Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1916 (Anul 79, nr. 1-23)
1916-01-15 / nr. 10
Pagina 2 s’a proclamat de mi al Muntenegrului şi Tisa să ajungă lit Mirând ţarul tuturor Sărblor, iar drept mulţămită a pus vot să clădească o catedrală Jubilară la Cetinje. Planurile lui Nekita a’au ales Insă fum şi sorum, iar azi când steagul mo*narohiei noastre fâlfâie mândru pe copacul din Cetinje, regele Nekita pare părăsit de toţi ginerii săi. Nicolae Nicolaevici a căzut în disgraţie, Petru a rămas fără ţară, iar cauza dezastrului este singur Victor Emanuel. Nekita a declarat că dscai trimetea la timp cel puţin 10.000 ostaşi, atunci nu era putere lumească să scoată pe muntenegrini, din bastioanele moderne de pe muntele Lovcen, care este cheia Muntenegrului şi a fost sabia lui Damocle a Dalmaţiei şi a Mării Adriatice. Azi când oştirea noastră a cucerit acest bastion uriaş, azi scriu toate foile că muntele Lovcen a fost întărit de ingineri ruşi şi bastioanele de pe munte sunt plănuite de ingineri francezi. După ultimatul nostru cătră Serbia — s’au făcut demonstraţii mari In Cetinje. Auzind despre aceasta Nekita s’a grăbit cu automobilul la Cetinje şi a resfirat de demonstranţi. Numai după ce a mobilizat Rusia, ne-a declarat In 8 August şi Muntenegru răsboiu. La Începutul lui Ianuarie constatându-se că muntenegrini au scăzut tare la număr, s’a hotărât atacul general al muntelui Lovcen. In 8 Ianuar au sosit o mulţime de vase mari şi mici la Catarro şi au Început bombardarea sistematică a muntelui. Să scrie că şi corăbiile cu tunuri fără osii mobile au luat parte la asediare, şi pentru a putea puşca In sus sau pus pe cealaltă parte a corăbiei balacturi mari, aşa că gura tunurilor s’a ridicat In sus şi aşa au ajutat şi ele la bombardarea muntelui. După o pregătire sistematică a artileriei a Început infanteria asaltul, vestita «Gruppe Koves» a Înaintat ziua primă 700 metri. Ziua doua pela amiazi au cuprins ai noştri tranşeele platoului dela Înălţimea 1000 m., iar sala Jam locos pe muntenegrini şi din poziţiile dela 1362 metri. Aici au aflat ficiorii noştri puţin scut In contra vântului, a frigului şi a zăpezii. In 10 Ianuarie au ajuns apoi in vărful muntelui Lovcen care are o Înălţime de 1750 metri. De aici s’aucoborât spre Cetinje, iar acum Înaintează victorios spre valea Ntegusi locul de baştină a familiei domnitoare , Petrovici Niegus. Aici in valea aceasta romantică are Nechita reşedinţa sa de ▼ară. Nechita sau Nicolau I regele Muntenegrului a luat şi el ca şi ginerele său Petru, băţul pribegiei şi va ajunge poate un oaspe suferit în Cricinalul din Roma. — unde va medita în serile Panica in râsboiu- la sufletul mulţimilor sentimentele comune capătă o violenţă extraordinară. Ele întunecă lesne orice putinţă de analiză şi gestul comun se deslănţueşte cu o putere elementară, inevitabil, cu neputinţă de oprit Când sentimentul comun e frica, din oricât de neînsemnate cauze s’ar fi născut, frica se transformă in groază și Încercarea instactivă de a scăpa In panică. Frica de răsboiu e un sentiment firesc și general. Turenne, marele general francez din vremea Regelui—Soare, nu se sfla să mărturisească cum că 11 era frică pe câmpul de luptă. Valoarea morală a luptătorului stă tocmai in această putinţă de a-şi domina frica instinctivă şi de a trece înainte peste oricât de ameninţătoare piedeci. Uneori însă, dintr’un nimic, se naşte o groază nebună, intr’o armată întreagă, care părăseşte un câmp de luptă şi compromite soartea unei bătălii, fără ca nimeni să poată avea liniştea şi puterea de a reacţiona Împotriva dezastrului neaşteptat. Astfel corespondenţii de răsboi au relatat faptul că la bătălia dela Mukden câteva divizii răseşti au fost aruncate într’o goană dezastruoasă de explozia unui singur obuz japonez. Fugarii au trecut peste Întreg câmpul de luptă, aruncându-şi armele, au ajuns până la un pod pe care se găseau trăsuri de ambulanţă cu răniţi, au aruncat trăsurile in apă şi nu s’au oprit de*c&t dup&ce au ieşit cu totul din raza bătăliei. Tot astfel la Nankwanling, lu răsboiul ruso-japonez; trupele ruseşti bi evacuau la apropierea liniei ferate, după cel de luptă. Se formase un tren pentru transportul răniţilor, spre prima staţie de la spatele frontului. Ca să poată trece, şeful trenului începu să strige la soldaţii ce se aflau pe linie să facă loc. Acest strigăt nu fu Înţeles şi, nu se ştie cum, se răspândi vestea că era aproape cavaleria japoneză. Se produse o enormă învălmăşeală: unii soldaţi descărcară armele spre duşmanul Imaginar, mulţi fură striviţi de trenul In mişcare şi panica nu încetă decât când generalul Fock puse să se sune adunarea şi să se cânte imnul naţional. Uneori faima armatei duşmane face ca panica să se producă din nimic. Astfel Prusienii la 1806 luptau contra lui Napoleon fără nici o speranţă de a învinge. Generalii renunţară de la Început la ofensivă şi armata bătută la Schieitz se retrăgea spre Jena. De-odată se produse In armată un murmur nedefinit, care crescu cu Încetul şi ajunse strigăt desnădejduit : Francezii sunt la porţile oraşului. Atunci artileriştii tăiară şleaurile dela hamuri, România nu se va răsboi cu Puterile centrale. Declaraţiile lui Petre Carp. Ziarul «Neue Frété Presse« publică In norul său de alaltăeri un interview cu d-1 P. Carp, cunoscutul bărbat de stat al României, care a sosit Împreună cu soţia sa Sâmbătă la Viena, ca să petreacă câtevi zile In capitala Austriei. La Începutul convorbire! d-1 Carp a declarat, că venirea sa la Viena nu stă în nici o legătură cu vreo misiune politică. El a venit să se recreteze şi să-şi vadă pe fiul d-sale, care stă in serviciul ambasadei române vieneze. Cu toate aceste d-1 P. Carp a ţinut să facă colaboratorului marelui ziar viertez Intre altele următoarele declaraţiuni importanta : Nu am avut nici când o temere serioasă, că România va interveni în răsboi In favoarea Ententei. Dar şi faptul că va rămâne neutrală, mi a părut ca o nenorocire pentru ţară. Dacă înainte vreme nu era motiv de nelinişte, că România va purta răsboi contra puterilor centrale, atunci când ruşii erau la Carpaţi, la pasul Dukla— azi, după înfrângerile ruseşti e CU totul exclus ca România să pornească contra Austro-Germaniei. Regret însă în măsură mare că România se arată atât de puţin hotărâte. Aceasta este ce am să imput atâtor bărbaţi de stat ai ţării noastre. Când unii cred că pot amâna o acţiune, care este şi acum ca şi înainte în cel mai mare interes al ţării noastre, s’ar putea uşor întâmpla, ca să vină prea târziu cu fapta. După răsboi, poziţia României nu va f favorabilă, dacă ea nu va coopera la vreme cu puterile centrale. Pacea va veni numai când se va da o lovitură în inima dușmanului. O astfel de lovitură de pumnal poate fii un atac victorios contra Egiptului. Problema viitorului va fi să se creeze un bloc al statelor aliate, care să pornească de la Stokholm până la Bagdad. Doresc ca acest drum să treacă și prin România, nu numai prin Bulgaria. D-l Carp mai e de părere, că Puterile centrale nu pot fi înfometate. Au îti vară ce ’fi gând tt vine? Nimerind el iri cea parte, făr să fi trimes vre-o carte iată cu el ne pomenim Și doi ortaci ai săi primim. Şi ’n ce zi credeţi c’a fost? Septembre douăzeci şi opt — de sfântul Augustin serbate — s’o spun la toţi, cu mic cu mare . Atunci cincizeci doi ani anume păşit-a el pe astă lume la! săi părinţi săraci cinstiţi ce prea se simţeau fericiţi —1•' Strălucea soarele frumos,’ când călcam pe drum nisipos în aleea de tei vestită cu de toate ’mpodobită. — Vă poftesc azi pe câţi vă văd Şi c’o să vă căiţi nu cred, ca la vară să grăbiţi toţi la Potstyn să veniţi. Cei din voi ce sânt holtei şi cu dorul de femei, vrând să se căpătuiască fii pe fete să peţească ce cinci „pe“ să stăpânească, aci o să le şi găsească: prea curate, prea frumoase prea harnice, prea bănoase Slăvitul nost, bărbat frumos, de vrea, nu rămânea pe jos, de nu de preot se sfinţea, şi el însurat se ’ntorcea! Acum însă voia şi sfârşi, astfel toţi vă veţi veseli, pân însă din scenă păşesc, îi urez cald şi nu greşesc când din inima-mi grăiesc: Mulţi ani să trăieşti stăpâne, Dumnezeu să-ţi dee bine, cum pe cel lip’sit şi slab în năcaz l’ai mângâiat; să trăieşti ca în mamei sâu, ţiind minte de Potstynl" — De cumva v’am plictisit, cer iertare umilit la toţi cu bine mă închin şi tare voios zic: amin! GAZITA TRANSILVANIEI. tit. 10 JOU lungi de iarnă la Serbia mare care s’a ales acum praf şi cenuşe. Iar când se va scrie istoria acestui îngrozitor măcel universal, să va scrie cu litere mari, că in acest răsboiu mondial s’a sdrobit un popor liber şi viteaz, care nu a avut până acum alţi poruncitori decât pe D-zeu şi pe gospodarii. Se va scrie că poporul acest înfrăţit cu codri munţilor, care a respins cu îndârjire — veacuri dearândul — toate atacurile ienicerilor a fost sdrobit şi alungat din ţara sa, de un alt popor de munte Înrolat în vestital Gruppe Kovess. Dr. A. R. lăsară tunurile şi porniră călări în goană, urmaţi de infanteriştii obosiţi şi demoralizaţi. Iar Francezii erau la mai mulţi kilometri de Jena, împotriva unor astfel de panici, regulamentele şi ameninţările sunt fără efect. Numai sângele rece al soldaţilor şi comandanţilor le poate evita. Regele Greciei despre războiul mondial. Sfârşitul războiului va fi premis. Ziarul «Kömische Zeitung» publică câteva părţi interesante din convorbirea ce a avut-o regele Constantin al Greciei cu corespondentul din Athena al ziarului american »Associated Press*. Ziaristul american a întrebat un rege : pentru ce nu ordonează demobilizarea armatei ? — Poate să o fac, dar simt, că nu mi e permis să depun arma până atunci, până când soartea orașului Salonic nu e hotărâtă. Un an de zile a durat, până când trupele ententei au evacuat Galipoli. Şi va veni ziua, când statele ententei Îşi vor schimba gândurile In ce priveşte Salonicul şi atunci oraşul ar fi dat pradă poftelor primului venit. Salonicul e proprietate greacă, şi eu voeac si rămână greacă. — Crede Maj. Voastră, că Germenii vor Invinge? — întrebă apoi ziaristul american. — Depinde de aceea, — răspunse regele Constantin — că ce înţelegem sub aceasta. Dacă sub învingere înţelegem, că e vorba de ocuparea Londrei, Parisului şi a Petrogradului, atunci răspunsul meu sigur ar fi: nu. E neîndoios însă, că Germanii timp foarte îndelungat se pot menţine în situaţia în care acum se află. Dacă cutenia sperează, că Germanii în urma sleirii lor economice vor fi siliţi să ceară pace, atunci — cred — că se vor înşela amarnic. Lucrul acesta va merge greu, iar cu armele e imposibil să-i învingă. — După părerea Maj. Voastre, care va fi sfârşitul războiului? — Cu a treia Întrebare. — Remis, — răspunse regele. — Nu crezi şi d-ta tot aşa? Corespondentul ziarului Asociated Presse notează, că descrierea convorbirea dintre el şi rege, la ordinul regelui, a fost legalizată de cătră mareşala curţii Mercati. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 25 Ianuarie.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi : In nordul monarhiei. Nimic nou. La graniţele italiene. La capul de pod de la Gorz trupele noastre după lupte date la Oslavija, au luat în stăpânire o parte a poziţiei duşmane de acolo. Aici au căzut în mânile noastre 1196 prisonieri, între cari 45 ofiţeri, şi 2 mitraliere. Activitatea răsboinică s-a potenţat şi în mai multe locuri ale frontului de la homo. Atacuri şi încercări de apropiere ale Italienilor la Podgora, Monte San Michèle şi contra poziţiilor noastre la est de la Monfalcone au fost respinse. Aviatorii noştri au aruncat bombe asupra poziţiilor şi magazinelor duşmane din Borgo şi din Ala. Câmpul de operaţii din Balcani. Plenipotenţiarii guvernului muntenegrin au subscriseri seară la 6 ore stipulaţiunile despre depunerea armelor din partea armatei muntenegrine. Desarmarea se face fără greutăţi şi ■ a estins şi asupra cercurilor de la Kolasin şi Andrijevica. General de divizie Hofer, locţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-francoruso-german. Berlin, 26 Ianuarie — Buletinul oficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii dela vest : Francezii au încercat prin un mare număr de contra-atacuri să reocupe tranşeele ce le-am luat de la ei la est de la Heuville, dar în totdeauna, şi de cele mai multe ori în lupte piept la piept, au fost respinşi. Esplozii franceze în Argoni au dărâmat pe o mică distanţă tranşeul nostru de la înălţimea 285. La nord-est de la Lachalade am ocupat pâlaia de esploziune, după ce am făcut să eşueze atacul duşmanului. Hydroplanele noastre au atacat stabilimentele militare ale duşmanului dela Lapanne, iar aeroplanele noastre au atacat stabilimentele căilor ferate dela Lao, la sud-vest delà Dixmuiden, şi cele delà Bethune. Pe câmpul de operaţii dela sud şi sud-est şi pe cel din Balcani, nu s-au petrecut evenimente mai însemnate. «Seminţiile Monarhiei — în camera ungară. In cercurile compatrioţilor noştri maghiari a produs mult sânge rău comunicatul şefului statului nostru major din 18 Ianuarie la care s’a spus Intre altele că «după compoziţia trupelor au luat parte la victor la In lupta de anul nou toate seminţiile Monarhiei*. Acestei supărări s’a dat espresiune în şedinţa de eri a camerei ungare prin deputatul indep. Kelemen, care a susţinut că dreptul public ungar nu cunoaşte «seminţii» şi prin urmare folosirea acestui termin de cătră conducerea armatei este o eroare de drept public şi un mare gravamen. In răspunsul său primministrul Tisza a spus Intre altele că e vorba numai de un lapsus linguae şi că In viitor astfel de termini nu se vor mai folosi de către conducerea armatei. Răspunsul liniştitor al premierului a fost luat cu unanimitate la cunoştinţă. Cutremurul de pământ. Cutremurul din Azia mică. — Cutremurul din Ardeal. Cutremurului de pământ de ori dimineaţă, care a produs o panică atât de mare la Braşov, a premers Luni dimineaţa un alt puternic cutremur de pământ semnalat de institutul seismografic din Budepista la o distanţă de aproximativ 1400 chilometri, probabil in Asia mică. Amănunte despre pagubele produse şi locul, unde s’a manifestat acest cutremur, lipseau până In momentul de faţă. Cutremurul de eri dimineaţă s’a simţit aproape în întreg Ardealul şi probabil şi In ţările Balcanice, de unde ne lipsesc Insă până acum ştim. In Ardeal nu s’au produs pagube mari, dar pretutindeni a produs groasă. Astfel In Abrud, Sibilu, Enisabetopole, Reghinulsăsesc, Târgul-Mureşului, Aiud, Sigişoara, Şimleul Silvanie, Bistriţa, Făgăraş etc. Multe zidiri s’au ales cu crepături, fără Insă să se prăbuşească. Vieţi omeneşti nu sunt Insă de deplâns. Cutremurul a fost Însoţit In multe locuri de un puternic vuet auteran. După informaţiunile ce le avem cutremurul de eri dimineaţă au produs In Brtftv numeroase stricăciuni la edificii, a ciror ziduri a-au ales cu crăpături mai mari sau mai mici. Deteriorări mai mari au suferit casele d-lui Porr dala capătul atrăsii Porţii şi casa Bach maior din Strada Hiracher, peste al cărei coperiş s-a prăbuşit un sloi învecinat. Dealtfel aproape toate edificiile, între cari şi gimnaaiul nostru, s-a ales cu crepături la plafon şi păreţi. Inginerul oraşului, care a viaţat erisoeul nostru, a constatat Insă, că edificiul gimnaalului nu prezintă nici o deteriorare mai Însemnată, fiind aplid zidit. De pe alte oase a’au prăbușit urbalsie, pricinuind câteva pagube mai natnsemnate. Panica a foat Insă in schimb foarte mare. Câteva persoane, mai alea femei, au leșinat de spaimă. Panică a a iscat Îndeosebi prin fabrici şi şcoli. După constatările făcute de staţiunea meteorologică din Bod cutremurul a durat 6 secunde. Prima lovitură a urmat da la sud la nord, iar a doua de la est la vest. Pentru răniţii noştri. La colecta iniţiată de ziarul nostru pentru procurarea de cărţi pe seama răniţilor noştri, au mai incurs încă. Transport din nrul trecut 700 c. 84 f. Alexandru Vajda, paroh Vaidel......................................1 . loan Rus, paroh, Poieni. 10 . Laolaltă 711 c. 84 f. ştTri. — 27 Ianuarie n. 1916. Arhimandritul Aug. Hamsea. O scurtă telegramă ne aduce vestea tristă că arhimandritul Augustin Hamsea, egumenul mănăstirii Hodoş-Bodrog a încetat din vieaţă ori dimineaţă în urma unei pneumonii acute. Prin moartea arhimandritului Hamsea, care ne atinge dureros, biserica noastră perde din nou pe unul din cei mai distinşi dignitari ai ei, care a jucat un rol Însemnat în viaţa bisericească, fiind la timpul său şi candidat la scaunul episcopesc al Aradului. Odihnească In pace ! Arhimandritul Augustin Hamsea s’ă născut în 1849 În Râşnov. A studiat teologia şi dreptul la Sibilu şi Budapesta. La 1875 a fost instituit profesor la institutul teologic din Arad, iar la 1887 a fost ales director al aceluiaş institut. La 1879 a Intrat in tagma monachală. La 1891 a fost Înaintat protosincel iar la 1895, după ce a fost ales egumen al mănăstirii Hodoş-Bodrog, a fost înaintat lademnitatea de arhimandrit. Pe lângă o mănoasă activitate desfăşurată în posturile înalte, pe cari le-a ocupat, a lucrat şi pe terenul literar bisericesc ca redactor al revistei «Biserica şi Şcoala», înmormântarea regretatului defunct va avea loc astăzi, Joi, la orele 10 a. m. in mănăstirea Hodoș.