Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1916 (Anul 79, nr. 1-23)
1916-01-28 / nr. 21
Nr. 21 Brasov, Joi 28 Ianuarie f'O Februarie n.y iDl’6 Anul yrxix. sa- — vBir- ■ - ......—^ r-r \ t GAZETA TRANSILVAN I El w -v. —* ———.«*-* • v . }>*!'<*»*• .,. >>Am.. v ejBVtf . **-«*"• • — JM---- I II 11. HMlIi ♦- rt-.MIifcUJJ------- Abonamentul: pentru Austro-Un^ «trist pe na an 24 cor.; pe l/2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., priim România şi străinătate pe un an 40 lei; pe 1 an 20 lei ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Redacţia şi administraţia: Strada Grundului Nr. 15. Inseratoie se primase la administraţie. Preţul după tarif şi nivelul. Manuscrisele nu se înapoiază TELEFON Nr. 226. Apare seara, în fiecare zi de lucru. Românii din Austro-Ungaria şi din România. — De vorbă cu un diplomat german. — Berlin, 1 Februarie 1916 Lucheul m-a anunţat Explenjiai Sale şi mi-a luat zimbind biletul de visit*. — Excelenţia ta este foarte ocupat, voiu Încerca tnsi să grăiţi cu domnul Conte. După câteva rapainte, în care am putut admira guatul este al camerei da primire, diplomatul german a eşit vesel din cabinetul ■iu şi m-a poftit să Intru: — îmi pare bine că pot vorbi cu dta, un scriitor român şi-ţi stau la disposiţie. Bineînţeles şi nu aştepţi de la mine declaraţii categorice. Lucruri importante nu-ţi pot spune. — Excelenţă cş vrea să şti, ce părere aveţi dv. despre noi Românii din. Transilvania? Noi am dat proba strelucită a fidelităţii noastre faţă ca dinattia habsburgied şi cred că şi Excecelenţia Voastă aţi auzit de prestaţii nele admirabile ale soldaţilor români din Imperial habsburgic. — O, da. Am citit in »Vessische Zeitung« laudele comandantului de armată Woyrsch şi am fost încântat de purtarea Românilor la Ivangorod. De altfel faţa cu românii eu nu pot avea decât cuvinte de laudă. Am fost multă vreme ataşat militar în Bucureşti şi cunosc foarte bine stările de acolo. Pe Regina Carmen Sylva şi pe Regele Carol i-am cunoscut în persoană şi ştiu foarte bine că marele Rege al României a fost unul dintre cei mai înţelepţi suverani ai lumei. Fireşte, cunosc şi pe Românii din Transilvania şi am fost bun prieten cu câţiva conducători ai Dv. Acum văd că poveştile cu irredenţa română au fost minciuni, căci doar interesul suprem al Românilor de pretutindeni este consoldarea unei Germanii mari. O Germanie mare nu este pericol pentru neamul românesc, căci niciodată pericolul asimilări nu este atât de mare din partea noastră, ca din partea Rusiei. N ai decât să constaţi, care este soartea Transilvănenilor în Ungaria, cari pe lângă toate fluctuaţiile politice adesea neprielnice de-acolo au ştiut să-şi apere integritatea culturală, şi spune acum, care este soartea Basarabenilor din Rusia Raportul este 170. 152 de milioane până ce în imperiul habsburgic elementul românesc represintă aproape 8% din întreaga populaţie. — Ce credeți Dv. Excelenţa, purtarea vitejoasă a Românilor din Austro* Ungaria vi avei ca resultat o schimbare a politicei de guvernare? — Negreşit. Guvernul austroungar a trebuit să se convingă că aspiraţiile culturale şi etnice ale unui neam sânt demne de respectat. Liberalismul este de sine stătător şi un foarte important factor de progres în viaţa unui stat. Şi cu cât un guvern este mai liberal faţă cu aspiraţiile culturale ale unui neam, cu atât politica de guvernare este mai raţională şi deci mai eficace. Exemplul: America, Svitera ori Olanda. In America trăesc peste patruzeci de popoare în deplină libertate etnică şi forţa unitară a statului a progresat uimitor. In Lausanne sânt în majoritate Francezi, iar în Berna Germani, şi in Lugano, Chiasso, sânt mii şi mii de Italieni şi tustrele naţionalităţi susţin o naţiune. Principiul: Kleinstaaterei nu este utopie şi nu merită zimbetul dispreţuitor al empiricilor. Principiul naţionalităţilor este respectabil unde elementele nu gravitează spre un iredentism naiv şi ridicol. Ce înţeles ar avea să graviteze Românii din Transilvania către Regatul român, dacă acesta n-ar fi decât un vizal al Rusiei? In ce priveşte România, eu am convingerea că sfatul acesta va rămânea cuminte. Conducătorii lui sânt foarte înţelepţi şi un Brătianu nu va risca de dragul unui amor platonic faţă cu afinitatea culturală franceză, independenţa înfloritului stat dunărean. Şi apoi să nu să uite, oricât ar fi de banal, ci procedura muscălească când cu Basarabia, se poate repeta întocmai. Acum, când ne putem convinge că tratatele sânt nule, cine ar putea garanta că Rusia va fi cinstită de astădată? Nu. Convingerea mea este că locul României este pe partea celui ce învinge. Și cum noi până astăzi am învins — și cred că o să mai învingem și pe mai departe, statul latin din Balcani de astădată nu va face un gest teatral cunoscut din antologiile lui Baccelli, ci va asigura independenţa ei ca ajutor al puterilor centrale, care nu vor să o oprimeze, ci să îi proptească zidurile. — Din partea noastră, noi Germanii nu purtăm nici o vină că nu ne am interesat de Români. Ca să-ţi amintesc numai un fapt, cunosc foarte bine literatura DV., şi ştiu ce a însemnat pentru DV. un Eminescu, un Kogălniceanu, un Iorga, un Caragiale. Eminescu este urmaşul lui Lenau, cultura lui serioasă este câştigată de la Germani. Un Iorga, nicăiri n-a fost atât de stimat ca la noi în Germania. Opera lui despre imperiul turcesc a stârnit admiraţia cercurilor savante din Germania şi un Caragiale, a stat o viaţă întreagă în Berlin şi a fost fericit că nuvelele lui şi piesa lui teatrală au putut avea succes in limba noastră. Prin urmare, dacă reprezentanţii de frunte ai României cugetătoare au ştiut să respecte tradiţia culturei germane, de ci, generaţia actuală ori o parte infimă a ei — se lasă sedusă de intrigile unor simpli demagogi, care In lipsa insuficienţei culturale devin anti-Boethes-i? Mai multă critică şi mai puţină patimă şi atunci realitatea nu va suferi de spasmul minciunei şi de teroarea frazelor. Un stat cuminte face politică de interes şi nu se amestecă în lucruri de nimic. Din povestea lui Grimm ştim că nou născutul a vrut să smulgă de pe ceriu stelele şi s’a ales cu o loviţi. peste degete din partea mamei sale. Diplomatul se înclină. Audienţa s-a ■ sfârşit. îmi i.rveşte o ţigară şi naă petrece amical până la uşe. Lacheul îmi întinde pălăria şi bastonul. Excelenţia Sa îşi pune monoclul pe ochi fl surâde: — Fi convins că noi Germanii iubim pe Români şi dorim prosperarea lor culturală. Citeşte chiar numărul de astăzi din „Frankfurter Zeitung* şi vei putea găsi un foileton despre viaţa din Bucureşti şi vei observa că Germanii sunt încântaţi de progresul neamului românesc. (-n— ă). Mitropolitul loan Meţianu. 9 — Date biografice. — (Fine). Despre cele săvârşite în Sibiiu de Arhiepiscopul şi Mitropolitul loan Meţianu, dau o icoană palidă în următoarele: A regulat numaidecât după primirea conducerii arhidiecezei mersul administraţiei, introducând o resolvare mai grabnică şi o espadare mai regulaţi şi promptă a act dor Intrate la conaistorul arhidiecezan Două chestii mari îşi aşteptau resolvirea: chestia rentelor de la Braşov, cam de patru ani nu se mai plăteau din partea guvernului român, şi apoi chestia întregirii donaţiunii preoţilor de la stat. La resolvarea ambelor chstii a contribuit în mare măsură tactul şi prevederea Mitropolitului Ioan Meţianu. Credincioşilor săi din arhidieceză l i-a adresat de sfintele sărbători ale lvitrii o călduroasă pastorală, iar la seodul arh diecezan, primul ţinut sub presidenţia sa, şi-a desfăşurat programul de muncă, cuprins în cuvintele următoare: lireică naţională şi şcoală confesionelă. In sinodul acesta s-a regulat chestia sidoxiei şi s a decis publicarea concursului pentru facerea planului de zidire a catedralei din Sibiiu. In 5 August 1899 a adresat circular protopresbrierile, preoţilor şi învăţătorilor din arhdieceză, punându-se la inimă o lucrare mai intersă întru luminarea poporului, şi îndemnând poporul, să sprijinească şcoala confesională, iar preoţii au primit ordin, ca tot a doua zi să meargă la şcoală şi să controleze mersul instrucţiei. In 30 Septemvie a adresat circular protopresilierilor şi preoţilor, prin cara Introduce în arhidieceză conferinţele preoţeşti după protopresbterare. In 7 Februarie 1900 consist mil, primind ideia şi propunerea Mitropolitului, decide trimiterea de comisari speciali ca să vziteze toate şcoalele d’e ath dieceză şi să facă rapoarte amănunţite despre ce se văzuse şi expariate. Sinodul 8ih'dîecezan din anul 1900 death’s şi condus de Mitropolitul, a acceptat planul catedralei, dar a dispus să se facă in el unele modificări. In 14 octombrie a descris şi condus congresul ordiar naţional bisericesc, şi la stăruinţele Mitropolitului, a luat hotărâre congresul cu privire la înfiinţarea celor trei episcopii noi, în Cluj, Oradea mare şi Timişoara, o chestie, despre care Mitropolitul spunea, cănu e permis să o îngropăm. Sinodul arhidiscesin din anul 1901 a votat regulamentele despre afacerile interne ale consistecului şi despre administrarea aveilor bisericeşti, a resolvat apoi chestia catedralei, încuviinţând planul şi preliminariul de spese, cu adausul, ca e tedrala să aibă şi turnuri. Planul sa fâcuse fără turnuri. In Iulie 1901 a dat circular in chestia bibliotecilor şcolare, ordonânduse înfiinţarea lor pe lângă fiecare şcoală confesioală. S-au terminat bine mai multe procese de despârţea de cătră Sârbi, iar la stârniţela Mitropolitului s-a început proces în contra Sârbilor pentru fundaţiunea Trandafir. In 13 Mart’e 1902 a presentat Monarhului memorandul în chitia mănăstirilor. N’a avutrezultatul dorit, a dispus deci să se înceapă procesul în contra Sârbilor. Sinodul arhidiecazan din anul acesta » Unafizrthesma catedralei. A dispus să fie z dita pa locul 4 in strada Măcelarilor, unda se afla vechia bisericuţă. Io 18 August 1902 Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ioan Meţianu puna pea- | tra fundamentala catedrala?, şi în aceeaşi zi adresează credincioşilor o călduroasă învi’ara să contribue cu oferte benevole la fondul catedralei. Sinodul arhidiec zal din anul 1903 face ovatiuni Mitropolitului, din motivul, că colecta deschisă pentru fondul catedralei a dat frumosul resultat de 217,096 cor. 08 filări. In 27 Maîu nou 1904 participă la ancheta convocată da ministrul da culte şi Instrucţiu sO publică Berzsvieiy şi rosteşte memorabila vorbire, laudată de întreaga pressa nomsgharâ, după ce au îatâ’, însoţit de episcopii sufragani a comunicat cu graiul ministru ai Barzeviczy şi prim-ministrului Tsza îngrijirii® şi toarţsmie bsericii gr.-ot. române faţă de proiectul de ge, care era să se educa. După anchetă a trimis ministrului de culte şi instrucţiune publică memorandul bisericii gr.-ort. ronâic, pentru a-l lua în considerate la textuarea finală a proiectului de lege, Sinodul arhidienezan din anul 1905 a adus frumoase odrţiuni Mtropolitului pentru energia cu care a apărat şcoala şi biserica în comite a proiectului de lege al lui Berzivczy, care a fost apoi retras. Prin conclus a declarat, că se identifică întru toate cu vorbirea mitropolitului rostită în aarhetă şi cu memorandul înaintat maniatrului de culta şi instrucţie. In 15 auguat se publică două ordonaţiuni ministeriale, menite si înlocuiască legea lui Barzeviczy. Mitropolitul a remonstrat în contra lor prin o representaţiune energică, trimisă ministrului de cute şi instrucţiuna publică. In 14 Octombrie a deschis şi condus congresul naţional bisericesc ordinar, care i-a votat multămitâ şi încredere pentru energia desvoltatâ in chetia şcolară. ift 7 Marti© n. 1907 s-a présentât împreună cu episcopii sufragani la ministrul de curte Apponyi şi i-a presentat memorandul bisericii gr.-erL române îh contra proiectului său de Iege despre sacrisarea învăţătorilor dela şcoalele confesionale. In 8 Maiu n a fost vorbre In casa magnaţilor in contra protestului de lega al c ntelui Appoly. In 12 Maiune deschia şi conduce sinodul arh diecezan, care-şi exprimă gratitudiea pentru arătarea cu bărbaţie a drepturilor boeriefi. In 23 Maiu trimite adrasă Miestăţii Sale în chestia proiectului de lege al contelui Apponyi, rugând pe Maiestatea Sa si nu-1 sancţioneze. In 3 Maiu 1908 deschide şi con- I La moartea Mitropolitului Meţianu. Condolenţe. — Testamentul. — Funeraliile. Sibiiu 8 Febuarie n. Oraşul nostru a îmbrăcat haină da doliu. Nu numai credincioşii bisericei noastre jelesc pe marele defunct ci întreg oraşul, dovadă steagurile de doliu, cari fâifăe da pe casa comitatului, casa oraşului, reşedinţa superintendentului ev., de pe palatul Bruckenth I, de pe edificiile băncilor săseşti etc. etc. Vineri la orele 4 d. a. s-a făcut îmbulsamarea rămăşiţelor pământeşti, după care Adormitul, în Domnul a fost îmbrăcat, în ornateie bisericeşti, cu m’tra arhierească pa cap, cu mâtăniile in mână şi cu sfânta cruce pe popt, aşezat fiind într’un sicriu negru de metal pe catafacul pompos din reşedinţa mitropolitană îmbrăcată întreagă în negru. Terminat fiind acest, act, P. S. Sa episcopul loan al Aradului, adânc emoţionat, a oficiat un scurt serviciu divin. Noaptea întreggl spre Sâmbătă s’au cetit de protopopul Dr. Stro’a părţi din sfânta evangelie iar de cătră clerici părţi din psalmi. Sâmbătă şi Duminecă seara s’au aficat din nou servicii divine. fir’. Luni după amiezi la orele 4 sicriul cu rămăşiţele pământeşti a leit transportat cu ceremonialul prescris în catedrală. In decursul zilelor da Duminecă şi Luni au sosit la Sibiu P. S Sa Episcopul Dr E. Mion Cristea împreună cu toţi dignitorii b's roeşti, apoi numeroşi protopopi şi delegaţi din toate părţie Mitropoliei. Telegrame de condolenţă. La adresa consistorului arhidiecezan şi a d -lui vicar arhiepiscopesc Dr. Ilarion Puşcariu au sosit din prilejul morţii Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ioan Meţianu următoarele telegrame de condolenţă: Viena. Ilustrisimului Domn Dr. Ilarion Puşcariu. Arhimandrit, vicariu arhiepiscopesc, Siitu. Maiestatea Sa imperială şi reg. apostolică a luat cunoştinţă cu adânci regrete despre decedarea Arhiepiscopilui şi Mitropolitului bisericii gr. ort. române Ioan Meţianu, şi aducându-şi aminte de activitatea bogată în merite pe care reposatul a desvoltat-o în curs de mulţi ani pe terenul bisericesc şi al vieţii publice, s-a îndurat a-şi esprima prea graţiosele mai sincere condolenţe pentru pierderea cea grea care a atins biserica gr.^ort. română. La ordinul preainalt: la-Budapesta. Cu adâncă consternare am primit încunoştiințarea telegrafică a llastrităţii Taie, dspre lalica decedare a Evidenţei Sae, Arhiepiscopului şi Mitropolitului Ioan Meţianu binemeritatul arhipăstor. Când îmi esprim pentru aceasta mare ardere, în numele meu, cea mai sinceră condolenţă, şi până când voiu avea ocasiune să anunţ casei magnaţilor tristul cas, mă simţesc îndreptăţit să tălmăcesc şi adâncile regrete şi dureroasele sentimente ale magnaţilor. Activitatea deopotivă binecuvântată de pe terenul bisericesc şi patriotic, pe care a desvoltat-o fericitul în cursul unei lungi vieri, îi vor eternisa pentru totdeauna memorii în acea fortăreaţă a legislaturei, al cărei membru a fost decenii deorândit, cu onoare. Rog pe Ilusritatea Voastră să binevoească a aduce la cunoştinţa consistorului miropoltan, aflător în doliu, pioasele condolenţe ale magnaţii r. Baron Samuil Josika, prezidentul casei magnaţilor, Budapesta. La ştirea despre moartea Mitropolitului Ioan Meţianu adresez espresiunea celei mai sincere condolenţe consiitorului arhidiecezan. In decedatul arhipăstor biserica sa şi patria sa a perdut un slujitor credincios. Cu pietate li voiu păstra memoria. Tisza István, Blaj. Esprimându-vă conolenţele mele cu prilejul morţii Escelenţei Sale Inaltpreasfinţitului Ioan Meţianu, Arhiepisop şi Mitropolit, vă aduc la cunoştinţă, că neputând lu» parte la înmormântare, vi)' fi representat pin domnul Dr. Vaseiuoiu, canonic-cancelar »! veneratului capitlu mitropolitan de Alba.iu’ia şi Făgăraş. Dr. Victor Mihalyi, Arhiepiscop şi Mitropolit. Vatra Damei. Cu profundă durere aua primit înştiinţarea despre încetarea din viaţă a Excelenţei Sale Înaltpreasfinţituli Mitropolit Ioan Meţianu. Hog binevoiţi împreună cu preavenerabilul consistor din incidentul perderii acesteia atât de grave a primi condolenţa mea sinceră. Mitropolitul Repta, Budapesta. Ca adâncă consternare am primit încunoştiinţarea despre moartea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Meţianu. Primiţi şi vă rog să tălmăciţi cea mai adâncă şi sinceră espresiune a conolenţei mele din prilejul perderii mari, pe care a îndurat-o întreaga bravură.