Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1916 (Anul 79, nr. 1-23)

1916-01-28 / nr. 21

Nr. 21 Brasov, Joi 28 Ianuarie f'O Februarie n.y iDl’6 Anul yrxix. sa- — vBir- ■ - ......—^ r-r \ t GAZETA TRANSILVAN I El w -v. —* ———.«*-* • v . }>*!'<*»*• .,. >>Am.. v ejBVtf . **-«*"• • — JM---- I II 11. HMlIi ♦- rt-.MIifcUJJ-------­ Abonamentul: pentru Austro-Un^ «trist pe na an 24 cor.; pe l/2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., priim România şi străinătate pe un an 40 lei; pe 1 an 20 lei ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Redacţia şi administraţia: Strada Grundului Nr. 15. Inseratoie se primase la administraţie. Preţul după tarif şi nivelul. Manuscrisele nu se înapoiază TELEFON Nr. 226. Apare seara, în fiecare zi de lucru.­­ Românii din Austro-Ungaria şi din România. — De vorbă cu un diplomat german. — Berlin, 1 Februarie 1916 Lucheul m-a anunţat Ex­plenjiai Sale şi mi-a luat zimbind biletul de visit*. — Excelenţia ta este foarte ocupat, voiu Încerca tnsi să grăiţi cu domnul Conte. După câteva rapainte, în care am p­utut admira guatul est­­­e al camerei da primire, diplomatul german a eşit vesel din cabinetul ■iu şi m-a poftit să Intru: — îmi pare bine că pot vorbi cu dta, un scriitor român şi-ţi stau la disposiţie. Bineînţeles şi nu aştepţi de la mine declaraţii ca­tegorice. Lucruri importante nu-ţi pot spune. — Excelenţă cş vrea să şt­i, ce părere aveţi dv. despre noi Românii din. T­ransilvania? Noi am dat proba stre­­lucită a fidelităţii noastre faţă ca di­nattia habsburgied şi cred că şi Exce­­celenţia Voastă aţi auzit de prestaţii nele admirabile ale soldaţilor români din Imperial habsburgic. — O, da. Am citit in »Vessis­­che Zeitung« laudele comandantului de armată Woyrsch şi am fost în­cântat de purtarea Românilor la Ivangorod. De altfel faţa cu ro­mânii eu nu pot avea decât cu­vinte de laudă. Am fost m­ultă vreme ataşat militar în Bucureşti şi cunosc foarte bine stările de acolo. Pe Regina Carmen Sylva şi pe Regele Carol i-am cunoscut în persoană şi ştiu foarte bine că marele Rege al României a fost unul dintre cei mai înţelepţi su­verani ai lumei. Fireşte, cunosc şi pe Românii din Transilvania şi am fost bun prieten cu câţiva condu­cători ai Dv. Acum văd că poveş­tile cu irredenţa română au fost minciuni, căci doar interesul su­prem al Românilor de pretutindeni este consoldarea unei Germanii mari. O Germanie mare nu este pericol pentru neamul românesc, căci nici­odată pericolul asimilări nu este atât de mare din partea noastră, ca din partea Rusiei. N ai decât să constaţi, care este soartea Transilvănenilor în Ungaria, cari pe lângă toate fluc­tuaţiile politice adesea neprielnice de-acolo au ştiut să-şi apere inte­gritatea culturală, şi spune acum, care este soartea Basarabenilor din Rusia Raportul este 170. 152 de milioane până ce în imperiul hab­­sburgic elementul românesc re­­presintă aproape 8% din întreaga populaţie. — Ce credeți Dv. Excelenţa, pur­tarea vitejoas­­ă a Românilor din Austro* Ungaria vi avei ca resultat o schim­bare a politicei de guvernare? — Negreşit. Guvernul austro­­ungar a trebuit să se convingă că aspiraţiile culturale şi etnice ale unui neam sânt demne de res­pectat. Liberalismul este de sine stătător şi un foarte important factor de progres în viaţa unui stat. Şi cu cât un guvern este mai liberal faţă cu aspiraţiile culturale ale unui neam, cu atât politica de gu­vernare este mai raţională şi deci mai eficace. Exemplul: America, Svitera ori Olanda. In America trăesc peste patruzeci de popoare în deplină libertate etnică şi forţa unitară a statului a progresat ui­mitor. In Lausanne sânt în majo­ritate Francezi, iar în Berna Ger­mani, şi in Lugano, Chiasso, sânt mii şi mii de Italieni şi tustrele naţionalităţi susţin o naţiune. Prin­cipiul: Kleinstaaterei nu este utopie şi nu­ merită zimbetul dispreţuitor al empiricilor. Principiul naţionali­tăţilor este respectabil unde ele­mentele nu gravitează spre un ire­dentism naiv şi ridicol. Ce înţeles ar avea să graviteze Românii din Transilvania către Regatul român, dacă acesta n-ar fi decât un vizal al Rusiei? In ce priveşte România, eu am convingerea că sfatul acesta va rămânea cuminte. Conducătorii lui sânt foarte înţelepţi şi un Bră­­tianu nu va risca de dragul unui amor platonic faţă cu afinitatea culturală franceză, independenţa în­floritului stat dunărean. Şi apoi să nu să uite, ori­cât ar fi de banal, ci procedura muscălească când cu Basarabia, se poate repeta întoc­mai. Acum, când ne putem con­vinge că tratatele sânt nule, cine ar putea garanta că Rusia va fi cinstită de astădată? Nu. Convinge­rea mea este că locul României este pe partea celui ce învinge. Și cum noi până astăzi am învins — și cred că o să mai învingem și pe mai departe, statul latin din Balcani de astădată nu va face un gest teatral cunoscut din anto­logiile lui Baccelli, ci va asigura independenţa ei ca ajutor al pute­rilor centrale, care nu vor să­ o o­­primeze, ci să îi proptească zi­durile. — Din partea noastră, noi Germanii nu purtăm nici o vină că nu ne am interesat de Români. Ca să-ţi amintesc numai un fapt, cunosc foarte bine literatura DV., şi ştiu ce a însemnat pentru DV. un Eminescu, un Kogălniceanu, un Iorga, un Caragiale. Eminescu este urmaşul lui Lenau, cultura lui serioasă este câştigată de la Ger­mani. Un Iorga, nicăiri n-a fost atât de stimat ca la noi în Ger­mania. Opera lui despre imperiul turcesc a stârnit admiraţia cercuri­lor savante din Germania şi un Caragiale, a stat o viaţă întreagă în Berlin şi a fost fericit că nuve­lele lui şi piesa lui teatrală au pu­tut avea succes in limba noastră. Prin urmare, dacă reprezentanţii de frunte ai României cugetătoare au ştiut să respecte tradiţia culturei germane, de ci, generaţia actuală ori o parte infimă a ei — se lasă sedusă de intrigile unor sim­pli demagogi, care In lipsa insufi­cienţei culturale devin anti-Boethes-i? Mai multă critică şi mai puţină pa­timă şi atunci realitatea nu va su­feri de spasmul minciunei şi de te­­roarea frazelor. Un stat cuminte face politică de interes şi nu se amestecă în lucruri de nimic. Din povestea lui Grimm ştim că nou născutul a vrut să smulgă de pe ceriu stelele şi s’a ales cu o lovi­ţi.­­ peste degete din partea ma­mei sale. Diplomatul se înclină. Audienţa s-a ■ sfârşit. îmi i.rveşte o ţigară şi naă petrece amical până la uşe. Lacheul îmi întinde pă­lăria şi bastonul. Excelenţia Sa îşi pune monoclul pe ochi fl surâde: — Fi convins că noi Germanii iubim pe Români şi dorim prospe­­rarea lor culturală. Citeşte chiar numărul de astăzi din „Frankfurter Zeitung* şi vei putea găsi un foi­leton despre viaţa din Bucureşti şi vei observa că Germanii sunt în­cântaţi de progresul neamului ro­mânesc. (-n— ă).­ ­ Mitropolitul loan Meţianu. 9 — Date biografice. — (Fine). Despre cele săvârşite în Sibiiu de Arhiepiscopul şi Mitropolitul loan Me­ţianu, dau o icoană palidă în urmă­toarele: A regulat numai­decât după pri­mirea conducerii arhidiecezei mersul administraţiei, introducând o resolvare mai grabnică şi o espadare mai regu­laţi şi promptă a act dor Intrate la conaistorul arhidiecezan Două chestii mari îşi aşteptau re­­solvirea: chestia rentelor de la Braşov, cam­ de patru ani nu se mai plăteau din partea guvernului român, şi apoi ches­tia întregirii donaţiunii preoţilor de la stat. La resolvarea ambelor ch­­stii a contribuit în mare măsură tactul şi prevederea Mitropolitului Ioan Me­ţianu. Credincioşilor săi din arhidieceză l i-a adresat de sfintele sărbători ale lvitrii o călduroasă pastorală, iar la s­eodul arh diecezan, primul ţinut sub presidenţia sa, şi-a desfăşurat progra­mul de muncă, cuprins în cuvintele următoare: lire­ică naţională şi şcoală confesionelă. In sinodul acesta s-a re­gulat chestia sidoxiei şi s a decis pu­blicarea concursului pentru facerea pla­nului de zidire a catedralei din Sibiiu. In 5 August 1899 a adresat cir­­cular protopresbrierile­, preoţilor şi în­văţătorilor din arh­dieceză, punându-se la inimă o lucrare mai inters­­ă întru luminarea poporului, şi îndemnând po­porul, să sprijinească şcoala confesio­nală, iar preoţii au primit ordin, ca tot a doua zi să meargă la şcoală şi să controleze mersul instrucţiei. In 30 Septemv­ie a adresat circu­lar protopresilierilor şi preoţilor, prin cara Introduce în arhidieceză conferin­ţele preoţeşti după protopresb­terare. In 7 Februarie 1900 consist mil, primind ideia şi propunerea Mitropo­litului, decide trimiterea de comisari speciali ca să v­ziteze toate şcoalele d’e at­h dieceză şi să facă rapoarte amă­nunţite despre ce­ se văzuse şi expa­­riate. Sinodul 8ih'dîecezan din anul 1900 death’s şi condus de Mitropolitul, a ac­ceptat planul catedralei, dar a dispus să se facă in el unele modificări. In 14 octombrie a descri­s şi con­dus congresul ord­iar naţional biseri­cesc, şi la stăruinţele Mitropolitului, a luat hotărâre congresul cu privire la înfiinţarea celor trei episcopii noi, în Cluj, Oradea mare şi Timişoara, o ches­tie, despre care Mitropolitul spunea, că­­nu e permis să o îngropăm. Sinodul arhidiscesin din anul 1901 a votat regulamentele despre afacerile interne ale consistecului şi despre ad­ministrarea aveil­or bisericeşti, a re­­solvat apoi chestia catedralei, încuviin­ţând planul şi preliminariul de spese, cu adausul, ca e tedrala să aibă şi tur­nuri. Planul sa fâcuse fără turnuri. In Iulie 1901 a dat circular in chestia bibliotecilor şcolare, or­donându­­se înfiinţarea lor pe lângă fiecare şcoală confesio­ală. S-au terminat bine mai multe pro­cese de despârţ­ea de cătră Sârbi, iar la stârn­iţela Mitropolitului s-a înce­put proces în contra Sârbilor pentru fundaţiunea Trandafir. In 13 Mart’e 1902 a presentat Mo­narhului memorandul în ch­itia mă­năstirilor. N’a avut­­rezultatul dorit, a disp­us deci să se înceapă procesul în contra Sârbilor. Sinodul arhidiecazan din anul a­­cesta » Unafizrt­­hesma catedralei. A dispus să fie z dita pa locul 4 in strada Măcelarilor, unda se afla vechia bise­ricuţă. Io 18 August 1902 Arhiepiscopul­­ şi Mitropolitul I­oan Meţianu puna pea- | tra fundamental­a catedrala?, şi în a­ceeaşi zi adresează credincioşilor o căl­­d­uroasă învi’ara să contribue cu oferte benevole la fondul catedralei. Sinodul arhidiec zal din anul 1903 f­ace ovatiuni Mitropolitului, din motivul, că colecta deschisă pentru fondul catedralei a dat frumosul resul­tat de 217,096 cor. 08 filări. In 27 Maîu nou 1904 participă la ancheta convocată da mi­nistrul da cul­te şi Instrucţiu sO publică Berzsvieiy şi rosteşte mem­orabila vorbire, laudată de întreaga pressa nomsgh­arâ, după ce au­ îatâ’, însoţit de episcopii sufragani a comunicat cu gr­aiul ministru ai Bar­­zeviczy şi prim-ministrului T­sza îngri­jirii® şi toarţsm­ie b­sericii gr.-o­t. ro­mâne faţă de proiectul de­­ ge, care era să se educa. După anchetă a trim­is ministrului de culte şi instrucţiune publică memo­randul bisericii gr.-ort. ronâic, pentru a-l lua în co­nsiderat­e la textuarea fi­nală a proiectului de lege, Sinodul arhidienezan din anul 1905 a adus frumoase odrţiuni M­tropolitului pentru energia cu care a apărat şcoala şi biserica în comite a proiectului de lege al lui Berziv­czy, care a fost apoi re­tras. Prin conclus a declarat, că se i­­dentifică întru toate cu vorbirea mitro­politului rostită în aarhetă şi cu memorandul înaintat maniatrului de cul­ta şi instrucţie. In 15 auguat se publică două or­­d­onaţi­uni ministeriale, menite si înlo­cuiască legea lui Barzeviczy. Mitropoli­tul a remonstrat în contra lor prin o representaţiune energică, trimisă mi­nistrului de cu­te şi instrucţiuna pu­blică. In 14 Octombrie a deschis şi con­­dus congresul naţional bisericesc or­dinar, care i-a votat multămitâ şi în­credere pentru energia desvoltatâ in ch­etia şcolară. ift 7 Marti© n. 1907 s-a présentât împreună cu episcopii sufragani la mi­nistrul de curte Apponyi şi i-a presentat memorandul bisericii gr.-erL române îh contra proiectului său de Iege despre sa­crisarea învăţătorilor dela şcoalele confesionale. In 8 Maiu n a fost­­ vorb­re In casa magnaţilor in contra protestului de lega al c ntelui Appoly­. In 12 Maiu­ne desch­ia şi conduce sinodul arh diecezan, care-şi exprimă gratitud­iea pentru arătarea cu băr­­baţie a drepturilor b­oeriefi. In 23 Maiu trimite adrasă M­iestăţii Sale în ches­tia proiectului de lege al contelui A­­pponyi, rugând pe Maiestatea Sa si nu-1 sancţioneze. In 3 Maiu 1908 deschide şi con- I La moartea Mitropolitului Meţianu. Condolenţe. — Testamentul. — Funeraliile. Sibiiu 8 Feb­uarie n. Oraşul nostru a îmbrăcat haină da doliu. Nu numai credincioşii biseri­­cei noastre jelesc pe marele defunct ci întreg oraşul, dovadă steagurile de do­liu, cari fâifăe da pe casa comitatului, casa oraşului, reşedinţa superintenden­­tului ev., de pe palatul Bruckenth I, de pe edificiile băncilor săseşti etc. etc. Vineri la orele 4 d. a. s-a făcut îmbulsamarea rămăşiţelor­­ pământeşti, după care Adormitul, în Domnul a fost îmbrăcat, în ornateie bisericeşti, cu m’­­tra arhierească pa cap, cu mâtăniile in mână şi cu sfânta cruce pe popt, aşe­zat fiind într’un sicriu negru de metal pe catafa­cul pompos din reşedinţa mi­tropolitană îmbrăcată întreagă în negru. Terminat fiind acest, act, P. S. Sa epis­copul loan al Aradului, adânc emoţio­nat, a oficiat un scurt serviciu divin. Noaptea întreggl spre Sâmbătă s’au cetit de protopopul Dr. Stro’a părţi din sfânta evangelie iar de cătră clerici părţi din psalmi. Sâmbătă şi Duminecă seara s’au afic­at din nou servicii divine. fir’. Luni după amiezi la orele 4 sicriul cu rămă­şiţele pământeşti a leit transportat cu ceremonialul prescris în catedrală. In decursul zilelor da Duminecă şi Luni au sosit la Sibiu P. S Sa Epis­­copul Dr E. Mi­on Cristea împreună cu toţi dignitorii b's r­oeşti, apoi nu­meroşi protopopi şi delegaţi din toate părţie Mitropoliei. Telegrame de condolenţă. La adresa consistorului arhi­­diecezan şi a d -lui vicar arhiepis­­copesc Dr. Ilarion Puşcariu au sosit din prilejul morţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ioan Meţianu ur­mătoarele telegrame de condolenţă: Viena. Ilustrisimului Domn Dr. Ilarion Puşcariu. Arhimandrit, vicariu arhiepiscopesc, Siitu. Ma­iestatea Sa imperială şi reg. apostolică a luat cunoştinţă cu adânci regrete despre decedarea Arhiepiscopilui şi Mitropolitului bisericii gr. ort. române Ioan Meţianu, şi aducându-şi aminte de activitatea bogată în merite pe care reposatul a desvoltat-o î­n curs de mulţi ani pe terenul bi­sericesc şi al vieţii publice, s-a îndurat a-şi esprima prea graţios­ele mai sincere condolenţe pentru pierderea cea grea care a atins biserica gr.^ort. română. La ordinul preainalt: la-Budapesta. Cu adâncă consternare am primit încunoştiințarea telegrafică a llastrităţii Taie, dspre lalica dece­­dare a Evid­enţei Sae, Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ioan Meţianu bineme­ritatul arhipăstor. Când îmi esprim pen­tru aceasta mare ardere, în numele meu, cea mai sinceră condolenţă, şi până când voiu avea ocasiune să anunţ casei magnaţilor tristul cas, mă sim­ţesc îndreptăţit să tălmăcesc şi adâncile regrete şi dureroasele sentimente ale magnaţilor. Activitatea deopot­ivă bi­necuvântată de pe terenul bisericesc şi patriotic, pe care a desvoltat-o fericitul în cur­sul unei lungi vieri, îi vor eter­nisa pentru totdeauna memorii în acea for­tăreaţă a legislaturei, al cărei membru a fost decenii deorândit, cu onoare. Rog pe Ilu­sritatea Voastră să bine­­voească a aduce la cunoştinţa consis­torului miropoltan, aflător în doliu, pioasele condolenţe ale magnaţii r. Baron Samuil Josika, prezidentul casei magnaţilor, Budapesta. La ştirea despre moartea Mitropolitului Ioan Me­ţianu adresez espresiunea celei mai sincere condolenţe consiitorului ar­­hidiecezan. In decedatul arhipăstor biserica sa şi patria sa a perdut un slujitor credincios. Cu pietate li voiu păstra memoria. Tisza István, Blaj. Esprimându-vă con­olenţele mele cu prilejul morţii Escelenţei Sale Inaltpreasfinţitului Ioan Meţianu, Arhie­­pis­op şi Mitropolit, vă aduc la cunoş­tinţă, că neputând lu» parte la înmor­mântare, vi)' fi representat p­in dom­nul Dr. Vas­­e­­iuoiu, canonic-cancelar »! veneratului capitlu mitropolitan de Alba.­iu’ia şi Făgăraş. Dr. Victor Mihalyi, Arhiepiscop şi Mitropolit. Vatra Damei. Cu profundă durere aua primit înştiinţarea despre încetarea din viaţă a Excelenţei Sale Înaltprea­­sfinţitul­i Mitropolit Ioan Meţianu. Hog binevoiţi împreună cu preavenerabilul consistor din incidentul perderii aces­teia atât de grave a primi condolen­ţa mea sinceră. Mitropolitul Repta, Budapesta. Ca adâncă consternare am primit încunoştiinţarea despre moar­tea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Meţianu. Primiţi şi vă rog să tălmăciţi cea mai adân­că şi sinceră espresiune a co­nolenţei mel­e din prilejul perderii mari, pe care a îndurat-o întreaga b­­ravură.

Next