Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1915 (Anul 78, nr. 1-23)

1915-01-15 / nr. 10

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Date biografice. Decedatul Dr. Atanasia Marian Marienescu s’a născut în 8/20 Martie 1830 In opldul Lipova, In Bănat. Pă­rinţii săi au fost loan Marian din Li­pova şi Persida, născută Şandor, din Nădlac, comitatul Cianadului. După ter­minarea școalei elementare, cu bun nume şi cu bune puteri didactice ro­mâneşti din Lipova, tânărul Marinescu a fost elev eminent al liceului din Arad, Timişoara şi Budapesta, iar drepturile le-a studiat la universitatea din Buda­pesta şi Viena, unde la 1856 a dat exa­­menul judecătoresc şi la 1857 examenul administrativ de stat La anul 1861 a luat apoi diploma de Dr. utriusque juris, iar la 1862 diploma de advocat In afacerile civile și cambiale. încă In anul 1861 a fost numit vicenotar al comitatului Caraş, iar în 31 Octomvrie 1862 asesor la sedina judecătorească a aceluiaș comitat, cu reşedinţa în Lugoj, de unde apoi, la 1868, a fost permutat la Oraviţa, în Bănat. Făcăndu-se la anul 1871 despăr­ţirea justiţiei de cătră administraţie, şi organizăndu-se tribunalele regeşti, Ma­rienescu fu numit jude regesc la tribu­nalul din Oraviţa, de unde fu permutat la 1876 la tribunalul regesc din Timi­șoara. In 4 Decemvrie 1880 e numit apoi jude auxiliar la tabla regească din Budapesta, la soiul 1885 e numit jude ordinar, și in urma decentralizării ta­blei regești e permutat la Oradea-mare, ca jude regesc de tablă, unde a rămas până la 1900, când la cererea proprie a fost trecut la pensie. După pensionare s’a mutat la Sibiiu, unde şi-a conti­nuat apoi munca de scriitor român, până cam înainte cu doi ani, când corpul a început să-l slăbească şi mâna nu mai putea pune pe hârtie aceea ce voea mintea, încă tot limpede, până în mo­mentele din urmă. Dintre lucrările sale literare de mai nainte amintim următoarele: 1. învăţătorul şi poporul, carte tipărită la 1858 în Sibiiu şi Introdusă prin Episcopul Andreiu Şaguna ca carte de cetire în şcoalele poporale din Ar­deal. 2. Balade poporale, carte tipărită la 1859 în Pesta, cu cheltuiala lui An­dreiu Mocsonyi de Foeni. 3. Colinde, carte tipărită tot în Pesta, în anul 1859. 4. Istoria română naţională pen­tru tinerimea română, tipărită în Sibiiu, la 1861. A fost introdusă în şcoalele româneşti din partea învăţătorilor, dar în anul 1876 a fost oprită din partea guvernului. 5. Petru Rareş, principele Moldovei, novelă istorică, tipărită la 1862 in Sibiiu. 6. Balade, indeosebi istorice şi tautologica, din­ poesia pop­­­rală, carte tipărită la 1867 în Viena. 7. Datorinţele noastre, carte tipărită în Viena la 1868. 8. Steaua magilor, cân­tece de Naşterea Domnului, carte tipă­rită în Biserica­ Albă la 1875. 9. Viaţa­­ şi operele lui Petru Maior, de­­ recepţiune rostit ca membru^Honor­­ al Academiei Române, la 1883.^wCul­­­ tul păgân şi creştin, editura Academiei­­ Române, 1884. 11. Studiu despre Celţi I şi numele de localităţi, ca adaos la monografia satului Maidan, 1895, — şi o mulţime de alte lucrări, publicate prin diferitele ziare şi reviste româneşti, ori scoase în tipar din partea Acade­miei Române, care pentru neobosita sa activitate literară, l-a ales în 13 Sep­temvrie 1877 membru corespondent, iar în 15 Martie 1881 membru ordinar al ei. Făcea parte din secţiunea is­torică. 7. R. Sesiunea Dumei. Din Petro­grad se anunţă: Prin ucaz imperial se ordonă redeschiderea sesiunei consiliu­lui de stat la 30 Ianuarie şi a sesiunei Dumei imperiului la 9 Februarie, se poate cineva folosi de oameni, cari nu-şi dau osteneală să-şi facă o soco­teală mai înainte ? Aceştia sunt maşini, cari lucră zi de zi aceeaş lucrare. Lu­crarea aceasta monotoană şi uniformă ÎI să plăteşte mai rău, decât o lucrare acută independent. Lenea mai adâncă. — Cei cu ade­vărat leneşi, în contrast cu cei leneşi la gândire, au o greaţă de orice lucru, chiar dacă acesta recere cea mai mică gândire şi se poate săvârşi foarte lesne. Ce se va alege dintr’un astfel de om? Un stricat, un perde-vară, devine periculos pentru societatea omenească, pentrucă ienea aceasta poate avea de urmare toate felurile da slăbiciuni d’ale voinţei ,nuprevederea, urâtul, pofta d’aşi irita nervii, minciuna ş. a. Leneşul se poate asemăna cu un dobitoc, care încă se fereşte de ori­ce încordare. El nu are nici demnitate de om, nici libertate de om. Invidia — o urmare a lenei. Ca toţi oamenii decăzuţi, şi leneşul este pismaş şi gelos pe semenul său, care a ajuns la ceva prin muncă şi osteneală cinstită. Fireşte că totdeuna va zice de acesta:­­a avut noroc !« Unor oameni ca aceştia să Ie răspunzi totdeuna­ »dacă ai fi muncit tu cinstit, ca acela, dacă n’ai fi jucat cărţi, n’ai fi băut, n’ai fi petrecut cu somn zilele cele bune şi­­ n’ai fi tândălit vremea, atunci de bună seamă ai fi ajuns şi tu la ceva. Cum sameni aşa seceri. Tu n’ai sămănet ni­mic, n’ai deci să aştepţi nici secerişm. Perdevară, cari în viaţa lor n’au foat In stare să ajungă la ceva, sunt înver­şunaţi împotriva tuturor oamenilor cin­stiţi : sunt pismoşi, geloşi, clevetitori, nemulţumiţi şi răutăcioşi. Neîncrederea in leneşi. Când lucră ceva un leneş, nu eşti sigur, dacă a isprăvit conştiincios lucrul, ce i­ s’a În­credinţat. El îi întărâtă pe cei mai mari de­cât el, cu faţa lui plictisitoare, se­rioasă, nici odată nu arată o supunere statornică şi de bună voie, din care să recunoşti interesul lui faţă de lucru. O servitoare leneşă d. ex. nici odată nu va şterge praful de pe balcon, praful 11 mătură simplu sub mobile, pentru că e prea leneşă să se plece şi să-l ducă afară. Un şcolar leneş îşi copiază lecţiile de la alţii, şi prin asta îşi înşală pe pro­fesori. El e prea leneş, ca să-şi facă o lecţie conştiincios, şi nu va învăţa nici­odată nimic. Un lucrător leneş lucră ca o ma­şină, fără să se intereseze de fiecare amănunt al lucrării sale, ei îşi negligă lucrarea. Scurt: într’un leneş nici­odată nu poţi avea încredere. Crimă din lenevire. Leneşul nu e numai, că poate supăra pe domnul său prin negligenţa sa, el poate deveni un criminal, adecă un făcător de rele. Un muncitor de căi ferate, d. ex., care neglijă să tragă un şurori într’o şină, poate fi cauza unei nenorociri de cale ferată, căreia pot se cadă victimă mulţi nevinovaţi. Un lucrător băiaş, care-i prea leneş să schimbe o funie stricată de la un coş cu care se suie şi coboară oamenii în baie, se joacă cu viaţa atâtor tovarăşi de ai săi. Câte focuri nu s’au întâmplat de ex. din cauza zidarului, care n’a zidit cu grijă a doi ai. La păcatul şi negiigenţa aceasta se adaug în sfârşit crimele vagabon­­zilor, ale cerşitorilor, ale celor, cari îşi perd vremea fără nici un lucru, cum sunt : furtul, şantajul şi asasinarea, jaful şi omorul, cari toate, în cele din urmă, se nasc din lene. Leneşul e şi lipsit de minte. Fiind ea n’a Învăţat să lucreze, li lipsesc toate îndemânările unui trai obicinuit indis­­penzabil; li cade de tot greu să facă o vizită, să scrie o scrisoare, să înain­teze o cerere, să-şi caute o ocupaţie ş. a. Afară de aceasta nici­odată nu simte bucuria, ce o simte unul, care a săvârşit un lucru bine.­­ Lene, care se poate vindeca. Dacă cauza disgustului de cutare lucrare vine din vreo boală, starea asta se poate Îndrepta. Nutremănt bun, Îngri­jire fizică, petrecere în aer liber sunt foarte principase. Ceclare, pe încetul cu lucrări uşoare ! Să nu-ţi perzi curajul nici­odată şi să gândeşti totdeauna, că o voinţă tare învinge toate greutăţile ! Să învăţăm a ne creşte de noi înşine. — Dacă cauza ienevirei nu pro­vine din împrejurarea, că cineva este bolnăvicios, atunci provine singur din voinţa cea rea a noastră. Să ne gân­dim bine, că numai cu foarte puţină tărie de voinţă, omul poate câştiga foarte mult şi că din zi in zi, in felul acesta, poate câştiga şi mai mult ; să ne gândim, că plăcerea şi dragostea faţă de un lucru, ne întăreşte şi înmul­ţeşte tăria voinţei. In asemenea cazuri să se înceapă cu o lucrare uşoară şi plăcută, în cele din urmă omul ajunge aşa departe, că simte o plăcere la orice lucru, şi ii săvârşeşte bucuros. Moşul. Pierderile germanilor. „Berliner Tagblatt“ comunică următoa­rele : Ni se scrie din izvor autorizat că presa inamică afirmă în mod foarte se­rios că Germania a pierdut ca morţi, răniţi şi prizonieri 1.200.000 oameni şi că se afirmă chiar de persoane autori­zate că cifra aceasta s-ar ridica la 2 milioane. Recomandăm adversarilor noştri să studieze listele pierderilor noastre. Aceste liste sunt întocmite foarte conş­tiincios. Vor putea constata atunci cu toată părerea lor de rău cât de in­conştientă este cifra ce dau şi vor ve­dea că totalul morţilor, răniţilor şi pri­zonierilor noştri nu despărţeşte totalul prizonierilor francezi, ruşi, belgieni şi en­glezi internaţi în Germania. Nu trebue să se uite pe de altă parte că listele noastre cuprind mai multe mii de soldaţi răniţi uşor, cari s’au înapoiat de atunci pe front; ba mulţi au fost răniţi a doua oară figu­rând astfel de două ori pe aceiaşi listă, aşa că cifra adevărată a pierderilor este departe de a­­­ceea care ar putea re­zulta dintr-o simplă adunare. Procentul răniţilor, cam­ graţie În­grijirilor excelente sanitare au putut să se întoarcă la front, este foarte mare şi speranţa duşmanilor noştri, că forţa de rezistenţă a Germaniei este mai scăzută din cauza pierderilor decât a adversarilor, este înşelătoare. Chiar faptul că numai numărul prizonierilor inamici atinge cifra pierderilor noastre totale, lasă să se vadă în mod clar cine are motiv să privească viitorul cu mai mare ingrijorare. Pregătirile 85­ulg­ariei. Din Sofia se anunţă : Direcţia şcoalei militare de aci a primit instrucţii să încheie anul acesta cursurile cel mai târziu până la 28 Martie, cu deosebire în ce priveşte cursurile ultimului an. Astfel tinerii anului din urmă vor fi înrolaţi ca ofiţeri cu o jumătate de an mai curând decât în timpuri normale. Mai departe ministerul de culte a dispus ca şi în celelalte şcoli cursurile să se închee anul acesta la 28 Martie pentru ca şcoalele să poată fi întrebuinţate la nevoie ca spitale. Şi programa cursurilor univer­sitare a fost alcătuită aşa ca în cazul isbucnriei războiului studenţii să nu piardă un semestru. Ungaria nu vrea pace separată. Contele Iuliu Andrassy, comentând într’un articol de ziar noua schimbare în direcţiunea minis­terului de externe, a relevat că şti­rile ce se răspândesc continuu de presa Triplei­ Inţelegeri şi de o parte din presa statelor neutre despre oboseala Unga­riei şi dorinţa ei de pace, sunt absolut false şi tendenţioase. D-l Andrassy a spus că doreşte pacea întru­cât fiecare războiu trebuie să se încheie cu o pace, dar această pace n’ar putea fi încheiată separat, ci numai de acord cu Germania satisf&când pe deplin toate dorinţele ei. Parastas pentru Gregarul Boca, 20 ian. 1915 Un parastas solemn s’a oficiat la iniţiativa luată de institutul »Ţible­­şana«, în 3. Ianuarie a. c. în Caianul mic pentru repaosul etern al dirigen­­tului Gregoriu Boca, mort pe câmpul de luptă în Galiţia. Deşi n’au fost invitaţi, decât membrii din direcţiune şi comitet, totuşi sau adunat preste 1500 persoane de pe valea Ţibleşului, semn vădit de simpatia şi iubirea, pe cari şi le-a câştigat Gregoriu Boca prin purtarea sa la clientela institutului precum şi la toţi cunoscuţii fără deo­sebire de clasă. Dintre intelectualii noştrii au fost de faţă: advocaţii Dr. Pavelea şi Dr. Moldovan, preoţii : Teodor Cotuţiu preşedintele institut­ului, Gorge Moldo­van, Ioan Rebrean, Ioan Băieş şi George Manciu, directorului institutul advocatul Dr. Boca, contabilul V. Baciu , domni­şoarele: Virginia şi Lucreţia Cotuţiu, învăţătorii: Pompei Boca, Pompei Tolca, Pugna, Spătărean şi Moldovan, doamnele Spătărean, Moldovan, Boca şi Chiciudean, şi notariul Blaj. Parastasul l’au servit toţi preoţii de faţă, răspunsurile le-a dat corul şcolarilor din Căian sub conducerea înv. Spătărean. Panegiricul i’a rostit părintele Teodor Cotuţiu intr’un ton atât de jalnic în cât toată azistenţa a erupt într’un plâns amar. De în­cheiere a descris vitejia eroilor români morţi pe câmpul de lupta picurând în sufletele tuturor o mângâiere înăl­ţătoare. La finea parastasului preotul George Manciu a cântat un imn oca­­sional închinat memoriei stegariului Gregoriu Boca, care a produs o im­presie neştearsă în inima celor de faţă. Iată acest imn ocazional : Eroului nostru! Gregoriu Boca. »Ţibleşană ! Ţibieşană ! Societate văleanâ Azi la tine ne ai chemat. Spune ce ţi­ s’a ’ntâmplat? Ştiţi cu toţii fiecare Că în ţară-i vrajbă mare Sar flăcăii la hotare Tron şi ţară de-apărare. Dirigentul nost’ Iubit Grigore Boca numit Lasă casăTrasă masă Şi Iubita lui mireasă , Şi’n vârtejul lor se bagă Cătră Bistriţă aleargă ! Ş’a­colo dacă soseşte Oberstul aşa-i vorbeşte: »Ai sosit şoiman de munte Lat în pept şi’nalt în frunte Ori cine te întâlneşte Cu drag la tine priveşte. Regimentul tău iubit De ategar te-a denumit Să porţi steagu’n bătălie Pentru a tronului mândrie«. Steagu’n mână 1-1’a dat Şi la luptă a plecat Dobă, trâmbiţă răsună Mulţi voinici sub steag s’adună. Cu toţi salută cu drag Pre voinicul dela steag : »Steagul galben de mătasă Să-i aduci voinice-acasă !« Din casarmă ies afară Cu muzica militară Din toate ferestrele Cad ca ploaia florile. Şi la tren dacă sosesc De plecare să gătesc Trenul prinde-a fluera Şi flăcăii a cânta. Trenul trece găfăind Dealuri, munţi încunjurând Pân’ deodată se opreşte Şi’« Galiţia soseşte. Puşca bate, tunul sună Mulţi voinici sub steag s’adună Ceriul de foc se roşeşte Apa’n râuri clocoteşte. Cad feciorii, cad potop Şire’ntregi s’abat din loc Steagul tot îl găuresc Pre stegar nu-l nimeresc. Intr’o zi de dimineaţă Pe un câmp Încins cu ceaţă Un şrapnel afurisit Pe stegar i-a nimerit. Ca erou murind el zice Rămas bun, să fiţi ferice, Rugaţi-vă pentru noi Cel ce murim un răsboi ! * Fie ca sângele vărsat să pro­ducă binecuvântare neamului. Pompei Tolca. Misiunea lui Ghenadieff la Roma. Fostul ministru de externe al Bulgariei, Ghenadieff, se află de câteva zile la Roma. S’a vorbit mult în pressă despre misiunea pe care ar a­­vea-o la Roma, d-l Ghenadieff. Deși o parte din presa bulgară a contestat calitatea oficială a vizitei fostului mi­­nistru bulgar, in Italia, presa de pre­tutindeni a comentat foarte mult ple­carea d-lui Ghenadieff ca să sondeze cercurile conducătoare ale Rafiei. «Echo de Bulgarie» ziarul fran­cez bulgar, care se inspiră din cercurile guvernamentale ale Bulgariei, publică cu privire la plecarea d-lui Ghenadieff, următoarele aprecieri: »Era natural ca un om politic de talia d lui Ghenadieff, să simtă nevoia să se ducă să se informeze în persoană, asupra sentimentelor şi aspiraţiunilor oamenilor politici italieni, în ce priveşte peninsula balcanică în general, şi Bul­garia în particular. Momentul acestei vizite e din cele mai bine alese. Iminenţa evenimentelor hotărâtoare, face pe oamenii de stat mai comunicativi faţă de neutrii, cari pot, azi sau mâne să fie duşi de-o parte s­au de cea­lalti, a baricadei, de inte­resele lor... In asemenea împrejurări, dacă misiunea d lul Ghenadieff e sau nu e oficială, e o consideraţie de importanţă secundară. Valoarea exministrului de externe, e cunoscută şi în străinătate şi in Bul­garia şi declaraţiunile sale n’au n­voe să fie sancţionate, pentru a fi luate în consideraţie de un pergament oficial. Călătoria d-lui Ghenadieff la Roma a fost o fericită inspiraţie, ori de unde ar veni; aceasta este părerea cea mai raţională care s’ar putea da, în mijlo­cul comentariilor atât de variate cărora le-a dat naştere această deplasare». Nr. 10—1915. Din Făgăraş. La colecta pentru Crăciunul ră­niţilor a mai incurs din Făgăraş colecta d-şoarelor Relly Poparadu şi Miţa Florea cu 175 coroane de la următorii: »Furnica» 40 cor, Dr. Teodor Popescu 13 cor., d-na Elena Belle 10 cor. şi 200 ţigarete fine. Dr. Şerban 10 cor., d-na Aneta Stoica de Vist 6 cor., Matei I­ga 3 cor., Costi Toma 3 cor., Ioan Dejenar 2 cor., Gh. Codrea 3 cor., Elena Vlaicu 2 cor., Zoe Dr. Vas 4 cor., Paulina Meţian 2 cor., Dr. Moise Grama 4 cor., Ioan Grecu 2 cor., Lucreţia Micu 2 cor., Victoria Scurtu 1 cor., Ana Borzea 5 cor., Ana Motoc 3 cor., Ioan Haţiegan 3 cor., Poparadu 2 cor., d-na Vilma Urdea 4 cor., Aneta Stoichiţă 1 cor., Dr. Victor Pralea 10 cor., G. Stan 2 cor., Dr. I. Şenchea 5 cor., G. Ghimbăşan 2 cor., Dr. Li­viu Pandrea 5 cor., lacob Popa vicar 5 cor., Ecaterina Moldovan 10 cor., Nicolae Si­­laghi 2 cor., Turcu şi Urs 2 cor., V. Preda 2 cor., preotul militar Eugen Muntean şi soţia 5 cor. Colecta d-nei Maria Cernea cu cor. 29 de la următorii: locotenent Vir­gil Cernea 10 cor., d-şoara Elena P. Popp în amintirea mamei sale 10 cor., Eugenia Popp 2 cor., George Popp de Galaţi 5 cor., Lucreţia Mărişor 1 cor., Maria Vaier Ciora 1 cor. Colecta fruntaşelor ţărance Ana G. Ciocănelea şi Maria Totoiu cu cor. 46 dela următoarele: Câte 1 col.: Ana G. Ciocănelea Maria Totoiu, Nicolae Florea, Calina Fulicea, Eva Bălcăcean, Maria G. Flo­rea, Vasile Popa, Tănase Boier, Zinca Valendorfean, Zinca Bălcăcean, Berko, Goldberger Costi, Ana Bălcăcean, Maria Ghimbășean, George S. Mândrean, Elena G. Mândrean, Zinca Căldărar, Sofia Ol­tean, Maria Motoc, Ana Tişer, Maria Petru Ciocănelea. Câte 50 fii, dela următoarele: Domnica Ţanghea, Mar­a Tomşa, Maria Recean, Ilie, George Hoju, Eva Zöldi, Elena Caldarar, Kökösi Ferencz, Ana Hobian, Iosif Vişea. Câte 60 fii, dela următoarele: Lina Lechiţia, Ana Tămaş, Eufrosina Moldo­van, Ana Poparad, şi Elena Ţenghea. Câte 40 fii, de la următoarele: Ni­­culae Ciora, Ana Ţintar­u, Elena Durea, Aureli Mandrean Zsuzsa, George, Geor­ge Dejenor, Elena Ruja, Vichente Sandu, Iosif L­eicean, Tilia Sapo, Elena Moldo­van, Florea Simina, Mina, Frosa, Ge­orge­ Pascu, Ion Cincan. Câte 30 fii. dela următoarele: Lina Hoju, Vaier Dodos, Elena Bălcăcian, și Ana Zamfir. Câte 20 fii. dela urn­ă­oarele: Maria Râurean, Mana Tintar, Elena Zamfir, Ana Căldărar, E­­na Râurean, Roza Căldărar, Elena Nichifor, Sofiia Căldărar, Vtroana Căldărar, E­lei Mar­kus, Ludovica leoache, Tóth Istvánod, Iustina Trifac, Kesztenbaum Mari, Va­­sile Băltăcean, Tica Seretean, George Lăscuţ, Maria Hojo, Maria N. Tona Ioan, Zinca, Ana, Lucreţia, Marghioala­ Luiza, Lucreţia, George Porumbăcean George Ciosu, Maria Dodos, Roza, Nicu­­lae Hobian 1 cor., Maria Dad­uian 50 fii. Afară de contrbuiri în bani inimoa­sele noastre ţărance din Făgăraş au contribuit şi cu 30 litre lapte. Colecta d-lui deputat Dr. Nicolae Şerban în Braşov, cu 64 cor., de la ur­mătorii: Dr. Traian Popp advocat 10 cor., N. N. 50 cor., N. N. 2 coroane, N. N. 2 cor. Din Sâmbăta-răsăriteană-de-Sus­t colecta d-nei preotese Elena Popp cu 5 cor. 40 fii. de la următorii: Elena PopP preoteasă 1 cor. 20 fii., Vincenţiu PopP preot 1 cor. 20 fii., Chirion Adamoiu 1 cor. 20 fii., Vincenţiu Ştefan învăţător 1 cor. 20 fii., Eugenia Ciora 40 fii., E­­caterina Popaiov 20 fii. Din Corbi contribuirea d-nei pre­otese Ana N. Cucu de 8 cor. Din Vajda-Recea colecta d-lui Şo­­fron Prună de 40 cor. fără consemnarea contribuenţiior. Susnumiţilor binefăcători le ex­prim şi pe calea aceasta cele mai sin­cere mulţumite. D-zeu Atotputernicul să însoţească dania tuturor celor cari au contribuit pentru Crăciunul bolnavilor şi răniţilor noştri viteji de prin diferitele spitale. Pentru reuniuuni: Maria Dr. Şerban prezidentă. Ministrul de externe Ma­­rian şi Bulgaria. Din Sofia se anunţă : Baronul Burlan, noul ministru de externe al Austro-Ungariei a răspuns următoarele la telegrama de felicitare a vicepreşedintelui Sobraniei : »Soarta Bulgariei ne-a inte­resat întotdeauna mult şi am sim­patizat totdeauna cu cauza naţionala bulgară. La cea dintâi ocazie voi dovedi că am fost și voi fi un amic sincer al Bulgariei.

Next