Gazeta Transilvaniei, iulie 1916 (Anul 79, nr. 139-164)

1916-07-24 / nr. 158

Amil LXXIX Nr. 158 Braşov, Duminecă 24 Iulie (6 August n.) 1910.­­ TRANS LV ZI A B_ FOL IT I_C_ N A TI ON AI Abonamentul : pentru A­ustro-Ung­aia pe un an 24 cor.; pe */­ an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe­­ an 20 lei Apare seara, In fiecare zi de lucru, Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15, inseratara sa primase la administraţi®. Preţul după tarif şi Învoială inSapserissi» nu s® inapoiată TELEFON Nr. 228. Doi ani de râsboiu... Doi ani de râsboiu s’au îm­plinit. Doi ani de când a răsunat goarna pe sate, s’au lipit afişe pe zidurile oraşelor, la răstimpuri a­­propiate, ca atâtea generaţiuni să-şi părăsească lucrul, profesiunea şi tihna casei, să între sub arme. Doi ani de când armate de milioane se întremăcelăresc, şi vai, încă nu se ivesc zorile zilei de pace. Doi ani sunt de când poten­ţaţii statelor au încrezut armei u­­cigătoare misiunea de a pune ca­păt conflictelor diplomatice, de a aşeza rosturi nouă în viaţa internă prin imprimarea unui caracter de­finitiv situaţiunei externe nelămu­rite, controversate, nestabile. Cur­sul politicei externe a statelor de un timp încoace dusese la disen­siuni, cari­ trebuiau în chip fatal să ducă la o conflagraţie europeană dar desigur că nici un stat beli­gerant n’a contat la o esten­­siune pe care a atins’o conflagra­ţia de acum. Doi ani de când potop de sânge inundă meleaguri mănoase, de când se distrug oraşe înfloritoare, de­când industria de răsboiu a luat nevisate proporţii de desvoltare, angajând toată ingeniozitatea ta­lentului omenesc. Doi ani decând s’au întrerupt lucrările fecunde de civilizaţie, de­când s’au curmat resursele uma­nităţii. Răsboiul nu se poartă nu­mai cu arma. El se poartă cu peana scriitorului, cu paleta picto­rului, cu abilitatea arhitectului, cu banul şi averea tuturor. O muncă febrilă în interiorul statelor se săvârşeşte pentru scopurile răsbo­­iului, pentru sondarea tuturor pu­terilor spirituale şi materiale ca să fie puse în slujba armei uci­gătoare. In cele mai frumoase zile în­ainte şi după solstiţiul de vară al anului acesta când câmpiile gem de bogăţie, poate răsboiul să fie în punctul său culminant. Judecăm după frenezia ce se simte în lă­­untrul statelor beligerante în de­punerea silinţelor, ca să fie inten­sificate încercările de a determina cursul răsboiului, la gruparea en­­tentistă. Ofensiva începută de pu­terile ententei n’a avut rodurile aşteptate, cercul de fier a­tras de puterile centrale este atât de for­tificat încât surprizele nu au loc aşa repede. Conflagraţia europeană poate să fi ajuns la un punct cul­minant, să-l fi trecut chiar, nu al rezultatelor, ci al mulţimii mijloa­celor de operaţiune, îndeosebi al elementului viu de luptă, al contin­gentului de soldaţi. După ştirile ce pot fi aflate, căci rar lucru să scape de aparatul de înregistrare al agenţiilor de informaţiuni, pute­rile ententei au recrutat aproape toate forţele omeneşti apte să facă serviciu militar. Din acest punct de vedere astăzi este o situaţie de declin. Rezultatul răsboiului va depinde de capacitatea de antre­nare, de pregătire, de şcoală mi­litară, de prestare a elanurilor nouă ostăşeşti, a celor ce se află astăzi în uniformă militărească. O superioritate trebuie să fie recunoscută soldatului german, prin eminenţă crescut în spirit militar, faţă de soldatul englez, care a­­cum abia începe deprinderi cu arma, un „sport" nou dar — pri­mejdios. Dorinţa generală care însufle­ţeşte totuş sufletul omenesc este ca răsboiul să se termine cu o pace echitabilă. Umanitatea să nu iasă înfrântă, ci cu forţe nouă de întărire. Vâlvătăile uriaşe ale in­cendiului desvălesc mai viu des­tinele neamurilor, lămuresc intens cărările drepte ale progresului. Spiritul agresiv, de încălcare, de împiedecare în desvoltarea nea­murilor, prin durerile zilelor de astăzi va trebui să fie redus, în schimb să se lase loc liber, în faţa soarelui, să lucreze în plină libertate forţele active, creatoare, ale culturii, în ogorul vieţii naţio­nale a fiecărui popor! In armatele germano-austro­­ungare su­nt şi 800 mii soldaţi români ai Ungariei, Transilvaniei, Bucovinei. Ei colaborează cu to­varăşii de arme de atâtea naţio­nalităţi, cu toată abnegaţia. Răs­boiul a răscolit nenumărate energii populare în mijlocul societăţii ro­mâneşti. Toţi cari împărtăşesc soarta de soldat pe fronturi şi cari vor avea parte să se îna­poieze sănătoşi pe la vetrele lor, vor urmări cu alţi ochi, cu alt inte­res, afacerile vieţii publice. In ei a crescut sentimentul de răspundere, de conştiinţă, întorşi acasă nu vor avea pretenţii mari, tot cele vechi cari se reduc la­ îndreptăţirea de a participa în măsura rosturilor­­ lor sociale la viaţa publică a ţarii, de a dispune de dreptul de a purta toată solicitudinea intere­sului său intelectual şi material. In ţara aceasta, pe strămoşescul său pământ ţăranul român vrea să-şi validiteze forţele sale şi de­sigur interesele statului vor fi adaptate, coordonate de inte­resele cetăţenilor, nu vor fi al­tele, streine, şi această nădejde de emancipare intelectuală şi ma­terială a naţiunii române din patrie însufleţeşte pe toţi membrii ce-i aparţin, patru milioane de suflete. — Nu uităm să spunem acest lucru după doi ani de cum­plit răsboiu şi număroase jertfe româneşti. Aegri somnia, de Al. Ci­ura. Din Lugano se anunţă, că ciubo­tarul italian Antonio Fusso din Leve­­rano­ a adormit în seara, când a pri­mit chemarea pe câmpul de luptă. Lucrul nu merită nici o atenţie deose­bită, căci ori­ce ciubotar, ce se repec­­tă, se culcă seara şi se pomeneşte di­mineaţa. (Cei cari nu se respectă, o fac învers!) Chestia începe a se complica însă, deja în dimineaţa proximă, când Antonio al nostru nu s’a pomenit, după­ cum nu s’a pomenit nici a doua zi, nici mai târziu. Se împlinesc 14 luni dela isbucnirea răsboiului cu Italia şi rezervistul fratello doarme, cu o statornicie, vrednică de o cauză mai bună . . . Doarme, şi — basta ! Orice încercare, de a-1 trezi din letargia lui a rămas zadarnică. Cei mai celebri medici s’au adunat în preajma lui; toate încercările s’au do­vedit insuficiente. Când aceste încer­cări ating maximul, Antonio se întin­de în așternut, suspinând prin somn: „Mamă!" Ziarele, cari publică această știre ciudată, adaogă, că bunul Antonio — asupra căruia s’au scris volume — probabil nu se va desptepta, până în clipa, când răsboiul mondial se va curma cu totul. Ia o enciclopedie obişnuită — dacă vrei: una medicală — urmăreşti, cu atenţie, fazele somnului patologic. Citeşti cu groază, nume de savanţi Clark, Guérin, Dutzon, Castellani,­ apoi colonii îndepărtate din Africa apuseană, dela Senegal până la Angola, împreju­rimea lacului Nyanza. . . în anii­ 1902— 1905 s’au prăpădit de această boală 30 mii negrii... cauzatorul boalei e: trypanosoma galbiense ... Și nu mai citeşti, căci Enciclope­­dia te îndrumă la o mulţime de luc­rări de specialitate, încât ai încărunţi cu totul, pe când să te specializezi în această boală, cu care singur doctorul Hoch a îndrăsnit să se răsboiască. I­ţi vine, pe o clipă să dubitezi şi în acest savant, care probabil e identic cu acel ce descoperise serul antitubercu­­lotic. Laşi deci chestia încurcată, cerând sprijinul fanteziei, să te lămurească, în ce chip un ţintar din Senegal a reuşit să se strecoare până în Leverano, pentru a-l infecta pe Antonio al nostru, chiar în preziua plecării lui pe câmpul de onoare. * * * Ar fi să te pierzi apoi în alt la­birint, acela al somnului şi al viselor, începând cu vechii magi egipteni până la teoriile destul de actuale ale lui Haşdeu. Dar rezişti şi acestei tentaţii şi gândul ţi­ se opreşte asupra statuiei a­­dormite din Campo­santo, de desuptul căreia Maestrul a scris vorbele : „Plăcut îmi e să dorm, câtă vrem­e stăpâneşte ticăloşia şi minciuna. Nu mă trezi... Vorbeşte încet!" Şi aşa Antonio Fusso — indife­rent că e infectat sau nu, de baccilul trypanosoma galbiense — e un om fe­ricit, căruia soarta i-a rânduit să a­­doarmă în aceste zile de cataclism mon­dial şi — cine ştie ! — să se trezească apoi, când taifun-ul turbat î­şi va fi descărcat întreaga lui furie elementară. Tovarăşii lui vor fi plecat de mult la frontiere, în uniforme strălucitoare, intonând cântece patriotice. Calea le-a fost aşternută cu flori, ovaţiile se ţi­neau lanţ ...apoi, când au ajuns la poala munţilor s’au coborât din vagoane, îm­­prăştiindu-se, grupuri, grupuri, pe cărări lăturalnice, spre culmile acoperite de nea... Ilusia eroismului a început a se risipi încetul cu încetul, în nopţile grele cu ger ce pătrundea până în măduva oaselor, în ploaia de şrapnele şi gra­­nate, ce şuierau de-asupra lor cântecul pierzaniei. Câţi din ei nu s’au prăbuşit acolo, câţi nu s’au înapoiat ologi şi ciungi, şi câţi nu mănâncă azi pâinea robiei străine ! * * * Antonio n’a gustat nici din elanul în­tâiei însufleţiri răsboinice, nici din greu­tăţile zilelor de eroism şi îndârjire. El doarme fără întrerupere, ca un copil favorit, pe care Hypnos l-a luat sub aripile lui ocrotitoare. Când se va deştepta, îşi va freca ochii, ca Făt-frumos din poveste, şi va spune : „Doamne, greu somn am mai durmit." Calul năsdrăvan nu va fi alături­ să-i răspundă: „Ai fi durmit de veci­­de nu eram eu !" Vor fi însă medicii, cari l-au ur­mărit în decursul boalei ; camerazii lui, cari s’au strecurat teferi prin primej­diile de multe soiuri aie răsboiului. — Ai dormit mult — îi va zice unul — spune, ce ai visat? El va privi aiurit în jur de sine ; fruntea i­ se va întuneca de amintiri posomorâte, pe urmă, în loc să răs­pundă, va întreba el: — Cât am dormit ? Două zile ? Trei? O săptămână? Ce aţi făcut voi în vremea asta ? Când va înţelege că a dormit un răstimp aşa de îndelungat, va clătina din cap cu neîncredere, convins că cei din jur îi iau în bătaie de joc. Va asculta apoi poveştile lor, îşi va aminti de chemarea sub arme, ce a uitat-o în seara când s-a culcat, şi va întreba ce e cu răs­boiul. Poveştile vor curge lanţ, cu epi­soade de vitejie şi înfrângeri, cu chi­ote de isbândă şi cu gemete neputin­cioase de oameni ce mor în marginea şanţului... Reconvalescentul va asculta dis­trat, la început, pe urmă atenţia i­ se va înviora din ce în ce mai mult. Toate ororile, ce i­ se povesteau, i­ se păreau din ce în ce mai cunoscute. Le trăise oare, ori le visase numai ? Da... visase numai... Din poveştile ce le ascultă, se desprind imagini din ce în ce mai cu­noscute, încearcă să-şi aducă mai bine * * * „Anglia — duşmanul^. Sâmbăta trecută s’a ţinut la Mün­chen o adunare foarte cercetată. La ordinea zilei era pusă tema : „Anglia — duşmanul". In vorbirea de deschidere deputatul bavarez Loweneck a zis în­tre altele : Anglia s’a dovedit de cel mai tenace şi periculos dintre duşma­nii noştrii. Intr’o vorbire mai lungă ţinută de contele de Reventlow, acesta a spus : Nu mai există îndoială, că Anglia a pregătit şi a organizat acest răsboi cu toată premeditarea. Scopul ei este nimicirea Germa­niei. Dacă acum am face o pace, restabilind statul-quo de dinain­tea războiului, am fi cu siguranţă pierduţi. Siguranţa noastră pentru viitor o vom ajunge numai îm­potriva Angliei, niciodată cu ea împreună. Să nu ne înşelăm pe noi înşine : Anglia stă astăzi ca şi înainte neînfrântă. Falimentul ei financiar mult trâmbiţat nu va sosi ! Noi nu stăm numai în calea Marei Britanii, ci a ambelor pu­teri anglo-saxone. America doreşte tot aşa ruina noastră economică. Prin urmare suntem constrânşi să ducem răsboiul mai departe fără nici o consideraţie, deoarece se tratează de viaţa noastră. De la această hotărâre a noa­stră nu ne vor abate nici ai noştri şi nici cei din afară. Congresul naţional bisericesc. —■ Şedinţele de Joi. — Deoarece o parte din raportul nostru publicat despre cele două şentinţe prime ale congresului naţion­­ bisericesc a fost dificul­­tat de censură, deşi er­a, aproape identic cu raportul apărut în acelaş timp în „Tel. Ro­­m­ân“ dar nedificultat de censură, lăsăm să urmeze aici raportul of­cial despre şedinţele de Joi ale congresului naţional bisericesc, a­­păr­ut în anul 76 de Sâmbătă 23 Iulie (5 Au­gust) a. c. al organului oficial al Metropoliei •Telegraful Român11 . In şedinţa a patra de Joi presi­dial a presentat răspunsu­l ministrului president, contelui Tisza, trimis la te­legrama omagială înaintată prin guvern Maiestăţii Sale din partea congresului. Se ceteşte şi se primeşte cu aclamări. Textul răspunsului e următorul: „Ilustrităţii Sale, Episcopului Ioan I. Papp, prezident al congre­sului, Sibiiu. Am primit exprimarea oma­giului din partea congresului mi­tropoliei greco-orientale române din patrie, şi fără amânare am înaintat-o Maiestăţii Sale. Salut tot­odată cu întreaga căldură a su­fletului meu congresul, care este chemat a representa şi a face ser­vicii părţii aparţinătoare bisericii greco-orientale a poporului român care îşi face cu credinţă datorinţa patriotică în aceste zile mari şi pline de grijă, pe terenul vieţii creştineşti atât de apropiat de su­fletul poporului român. Implor bi­necuvântarea divină asupra lucră­rilor congresului şi tot ajutorul de sus, ca acestea să servească spre fericirea romănimei din patrie, contopită în mod nedespărţit cu soartea patriei noastre." Tisza, înaltul presidiu presintă mai de­parte raportul consistorului mitropolitan cătră congres în chestia arondării de nou a protopresbiteratului Timişoara din dieceza Aradului. Se predă comi­­siunii organizătoare. înaltul presidiu presintă şi un alt raport al consistorului mitropolitan, în care se comunică, cum că reprezentanţa fundaţiunei Gozsdu a votat suma de zece mii coroane pentru societatea „Crucea Roşie" şi alte zece mii pentru orfelinatul din Sibiiu. Se predă comi­­siunei fundaţiunii Gozsdu. Se întră apoi în ordinea de zi. Comisiunea verificătoare raportează prin referentul Dr. Gheorghe Popa în ches­tia alegerii de deputat mirean în cer­cul electoral Ilia din arhidieceza tran­silvană. Alegerea a fost protestată pen­tru ingerinţe din partea autorităţilor şi organelor administrative şi pentru ne­acceptarea la scrutiniu a unor proto­coale după formă neescepţionabile. Co­misiunea a aflat, că alegerea se afirmă numai, că a fost influenţată, dar afir­marea nu se dovedeşte. Prin urmare protestul nu poate fi acceptat, cerce­tarea nu poate fi ordonată. Propune verificarea. Deputatul Dr. Aurel Vlad espune pe larg felul, cum după cunoştinţele sale s’au făcut presiuni asupra alegă­torilor în acest cerc electoral. Propune deci ordonarea cercetării. Deputatul Arseniu Vlaicu află, că nu se cunosc cazuri concrete, prin ur­mare ordonarea cercetării nu are rost. E pentru verificare. Deputatul Dr. Vasile Saftu con­stată, că e de notorietate publică, cum că presiuni s’au făcut la alegerile congre­­suale pretutindenea. E spune felul, cum s’au făcut influenţele în cercul Braşo­vului. Pentru prestigiul congresului do­reşte deci ordonarea cercetării în che­stia alegerei din discuţie, cu adevărul se iasă la iveală. Deputatul Dr. Petru Ionescu răs­punde oratorilor, cari cer ordonarea cer­cetării, rectificându-se unele afirmări şi combătându-le unele principii. E pentru verificare, deci pentru primirea propu­­nerei comisiunii verificătoare. In chestie personală vorbeşte Dr. Vasile Saftu, iar deputatul Dr. Aurel Vlad îşi susţine propunerea făcută pen­tru ordonarea cercetării în chestia ale­gerii de la Ilia. Raportorul, Dr. Gheorge Popa, reflectează la mai multe afirmări de ale oratorilor, cari au combătut verificarea propusă de comisiune, şi propune de nou verificarea. Punându-se la vot propunerea de­putatului Dr. Aurel Vlad, votează pen­tru ea 13 deputaţi congresuali. Propu­nerea cade şi se declară verificat de­putatul ales, Victor Tordăşianu. Acelaş raportor raportează în ches­tia alegerii de deputat mirean din Deva. Ales a fost Dr. Aurel Vlad. Protest nu a întrat în contra alegerii, dar manda­tul a fost dificultat din oficiu, pentru unele greşeli de formă. Comisiunea ve­rificătoare a luat în examinare minu­ţioasă toate actele şi a aflat, că rezul ■­tatul alegerii nu e alterat prin micile greşeli constatate Propune deci veri­ficarea deputatului Dr. Aurel Vlad. Se verifică. La propunerea aceluiaş raportor congresul verifică pe deputatul Dr. Ni­­colae Bălan, ales în cercul Turda, în contra cărei alegeri s’a dat protest ne­motivat. Se verifică apoi, tot la propu­nerea aceluiaş raportor, deputatul Ale­xandru Belle, ales în cercul electoral al Făgăraşului, al cărui mandat a fost atacat prin protest neîntemeiat. Se mai verifică, la propunerea a­­celuiaș raportor, deputatul Dr. Valeriu

Next