Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-01 / nr. 203

Zilele acestea am continuat cu înscri­erea de voluntari. Ne sosesc zilnic de pe sate prisonieri, cari ne roagă să-i cerce­tăm şi să-i scăpăm din prinsoare. Volun­tarii noştri ne-au întâmpinat ori cu câteva cântări in patru voci, sub conducerea în­văţătorului Onae. Telegrame din 4 iulie ne comunică, că Ruşii au luat în noua lor ofensivă până acum 38.000 prisonieri. Ştiri mai puţin plă­cute au sosit eri din Petrograd. Aci ar fi izbucnit o întinsă evoltâ. O parte din membrii guvernului au demisionat. Minis­­trul Lwow a fost arestat, Kerenski e ur­mărit de maximalişti, aderenţii lui Lenin, agentul German­ei. Alte telegrame, cari ne decepţionează, spun că Nemţ­i, primind întăriri, au contraatacat reluând oraşul Kaluş. Ştirile de azi anunţă o nouă ofen­­sivă franceză. In Petrograd continuă revolta. De două zile se simte lipsă de pâne. Pânea albă de până acum a început să dispară S­ au distribuit cupoane pentru pâne. Obţinem de persoană pe zi deabea un funt de pâne. La popotă ni se oferă spre variaţie o ciorbă rece cu castraveţi şi ceapă mărunt tăiată „acroşcă" sau on borş de sfeclă. Ca gerniseală la friptură­­hrişcă. Ne cugetăm cu dor la mâncările de-acasâ; cu greu ne putem împrietini cu culina rusească. Cât n’am da să putem­ mânca odată la lună o ciorbă sau o iachine de fasole. — 11 Iulie. Dăm de primele piedeci, cari se pun în calea misiunei noastre. Vina n-o poartă autorităţile superioare ruseşti, cari ne arată toată bunăvoinţa, ci autorităţile ruseşti de prin plăşi şi sate, cari desconsideră ordi­­nele primite de-a da voie prisonierilor, cari vreau să se înscrie ca voluntari, să vină la Eletz. Cauzele sunt următoarele : Ro­mânul e muncitor bun, ascultător şi răb­­dariu. Aceasta au constatat-o pretutindeni prin Rusia nu numai proprietarii ruşi ci şi autorităţile. E firesc prin urmare, ca ţă­ranul sau proprietarul rus să se despartă numai cu greu de Românul, care i-a mun­cit cu atâta spor şi credinţă. Prin urmare îi caută pe toate căile să-l ţină legat Deo­parte îi promite mai mulţi bani, îmbrăcă­minte şi hrană mai bună, de altă parte aleargă pe la autorităţile din sat sau din plasă cu rugarea să nu admită plecarea Românului din sat, corupând în cas de lipsă cu bani sau cu beutură pe respectivii avliţionari. Urmarea e, că bietul Român, ca să scape din prinsoare, fuge dela stăpân. Astfel ni s’a prezentat alaltăeri pri­zonierul George Banciu din părţile Devei, care ne-a spus suferinţele sale până a putea ajunge la noi. Aflând despre ordinul de concentrare al prizonierilor, cari voiesc să se înscrie ca voluntari, a părăsit satul şi s’a prezentat autorităţii militare din plasă spunând dorinţa sa. Aici a fost luat la bă­tăi, desbrăcat de haine şi închis. A scăpat deabea la 3 zile, după ce a declarat că se reîntoarce la stăpânul său. S’a şi reîn­tors însoţit de­ un soldat rus, iar după câ­teva zile a fugit din nou, venind pe jos noaptea drum de 80 verste până la Eletz. De sine înţeles am redigiat procesul ver­bal cuvenit, pe care l-am prezentat şefu­lui militar din localitate cerând de urgenţă intervenţia sa, ca să nu se mai repete ast­fel de cazuri. Toate intervenţiile par însă în zadar căci eri ni s’a prezentat un alt prisonier chiar din oraş, care a fost bătut, desbrăcat şi chiar furat de bani de cătră stăpânul său, care nu voia să­­ lase cu nici un preţ, să se înscrie ca voluntar. Telegramele din 7 Iulie comunică con­tinuarea cu succes a Ofensivei franceze. Telegrame din 8 Iulie anunţă retra­gerea Ruşilor la Vilna, contrar ordinului primit de-a nu părăsi poziţiile. Ziarele din 9 Iulie aduc ştirea că Ke­­renski a ajuns prim-ministru. In curând se va decreta republica în Rusia. Contra lui Lenin şi soţi s’a dat ordin de arestare. Duşmanu­ — spune comunicatul oficial rus — înaintează sure Tarnof­ol. Telegrame d­e 10 Iulie semnalează complecta debandadă a armatei ruse. Tar-­­ nopolul e în ajun să cadă. Ruşii părăsesc în fugă frontul. Mulţi se predau, alţii nici nu aşteaptă atacul duşman ci se retrag pe întinderi de sute verste. In loc de­ a opune rezistenţă, soldaţii ţin adunări şi discută or­dinele primite. Comitetele soldaţilor şi ale armatei publică un desperat apel punând în vedere catastrofa aprob­ată. Se declară că în contra dezertorilor se vor lua măsuri severe trăgându-se chiar în ei. Guvernul şi comitetul central al sovie­­turilor au lansat azi un ordin telegrafic, prin care părăsirea frontului e considerată de crimă de trădare de patrie şi că în consecinţă toţi vinovaţii de această crimă vor fi cu asprime pedepsiţi. In urma retragerii Ruşilor pe frontul din sectorul Tarnopol, s’au evacuat oraşele Halici şi Stanislau. Reocuparea Bucovinei de cătră duşmani pare chestie de câteva zile. Pe întreg frontul românesc se sem­nalează activitate viuă de artilerie. (Va urma). FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI Lichidarea imperiului ,­­otoman II., de René Pinon V. Islamul n’a fost inconştient de pro­paganda panturcă şi în dosul himerei de panturanism a întrezărit realitatea peri­culoasă a pangermanismului. Ştim de alt­cum, că marile popoare cari au propagat­­ civilizaţia musulmană sunt Arabii, Perşii,­­ Berberii din Africa nordică, pe când Tur­cii n’au fost decât, distrugători. Insă toate aceste sforţări, toate aceste monede semâ­­nate de agenţii turco-germani, toate a­­ceste predici politice n’au fost zadarnice; anumite rezultate, anumite mişcări au su­pravieţuit dezastrului complect al Turciei şi al politicei Tinerilor-Turci. In decursul primelor luni cari urma­ră dezastrului şi armistiţiului, Turcii bui­măciţi prin catastrofă, nu se gândiră de­cât să se umilească Înaintea Învingători­lor şi să imploare mila lor, agenţii Tine­rilor-Turci dispăruseră sau tăcură. Antanta însă întârzie de a veni la Constantinopole şi de a-şi manifesta pretenţiunile. Astfel prins, rădăcini ideia, că poate, odată mai mult, nu se va schimba nimica în in­­periul otoman. Sultanul domiia încă in capitala sa,şeful comitetului Tinerilor-Turci, asasini a atâtor mii de oameni, torturatori de femei şi copii, nu erau pedepsiţi, mulţi Germani râmaseră la Constantinopole, Ru­sia nu fu restabilită. Turcii crezură a în­trezări oarecari neînţelegeri în blocul Alia­ţilor şi încercară să continue jocul care le reuşise atâta timp, de-a profita şi de-a învenina la nevoe neînţelegerile dintre duşmanii lor. Armistiţiul nu luase măsu­rile cele mai elementare de precauţiune, să pretindă îndepărtarea soldaţilor şi func­ţionarilor turci din toate ţările ne-turce, adecă din întreaga regiune spre Est de Taurus, astfel, că funcţionarii turci cari masacraseră pe Armeni, spânzuraseră pe Arabi, deportaseră pe Greci, rămaseră pe loc, şi când îşi reveniră din prima groază, începură din nou a oprima populaţiunea; cu mai multă discreţie, masacrările reîn­cepură. Pentru a împedeca revendicările popoarelor şi a le prezenta ca neînteme­iate, comitetele Tinerilor­ Turci, evident că după un ordin al şefilor lor, ale unor Talaat, Enver, Djemal, De cari învingăto­rii nu i-au putut încă descoperi şi ares­ta, începură ai teroriza şi a-i decima. Tactica lor consistă în a reprezenta interesele Islamului ca solidare cu acelea ale Tinerei-Turcii. De acest fel este ma­nevra prin care Germanii şi Tinerii-Turci încearcă să salveze interesele lor şi să se sustragă responsabilităţilor teribile. 2. Evenimente recente, a căror coinci­denţă este bătătoare la ochi şi revelă un plan stabilit şi un ordin dat, dovedesc că propaganda Tinerilor­ Turci produsese roade, şi că în întregul Islam asiatic, o agitaţiune periculoasă supra­vieţui răsbo­­iului. In regipet, în luna lui Martie, prin­tre această populaţiune pasivă de Fellahi şi Arabi, o fierbere subită degeneră într’o răscoală periculoasă. Primele tulburări a­­vură un caracter naţionalist. Partidul na­ţionalist, organizat de timp îndelungat, protestă, în decursul războiului, contra proclamării protectoratului englez asupra Egipetului; el revendică independenţa ţă­rii şi reprezentarea sa la conferinţa de pace. Lord Cromer, care organizase în Egipet un regim de administraţie directă şi de centralizare, conservase însă carac­terul internaţional al unor anumite insti­­tuţiuni, ca tribunalele mixte. Războiul pă­ru guvernului britanic o ocaziune favora­bilă pentru a „angliciza". De aci primul motiv de nemulţumire. Mai fură şi altele: războiul şi pacea s’au purtat de Aliaţi în numele dreptului popoarelor de-a dispune însuşi de ele. Acest drept îl arborară ca pe un drapel, fără a căuta însă a’l defini şi a’l preciza. Dece Egiptenii nu s’ar fi crezut autorizaţi să reclame beneficiul jert­felor aduse pentru el însuşi, când văzură cabinetul din Londra cerând şi obţinând fără dificultăţi ca regele din Hedjaz să fie reprezentat la Conferinţă prin fiul sau emirul Feisal, a cărui autoritate, autorită­ţile engleze căutară s’o estindă şi asupra Damascului, Alep şi întreaga Siria ? Gu­vernul britanic, care voia să se servească de politica arabă ca de o unealtă de stă­pânire, nu văzu că politica sa se îndreap­tă contra proprilor sale Interese şi clati­nă autoritatea sa în Egipet. Primele tulburări naţionaliste aduseră cu sine deportarea la Malta a patru şefi principali ai mişcărei. O astfel de măsură făcu numai să crească nemulţumirea, şi pe la 10 Martie se organizară manifestări numeroase; la început fură calme, conduse de elementele inteligente ale populaţiunei cu deosebire de studenţii din Elazhar, curând însă se amestecară şi elementele de desordine. In oraşe lucrătorii sistează lucrul, bandele de jefuitori cutreeră stră­zile, în special se persecută Armenii şi Grecii. Dela 8-13 Aprilie se deslănţuesc revolte sângeroase, în 13 treizeci şi opt Armeni sunt omorâţi şi vre­o sută răniţi, trupele întărite în grabă dau foc şi vic­timele sunt numeroase. In sate se orga­­nizează bande, câţiva englezi isolaţi sunt asociaţi, triburile Beduinilor încă iau parte la mişcare. Chiar şi Fellahii, fără arme, prevăzuţi numai cu bastoane distrug căile ferate şi drumurile de ţară. Agitaţia dură mai mult de două luni; guvernul englez, care înainte de războiu abia avea o trupă de 4000 englezi în Egipet, trebui să aducă în grabă 40000; o delegaţiune egipteană veni la Paris cu misiunea de­ a expune Conferinţei plângerile Egipetului; până în prezent însă n’au fost ascultaţi; sistemul de centralizare şi de administraţie al lor­dului Cromer e deja condamnat. Lord Milner pleacă la Egipet pentru a studia cauzele nemulţumirilor şi remediile­ Numai în felul acesta s’a putut stabili o linişte relativă. Atacul contra Armenilor, cari la Caire nu formează decât o colonie puţin numeroasă şi în general săracă, e reve­lator; poartă marca semnărei comitetului Tinerilor­ Turci. Provocatorii de disordine au profitat de circonstanţele locale şi de motivele indigene de nemulţumire, au în­cercat să agite tinerimea universitară în numele intereselor Islamului, adevăratul lor scop însă era de-a manifesta în fa­voarea integrităţii imperiului otoman şi al Tinerilor­ Turci; incidentele din Egipet stau în legătură directă cu tulburările din India, Siria și Kurdistan. In marea penin­sulă indică, tulburările începură în luna Aprilie; oratorii poporali excită pe musul­mani la revoltă şi vorbesc în discursurile lor de tulburările din Egipet; invocă exem­plul bolşevicilor din Rusia. Din 10 -15 Aprilie tulburări grave izbucnesc în Am­ritsar, Lahore, Bombay, Ahmedabad; în­tregul Punjab este cuprins de flăcările revoluţiei, la Calcutta, în 14, sunt 12 morţi, musulmanii încearcă să atragă şi pe lo­cuitorii Indu, însă nu reunesc decât într’o mică măsură; răsculaţii vorbesc de dreptul de liberă dispoziţie, în fruntea mişcărilor sunt tot agenţi turci; ei răspândesc ştiri alarmante printre masele ignorante; prinţii triburilor indus însă şi personagiile înalte, fără deosebire de religie, sprijinesc gu­vernul englez şi se nizitesc să restabi­lească liniştea. In primele zile ale lunei Maia, ordinea se restabileşte încetul cu­­ încetul; la 9 Maia însă se iveşte o com­­plicaţiune, emir­ul Afghanistanului, Amanul­­lah Khan, succesorul emir­ului Habibulah, asasinat, după toate probabilităţile la în­demnul agenţilor turco-germani, reclamă independenţa complectă a ţărei sale şi lansează bande înarmate dincolo de fron­tiera Indiilor; guvernul este obligat de-aşi rechema în grabă trupele cari iau ofensiva şi obligă pe emir de-a solicita armistiţiul şi de-a întră în pertractări de pace. La Alep, la sfârşitul lui Februarie, la Adana la 10 Martie, se produc Inci­dente grave. Armenii sunt ucişi ; coman­damentul francez şi englez este obligat de­ a in­erveni pentru a restabili calmul. La frontierele Persiei, printre triburile Kurde, comitetul Tinerilor­ Turci organizează bande înarmate pentru a împiedeca întoar­cerea în patria lor a Armenilor refugiaţi în Persia; mişcarea este condusă de Hai­dar bey, amic şi complice al lui Jevdet­­bey, unul dintre ce­i mai înverşunaţi călăi ai Armenilor. *■ Astfel, pretutindeni, tulburările au acelaş caracter şi acelaş izvor; comitetele Tinerilor­ Turci din Constantinopole şi Berna au conducerea mişcărilor, şi fără îndoială şi ei se supun ordinelor unor Talaat şi Enver refugiaţi în Germania sau ascunşi la Constantinopole. Apropierea inevita­bilă a justiţiei, îngrozeşte pe vinovaţi, ideea, că ca tot zelul lor sanguinar, au rămas Încâ Armeni cari se p­egătesc să se reîntoarcă la căminele lor devastate şi a crea aci, cu ajutorul Aliaţilor, un mare stat independent, provoacă turbarea călă­ilor. Cu cât se prelungeşte indecizia Con­ferinţei şi inactivitatea Aliaţilor, cu atâta creşte îngâmfarea Turcilor şi se estind intrigile lor. Debarcarea trupelor greceşti la Smirna, unde sunt aproape încercuite de trupele italiene, a părut, Turcilor ca o provocare şi în acelaş timp ca un desa­­cord între învingătorii lor. In această ne­fericită ţară, care suferise deja atâta, zil­nic se ucid oameni, pentru­ că la Paris conferinţa n’a luat încă nici o hotărâre. Prima datoriuţă ce îi se impune. Înainte ca ea să tranşeze diferendele între învin­gători este de-a impune hotărârea luată de conferinţă. Pentru a linişti popoarele in întregul imperiu otoman, trebue un mare gest simbolic care sâ se vadă de departe şi a­l cărui sens să nu se poată discuta. Sultanul trebue să părăsească Constantinopolul. (Va­rma) Al doilea congres al învăţătorilor Apel dite Comitetul central al Aso­ciaţiei generale a învăţătorilor români din Ardeal, Bănat şi părţile ungurene, învăţătorii români din judeţul Braşov, întruniţi la 26 Septemvrie a. c. în adunare judeţeană, au hotărât: 1.­­ Se identifică întru toate cu hotă­­rîrîle cuprinse în cele 11 puncte ale Me­moriului Delegaţiei învăţătorilor din Bănat, prezentat Dlui Valeriu Branişte, şeful re­sortului instinţiunei, publicat­ în ,Renaş­terea Română* din Sibiu No. 193 din 19 Sept. a. c., complectând punctul 3 în chi­pul următor: Salarizarea învăţătorilor să fie cel puţin egală cu a funcţionarilor pu­blici, cari au maturitatea şi plătiţi întru toate după aceeaş cheie de salarizare. 2.­­ Cât priveşte executarea grabnică şi neîntârziată a acestor hotărîri şi a altor chestii profesionale de actualitate, cari nu mai pot fi amânate, fără ca cauza învăţă­mântului să nu sufere grave urmări, pen­tru a-şi putea spune tot corpul didactic cuvântul în această chestie atât de însem­nată, adunarea decide: Comitetul central al Asociaţiei generale a învăţătorilor ro­mâni din Ardeal, Bănat şi părţile ungu­­rene este învitat ca de urgenţă, de la pu­blicarea în ziare a acestei hotărîri şi până cel mai târziu în a doua jumătate a lunei octomvrie a. c., să convoace al II-lea congres invăţătoresc, care să ia de urgenţă măsurile de lipsă ca:cauza învăţământului preste tot şi statorirea echitabilă a salari­zării corpului didactic primar să nu mai întârzie. Braşov în 28 Sept. 1919. (ss) Nicolae Ilie (ss) Ştefan Popov­iei notar ad hoc preşed. Notă. Ziarele româneşti din patrie sunt rugate a reproduce acest Apel. ft k­r* ? k ? ftAVIftt & ?& «?** Agravarea conflictului italo-iugoslav Italienii se agită. — Iminenta dimisiunea a guvernului ital­an. — Ciocniri între iugo­slavi şi Italieni. Agitaţia produsă de chestia Fiume e în continuă creştere prezintând un pericol tot mai mare pentru pacea din centrul Eu­ropei. Evenimentele mai noui sunt de­parte de-a ameliora situaţia încordată în­tre cele două state interesate, din con­tră ele par a esthide orice posibilitate de-a aplana conflictul pe cale pacinică. Deja se şi semnalează o ciocnire între iugo­slavi şi Italieni la portul Trau. La Belgrad s’a întrunit marele stat naţional iugoslav pentru a examina din nou chestiunea Fiume şi dacă poate sau nu iscăli tratatul de pace cu arti­colul 225. De altă parte critica publică italiană e agitată şi provocată prin pressă şi prin întrun­it la cea mai energică rezistenţă. Urmarea e că guvernul Italiei — după cum anunţă „II Mesagere" — e in a­­juns să demisioneze, ceea­ ce, devenind fapt, va agrava şi mai mult situaţia. Iată ştirile mai no­­i : 7 lie st La Zara s’a ţinut o impozantă întrun re, 13 care au luat parte peste zece mii italieni. S’au pronunţat discursuri ful­minante, condamnând politica de afaceri, aprobând gestul lui d’Annunzio şi cerând imediata ocupare a întregei coaste dal­­m­atine. Seara oraşul a fost iluminat iar muzicile au cântat imnul italian şi cântece patriotice­ (A. D ) Tnest. Ziarul socialist „11 Laborator»* într’un prim articol declară că d’Anunzio are dovezi incontestabile, că iugoslavii pregătesc un atac în contra oraşului Fiume. In urma acestui fapt întreaga muncitorime italiană trebuie să de cu d’Annunzio, căci aceasta o pretinde senti­mentul naţional. (A. D) Tnest. Tittoni a declarat în cameră, că Italia nu poate ceda Fiume şi coasta diimutina. O atare cedare ar­ însemna încătuşarea comerciului Italiei. Tittoni es­­plică, pentru ce bancherii americani spriji­­nesc pe iugoslavi, declarând că Iugoslavii au tot interesul de-a trăi în bune rela­­ţiuni cu Italia iar nu de-a agita în contra Italienilor. (A. D.) Roma. „II Mesagere" declară imi­nentă demisia guvernului şi că Italienii nu pot primi condiţiunile lui Wilson de-a pă­răsi Fiume. Faptul acesta ar crea tulbu­rări şi nelinişte nu numai în Fiume dar şi în Dalmaţia. (A. D.) Nauen. Biroul presei sudslave tran­smite următoarea ştire: Eri după amiază o secţiune a trupelor sud-slave a pornit în­­potriva oraşului Trau,ocupat de Italieni, în timpul când un distrugător american sosise în port pentru a forţa retragerea italienilor la linia de demarcare. Locuitorii din Trau au luat armele deschizând focul asupra italienilor, care au părăsit în grabă oraşul. Comandantul italian a unui auto­­blindat a căzut prizonier in mâna sud­­slavilor şi cu el încă 3 soldaţi. Intre timp marinari americani înarmaţi au debarcat luând automobilul blindat italian şi pe prizonieri ducându-i la Spalato şi pre­­dându-i comandantului vasului staţionar italian Puglia. Trupele sârbe au întrat în oraş salutate de populaţie. Americanii au predat oraşul sud-slavilor urmărind pe i­­talieni dincolo de Trau. Vasul de război american mai rămâne câteva zie în port de­oarece a primit ordine serioase în caz când italienii ar mai reînoi ata­cul lor. Sfaturi practice. Cum ne potei îmbogăţi Franklin, modelul de economie,­ ne spune că pentru a ne îmbogăţi, trebue să avem în­totd­eauna în mintea noastru ideia că „banul întrebuinţ­at bine, face alţi bani." El zice că cinci lei întrebuinţaţi în spe­culă sigură şi onestă, valorează 7'50 pe an, că ast­fel mergând, in mai mulţi ani, ajurte a produce 2000 lei, ba chiar mai mult El mai zice că casele noastre, câm­piile noastre, atelierele noastre sunt pline cu bani şi noi nu ştim a ne folosi de ele. Prudenţa« chibzu­rte’», răbdarea trebuie să ne călăuzească şi să adunăm încetul cu încetul patru ce se va umplea sacul. Mulţi oameni care au mers prea repede, cari au fost lacomi, crezând să se îmbogăţească dintr’odată fără multă muncă şi economie, au pierdut nu numai banii, dar chiar şi onoarea. Buna chibzuinţă asociată cu me­todă, cu calcul este prin urmare drumul care duce la bogăţie. Iată metodele lui Franklin: 1. Admţi aminte „că timpul este ban." Acela care, prin munca lui poate să câş­tige patru lei şi care se leneveşte ori se plimbă jumătate din zi, trebuie să facă socoteala că a scos din pungă doi lei pe lângă ’­cheltuiala pe care va fi putut s’o facă. 2. Nu uita­m că economia este bană, şi că o sumă de una-sută-cinci-zeci lei se poate strânge economisind numai câte două zeci bani pe zi. — Cu suma aceasta aşa de mică, pe care o prăpădeşte cine­va zilnic, perzându-şi timpul şi cheltuind fără să bage de seamă, un om cu credit do­bândeşte pentru un an numai pe ga­ranţia sa, posesiunea complectă a trei mii de lei. Capitalul acesta bine întrebuinţat de un om harnic produce un folos mare. 3. Nu pierde din vedere „că regula în cheltuială este ban“. Bagă de seamă să nu cazi în gre­şeala mai multora din aceia care au cre­dit, adică să socoteşti că tot ce ai, este al tău şi să cheltueşti prin urmare ca şi cum ar fi al tău. Ca să scapi de această închipuire greşită, ţine o socoteală exactă de ce cheltueşti şi de ce încasezi. Dacă iei de la început osteneala să însemnezi cele mai mici amănunte, vei simţi curând efecte bune. Vei descoperi cu ce iuţeală uimitoare o adunare de cheltueli mărunte se urcă la o sumă des­tul de însemnată, şi vei recunoaşte cât ai fi putut economisi în trecut, câţi poţi economisi şi în viitor, fără să-ţi cauzezi vre­o lipsă “. Adu-ţi aminte „că sârguinţa la om este bani şi că numai ea poate să facă pe creditor să te aştepte încă şase luni fără să-ţi ceară nimic, dar dacă va vedea el că nu eşti regulat în muncă, ori dacă te vede stând de vorbă în cafenea, pe când ar trebui să fii la lucru, apoi trimite a doua zi la tine ca să-i plăteşti datoria şi ţi-o cere tocmai în minutul când nu eşti în stare s-o plăteşti. 5. Trebue să mai şti­i că exactitatea este bani. Proverbul zice: „Cine plăteşte bine, este stăpân pe punga altuia." Omul care e cunoscut că plăteşte punctual şi exact la scadenţa făgăduită, poate ori­când, în ori­ce împrejurare, să se bucure de banii de care pot dispune prietenii săi, lucru uneori foarte folositor. După muncă şi economie, nimic nu contribue mai mult la succesul unui tânăr în lume decât exactitatea şi cinstea în ori­ce afacere. Nu păstra nici­odată bani nici un ceas mai târziu decât minutul când ai făgă­ jSr 203 -lik­ duit să plăteşti, pentru­ ca să nu se întâm­ple ca inexactitatea să­ ţi­ se închidă pentru tot­deauna punga prietenului care te-a îm­prumutat. Sevastia I. Georgescu Braşov. Deschiderea şcoalei normale a preparandiei) de fete din Sf. Gheorghi (Sepsis angiorgiii). Prin ordinului Dlui Şef al rezortului cultelor şi instrucţiunei publice din 11 Sep. a. c. Nr. 8229-1919 se deschide în Sf. Gheorghi şcoala normală de fete cu un curs, de 8 ani. Se vor primi fetiţe, cari au absolvat al IV. a şcoalei primare cu rezultat foarte bun în cursul prim, iar fe­tiţele cari au absolvat clasa VI a şcoalei primare în cursul II. al şcoalei normale. Elevele primite vor beneficia de în­treţinerea în mod gratuit in internatul in­stitutului. Cererea pentru primire trebue înaintată direcţiunei şcoalei normale de fete din Sf. Gheorghe în termenul cel mai scurt, prevăzute cu următoarele documente: a) . Atestat de botez. b) . Testimoniu şcolar. c) . Atestatul de paupertate resp. des­pre starea averii părinţilor. d) . Atestat de revaccinare. Deocamdată se primesc şi băeţi în aceleaşi condiţiuni. Cei primiţi vor avea a aduce cu sine: O saltea (poate fi de pat), o plapo­­mă sau straiu, 2 cearceafuri de pat, 2 cearceafuri de plapomă, 3 prosoape (şter­gare), 6 cămeşi de schimb, 2 cămeşi de noapte, 4 perechi de ciorapi, 6 batiste, a se prevedea cu îmbrăcămintea şi încălţă­mintea necesară, vor aduce: o farfurie a­­dâncă, 2 farfurii late, cuţit, furculiţă, lin­gură, linguriţă, pahar şi o ceaşcă pentru cafea sau ceaiu. Sf. Gheorghe la 25 Sept. 1919. Din încredinţarea direcţiunei Eugen Popescu, , revizor şcolar. ". Dela Crucea Roşie Română — Către principalele localităţi ale Transilvaniei -­ Filiala Crucei Roşie Române, înfiin­ţată în Braşov, în timpul ocupaţiunei ar­­matei române la anul 1916 şi reînfiinţată după alipirea noastră la România mare, în legătură cu Comitetul Central din Bucu­reşti a primit următoarea autorizare: Către Preşedinta Filialei Crucea Roşie Română din Braşov Din cauza dificultăţilor ce le întâm­pinăm în corespondenţa între Bucureşti ca şi Ardeal, Vă rugăm prin prezenta delega­ţie, ca în numele Comitetului de Direcţie să binevoiţi a lua măsurile necesare pen­tru alcătuirea eventuală a filialelor Soci­etăţii Crucea Roşie în principalele locali­tăţi ale Transilvaniei, cu dorinţa de a în­griji de aceste centre de filiale, pentru a fi de comun acord modul de conlucrare atât între filialele transilvănene cât şi Centrala Bucureşti. Semnat: Preşedinte Balş. Semnat: Secretar General Ciumed­i. Invităm doamnele române din prin­cipalele localităţi, să se constituească în filiale ale Societăţii Crucei Roşii. Toate informaţiunile şi statute se pot primi de la subsemnata preşedintă a Fili­alei Crucea Roşii Braşov, cu sediul Palatul de finanţe. Mai­ca B. Baiulescu.

Next