Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1915 (Anul 78, nr. 1-23)
1915-01-28 / nr. 21
s ABONAMENTUL Pe an aa . . . 24 Cor. P* o juni. da an 12 „ Pe trei luni. . . 8 „ Fsntru Românie şi strâîriiStffit® . Pe an an . . . 40 lei. Pit o jiun. de an 20 „ ¥SLJ£7QR Sf. 226, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. a 18 Anul LXXVfil. Nr. 21. “ Braşov, Miercuri 28 Ianuarie (10 Februarie n.) 1915 REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA Str. Prundului Nr. 16 INSERATELE ce primeie la administraţie. Preţul după tarii şi Învoială. Manuscrisele nu ee înnapoiată. Atitudinea României. Chestiunea atitudinei României se discută în toate părţile. Chemaţi şi nechemaţi, presă şi guverne se întreabă ce va face România, ce rol va juca această ţară în conflictul care a încins Europa. De ce acest interes deosebit? Răspunsul e simplu. România este astăzi, în special în mijlocul acestui conflict, un factor care atărnă greu în cumpăna formaţiunilor statelor actuale. Armata ei bine pregătită, conştie, oţelită şi plină de entuziasm e considerată ca una dintre cele mai de seamă armate. E deci de sine înţeles că intervenţia acestei armate în conflagraţia actuală, oricât de estinse sunt cadrele ei, într-o parte sau în alta, ar fi hotărâtoare. Nu trebue să ne mirăm deci de loc, dacă cei interesaţi fac toate încercările ca să ademenească România pe partea lor. Cum însă ea îşi dă perfect seamă de importanţa ce reprezintă, e natural că atitudinea ce o deţine astăzi, sau pe care o va lua în viitor, va trebui mai întâi de toate să fie în conformitate cu interesele ei specifice. Stat cu cadre reduse, care în vreme de pace nu reprezintă forţa necesară pentru a-şi impune voinţa în toate împrejurările, România înţelege ca profitând de conflagraţia actuală şi de proporţiile largi ale importanţei, pe care i-o dă această conflagraţie, să-şi intindă acele cadre pentru ca şi în vreme de pace să fie un stat, volnic de a-şi impune voinţa, de a-şi apăra interesele şi de a fi un stâlp puternic al civilizaţiei omeneşti. Iar de această menire, de acest ideal sunt conştii, trebue să fie, toţi factorii, cari deţin în aceste vremuri istorice destinele tânărului regat în mânile lor. O solidaritate deplină ii stăpâneşte pe toţi şi e numai o calomnie când se spune că în cercurile diriguitoare ale politicei româneşti ar domni vre-o desorientare. Guvernul e în conştiinţa voinţei colective a ţării, iar ţara şi armata ei sunt perfect în conştiinţa şi sufletul guvernului. Şi drept întrupare a chintesenţei acestei solidarităţi inspirătoare de neînvinse forţe este mai presus de toate cel dintâi cetăţean al ţării româneşti , regele Ferdinand I. Va intra, ori nu va întră? Va rămânea România neutrală până la •Dăm loc acestui articol provenit dintr’un izvor competent N. Red, sfârşit sau va întră în acţiune? Şi dacă se va arunca şi ea în vârtejul de flăcări care a încins astăzi Europa, de partea cui va fi? Iată întrebările cari trec din gură în gură, cari ne par că uşurează pe unii şi cari apasă cu o greutate de plumb pe sufletul altora. De unde însă aceste întrebări enigmatice frământă atâta pe unii, ele nu dau nimic de gândit factorilor cari cârmuesc astăzi statul român. Atitudinea României nu atârnă decât de o singură chestiune: interesele ei. Vor fi respectate aceste interese, intervenţia ei nu se discută, vor fi atinse, ea şi le va apăra. Iată întreagă chestiunea deplin laminată din două vorbe. Tot ce se discută în afară de aceste linii sunt vorbe de prisos, cari nu pot fî decât rezultatul firesc al enervării ce o revarsă răsboiul. Logica de fel că orice stat şi orice naţiune trebue să-şi apere şi vegheze asupra intereselor sale specifice nu se va desminţi nici în ce priveşte statul şi naţiunea română oricât de uriaşe sunt proporţiile marelui conflict european. Ba dimpotrivă tocmai lărgimea acestor proporţii uşurează Statului şi naţiunei române apărarea şi salvarea acelor interese. Contribue la această apariţie îmbucunmare şi fantul rare Dână ori făcea una din cauzale marei îngrijorări, care preocupa pe bărbaţii români, acest fapt e poziţia geografică a ţării româneşti. Scuită între două împărăţii puternice, monarhia noastră şi imperiul rusesc, ea poate să devie într’un moment dat, când interesele ei ar pretinde-o, cu toată proporţia restrânsă a hotarelor sale, arbitra situaţiei. Ea are doar 600.000 de ostaşi perfect echipaţi, bine pregătiţi ca înfăţişare, superioară ca suflet, conştii de datoria lor şi încălziţi de o credinţă şi disciplină indestructibilă. Repet însă, aceasta nu se va întâmpla decât când o va reclama apărarea şi salvarea intereselor sale. Or asta e însaş atitudinea actuală a statului român. In preajma sălcii... In preajma sălcii despletite S’au întâlnit în fapt de sară Bătrâni cu plete resfirate Albiţi de-a anilor povară, îndureraţi, cu ochii umezi Vorbesc de oameni duşi departe... Cari n’au trimis de luni de zile Soţiilor măcar o carte. Vor fi murit poate ’n tranşee înfrânţi de gerul iernei grele, I-au fărâmat poate In luptă Cutropitoarele şrapnele. Pe zece morţi îi plânge satul Şi schilavi sunt mai mult de zece... — Sermani oşteni loviţi de soarte Tot nenorocul vă petrece. Sona. Vasile Stoicanea. Spania va păstra sseutralnatest. Din Roma sa anunţă: Primul minimu spaniol a declarat la Senat că guvernul din Madrid va păstra cea mai riguroasă neutralitate şi va întreţine cele mai cordiale raporturi cu toate statele beligerante. Amintiri glumeţe din viaţa lui Ion Creangă. Povestitorul Creangă era o fire foarte originală. In orice imprejurare, personalitatea ta trebuia să iasă în relief, chiar atunci când momentul era solemn, şi când trebuia să se impue o rezervă oficială cât de neînsemnată. Aşa era „Ionică cel prost din Humuleşti* şi n’avea ce-i face. De aceea eşenii, îl simpatizau şi făceau mult haz de năzbâtiile lui, cari deveniseră populare şi cari până azi sunt încă povestite cu vervă de contimporanii rămaşi la viaţă. Reproducem câteva din ele, cari au avut pe vreme mult succes. Or. * * * La 1866 când se ţineau congresele economice la Teatru Naţional de la Copou (Iaşi), vorbea fiecare cu foc şi cu inimă pentru economiile vieţei noastre naţionale şi fiecare orator încheia discursurile cu Trăiască Măjestăţile Lor. Acele congrese erau deschise dimineaţa I de la 9—12 şi de la 2—6 seara. Un doctor G. începuse un discurs cam pe la orele 4 şi-l întinsese hăt mult peste 6 ore, dar nu soiu de belea lungă fără nici un miez, încât lumea plictisită nu ştia cum să se scape de el mai degrabă, căci cum vă spun trecuse de 6 ore şi el încă nu avea de gând să isprăvească. La un punct voind să desvolte o chestiune se încurcă rău. Se întoarce, se suceşte şi nu-i dă de rost , cum era linişte foarte mare în sală şi cum el se zbătea în încurcătură. Creangă rupse deodată tăcerea şi îi zice: »Ştiţi ce d-le dr. ziceţi să Trăiască Majestările Lor şi haideţi oameni buni acasă. Tunete de aplauze izbucni in tot teatrul şi ca prin farmec lumea deşertă sala, strigând necontenit: bravo Creangă, bravo. * * * La o altă întrunire viticolă la primăria din Iaşi, toţi oratorii băteau apa în piuă şi cu toţii se învârteau în loc şi nu ştiau pe cine să învinovăţească mai tare, că nu merg podgoriile bine, îi flecăiră pe toţi, pe Dumnezeu, pe guvern, pe negustori, că nu dau preţ, mă rog era o zarvă cumplită în contra 1 I tuturor şi a oamenilor şi a elementelor. Creangă ia cuvântul şi spune : »D-lor, ştiţi cum faceţi d-voastră, chiar ca pungaşul cela din Paris, care întâlnind pe drum un domn cu lanţ frumos la brâu, îl întrebă câte ceasuri sunt, el scoţând ceasornicul, pungaşul iute îl înşfacă cu lanţ cu tot, rupându-i chiar jilecta, şi o ia ia sănătoasa. »Alergând domnul cela după el, iată în cale îl întâmpină un alt pungaş şi îl întreabă că de ce aleargă, el răspunde că i s’a furat ceasul cu lanţ cu tot. Atunci istălant pungaş îl întreabă: Ia vezi că ţ’a furat şi punga, ba punga o am dat-o! Pungaşul al doilea repede li smuceşte punga şi fuge de partea cealaltă, în cât bietul om nu ştia în care parte să fugă mai de grabă, în spre cel ca ceasornicul sau în spre cel cu punga. Iacă aşa faceţi şi d-voastră cu întrunirea viticolă. Eu ştiu un lucru şi anume: Că n'ar fi rău să fie bine în ţara asta*. Era o adevărată sărbătoare când ne duceam în Ţicăul da Sus, la Creangă. Vara îl găseam, de obicei în o dacul ce dădea spre dealul Ciricu Jos pe o saltea îl vedeam pe Creani în halat cu un şervet aşezat pe du gât să se şteargă de năduşeală, lân el o lopoţică lungă crestată la vârf să se scarpine pe spate. Intr’orei din Noemvrie 1881 ne adunasem dânsul: N. Beldiceanu, Eduard Grull Grigore Alexandrescu, Artur Gorol D. Anghel şi un gazetar din Bureşti. Gazetarul ne ameninţă cu cl rea unei poezii. O fi fost frica, ori I riositatea, nu ştiu, dar am ascultat-l toţii în cea mai mare linişte. Ei, I vă pare? întreabă autorul. Noi, sunt cu ochii in jos, tăceam. Cum ţi sei d-le Creangă? repetă autorul. E| foarte bună, un sfârâiac, râspl Creangă cu glas liniştit. Ce-i sfârât moş Ioane? întrebarăm cu toţii de odl Uite ce-i, începu Creangă. Se zice 1 dată un ţigan, un ferar, trecând I tr’un sat striga cât îl lua gura: I covar, potcovar, meşter potcovar.1 român, auzindu-l strigând aşa, şi dreaptă spre ţigan cu o bucată dl în mână. Bună ziua. Mulţumi m di tale. Mă meştere, ştii tu să faci. Aniversarea „Unirii Principatelor”. Bucureşti 7 Februarie n. Aniversarea „Unirii Principatelor“ s’a serbat Sâmbătă în întreagă Românie cu o deosebită solemnitate. La Alexandria aniversarea s’a serbat printr’un act solemn de pioasă amintire cătră făuritorul acestei Uniri: Desvălirea monumentului lui Cuza Vodă, înălţat în localitate din iniţiativa unui grup de patrioţi. La Bucureşti a avut loc un mare festival l» Ateneu, organizat de societatea »Tinerimea Română« şi de »Societatea ortodoxă naţională«. Au fost rostite cuvântări patriotice de d-nii B. Delavrancea şi N. Dumitrescu, care a dat cetire şi unei acrişori în care d-l general Perticari, ca răspuns la Invitarea ce s’a trimis Moştenitorului României de a asista la acest festival, arată că A. S. R. va fi din toată inima alături de cei ce sărbătoresc ziua de 24 ianuarie, zi hotărâtoare în destinele acestei ţări, dar că, din nenorocire, nu va putea asista personal, fiind ocupat cu comanda companiei Sale din batalionul 2 de vânători. D-nele V. Unteanu şi Maria Hârescu au cântat doine, măestrul Ernescu a condus orchestra ministerului instrucţionei publice iar dl O. Goga a cetit din poeziile sale. Inalţătoare serbări au organizat şi societăţile »Carpaţii«, »Liga« şi Societatea de cultură macedo-românâ. Evenimentul zilei a fost sărbătorit prin nfîfc, ‘WAatt preşedinte al societăţii »Carpaţii«. La serbarea şcolară, ţinută Sâmbătă după amiazi la »Teatrul Naţional« n, profesor IV. Iorga a rostit o conferinţă ocazională, vorbind despre învăţămintele pe care trebue să le tragă tineretul de astăzi din faptele înaintaşelor lui, precum şi despre literatura contimporană faptului Unirei. După ce oratorul, prin fraze alese şi pipe de înţelepciune, arată că viaţa unui popor nu este asigurată decât prin virtuţile fiilor săi, îndeamnă tineretul, pe ale cărui minţi şi suflete se reazimă viitorul de mâine al ţarei, să fie cumpătat, sârguitor şi însufleţit de dorul de patrie, căci numai astfel va păstra şi va mări patrimoniul lăsat de strămoşi. Vorbind despre literatură spune că literaţii noştri nu se ocupă de a da hrana necesară sufletului poporului, păcat da care au suferit şi literaţii contimporani căci nu au cântat în deajuns virtuţile celor ce au muncit pentru înălţarea neamului. După conferinţa d-lui Iorga, d. C. Nottara fruntaşul primei noastre scene a recitat mai multe poezii patriotice din autorii vechi. Serbarea s’a încheiat prin intonarea imnului »Hora Unirei« de către corul elevilor. C. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: In nordul monarhiei. Budapesta 8 Febr. Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi . In Polonia şi în Galiţia de vest nu s’a schimbat situaţia generală. Artileria noastră grea, care operează la Dunajecz a bătut cu succes teritoriul din jurul Tarnowului ajungându-şi ţinta pe deplin. In Carpaţi au fost şi eri lupte pe întreg frontul. Innaintând mereu în Bucovina coloanele noastre au ajuns în valea superioară a Sucevii şi au făcut prisioneri 40 de soldaţi inamici. Pe frontul anglo-francoruso-german. Berlin 8 Febr. Buletinul oficial al marelui cartier general german e pentru azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest. Pentru poziţiile noastre din sudvestul loc, Labasse, spre sud dela canal, ţine şi acum lupta. Am reocupat o parte din tranşeul scurt, pe care ni-1 ocupaseră duşmanii. In pădurile argonice am ocupat câteva din întăriturile duşmane. ripQNmi nfrnlnQ O\r*î T»,QJ.AKjrrmi+ vrwo, tin eveniment mai important. Pe câmpul de operaţii dela est. La graniţele Prusiei estice, spre sud est dela lacurile mazuriene, şi in Polonia, pe teritoriul din dreapta Vistulei, au avut loc câteva ciocniri de-o însemnătate mai mică locală, cari ciocniri s’au sfârşit în favorul nostru. De altmintrelea de pe câmpul de operaţii ostie n’avem nimic de semnalat. In jurul trimiterii trupelor japoneze în Europa. Din Roma se vnunţă: »Le Journal de Geneve« declară că e lipsit de temei svonul că Japonia ar fi hotărât să trimeată trupe în Europa. Marea greutate consistă în transport. Totuşi guvernele interesate au început tratative în aceasta chestie. Ziarul »Le Temps« scrie: Cu toate că această chestiune atinge interese numeroase şi complexe, se speră că diplomaţia va înlătura orice greutate. D. Clemencean socoteşte că pentru a se obţine acest rezultat, nu trebue decât bunăvoinţă din partea tuturora. Distincţii militare. Monitorul Oaste! Nici 17 şi 18 publică o nouă serie de ofiţeri şi soldaţi distinşi, între cari găsim pe următorii Români : Crucea militară pentru merite cl. 3 cu decoraţia de răsboiu pentru ţinuta vitejească în faţa duşmanului căpitanului loan Ilcuşu ataşat la statul major al brigadei 59. Cu prea înalta recunoştinţă (Signum laudis) pentru ţinută vitejeasca în faţa duşmanului a fost distins majorul Romulus Moga din reg. de inf. 67, căpitanul A. Creţcar din reg. de inf. 92 şi sublocotenentul A. Popp din reg. de inf. 20. Cu medalia de argint pentru vitejie cl. 1 au fost distinşi : sergentul Dumitru Buducă din reg. de husari 3, cadetul ir. Francisc Popp şi fruntaşul Filip Budişa din reg de inf. 22, fruntaşul Vasile Başca din reg de inf. 31 (bat. 3), fruntaşul Toader Moş din reg. de inf. 33 (bat 4), sergentul Augustin Mărginean şi fruntaşul Iosif Mateş din reg. de inf. 50, sergentul Alexandru Hodoşi din reg de inf. 61, sergenţii majori Moise Lobonţu, Ioan Olariu şi fruntaşul Ioan Dregin din reg. de inf. 64. Italia va interveni pentru pace Din Roma se telegrafiază că un rea convorbire cu un distins bărbat politic italian, acesta i-a declarat că e sigur că Italia va rămâne liniştită până în Aprilie. La această dată una din grupările beligerante, va avea superioritatea pe câmpul de războiu și Italia va interveni pentru pace. Cea mai mare parte a poporului italian vrea acum, după catastrofa care a lovit ţara, numai pace Noul împrumut Intern german. Din Berlin se anunţă: A doilea împrumut de războiu va fi lansa la începutul lunei Martie. Va fi iar sumă stabilită de bonuri de tezaur, ci cinci la sută, cu termen lung şi o sum nelimitată de împrumut tot cu cinci sută. împrumutul şi bonurile de tezaur lansate în Septemvrie 1914 au avu cursul de 97.50 şi au ajuns acuma 1 pari. Şi noul împrumut va fi lansat din curs sub pari, dar nu se ştie înd pe ce curs. Termenul de subscriere v fi de astă dată de trei săptămâni , prima vărsare se va face la începutl lunei Aprilie. Se aşteaptă ca şi noi emisiune să dea un rezultat satisfăcăto