Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1916 (Anul 79, nr. 1-23)

1916-01-15 / nr. 10

Pagina 2 s’a proclamat de mi al Muntenegru­­lui şi Tisa să ajungă lit Mirând ţarul tuturor Sărbl­or, iar drept mulţămită a pus vot să clădească o catedrală Jubi­lară la Cetinje. Planurile lui Nekita a’au ales Insă fum şi sorum, iar azi când steagul mo*­narohiei noastre fâlfâie mândru pe co­pacul din Cetinje, regele Nekita pare părăsit de toţi ginerii săi. Nicolae Nicolaevici a căzut în disgraţie, Petru a rămas fără ţară, iar cauza de­­zastrului este singur Victor Emanuel. Nekita a declarat că dsca­­i trimetea la timp cel puţin 10.000 ostaşi, atunci­­ nu era putere lumească să scoată pe muntenegrini, din bastioanele moderne de pe muntele Lovcen, care este cheia Muntenegrului şi a fost sabia lui Da­­mocle a Dalmaţiei şi a Mării Adriatice. Azi când oştirea noastră a cuce­rit acest bastion uriaş, azi scriu toate foile că muntele Lovcen a fost întărit de ingineri ruşi şi bastioanele de pe munte sunt plănuite de ingineri fran­cezi. După ultimatul nostru cătră Ser­bia — s’au făcut demonstraţii mari In Cetinje. Auzind despre aceasta Nekita s’a grăbit cu automobilul la Cetinje şi a resfirat de demonstranţi. Numai du­­pă ce a mobilizat Rusia, ne-a declarat In 8 August şi Muntenegru răsboiu. La Începutul lui Ianuarie consta­­tându-se că muntenegrini au scăzut tare la număr, s’a hotărât atacul gene­ral al muntelui Lovcen. In 8 Ianuar au sosit o mulţime de vase mari şi mici la Catarro şi au Început bombardarea sistematică a muntelui. Să scrie că şi corăbiile cu tunuri fără osii mobile au luat parte la asediare, şi pentru a pu­tea puşca In sus sau pus pe cealaltă parte a corăbiei balacturi mari, aşa că gura tunurilor s’a ridicat In sus şi aşa au ajutat şi ele la bombardarea mun­telui. După o pregătire sistematică a artileriei a Început infanteria asaltul, vestita «Gruppe Koves» a Înaintat ziua primă 700 metri. Ziua doua pela amiazi au cuprins ai noştri tranşeele platoului dela Înălţimea 1000 m., iar sala Jam locos pe muntenegrini şi din poziţiile dela 1362 metri. Aici au aflat ficiorii noştri puţin scut In contra vântului, a frigului şi a zăpezii. In 10 Ianuarie au ajuns apoi in vărful muntelui Lovcen care are o Înălţime de 1750 metri. De aici s’au­­coborât spre Cetinje, iar acum Înaintează victorios spre valea Ntegusi locul de baştină a familiei domnitoare , Petrovici Niegus. Aici in valea aceasta romantică are Nechita reşedinţa sa de ▼ară. Nechita sau Nicolau I regele Mun­­tenegrului a luat şi el ca şi ginerele său Petru, băţul pribegiei şi va ajunge poate un oaspe suferit în Cricinalul din Roma. — unde va medita în serile Panica in râsboiu- la sufletul mulţimilor sentimen­tele comune capătă o violenţă extra­ordinară. Ele întunecă lesne orice pu­tinţă de analiză şi gestul comun se des­­lănţueşte cu o putere elementară, ine­vitabil, cu neputinţă de oprit Când sentimentul comun e frica, din oricât de neînsemnate cauze s’ar fi născut, frica se transformă in groază și Încercarea inst­activă de a scăpa In panică. Frica de răsboiu e un sentiment firesc și general. Turenne, marele general francez din vremea Regelui—Soare, nu se sfla să mărturisească cum că 11 era frică pe câmpul de luptă. Valoarea morală a lup­tătorului stă tocmai in această putinţă de a-şi domina frica instinctivă şi de a trece înainte peste oricât de amenin­ţătoare piedeci. Uneori însă, dintr’un nimic, se naşte o groază nebună, intr’o armată întreagă, care părăseşte un câmp de luptă şi compromite soa­rtea unei bă­tălii, fără­ ca nimeni să poată avea li­niştea şi puterea de a reacţiona Împo­triva dezastrului neaşteptat. Astfel corespondenţii de răsboi au relatat faptul că la bătălia dela Mukden câteva divizii răseşti au fost aruncate într’o goană dezastruoasă de explozia unui singur obuz japonez. Fu­garii au trecut peste Întreg câmpul de luptă, aruncându-şi armele, au ajuns până la un pod pe care se găseau tră­suri de ambulanţă cu răniţi, au arun­cat trăsurile in apă şi nu s’au oprit de*­c&t dup&ce au ieşit cu totul din raza bătăliei. Tot astfel la Nankwanling, lu răs­­boiul ruso-japonez; trupele ruseşti bi ev­­acuau la apropierea liniei ferate, după c­el de luptă. Se formase un tren pen­tru transportul răniţilor, spre prima staţie de la spatele frontului. Ca să poată trece, şeful trenului începu să strige la soldaţii ce se aflau pe linie să facă loc. Acest strigăt nu fu Înţeles şi, nu se ştie cum, se răspândi vestea că era aproape cavaleria japoneză. Se produse o enormă învălmăşeală: unii soldaţi des­­cărcară armele spre duşmanul Imagi­nar, mulţi fură striviţi de trenul In mişcare şi panica nu încetă decât când generalul Fock puse să se sune adunarea şi să se cânte imnul naţional. Uneori faima armatei duşmane face ca panica să se producă din ni­mic. Astfel Prusienii la 1806 luptau contra lui Napoleon fără nici o spe­ranţă de a învinge. Generalii renun­ţară de la Început la ofensivă şi armata bătută la Schieitz se retrăgea spre Jena. De-odată se produse In armată un murmur nedefinit, care crescu cu În­cetul şi ajunse strigăt desnădejduit : Francezii sunt la porţile oraşului. Atunci artileriştii tăiară şleaurile dela hamuri, România nu se va răsboi cu Puterile centrale. Declaraţiile lui Petre Carp. Ziarul «Neue Frété Presse« publică In norul său de alaltăeri un interview cu d-1 P. Carp, cunoscutul bărbat de stat al României, care a sosit Împre­ună cu soţia sa Sâmbătă la Viena, ca să petreacă câtev­i zile In capitala Aus­triei. La Începutul convorbire! d-1 Carp a declarat, că venirea sa la Viena nu stă în nici o legătură cu vreo misiune politică. El a venit să se recreteze şi să-şi vadă pe fiul d-sale, care stă in servi­ciul ambasadei române vieneze. Cu toate aceste d-1 P. Carp a ţi­nut să facă colaboratorului marelui ziar viertez Intre altele următoarele declaraţiuni importanta : Nu am avut nici când o te­mere serioasă, că România va in­terveni în răsboi In favoarea Enten­tei. Dar şi faptul că va rămâne neutrală, mi a părut ca o neno­rocire pentru ţară. Dacă înainte vreme nu era motiv de nelinişte, că România va purta răsboi contra puterilor centrale, atunci când ruşii erau la Carpaţi, la pasul Dukla— azi, după înfrângerile ruseşti e CU totul exclus ca România să pornească contra Austro-Ger­­maniei. Regret însă în măsură mare că România se arată atât de puţin hotărâte. Aceasta este ce am să imput atâtor bărbaţi de stat ai ţării noastre. Când unii cred că pot amâna o acţiune, care este şi a­­cum ca şi înainte în cel mai mare interes al ţării noastre, s’ar putea uşor întâmpla, ca să vină prea târ­ziu cu fapta. După răsboi, poziţia României nu va f favorabilă, dacă ea nu va coopera la vreme cu pute­rile centrale. Pacea va veni numai când se va da o lovitură în inima dușma­nului. O astfel de lovitură de pum­nal poate fii un atac victorios con­tra Egiptului. Problema viitorului va fi să se creeze un bloc al sta­telor aliate, care să pornească de la Stokholm până la Bagdad. Doresc ca acest drum să treacă și prin România, nu numai prin Bulgaria. D-l Carp mai e de părere, că Pu­terile centrale nu pot fi înfometate. Au îti vară ce ’fi gând tt vine? Nimerind el iri cea parte, făr să fi trimes vre-o carte iată cu el ne pomenim Și doi ortaci ai săi primim. Şi ’n ce zi credeţi c’a fost? Septembre douăzeci şi opt — de sfântul Augustin serbate — s’o spun la toţi, cu mic cu mare . Atunci cincizeci doi ani anume păşit-a el pe astă lume l­a! săi părinţi săraci cinstiţi ce prea se simţeau fericiţi —1•' Strălucea soarele frumos,’ când călcam pe drum nisipos în aleea de tei vestită cu de toate ’mpodobită. — Vă poftesc azi pe câţi vă văd Şi c’o să vă căiţi nu cred, ca la vară să grăbiţi toţi la Potstyn să veniţi. Cei din voi ce sânt holtei şi cu dorul de femei, vrând să se căpătuiască fii pe fete să peţească ce cinci „pe“ să stăpânească, aci o să le şi găsească: prea curate, prea frumoase prea harnice, prea bănoase Slăvitul nost, bărbat frumos, de vrea, nu rămânea pe jos, de nu de preot se sfinţea, şi el însurat se ’ntorcea! Acum însă voia şi sfârşi, astfel toţi vă veţi veseli, pân însă din scenă păşesc, îi urez cald şi nu greşesc când din inima-mi grăiesc: Mulţi ani să trăieşti stăpâne, Dumnezeu să-ţi dee bine, cum pe cel lip’sit şi slab în năcaz l’ai mângâiat; să trăieşti ca în mamei sâu, ţiind minte de Potstynl" — De cumva v’am plictisit, cer iertare umilit la toţi cu bine mă închin şi tare voios zic: amin! GAZITA TRANSILVANIEI. tit. 10 JOU lungi de iarnă la Serbia mare care s’a ales acum praf şi cenuşe. Iar când se va scrie istoria aces­tui îngrozitor măcel universal, să va scrie cu litere mari, că in acest răs­boiu mondial s’a sdrobit un popor li­ber şi viteaz, care nu a avut până a­­cum alţi poruncitori decât pe D-zeu şi pe gospodarii. Se va scrie că poporul acest înfrăţit cu codri munţilor, care a respins cu îndârjire — veacuri dearân­­dul — toate atacurile ienicerilor a fost sdrobit şi alungat din ţara sa, de un alt popor de munte Înrolat în vestita­l Gruppe Kovess.­ Dr. A. R. lăsară tunurile şi porniră călări în goană, urmaţi de infanteriştii obosiţi şi de­moralizaţi. Iar Francezii erau la mai mulţi kilometri de Jena, împotriva unor astfel de panici, regulamentele şi ameninţările sunt fără efect. Numai sângele rece al soldaţilor şi comandanţilor le poate evita. Regele Greciei despre războiul mondial. Sfârşitul războiului va fi p­remis. Ziarul «Köm­ische Zeitung» pu­blică câteva părţi interesante din con­vorbirea ce­ a avut-o regele Constantin al Greciei cu corespondentul din Athena al ziarului american »Associated Press*. Ziaristul american a întrebat un rege : pentru ce nu ordonează demobilizarea armatei ? —­ Poate să o fac, dar simt, că nu mi e permis să depun arma până atunci, până când soartea orașului Salonic nu e hotărâtă. Un an de zile a durat, până când trupele ententei au evacuat Gali­­poli. Şi va veni ziua, când statele ententei Îşi vor schimba gândurile In ce priveşte Salonicul şi atunci oraşul ar fi dat pradă poftelor primului venit. Salonicul e proprietate greacă, şi eu voeac si rămână greacă. — Crede Maj. Voastră, că Ger­menii vor Invinge? —­ întrebă apoi zi­aristul american. — Depinde de aceea, — răs­punse regele Constantin — că ce înţelegem sub aceasta. Dacă sub învingere înţelegem, că e vorba de ocuparea Londrei, Parisului şi a Petrogradului, atunci răspunsul meu sigur ar fi: nu. E neîndoios însă, că Germanii timp foarte îndelungat se pot menţine în situaţia în care acum se află. Dacă cutenia spe­­rează, că Germanii în urma sleirii lor economice vor fi siliţi să ceară pace, atunci — cred — că se vor­­ înşela amarnic. Lucrul acesta va merge greu, iar cu armele e impo­sibil să-i învingă. — După părerea Maj. Voastre, care va fi sfârşitul războiului? — Cu a treia Întrebare. — Remis, — răspunse regele. — Nu crezi şi d-ta tot aşa? Corespondentul ziarului­­ Asociate­d Presse notează, că descrierea convorbi­rea dintre el şi rege, la ordinul regelui, a fost legalizată de cătră mareşala curţii Mercati. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de presă al prim-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 25 Ianuarie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi : In nordul monarhiei. Nimic nou. La graniţele italiene. La capul de pod de la Gorz trupele noastre după lupte date la Oslavija, au luat în stăpânire o parte a poziţiei duşmane de acolo. Aici au căzut în mânile noastre 1196 prisonieri, între cari 45 ofiţeri, şi 2 mitraliere. Activitatea răsboi­­nică s-a potenţat şi în mai multe locuri ale frontului de la homo. A­­tacuri şi încercări de apropiere ale Italienilor la Podgora, Monte San Michèle şi contra poziţiilor noastre la est de la Monfalcone au fost res­pinse. Aviatorii noştri au aruncat bom­be asupra poziţiilor şi magazinelor duşmane din Bor­go şi din Ala. Câmpul de operaţii din Balcani. Plenipotenţiarii guvernului mun­­tenegrin au subscris­eri seară la 6 ore stipulaţiunile despre depunerea armelor din partea armatei munte­­negrine. Desarmarea se face fără greutăţi şi ■ a estins şi asupra cer­curilor de la Kolasin şi Andrijevica. General de divizie Hofer, loc­ţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-franco­­ruso-german. Berlin, 26 Ianuarie — Buletinul o­­ficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii dela vest : Francezii au încercat prin un mare număr de contra-atacuri să reocupe tranşeele ce le-am luat de la ei la est de la Heuville, dar în tot­deauna, şi de cele mai multe ori în lupte piept la piept, au fost res­pinşi. Esplozii franceze în Argoni au dărâmat pe o mică distanţă tran­­şeul nostru de la înălţimea 285. La nord-est de la Lachalade am ocupat pâlaia de esploziune, după ce am făcut să eşueze atacul duşmanului. Hydroplanele noastre au atacat stabilimentele militare ale duşma­nului dela Lapanne, iar aeroplanele noastre au atacat stabilimentele că­ilor ferate dela Lao, la sud-vest delà Dixmuiden, şi cele delà Bethune. Pe câmpul de operaţii dela sud şi sud-est şi pe cel din Bal­cani, nu s-au petrecut evenimente mai însemnate. «Seminţiile­ Monarhiei — în cam­era ungară. In cercurile compatrioţilor noştri maghiari a pro­dus mult sânge rău comunicatul şefului statului nostru major din 18 Ianuarie la care s’a spus Intre altele că «după compoziţia trupelor au luat parte la victor la In lupta de anul nou toat­e seminţiile Monarhiei*. Acestei supărări s’a dat espresiune în şedinţa de eri a camerei ungare prin deputatul indep. Kelemen, care a susţinut că dreptul public un­gar nu cunoaşte «seminţii» şi prin ur­mare folosirea acestui termin de cătră conducerea armatei este o eroare de drept public şi un mare gravamen. In răspunsul său primministrul Tisza a spus Intre altele că e vorba numai de un lapsus linguae şi că In viitor astfel de termini nu se vor mai folosi de către conducerea armatei. Răspunsul liniştitor al premierului a fost luat cu unanimitate la cu­noştinţă. Cutremurul de pământ. Cutremurul din Azia mică. — Cu­tremurul din Ardeal. Cutremurului de pământ de ori di­mineaţă, care a produs o panică atât de mare la Braşov, a premers Luni di­mineaţa un alt puternic cutremur de pământ semnalat de institutul seismo­­grafic din Budepista la o distanţă de aproximativ 1400 chilometri, probabil in Asia mică. Amănunte despre pa­gubele produse şi locul, unde s’a mani­festat acest­­ cutremur, lipseau până In momentul de faţă. Cutremurul de eri dimineaţă s’a simţit aproape în întreg Ardealul şi probabil şi In ţările Balcanice, de unde ne lipsesc Insă până acum ştim­. In Ar­deal nu s’au produs pagube mari, dar pretutindeni a produs groasă. Astfel In Abrud, Sibilu, Enisabetopole, Reghinul­­săsesc, Târgul-Mureşului, Aiud, Sigi­­şoara, Şimleul Silvanie­, Bistriţa, Făgă­raş etc. Multe zidiri s’au ales cu cre­­pături, fără Insă să se prăbuşească. Vieţi omeneşti nu sunt Insă de deplâns. Cutremurul a fost Însoţit In multe lo­curi de un puternic vuet auteran. După informaţi­unile ce le avem cu­tremurul de eri dimineaţă a­u produs In Brtftv numeroase stricăciuni la edi­­ficii, a ciror ziduri a-au ales cu crăpă­turi mai mar­i sau mai mici. Deteriorări mai mari au suferit casele d-lui Porr dala capătul atrăsii Porţii şi casa Bach­­ maior din Strada Hiracher, peste al că­­rei coperiş s-a prăbuşit un sloi înve­cinat. Dealtfel aproape toate edificiile, între cari şi gimnaaiul nostru, s-a ales cu crepături la plafon şi păreţi. Ingi­nerul oraşului, care a via­ţat eri­soeul nostru, a constatat Insă, că edificiul gimnaalului nu prezintă nici o deterio­rare mai Însemnată, fiind aplid zidit. De pe alte oase a’au prăbușit urb­alsie, pricinuind câteva pagube mai natn­­semnate. Panica a foat Insă in schimb foarte mare. Câteva persoane, mai alea femei, au leșinat de spaimă. Panică a­ a iscat În­deosebi prin fabrici şi şcoli. După constatările făcute de staţi­unea meteorologică din Bod cutremu­rul a durat 6 secunde. Prima lovitură a urmat da la sud la nord, iar a doua de la est la vest. Pentru răniţii noştri. La colecta iniţiată de ziarul nos­tru pentru procurarea de cărţi pe seama răniţilor noştri, au mai incurs încă. Transport din n­rul trecut 700 c. 84 f. Alexandru Vajda, paroh Vaidel......................................1 . loan Rus, paroh, Poieni. 10 . La­olaltă 711 c. 84 f. ştTri. — 27 Ianuarie n. 1916.­­ Arhimandritul Aug. Hamsea. O scurtă telegramă ne aduce vestea tristă că arhimandritul Au­gustin Hamsea, egumenul mă­năstirii Hodoş-Bodrog a încetat din vieaţă ori dimineaţă în urma unei pneumonii acute. Prin moar­tea arhimandritului Hamsea, care ne atinge dureros, biserica noastră perde din nou pe unul din cei mai distinşi dignitari ai ei, care a jucat un rol Însemnat în viaţa bisericească, fiind la timpul său şi candidat la sca­unul episcopesc al Aradului. Odih­nească In pace ! Arhimandritul Augustin Hamsea s’ă născut în 1849 În Râşnov. A stu­diat teologia şi dreptul la Sibilu şi Bu­dapesta. La 1875 a fost instituit pro­fesor la institutul teologic din Arad, iar la 1887 a fost ales director al ace­­luiaş institut. La 1879 a Intrat in tagma mona­­chală. La 1891 a fost Înaintat protosin­­cel iar la 1895, după ce a fost ales egu­­men al mănăstirii Hodoş-Bodrog, a fost înaintat la­­demnitatea de arhi­mandrit. Pe lângă o mănoasă activitate des­făşurată în posturile înalte, pe cari le-a ocupat, a lucrat şi pe terenul literar bisericesc ca redactor al revistei «Bise­rica şi Şcoala», înmormântarea regretatului de­funct va avea loc astăzi, Joi, la orele 10 a. m. in mănăstirea Hodoș.

Next