul crescând al războiului, ar putea sili pe Anglia să se convingă că acest vechiu principiu nu se mai putea susţine, că era impracticabil, că o înţelegere paşnică cu Germania va fi preferabilă. Insă această dogmă paraliza din nou putinţa unui acord. După criza din 1911, sentimentul popular a silit pe guvernanţii englezi să se apropie de Germania. După o îndelungată muncă am isbutit in sfârşit să cădem de a­ Moartea lui trebuie să o deplân­gem cu toţii. Dorim ca cerul să trimită nemân­­găiaţilor săi buni părinţi, cerească mân­gâiere şi întărire, iar tânărului Hora­­ţiu, eroicului prietin, să-i fie somnul liu sub umbra de cetini a codrului şi murmurul argintiu al părăiaşulu, să-i alinte somnul de veci în glia străină. Bistriţa, 1914. Emil A. Chiffa. GAZETA TRANSILVANEI. cord asupra unor deosebite cestiuni de interese contestate cu privire la Africa şi la Asia anterioară. Aceasta trebuia să micşoreze putinţele unui conflict po­­litic. Lumea este mare şi ofere destul Ioc pentru ca două popoare să-şi mă­soare puterile într’un concurs pacinic. Aceasta a fost întotdeauna principiul pledat de cătră politica germană. Insă In vreme ce noi negociam altfel, An­glia căuta necontenit să strângă tot mai mult relaţiunile ei cu Franţa şi cu Rusia. A fost decisiv faptul că s’au în­cheiat peste teritoriul politic acorduri din ce în ce mai sofide pentru cazul unui război­ continental. Anglia ur­mărea aceste negocieri pe cât era cu putinţă în secret. Nu am lipsit de a înştiinţa pe Anglia că dela începutul lui Iulie 1914, am dat a înţelege gu­vernului englez că cunoaştem nego­cierile lui secrete cu Kosin cu privire la convenţiunea maritimă. Situaţia Germaniei. Am atras atenţiunea dv. asupra gravelor pericole ce ascundea această politică engleză pentru pacea mondială. Cinci­spre­zece z­ie mai târziu, se în­tâmplă deja ceea ce anunţasem de mai înainte. Şi când războiul odată a iz­bucnit, Anglia voeşte să lupte până ce Germania va fi sdrobită economiceşte şi milităreşte. La această noi nu avem pentru inamicii noştri de cât un răs­puns. Germania nu lasă a fi nimicită Ca şi puterea noastră militară, puterea noastră financiară s’a purtat de asemenea tn mod strălucit şi s’a pus fără restric­ţiune în serviciul patriei. Viaţa econo­mică stă In picioare, cifra celor fără de lucru este relativ mică, puterea ar­tei de organizaţiune în Germania este în totdeauna subt formă nouă să re­pare relele şi perderile, fără a sustrage pe nimeni de la cooperaţiunea spon­tanee. Toba recrutării n’are nevoe a fi bătută, şi toate acestea la singurul scop de a da fecare sângele său şi banii săi pentru ţara strămoşilor, pen­tru speranţele copiilor şi descenden­ţilor. Când acest spirit şi această mă­rire morală este­­a un popor, când vi­tejia multiplicată cu milioanele popo­rului nostru armat este înfuriată de adversarii no­­ri sub nume de milita­rism, când ei ne numesc huni şi bar­bari, când aruncă asupra noastră valuri de minciuni putem fi atunci destul de mândri spre a nu ne întrsta. Acest admirabd spirit ce străluceşte In ini­mile poporului german într’o unanim­itate ne mai văzută nici odată, însemnează că acest popor trebue să rămâe victo­rios şi va rămâne. Şi când se va câş­tiga o pace glorioasă favorabilă, va trebui să ţinem sus ac­st spirit ca sim­bolul cel mai sacru al acestei înspăi­mântătoare şi grave epoce. Repet încă odată cuvântul pe car l-a pronunţat împăratul atunci când a izbucnit războiul: «Nu cunosc partide; de aci m­âin­e nu mai cunosc de­cât germani». Când războiul se va fi sfâr­şit, partidele vor reapărea, căci fără partide, fără lupta politică nu există viaţă politică pentru poporul cel mai liber şi cel mai unit. Noi voim să lup­tăm, pentru ca din această luptă să nu mai ese de­cât germani. Din parte-mi v’o promit ! Domnilor. Ora nu este pentru discursuri. Voi adăuga deci numai atâta: cu credinţă şi călduroasă recunoştinţă salutăm memoria fiilor Germaniei, cari şi au dat viaţa p­entru onoarea patriei. In faţa eroismului lor stins astăzi unim în hotărârea de a ţine până la ultima răsuflare pentru ca fiii şi nepo­ţii să poată continua mu­nca într’o Ger-­­ manie mai putern­c­ă, liberâ şi asigurată , contra oricărei ameninţări sau forţe­­ străin­e, contra marimei imperiului. Fie ca acest angajament sâ fie auzit de fii şi fraţii noştr­i, cari continuă să com­bată. ŞTIRI. — 23 Noemvrie n. 1914. Românii bucovineni refugiaţi în România găzduiţi la mănăstiri. Din Iaşi se anunţă că I. P. S. la Mitropolitul Pimen al Moldovei a dispus ca fami­liile româneşti fără mijloace din Buco­vina să fie găzduite la mănăstirile din judeţul Neamţu, unde vor găsi gratis locuinţă, hrană, căldură şi lumină pe tot timpul iernei. S-au luat dispoziţiuni ca bărbaţii să fie găzduiţi la mănăsti­rile Neamţu şi Bistriţa, iar femeile şi copii la mănăstirile Agapia, Vâratec şi Secu. Dl A­. Kogălniceanu, şeful gărei Paşcani, printr’o adresă trimisă autori­tăţilor din Burdujeni, cere să se aducă aceasta la cunoştinţa refugiaţilor ro­mâni lipsiţi de mijloace, pe cari să-i indrumeze la Paşcani ca d’acolo să fie trimişi la mănăstirile sus arătate. Necrolog. Subscrişii cu vilu a frânt de dureru facem cubo-­ci­­ tuturor ru­deniilor şi cunscuţitor, că prea iubitul tată, moş, Strămoş, socru şi rudenie Samuil Poruţi , consilier în retragere al ministerului reg. UDg. de interne , consilier regesc, proprietar al ordului coroana de fer ci. 111-a, după scurte suferinţe şi-a dat nobilul său suflet. In mâ­­cile Creatorului în vârstă de 94 ani, Vineri In 4 Decemvrie st. n. 1914 la 4 oare după ameazi, înmormântarea s’a săvârşit după ritul bisericei gr-cat., Dumincă in 6 Decemvrie 1914 la 2 oare după ameazi in cimiterul gr.-cat. din Bistriţa. Bis­ria, la 5 Decemvrie 1914 Fie-i ţ­ărina uşoară şi amintirea vecinică! văd. Valeria Mari­n. Poruţiu, E­­mil Poruţiu, şef-inspector la căile ferate de Kiss -O­derberg Dr. Romulus Poruţiu, prim medic onorar al comitatului Timiş, medic cer­ valfic Aurelia, Emil, Victor, Ga­­brie­la, Valeria şi Victor nepoţi. Cornel şi Aurelia strănepoţi. Margareta Dr Poruţiu născ. Tóth de Pelucc Olga Po­ruţiu născ. Saager nurori. Dr. Laurenţiu Petric, medic cercual Dr. Victor Mol­dovan, advocat soţi de nepoate. —Cu inima frântă de durere aducem la cunoştinţa tuturor rudeniilor, amici­lor şi cunoscuţilor, că bunul şi neuita­tul meu soţ Vasile Muntean fost­ învă­ţător în comuna Sânpetru (Corn. Braşov) după o boală lungă şi grea împărtăşit fiind cu sf. taine, in anul al 31-lea al etăţii sale şi al 8-lea an al fericitei saie căsătorii şi-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului, în 23 Noemvrie st. v. 1914 la carei« 11 a. m. Rămăşiţele pământeşti ale fericitului adormit în Domnul se vor ridica din localul şcoalei gr. or. din Sânpetru şi se vor depune spre veşn­ica odihnă in cimiterul b­sericei gr. or. din Sânpetru în 25 Nov. 1» 1 oar®. p. m. Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvântată !... Jalnica familie, rea­cotă: 16*39 la sută pentru hrană şi­­ nutreţ; 30*83 la sută pentru cumpărări­­ de vite; 13*38 la sută pentru arendări de pământ şi munci agricole; 2234 la sută pentru cumpărare de pământ şi 17*06 la sută pentru alte scopuri cerute de viaţa şi gospodăria rurală. Menţionăm că la 1906 capitalul vărsat al băncilor era de 18.509,519 lei, iar după 6 ani, abia la 1912, capitalul depus­ — fără dividente — era de 99.067,733 lei. (R. E.) De-ale Bucovinenilor. Ni se scrie: In Bistriţa venise cu refugiaţii şi o Româncă neaoşă în frumosul port mol­dovenesc şi cu brâu tricolor românesc. O întreb, mai mult din mândrie naţio­nală, dacă e din Bucovina. Mare mi-a fost mirarea, când la repeţitele’mi în­trebări, îmi răspunde tot cu »bitte, bitte?«, in sfârşit o întreb nemţeşte: „Nu eşti Româncă?“ şi-mi răspunde: »D­­a, aber bei uns spricht man nur deutsch und ruchenisch«. M-am depărtat amărît un suflet. Câte păcate trebue să­ se răsbune! — Cor. Mulţămită publică. Pentru biserica gr. cat. din Braşov au întrat donaţiuni de la: D-l Major în retragere V. Popa, un aparat pentru a aduce jar la cădel­niţă, o cutioară (rasă) de tinichea pen­tru a aduna bani in biserică - 6 (şeasă) volume, cărţi istorice (istoria bisericei Şcheilor Braşovului) pentru biblioteca parochială. D-na Irina Papp n. Barbar un covor. D na El­na Mold­ovan un co­vor. D-na Eugenia Brumboiu n.. Chişe­­reanu un sticbariu alb. D 1 Emil Bologa et. comp. succesorii fraţilor Sirnay, stofa pentru o perdea la uşia altarului. D-l Ştefan Suciu, restaurateur, a pus la dispoziţie 30 de scaune, pentru a-ie fo­losi în biserică. D-l protopop gr. cat. al Clujului Dr Ede Dalanu 2 coroane din incidentul celebrărei unei sf. liturghii în biserica noastră. Primească m­arinimoşii donatori mulţămită sinceră. — Curatoratul bise­ricesc. Gât va dura răsboiul. »Daily Mail« află din New York că ziarul american »Saturday Evening Post» a publicat o convorbire avută de Irving Cobb, un publicist american, cu ministrul de război al Angliei, lordul Kitchener. A­­cesta ar fi zis că războiul va ţine între trei şi şase ani. O prinessă insa-aviatoare. Din Rusia­ luptă nici mai mult nici mai puţin decât patru milioane şi jumătate de soldaţi. Dintre aceştia două treimi sunt Ruşi. — In Seghedin sublocotenentul activ din armata ungară Ernst lakó a omorât pe locuitorul Josef Klinger, un bătrân de 86 ani, la care sta în cvartir. Autorităţile militare de acolo au infor­mat pressa, că Takó l-a omorât pe Klinger străpungându-i cu sabia, de­oarece acesta din urmă i-a spus ofițe­rului într’o ceartă pe care a avut-o cu el, că minte. — Albania, micul stătuleţ inde­pendent născut din războiul balcanic, vrea să între iarăş în război. Anume Essad-paşa a declarat comitetului Juni­lor Turci, că Albania nu va rămâne neutră în actualul războiu mondial, ci va lupta alături de Turcia. — Englezii fac mari pregătiri pen­tru apărarea canalului de Suez. Dea­­lungul canalului — şi de-o parte şi de alta — s’au Întărit o mulţime de trupe engleze. E Interesant că apărarea ca­nalului au încredinţat o englez­i esclu­­siv numai trupelor europeneşti. Abia de săseşti ici colea câte o faţă de In­digoul prin mulţimea de «oamen­i albi». Apollo-BiO. Program pentru Marţi şi Miercuri. Actualităţi interesante de pe câmpul de luptă. »Fifi, drăguţul în­­tregei garnizoane». Comedie grandioasă în 3 acte. Ziar chinematografic. »Vina mamei» dramă socială în 2 acte. »Fraţii Nanke» (Umor), »Trădătorul» (dramă), »Petru cel gras şi actorul» (Umor). Marţi fiind sărbătoare au loc trei reprezentaţiuni la 4, 6 şi 8 Joi şi Vi­nuri. Marea senzaţiune chinematogra­­fică »Stăpâna Nilului». Preţul alimentelor de prima nece­sitate în Braşov începând cu ziua de 5 Decemvrie 1914: Făină de pâne kgr. 56 fii., făină de porumb (cucuruz) kgr. 30 fiieri, pâne kgr. 40 fii. Carne de vacă kgr. 1*36—1*68 cor. slănina neafumată kgr. 2*40 c., untură de porc kgr. 2-20 cor., lapte de vacă litru 28 fii., lapte de bivoliţă litru 36 fiieri, ouă 3 bucăţi 40 fiieri, zahăr kgr. 1*04—1*06 coroane, orez kgr. 40—80 fiieri, fasole 46—50 fiieri, picioci 1 sac 3.20 fiieri, petroleu litru 58—60 fiieri, ceapă o cu­nună, 40-80 fii. linte litru 1—1.10 fii. Piaţa pe zi la muncitori de câmp fără mâncare 1*80—3 coroane; plata la altă munca fără mâncare 2—3.50 cor. Magistratul orăşenesc. Băncile populara din România. La 31 Decemvrie 1912 funcţionau in Ro­mânia 2862 bănci populare, dintre cari 382 independent, 2459 In legătură di­rectă, cu Casa centr­ală şi 21 cu răs­pundere nelimitată. Capitalul înscris la aceste bănci era de 76.938.728 lei, iar capitalul rulat pentru încheieri a bilanţului general de fine de an a atins suma de Lei 157.135 008 şi 74 bani. Suma capitalului vărsat s-a urcat la suma de 99.067.743 lei şi 49, dând dividente 8 030.644 lei. Numărul membrilor băncilor popu­lare a fost: In 1912, 563,270, dintre cari: 512,412 plugari, 9848 comercianţi, 13,345 meseriaşi, 5269 proprietari rurali, 3846 pr­oţi şi 4957 învăţători. Împrumuturile date în cursul a­­celui an s’au repartizat după urmarea­Petersburg se anunţă peste Roma că principesa Skakonskya, după ce a pri­mit autorizaţiune din partea autorităţi­lor miliare, a plecat pe câmpul de luptă spre a face servicii ca aviatoare. Tragere la tir. Mâine în 8 i. c n. vor avea loc în »Poiană» exerciţiile de tragere la ţintă cu gloanţe aspre ale bonveziinei dia toc. Daruri. La magistratul oraşului s’au mai făcut următoarele contribuiri: Pentru văduve şi oriani etc. Dela Clărchen şi Wilhelm Dresnandt în me­moria iubitului lor frate şi cumnat E­­duard Schulerus 40 cuv. Dela Dele şi Dr. Carl Riemer, precum şi dela Leue şi Gustav Konrad, notar magistratual din Sibiiu în memoria iubitului lor văr Eduard Schulk­rus câte 20 cor. laolaltă 40 cor. Dela Anastas I. Safrano 100 cor. Pentru membrii familiilor lipsite etc Dela Anast­as I. Safrano 100 cor. Dela doamna Helene Hasshab­oer şi a­­nume pentru bucătăriile populare 80 coroane. Pentru procurarea de pachete de Crăciun. Dbia Mizzi şi Hurta Kátár 5 coroane. Tuturor li se esprimă mulţumite. Ştiri filtrante. După cum află zia­rul «Dauy MaU» pe câmpul de operaţii de la est (Germania, Austro-Ungaria şi & COMP BRAŞOV. Corbul. Din războiu. Un ofiţer gastro-ungar, reîntors rănit de pe câmpul de luptă, poves­teşte următoarea întâmplare zgudui­toare, care dovedeşte ce putere covârşi­toare atribue poporul nostru, superstiţiei ; şi cum un soldat român destoinic, chipeş şi viteaz, care în faţa gloanţelor ucigătoare a stat dârz ca o stâncă de granit, nete­mător de moarte, în faţa unei simple întâmplări, şi-a perdut cumpătul şi a căzut victimă, credinţei sale super­stiţioase. Iată ce povesteşte ofiţerul amintit: * La regimentul meu din Ardeal, compus în majoritate din români, aveam un soldat vordic, curagios şi, destoinic, de obârşie de lângă muntele Retezat. Numele îi era Ion Panaitescu, iar de naţionalitate român. Era om însurat. Acasă într’un sătuleţ pitulat sub poalele Retezatului, avea crbul lui în care îşi lăsase o nevastă harnică şi doi copilaşi dră­gălaşi, despre cari vorbea totdeauna cu mândrie şi lacrimi în ochi. Era zi de sărbătoare pentru el, când primea de acasă vre­o scrisorică scrisă de copii lui şi lăsa pe camarazii săi, să i-o cetească şi recetească de zeci de ori. Era mândru de scrisul lor, le lăuda tuturor calităţile, dând dovadă că avea o inimă bună, de părinte. Fiind şi soldat bun şi cutezător, îşi câştigase iubirea tuturor camara­zilor, îndeosebi însă de când impuş­­case un călăreţ rus şi fu lăudat in faţa regimentului îi stimam şi noi ofiţerii. Recucerisem tocmai orăşelul Kö­rösmező. Ruşii o luară la tălpăşiţa, alun­gaţi de elanul soldaţilor noştr­i. După ce puserăm stăpânire pe o­­răşel şi ne Instalarăm, feciorii mei, In TIPOGRAFIA A. M. culmea bucuriei, întinseră o horă largă In faţa bisericei. După săptămâni de trudă şi greutăţi, de lupte şi neajun­suri, ajungând la puţină odihnă, uita­ră suferinţele trecute şi în loc să-şi caute odihnă în popas s’au încins la jocul ropotitor. Era o veselie de nedescris. Tro­poteau şi chiuiau de se cutremura lo­cul, iar alţii mai potoliţi, priveau nu­mai salturile lor cadenţate şi îndrăz­neţe. După ce se încălziră, începură a’şi lăpăda paltoanele grele, curelele, car­tuşiera, iar alţii mai înfierbântaţi îşi aruncară chipiile. Stăteam şi ne delec­­team­ la jocul lor tineresc, la horă să Încinsese şi Panaitescu. Când s’au săturat de frământat pământul, fiecare îşi căuta echipamen­tul, paltoanele, iar alţii chipiile. Pe chi­piul lui Panaitescu, aruncat mai de­parte, se instalase comod un corb sin­guratic. Sărmanul soldat, când a văzut straşnica arătare, înlemni, iar faţa ii se făcu de-o albeaţă înspăimântătoare. Şi din această clipă nu-l mai pu­turăm recunoaşte. Se făcuse tăcut, umbla abătut şi buimac, ocolea socie­tatea cârmuitoare a fraţilor săi de arme. Mâncarea ii rămânea neatinsă, RESIANU BRANISCE nu-1 mai interesa nimic decât gândurile lui sinistre. L’am întrebat: »Eşti bolnav Ioane?« Mi-a răspuns că nu, dar că afu­risitul de corb, ia stins toată voia. Am încercat sa-1 abat deja negrele gân­duri. I-am vorbit ca un părinte, i-am spus că e prostie a crede aşa ceva Zadarnic Susţinea cu o încăpăţânare oarbă că aceasta e un semn ce pre­vesteşte pentru el o cumplită şi sigură nenorocire. Ca să-l fac să uite, l-am trimis cu o patrulă de iscoadă la o mică de­părtare. M’a rugat să-l înlocuiesc cu altul dar ,când i-am spus că e poruncă, s’a mulcumit și a plecat. Da, a plecat și de atunci nu l-am mai văzut s’am căutat, dar de urma lui nu am mai dat. In ziua proximă posta de tabără ne-a adus o scrisoare de sub poalele Retezatului. Copii lui scriau: »Dorim, taică dragă că cartea noastră să te afle în deplină sănătate, etc. Am cetit scri­soarea în faţa tuturor, ne-am înduioşat şi mulţi au lăcrimat. Soldaţii mei de-atunci îşi pierd chieful de câte ori zăresc vre-un corb Bac. Nr. 269—190. Convocare. Reuniunea femeilor române pentru ajutorarea văduvelor sărace din Braşov şi acele îşi va ţinea, conform statute­lor, dumine câ în 30 Nov. v. (13 Nov. n-­ a. c. după prânz la 3 oare, în sala festivă a gimnaziului român, adunarea generală ordinară, la care se invită toate membrele foudatoare şi ordinare. Ordinea de zi: 1. Raportul cassei pe 1913/14. 2. Raportul general al comitetu­lui despre activitatea din 1913/14. 3. Eventuale propuneri. Braşov 20/XI v. 23/XII n.­ 1914 Dr. /. Btaga, Elena Sabadeana, secretar, vice-­ reşedinţă. Proprietar: Tip. A. Mureşianu , Branisce & Comp. Redactor responsabil: loan Lacea. J. L. & L­HESSAIMER Casă fondată 1843 BRAŞOV „La leul allT-ad are deposit en gros şi en detail de coloniale, vopseli şi bumbă­­cărie, bonboane fine de tot felul, ciocolate diferite şi cacao, sardele indigene şi franţuzeşti. Instalaţiune proprie năntroprie­­jitul cafelei, precum şi vâzarea pentru cafea turcească. Zilnic în deposit cafele proaspăt prăjite. Anunţuri primeşte Administraţiunea itate îfin­li­mitai cu preţurile cele mai im­­pe­d­tnte. Cetiţi şi răspândiţi „Gazeta Transilvaniei”.

Next