Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1919 (Anul 82, nr. 10-23)

1919-01-15 / nr. 11

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 11—1919. 11 Ianuarie 1919. 1. Bucovina și Transilvania situat­­­neschimbată. 2. In Basarabia de Nord se continuă­­ acţiunea contra bandelor bolşevice. Turneul socialistului român Petringenar. Consiliul naţional român din Oradea mare după adunarea naţională ţinută în Alba-Iulia cu începerea din 6 Decemvrie 1918 st. n. până la 3 Ianuarie 1919 st. n. a aranjat în Bihor un turneu de propa­gandă, în cadrele căruia social-de­mocratul Ioan Petringenar din Zlatna a făcut ser­viciu de orator. Numitul a cutrierat satele din comună în comună ţinând vorbiri a­­lese prin care a explicat hotărârea de la Alba-lulia. In tot locul a avut succese fru­moase, mai ales in Cei­a unde locuesc şi unguri colonizaţi şi oficianţi. Adunarea a deschis-o preotul Vasilie Pop din Topa de sus şi fiind­că poporul a fost de faţă în număr colosal de mare, unguri erau fÿarte iritaţi; toţi românii strigau: să auzim pe socialistul român! Atunci Petringenar a luat cuvântul şi prin o vorbire însufleţi­­toare a făcut cunoscut poporului situaţia de acum, ba le-a amintit suferinţele de până acum ale poporului român. Toţi au plâns mai ales atunci când între altele le-a spus că — în 1917 când au întrat cen­tralism în România, — nouă Românilor din Ungaria ne-au dat poruncă să tragem clopotele că a murit România­, iar după ce s’au tras clopotele ni le-au luat şi au făcut gloanţe din ele, ca să împuşcăm pe fraţi Români din România; vedeţi fraţilor cum s’au întors roata; noi am putea trage clo­potele pe de o parte fiindcă a înviat Ro­mânia mare dela Nistru până la Tisa, iar pe de altă parte fiindcă a murit Ungaria, dar noi Românii trebue să arătăm că sun­tem mai nobili şi ne ţinem de scriptură, care ne spune că: Ce ţie nu-ţi place altuia nu face! Noi nu facem reacţie,, noi voim să trăim şi vom trăi frăţeşte cu toţii în Rom­ânia­ Mare cu simţul că: „Iubeşte pe deaproapele tău ca însuţ pe tine ! Atunci poporul întreg striga cu o gură : trăiască România-Mare ! trăiască socialiştii Români ! Pătringenar a mai spus următoarele : La Alba-lulia noi social-democraţii Români salutând pe cei 100 mii de Români cari au fost de faţă la adunare. — cu bucurie am declarat unirea cu România-mare mai ales atunci când vedem garanţie în hotă­rârea adusă, dar şi mai departe vom lupta pentru idealul social-democrat căci noi socialiştii vom asigura prin munca noastră viitorul poporului ; noi cu bucurie lucrăm ca naţionalişti Români mai ales fiindcă so­cialismul nu eschide simţul naționalist iar noi Românii suntem cei­ mai democraţi căci noi nu avem magnaţi ci toţi suntem una dela vlădică până la opincă, adecă toţi din opincă suntem şi pentru aceia datorinţa noastră e să lucrăm ! să lucrăm ! să lu­crăm ! Că de nu vom lucra, va rămânea pământul ne­arat, cioarecul necusut, opinca necârpită şi cu libertatea în mână vom peri de foame, însufleţirea era foarte mare. Dânsul a înfiinţat tovarăşii de consum în tot satul. A spu­s poporului că meseria şi comerciul e plug de aur’şi noi în România mare prima dată să facem comerciul şi industria atât de favorabilă încât­­să ex­portăm căci până acum numai am impor­tat şi am muncit dar rodul au fost al streinilor şi pentru aceea noi am fost ca şi iarba aceera pe care a fost o piatră grea şi iarba nu a putut creşte, dar acum piatra s’a ridicat şi iarba va creşte şi se va des­­volta cu mult mai frumos de­cât acolo unde n-a fost piatră. Aşa se va desvolta şi poporul Român ca şi iarba aceea şi mai mult nu va fura streinul belşugul holdelor noastre cu spicul de aur. Tot aşa succese au fost şi în cercul Aieşdului unde mai ales în Teţejie Românii au fost seduşi de notarul Wesselényi care Românilor de acolo ca matriculant le-a dat numele de botez „Arpad“ "Béla“ „Teho­­tom“. Când le­-a vorbit Petrîngenar la mo­ment au desfiinţat „Magyar Néptanácsul" şi au votat neîncredere lui Vesselényi a­­legând notar de român pe Laurenţiu Pla­­toş din Si­biiu şi comuna Teţehene Ro­mână. La finea adunării popotul a­ jurat că mai bine va muri decât, să mai trăiască în jugul de până acuma. Strigau cu toţii : Trăiască România-Mare! Trăiască Social- Democraţia ! După „Deşteaptăte Române" s’a îm­prăştiat adunarea. Ziua Şerpilor. (Fragment din românul Didila) Dariu Pop. Ziua Şerpilor... Cea mai mare şi mi­nunată sărbătoare a anului.­­ Străbunii noştri, dacii erau adevăraţi în credinţele lor. Datinile lor erau în cea mai dulce armonie ca fenomenele firei. Aceste datine rămânând dela strămoşi la strănepoţi s’au închegat într’o lege, care lege sub influenţa lui Zamolxe, ucenicul lui Pythagora din­ insula Samos, s’a oţelit în religie. • Cea mai sublimă religie din epoca barbarilor! Să nu ne mirăm deci, dacă în Bar­­dova vedem atâţa polişti*) Zamolxe voind a mulţumi însăşi in­sulei în care a învăţat legile firei, a dat acest nume râului, care isvorăşte din mun­ţii Ruidovei şi numele de Samos, azi So­meş trăeşte şi va trăi până când î­i va luneca valurile-i vorbăreţe ducând­ cu sine doruri şi daruri sorei sale mai mari Tisa. De aceea Zamolxe rândui­se, ca dea­supra isvorului acestui râu să se zidească un palat măreţ, palatul poliştilor, care loc *) Călugări daci. S’a numit dup­ă numeie întâiului polis! — Suvar. 3 Vrei, strei­e, să vezi ultimul refu­giu al Dacilor? Mergi pe Someş în sus până la is­­vorul lui. Acolo, între munţii ur­aşi, vei vedea vrând-nevrând, că acel popor c­are a locuit şi locueşte între titanii aceştia înmărmuriţi, nu poate să fie altfel decât ţara lui ca brazii şi ca stânca! Vino cu mine şi închină-te moaşte­lor eroilor daci, cari ,ca şi Faraonii s-au îngropat în acele piramide uriaşe, cărora noi le, zicem munţi... Aceşti munţi poartă şi azi numele marilor eroi pe cari îi as­cund în sinul lor. Unul e Şuvarosul, altul Suh­ardul, Crimosul.... , Ascultă buciumul de seară, ascultă... Sub vraja blândei melodii te vşi trans­pune cu veacuri mai nainte şi atiuncî tot acel bucium va răsuna, dar mai vioi şi mai hotărât. Munţii vestesc măreaţa sărbătoare a şerpilor ! Să­ mergem şi noi cu mulţimea c­are şerpueşte spre sfinţit de-a lungul Some- |­şului. .1­­ Suntem chiar în locul unde Someşe- [ Iul se uneşte cu Gegii, un părău zglobiu şi harţăgos. Ei s-au unit şi acum sunt cuminţi Ici şi. .colea mai amăgesc cu el câte un părăiaş care nici nu ştie umbla singur, ci pe albia maştera, stâncoasă şi prăpăs­­tioasă cade plângând mii şi mii de stropi în braţele frăţiorilor mai mari, care îl mângâie, îl desmiardă şi-l adoarme în lea­gănul rudelor limpezit Pe ţărmii din dos îi întâmpină pete albe, răutăcioase. Frăţiorii uniţi se iau la hărţuială cu zăpada de pe ţărm, îi sar în spate, o stropesc, iar zăpada­­plânge lacrime reci, pe cari Someşul le duce cu sine mulţu­mit şi jocul şi-l continuă până când pata de zăpadă se usucă de atâta plâns. Colo, m­ai în vale îi întâmpină cu­­ mustrări sora lor bătrână, Cârţibava', dar par’că-i poţi ajunge ! O iau în goană la vale, dar stai, că nu-i de glumă ! .­­ Ei sunt opriţi brusc de bătrânul Co­­băştel cu barba de brad. El îi opreşte şi-i poartă pe loc într’o vâltoare grandioasă şi nu le dă drumu­l până nu­ le dă de veste ce sărbătoare se pregăteşte în ţar­a lui... Sărbătoarea şerpilor ! Şi tot aşa glumind, saltându-şi undele 7 Greva muncitorilor. Comunicatul Agenţiei Dacia cu Sibiiu, 13 Ianuarie. Consiliul dirigent ne-a autorizat să comunicăm următoarele : Muncitorimea dela minei ,­ de cărbuni din Valea Jiului, aţâţată de agenţi, provo­­cători plătiţi, s’au pus în grevă şi a între­rupt ori­ce activitate. — Intreveni­nd eve­nimente de natură cu mult mai grave şi ameninţătoare pentru siguranţa publică, şeful rezortului pentru ocrotirea socială, Dl Ioan Flueraş a plecat la Petroşeni. Du­pă o anchetă amănunţită s’au putut stabili următoarele fapte : Muncitorimea, cu deosebire de naţio­nalitate ,maghiara, voind a deveni stăpâni situaţiei şi să reînprospereze situaţia anar­hică din primele zile ale revoluţiei, au în­cercat să aranjeze o tentativă de revoltă ,în contra armatei române. In­ noaptea din 20 spre 21 Ianuarie,—500—700 muncitori din Vulcan, şi Lupeni, înarmaţi cu puşti­ mitraliere, granate de mână şi bombe de N - /

Next