Gazeta Transilvaniei, iunie 1919 (Anul 82, nr. 108-130)

1919-06-11 / nr. 114

Amil 1­0-lea Op. 114 Bani 20 (40 filers) numărul Mercuri, II Iunie 8919 mm ! ORGAN POLITIC NAŢIONAL Redacţia şi Administraţia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. Apare în fiecare zi ele luam, în Braşov. Abonamentul: Pentru Ardeal, Pe un an. . . 72 Cor. Pe V, „ . . . 36 „ Pe 7, »... 18 „ Pentru vechiul Regat", Pe un an . . . 60 Lai Pe V* an ... 80 Pe'/l au ... 15 " Intepetu­l promite ! De multe ori se pune în discu­­ţiune chestiunea funcţionărei admi­nistraţiei generale a Ardealului, cu imputări că nu corespunde aşteptă­rilor generale. Ici este o lacună, colo o nemulţumire, iar dincolo lipsă to­tală de administraţie românească. E drept că sânt multe de în­dreptat. Trebuie însă să primim pe unele din lipsurile din Ardeal cu multă bunăvoinţă. Sântem încă la începutul organizărei, cu toate de­fectele lipsei de personal anume pre­gătit şi cu moştenirea unei situaţiuni neclare, provocată de schimbările, prin violenţa revoluţiei în stab In această privinţă, d-l Iuliu Maniu preşedintele Consiliului Diri­gent, a ţinut să marcheze pentru ziarele din ţară, cu prilejul vizitei MM. LI. Regele şi Regina în Ar­deal, că administraţia începătoare de la noi merită totuşi laudă, ţinând seamă de faptele cari au precedat luarea stăpânirei în mâinile Româ­nilor. „Modul cum a decurs toată vi­zita, — spune dl Maniu — cum a funcţionat întregul aparat administra­tiv, incomparabila ordine şi absoluta siguranţă a Majestăţilor Lor şi a suitei lor, a dovedit că ţara noastră are o administraţie egală cu aceia dinaintea răsboiului, că marile schim­bări cari au avut loc prin trecerea suveranităţii dela guvernul maghiar la noi, trecere care s’a făcut prin a­­jutorul unei revoluţii, nîau fost în stare să clatine administraţia pu­blică. Şi din acest punct de vedere se poate afirma, că ţara noastră stă în fruntea tuturor celorlalte state din centru Europei." Aceasta e realitatea. Şi trebuie s-o spunem tuturor celor cari sânt încă nerăbdători şi pesimişti. Auzit­­am de multe ori glasuri de cobe, cari disperă de puterea de organi­zare românească. Pentru aceştia, cu­vintele preşedintelui Consiliului di­rigent vor fi o revelaţie fiind­­­că ei judecau fără să se gândească la condiţiunile în­­ cari am început organizarea. Să-şi aducă aminte că alte ţări, în împrejurări similare, au trecut cu greu la stare de ordine publică, cu frământări grave. E des­tul să privim în juru-ne: revoluţiile izbucnite au dus toate la bolşevism. La noi, nu. Deci trebuie să avem încredere în începutul organizărei noastre ca stat, bazaţi pe un popor de ordine cum este cel românesc­ .Nu vrem să spunem prin aceasta că organizarea de astăzi este per­fectă. Desigur că sânt defecte, cari trebuiesc relevate şi corectate. Ziarul nostru îşi face datoria, punându-se în serviciul opiniei publice, remar­când ori de câte ori avem cunoştinţă, abuzurile şi înţelegerea greşită a îm­plinirea datoriei funcţionarilor publici sau lipsurile însăşi ale modului de organizare a administraţei de stat. Dar de-aci până a descuraja d­e mult. Dimpotrivă, şi critica noastră o credem cu atât mai necesară, cu cât e dătătoare de speranţe, ştiin­­du-se că e făcută din grija continuă de binele general şi ţinându-se seamă de ea tocmai din această convingere a tuturor. Să avem deci încredere în pu­terea de organizare a neamului, în conducătorii noştri mari şi în spiri­tul de observaţie critică — atât de necesar — al opiniei publice. Să avem încredere fiind­că în­ceputul e destul de bun! Autonomia Macedoniei întrunirea de la soc. de cultură macedo­română din Bucureşti E. d. a. a avut loc la Soc. de cul­tură macedo-română o mare întrunire sub preşedinţia d-lui I. Grădişteanu pentru a se clarifica deplin chestiunea macedoneană. D. Steria Cheali ales membru în con­siliu a donat suma de 1000 lei pentru so­cietate. D. dr. Ghiulamila a arătat că singu­rul lucru care trebue cerut astăzi la Paris este autonomia desăvârşită a Macedoniei. D. Papa­ Magi a cerut de asemenea autonomia Macedoniei cu toţi locuitorii din ea. D. Papăcostea spune că în anul 1913 s’a făcut greşala de a se lăsa ca Macedo­nia să fie sacrificată. D. Brăileanu, fost consul la Bitolia, spune că revendicările noastre trebue fă­cute toate laolaltă. Cere autonomia Macedoniei. D. T. Puterea să cerem autonomia Macedoniei ; alături de noi avem pe Italia şi alţii. Să strângem un fond de propagandă şi să alegem o delegaţie de patru care să plece imediat la Paris. D­­r. Ghiulamila spu­n­e că la 1913 s’a făcut cea mai mare greş­­ă, sacrificând Macedonia pentru Cadrila­­r. Să cerem cu toţii M­eedonia pentru macedoneni. D. Vasile Ceambea arată numeroase scrisori sosite din Macedonia, prin care se cere autonomia. (Adevărul) piCmtliwi ii d« si Tutuia — Ei ai văzut? Cu vorbele acestea Parti întâmpinat ieri pe moș Gligore. — Bună ziua tinere, mi-a răspuns el liniștit. Fii calm. Ce te repezi așa? Spune-mi înainte ce e cu vremea asta, care nu mai vrea să se îndrepteze Ai ci­tit ceva, pe unde­va, cam ce factori au produs anomalia asta în atmosferă? Răz­boiul? A avut el oare vr’o înrâurie?.. — Mai lasă moş Gligore vremea. Lasă-o în seama cocoanelor exasperate că nu-şi pot arăta toaletele de vară, şi că nu se pot porni pe corzo, cu braţele afară şi cu decolteur­le cât mai pronunţate. N’ai citit gazetele? N’ai văzut ce ho­tărâri absurde se iau la Versailles, de cei patru ? — Iarăși te repezi. Ți-am mai spus fii calm. Ce hotărâri absurde? Ce vreai să spui? — N’ai citit expozeul?... — A, e vorba de dreptul minorități­lor ? Fără ca să pară, cât de cât sinchi­sit, moș Grigore după o mică pauză, îmi spune: — Nu te nelinişti tinere. Nu va fi nimica. Ştirile acestea, sunt ecoul milioa­nelor asvârlite de Iaşii şi Igrecii minori­tăţilor naufragiate. Au pierdut totul, barem atâta să aibă. Un fir, de iarbă salvator(!), de care să se agaţe în naufragiul lor. Crezi tu că cei mari nu vad? Ei crezi că nu judecă imposibilitatea cuiului lui Pepelea ? Şi apoi crezi că occidentul nu-şi da seamă că naţiunile au sângerat pentru a se scăpa de jug străin şi nici de cum pentru aşi căli la focul celui mai îngro­zitor război în care s’au aruncat cu atâta clan, cătuşe no!. Uiţi că trăim în secolul libertăţii ab­solute. Nici o putere, fie ea cât de extra­ordinară nu poate limita această putere, naţiunilor Şi întinzându-mi mâna şi de­­părtându-se, moş Grigore mi-a strigat: — Tinere, tinere. S’a dus vremea tutelelor. Misa. Libaravua deţinuţilor politici. Au fost puşi în libertate, dnii C. Stere, D. S. Neniţescu, Lupu C. Kostachi, N. Lupu Kos­­taki, Simionescu-Râmniceanu, V. Arion, D. D. Pătrăşcanu şi ceilalţi implicaţi în încercarea de complot contra Coroanei. Punerea în libertate s’a făcut pe mo­tivul că detenţiunea numiţilor domni nu mai este necesară cercetărilor instrucției. * Trupele române In Saliția. Trupe­le române au apărut la Nadworna, Potti­­nia, Horodenko. Reforma şcolară Declaraţiile d-lui ministru Dr. C. Anghelescu. Tratamentul corpului didactic. O altă chestiune foarte importantă este chestiunea tratamentului corpului di­dactic. Noi cerem, şi cerem ca în vii­toarea Românie, corpul didactic să se ocupe de şcoală şi numai de şcoală. Ori, ca să-i cerem acest lucru trebue să-l pu­nem la adăpostul tuturor nevoilor. Căci nu e posibil ca un învăţător care are 85- 120 lei pe lună să fie un apostol al şcoa­­lei şi ca el să nu-şi arunce ochii în dreapta pri­­n stânga pentru a căuta mijloace ne­cesare uşurărei traiului său. Până acum învăţătorii au fost întrebuinţaţi şi la crea­rea Băncilor populare, asociaţiunilor să­teşti, etc., unde ei au adus mari servicii neamului nostru dar pe viitor, condiţiu­nile noi de viaţă impun învăţătorului şi noi obligaţiuni. Pentru ca el să se ataşeze cu toată puterea minţei şi sufletului lui de şcoală el trebue să fie bine plătit. învăţătorul nostru e mai prost plătit decât în­­ toate ţările, ba chiar mai puţin plătit decât în Transilvania şi Basarabia. Această chestiune merită aceiaşi a­­tenţiune şi în învăţământul nostru secun­dar şi Universitar. Este o imposibilitate a mai continua cu actuala situaţie mate­rial a corpului didactic. Ne­plătind bine, pe profesor riscăm ca cultura neamului să se slăbească, în­tru­cât toate capacităţile şi forţele intelec­tuale de elită, se vor îndrepta aiurea decât către profesorat. Trebue­se neapărat mărite lefurile lor şi în curând voi veni cu un decret­­lege în această privinţă. Recrutarea corpului didactic universitar Relativ la recrutarea corpului profe­soral universitar, prin noua lege menţinem numai docenţi, agregaţi şi profesori. Pe viitor, docenţii se vor dege din­tre doctorii universităţilor noastre sau străine, după un stagiu de 2 -3 ani de specializare. Ei vor depune un examen de capa­citate, aşa cum sunt examen de capaci­tate pentru învăţământul secundar. Dintre docenţi, se vor recruta agre­gaţii, prin concurs­, iar dintre agregaţi se vor recruta profesorii după lucră­rile lor. Articolul 81 din actuala lege a în­văţământului superior va fi suprimat. Sunt de părere însă, ca să dăm u­­niversităţilor noastre posibilitatea de a întroduce elementele de mare merit în în-­ văţământul superior. Pentru acest scop, candidatul trebue să obţină 4/5 din sufra­giile facultăţii respective şi 4/5 din su­fragiile colegiului universitar, iar numirea sa nu se va putea face decât în urma votului afirmativ al Camerei şi al Se­natului. Afară de greastă chestiune a organi­­zării învăţământului de toate gradele, zi­lele acestea voi veni cu un decret lege prin care voi creia trei noi direcţiuni la ministerul instrucţiune! publice. O direcţiune a învăţământului supe­rior, o direcţiune a artelor şi în fine, din direcţiunea învăţământului­­particular şi profesional, vom face două direcţiuni. Afară de aceasta, fiind dată centra­lizarea excesivă la acest minister, vei creia 8 circumscripţii în vechiul regat, punând în capul fiecărei circumscripţii câte un inspector al învăţământului secun­dar cu doi inspectori ai învăţământului primar, cari vor cvea controlul circumscrip­ţiei respective, şi vor rezolva toate ches­tiunile de importanţă secundară, care as­tăzi încurcă administraţia centrală şi o împedecă să lucreze. Vom obţine în acest mod descentralizarea pe care­­toţi cunos­cătorii şcofalei o doresc. Acestea sunt în linii generale pro­gramul nostru cu privire la reforma învă­ţământului de toate gradele, închiderea liceului relemat din Orăştie. Consiliul Dirigent a hotărât să înclrdă liceul reformat din Orăştie, pen­­tru că direcţiunea acestui liceu nu a pro­movat pe nici un elev român, pe motiv, că n’ar fi auditat limba maghiară. Măsura aceasta a întrunit aprobarea tuturor Românilor din Orăştie şi jur, noi ştim cu toţii de ce sentimente anti-româ­­neşti sunt conduşi profesorii acestui liceu. 8000 coroane pentru monumentul eroilor noştri Pentru Monumentul Eroilor noştri. Din Bucureşti, primim prin D-l M. Popovici, Consilier al afacerilor Transilvaniei pe lângă ministrul de interne, următoarea ini­moasă scrisoare, adresată directorului Ga­zetei noastre de d-l Dr. G. D. Creangă. Bucureşti 30 Mai 1919. Domnule Ifizacion, Am citit cu vie bucurie lăudabila ini­ţiativă de a ridica un monument la Bra­şov — punctul de unire între ce a fost şi ce este — soldaţilor români morţi pentru întregirea neamului românesc. O merită ! Atât de mari au fost perdarile Româ­niei în acest război,p­ierderi care se ci­frează la a 10-a parte din populaţia ţării, atât de mari sunt încă privaţiunile şi su­ferinţele populaţiunei supravieţuitoare din România, încât orice manifestaţie de re­cunoştinţă a poporului român din ţările eliberate, nu poate fi decât un puternic balsam vindecător pentru vechiul Regat. Prin o colaborare comună şi armo­nioasă în viitor, prin utilizarea tuturor for­ţelor de elită din ambele părţi, prin ames­tecul­ calităţilor, complectându-se şi aju­­tându se, iar nu separându-se,­pe motiv că unii ar avea calităţi mai multe într-o di­recţie, alţii în alta , dându-se astfel naş­tere aluatului românesc cel mai bun, am desăvârşita convingere că monumentului ce D-va proectaţi va urma în curând mo­numentul cel mare al înflorirei întregului neam românesc, al realizărei acelui „viitor de aur“ pe care poetul şi profetul Vasile Aiexandri îl cânta cu atâta convingere. Oamenii conducători din România, cari sunt cu mult mai buni de cum îi des­crie presa, şi de cum ar reeşi din propri­­ile lor certuri, împreună cu oamenii con­ducători din Transilvania şi celelalte ţări eliberate, şi în general întreaga generaţie românească actuală, sunt în funcţiune de istorie. Lor Ie este dată fericirea să înde­plinească cea mai mare misiune istorică, care nu poate fi împiedicată de chestiuni mici omeneşti. Generaţia actuală din toate părţile românismului, trebue să aibă acea forţă morală care — dând la o parte lu­crurile mici — să-i permită o solidaritate complectă de gândire şi de muncă armo­nioasă, pentru a se desăvârşi unirea strânsă şi­­ despărţită ce trebue să­ cuprindă toate sufletele româneşti Şi monumentul ce D­vs aţi luat ini­ţiativa a-l ridica este un simbol al acestei strâ­n­ii nedespărţite uniri. această ocaziune am onoare­a­tă îndată Lei 4.000 şi anume: Lei 2.500, din partea Bancei Generale Române şi Lei 1.500, din partea Loteriei de Stat a căror conducere o am provizoriu. Primiţi, vă rog. Domnule Director, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. D. G. D Creangă. Suma din urmă 5215 4000 lei a 2 coroane 8000 Total 1221» Societatea ocrotirea orfanilor din războiu Secţia Regională Sibiu face cunoscut că în Sept. 1919 se va deschide în Cluj un Institut cu meniea de a forma Surori de ocrotire, cari vor fi îndrumătoarele po­porului nostru în igiena căsii, combaterea boalelor infecţioase, îngrijirea mamei şi a primului născut. Ele, prin sfat şi fapt, vor creşte tineretul la un traiu trupesc şi su­fletesc sănătos. Cursul va ţine un an. Regimul In­stitutului este Internat. Surorile vor fi crescute pe spesele statului şi după ab­­solvirea cu succes a Cursului vor fi func­ţionare de Stat. Se primesc de preferinţă fete şi femei între 20 -40 ani, având 4 clase civile ori secundare­­(în cazuri ex­cepţionale şi mai puţin). Studentele, ce se vor distinge vor fi trimise în străinătatea unde îşi vor îmbogăţi cunoştinţele. Cererile de înscriere se adresează dimpreună cu actele şi certificatele can­didatei la Resortul Ocrotirilor Sociale, strada Friedenfels 16, Sibiu, până la 15 August a. c. Cererile intrate până acum se menţin. Candidatele sunt rugate să se prezinte personal în măsura posibilului. Orele de oficiu sunt 11—12 a. m. 3-6 p. m. Medicii, preoţi, învăţătorii şi alţi in­­telectuali sunt rugaţi să facă propagandă pentru această cauză. Aviz important Extras din ordonanţa Nr 21. şi 25, modificată a comandamentului trupelor din Transilvania. Vor fi con­sideraţi ca infractori, acei cari fără rea credinţă prin localuri publice gări, trenuri, pe străzi etc vor comu­nica, colporta, comenta în orice chip ştiri fie adevărate fie imaginare sau păreri relative la operaţiunile de răs­­boiu, situaţia şi dislocarea trupelor, dispoziţiunile autorităţilor militare sau orice chestiuni privitoare la ar­mata română. 2 Aceasta infracţiune se va judeca şi condamna de pre­tori în prima şi ultima instanţă cu în­chisoare până la un an şi cu amendă până la 2000 lei. Când faptele de mai sus se vor fi săvârşit în scop de a spiona sau trada, se aplică pe­depsele prevăzute de legile penale în vigoare pe timp de răsboi Cronica Artistică Scrisori din Bucureşti Eipi­a pictorii­­ Bilsh­as Anul acesta, în Bucureşti, am avut prilejul să vizităm multe expoziţii de pic­tură şi sculptură, la care s’au relevat mul­te talente viguroase. După expoziţia „Ar­tei Române“, la care s’au evidenţiat ele­mente tinere, în deosebi pictorul Ionescu- Doru, care isbeşte prin fineţea trăsăturilor şi nuanţele cele mai subtile, ai cărui ochi nu lasă să scape nimic din peisagiile de iar­nă pe care le redă cu o reală putere artistică, şi în care vedem un mare pictor care împune de la primele şi puţinele tablouri pe care le-a expus : — după expoziţiile de sculp­tură la care s’au evidenţiat talentul lui O. Han şi Paciurea; — nu putem lăsa să treacă, fără a atrage atenţiunea publicului care cunoaşte şi se interesează de miş­carea noastră artistică; — expoziţia pic­torului Bulgăraş. Bulgăraş e un nume cunoscut, am putea zice prea cunoscut pentru vârsta lui, care a impus puterea şi vigoarea talentu­lui său de la prima expoziţie pe care a deschis-o încă dinnainte de războiu. Năs­cut în Bârlad din părinţi săraci şi munci­tori, urmând drumul pe care i-l indică ta­lentul lui mare, după ce urmează şcoala de Belearte la Bucureşti, pleacă în străi­nătate unde, vizitând şi studiind tablourile geniilor omenirei, ştiu să folosească toate prilejurile pentru a da talentului său toate­­ nuanţele şi toată frăgezimea artei în ge-­­ nul pe care şi-l alese. El este portretist, un măiestru fără pereche în ţara noastră în portrete. Şi genul său şi-l cultivă cu toată puterea. La expoziţia pe care a deschis-o în­ str. Lahovari, între tablourile pe care le expune remarcăm : „Autoportretul*, care vădeşte trăsăturile fine ale artistului, cu­loarea pe care ştie s-o aleagă pentru a da viaţă tablourilor sale, umbra pe care o lasă pe figura vie a chipului , portretul d-rei M. T. ai cărei ochi apar prin cuta aceleiaşi umbre uşoare pe care artistul o aşterne pe faţa chipurilor sale, obrajii cu delicate trăsături de frumuseţe, privire? care pare a fi o enigmă, un proces sufle­tesc pe care 1 simţi provocat în tine în­suţi de această redare a chipului minu­nat de frumuseţe care impune­ portretul d-nei P. C. care se impune prin culoarea feţei, prin armonia trăsăturilor pe care artistul l­ aşterne cu mare îndemânare oeănd astfel tipurile, prin acea privire bună şi blândă şi naivă, în sfârşit Jiganea florăreasa artistului, care, alături de cele­­lalte lucrări ale lui Bulgăraş, prin culoa­rea pe care o pune, prin punctele de lu­mină pe care le îndreaptă pe faţa-i ară­mie şi foarte expresivă, toate dau viaţă Bulgăraş e un mare creator, un ta-

Next