Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-01-15 / nr. 11

finul al 84-lea ş­i 12 Cenaor : P. Petrie Numărul SO bani Braşov, Harţi 18 Ianuarie 1921 întemeiată, mn 1838 Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria­­ Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în safire să susţină s­uguri statei, (Istoria Transilvaniei). G. BARIŢIU APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU f?nrfsirtnrf rnf9 ) ^on Cl°pof*l Secrator de redacţie: Victor Branisce­t / J Vivainiu St* Iosif Rtdoctor rerponzabil • Ion Bro­e a, Wrei . Lei 80 Pentru strein, toat­e agenţiile -Vla­dstrtij TELEFON Şomajul şi refacerea Europei Din marile ţări industriale vin veşti care anunţă că le ameninţă un mare pericol: şomajul, adică criza de lucru şi aruncarea pe drumuri, fără ocupaţie, a zeci de mii de lucrători. Pericolul e în a­­devăr real şi surprinzător. Şoma­jul în vremurile acestea de exce­sivă scumpire a traiului aruncă pradă mizeriei cele mai cumplite vieţi omeneşti şi energie de care omeni­rea are azi nevoe mai mult ca oricând. Regiuni imense stau pus­tiite de pe urma războiului şi rui­­nile, triate, zac neatinse de munca constructivă a omului. Şi In acest timp când vaste regiuni aşteaptă mână harnică şi reparatoare a muncitorului, apare, ca o fatalitate, viziunea teribilă a şomajului, lă­sând fără lucru zeci de mii de lu­crători care se văd lipsiţi de pu­tinţa de a-şi câştiga pâinea neagră prin munca lor de toate zilele. Cine ar fi crezut acum un an, nu mai departe, că ne vom în­tâini aşa de repede cu urmările dezastruoase ale şomajului, pe care vremea de dinainte de răz­­boiu le cunoaşte aşa de bine? Cine ar fi crezut că vom ajunge aşa de repede la cr zi de lucru, când era calculat matematic este că mâna de lucru mondială ara­­teta de mijloacele technice actuala nu va putea să refacă Europa pustiită de cât abia ia treizeci de ani? Şi iată că, împotriva aşteptă­rilor tuturora, şomajul începe să bântae. Atât în America, cât şi în Franţa şi Anglia şomajul începe să facă ravagii. Supraproducţia în­chide uşile fabricelor, lăsând pe lucrători pe dinafară. Mulţi se vor întreba de­sigur miraţi: cum se poate vorbi de o supraproducţie în timpul acesta când jumătate din popoarele lumii trăesc intr’o lipsă totală, fiind silite să se pri­veze şi de cele mai indispenzabile lucruri pentru traiu? Explicaţia e foarte simplă: Supraproducţia a venit cu o necesitate logică, fiind că marile ţâri industriale, lovite în prezent la urmările şomajului nu pot exporta produsele industriei lor, de­oare­ce ţările care se ser­vesc drept debuşeuri, având va­lută proastă, refură să importe. Aceasta-i cauza reală care pro­voacă şomajul în ţările industriale. Aşa stând lucrurile, se pune se­rios problema ajutorării ţărilor cu valuta proastă de către cele cu valută bună. Urmarea imediată ar fi evitarea pentru multă vreme a efectelor dezastruoase ale şoma­jului şi în acelaş timp refacerea rapidă a ţărilor şi regiunilor de­vastate, scoţând astfel cea mai mare parte din popoarele Europei din starea de p­ârs de sol Aju­torul ar consta în acordarea de credite mari, cu dobânzi mici şi cu termene lungi, statelor care din cauza valutei nu vor să im­porte, aproape nimic, preferind să răbde nevoile şi crizele de azi până când valuta Ie va da putinţa să între în legături normale de comerţ cu marea Industrie străină. Altă soluţie nu vedem nici pen­tru prevenirea şomajului, nici pen­tru refacerea regiunilor devastate. Şi dacă oamenii chemaţi să gă­sească măsurile cele mai potrivite pentru refacerea Europei n’au pu­tut face până acum nimic efectiv, pentrucă n’au ajuns la o înţelegere comună, primejdiile şomajului îi forţează, vrând-nevrând, să adopte acel­aşi măsură unică pentru a în­­lătura relele ce ne doboară şi ne ameninţă. Acordarea de credite va face posibilă exportarea de măr­furi din ţările în care suprapro­­ducţia cauzează şomajul în ţările în care lipsurile provoacă tulburări sociale, stabilind astfel echilibrul de producţie şi ridicând economi­­ceşte toate popoarele Europei. Vor avea in acest caz de lucru toţi muncitorii cari azi sunt aruncaţi pe drumuri din cauza şomajului şi se vor putea reface în linişte şi grabnic ţinuturile devastate de răsboiu şi popoarele care sunt în­cercuite, din cauza valutei, de cele mai teribile lipsuri. Şi se pare că problema şomajului va indica mă­surile efective care să cuprindă întreaga chestiune a refacerii Eu­ropei care a întârziat aşa de mult şi întârzie încă. Curs de 2. Individualitatea şi Mai sus am vorbit despre ra­porturile dintre individualitate. Cu­vântul, noţiunea şi fenomenul, pre­tind o lămurire. Să ne închipuim o demonstra­­ţiune politică de stradă. Mulţimea se agită, urlă, fueră. Să vorbim apoi pe rând cu demonstranţii: fiecare are alt motiv principial sau real. Dar toţi lucrează pentru »u scop politic, şi nu Interes po­litic — nu ştim care — va câş­tiga de bună seamă de pe urma demonstraţiunel. Pe noi, acum, aici ne Interesează însă neegn­itatea dintre indivizi, ca exterior, ca prin­cipii. Exteriorul şi principiile ne încredinţaszâ că fiecare om este un individ care nu are seamăn. De toţi ceilalţi indivizi el se deo­sebeşte prin particularităţi de gân­­dire, simţire şi acţiune. Insă, în ciuda Individualităţii deosebite, In­divizilor 11 se impun, în viaţa so­cială, unele colaborări care au in vedere un scop comun ; şi astfel, din unitatea scopului comun se naşte gruparea, care fireşte are — ca expresie generală a persoa­nelor ce-o compun individuali­tatea sa . Grupările politice sunt deci individualităţi politice cu ca­racter particular. Aceste indivi­dualităţi au o voinţă a lor ; dacă ele îşi manifastă voinţa în viaţa socială, ele devin personalităţi po­litice. Starea internă a unei gru­pări politice este urmarea indivi­dualităţii sale ; felul cum gruparea se manifestează în lupta socială şi politică este­­ personalitatea ei. *) * *) Dacă întrebuinţarea dată aici cu­vântului „personalitate11 întâmpină” poa­te, opunere, este de gândit, că pentru sensul ce i-l dau nu există alt cuvânt, şi că se află un precedent în „persoana­­morală", care nu este o persoană,­­ ci tot o asociaţie, a cărei rost juridic este identic pe acela? rost al unei singure persoane. Nu eu sunt de vină, dacă fitai AQaaa ştiinţa politicei su a ţinut politică personalitatea politică. Personalităţi politice sunt : un partid, o naţiune, o asociaţiune, care, îa viaţa politică, stau faţă în faţă cu alte personalităţi. Chiar şi grupările cele mai deseânate au individualitate şi se manifestează ca personalităţi. Cu creşterea culturei creşte, însă, şi variaţiunea individualităţilor; iar natura personală a fiecărei indivi­dualităţi câştigă mai multă seu mai puţină valoare, in proporţiunea în care voinţa ei este mai mult sau mai puţin hotărîtă. De aceea statul are neîndoios o personalitate, care adeseori se exprimă printr’o sin­gură persoană, prin so versa , pe când simpie grupări de idei au totdeauna individualitate, însă a­­deseori au numai o personalitate spălăcită, fără voinţă. Deoarece vieaţa politică constă d­e atingerile individualităţilor, noi avem drept să considerăm ca personalităţi toate unităţile individuale de luptă. Precum persoanele nu sunt egale între sine, tot astfel nici grupările lor nu sunt egale între sine. Deo­sebirile dintre grupări se mani­festează în cursul acţiunei politice ln mod caracteristic. Din cauza acestor deosebiri reale urei teoriile politice nu pot fi aplicate realităţii decât în mod relativ , căci teoriile pot îi de folos numai dacă sunt concepute în sensul individualită­ţilor active. Ia cauza influenţelor reciproce dintre teorii şi experienţă deoparte şi nesfârşita varietate a individua­lităţilor de altă parte, politica practică nu poate fi o simplă apli­care a unei ştiinţe sau a unor principii şi legi învăţate din carte, ci ea devine artă; politicianul tre­buie să fie totdeauna şi artist cu sentiment şi ca inspiraţ­ane, dacă voeşte să priceapă exact indivi­dualităţile la faţa căroii se afla sau în mijlocul cărora herează. De aceea trebuie să adaogem: Punctul de greutate al înţelegerii politice nu este scopul unei inten­ţii politice, ci judicata individua­lităţilor din acţiune. Faptele poli­tice, care alcătuesc seria acţiunilor, trebuiesc cercetate din punct de vedere al motivelor şi şi firei făp­tuitorilor. Numai du­pă ce vom cu­noaşte Individualitatea, ni se va arăta şi acţiunea ei în zarea ace­lei lumini, care ne va îngădui să o apreciem, să ne­ folosim de ea şi să o conducem. Aşadar şi punctul de plecare al ori­cărei politice practice este cunoaşterea valoarei politice a in­dividualităţii: rolul acesteia, pute­rea ei, problemele ei sunt momen­tele care alcătuesc şi explică în mod precumpănitor fiinţa poli­ticei. A judeca exact individualitatea unei personalităţi politice este, cum s'a zis, o artă; totuşi teoria po­liticei nu poate ocoli studiul indi­vidualităţilor. Din contră: Din le­gile lor generale teoria politică trebuie să facă baza cercetărilor sale ulterioare. (Va urma). seamă de acest moment personal. Da aceea cetitorii trebue să se deprinză în aplicarea la grupări sociale a cuvântu­lui „personalitate­". POTEMKINIADA DE ERI Ca vre-n săptămână înainte se vorbi* în Braşov de sosirea d lui m­inistru Petrovici. Nici o îfl«uf­e­­ţire însă, nici o manifestaţie deo­sebită nu stârnise vestea doririi d-lui ministru, care se discut* cu obicinuita răceală şi nepăsare cu cari se di*cută şi se trece apoi peste diferitele evenimente şi mă­­runţişuri ale zilei. Ba, spargerea împreunată d cu furt de juvaferich­e de la firma Ortersitzer încordase atenţia publicului cu mult mai mult decât v­zica unui ministru, pentru a cărui primire, la ordinul sutorităţlor, oraşul a fost pavoazat cu drapele, de a căror fluturare şi «aiul nu s-au bucurat — fiind­că n-au cerut-o a cersta — automobi­lele Curtei, cari de­ atâtea ori au dus şi duc dealungul străzilor ora­şului nostru pe Suverani sau mem­brii ai famili­i­lor... Era de altfel explicabilă nepăsa­rea cu care cetăţenii Braşovului aşteptau să apsoaacă — pentru ca să treacă — vizita oaspetii minis­terial. Nu persoana d-lui Petrovici era motivul. Cu dânsul n-are Bra­şovul nimic, fiindcă ea-l cunoaşte ! Cunoaşte în schimb şi geme sub povata acelui guvern, în numele căruia dl m­inistru Petrovici vizita Braşovul. Cunoaşte această po­vară şi-şi aduce aminte de resen­­­­timentele stârnite de vizita din­­ toamnă a şefului lui.­­ Ce ar fi putut împintena aşadar­ însufleţirea publicului braşovean ? ! Cu toate acestea am auzit şi am văzut eri în Braşov tămbălău, mu­zici şi călăraşi cari parcurgeau străzii® oraşului acermaţi de mine, fiindcă cei puţini, adunaţi la ordin, trebuiau să fie acolo unde — tot la ordin — aveau să debuteze îa „grandioasa operă" a primirei d lui ministru, secondând şi bătând din palme atunci când era de lipsă ca dl ministru să fie înşelat şi în gă­lăgia celor câteva guri cari strigau „trăiască" -- să creadă că se as­cunde glasul Braşovului. Ia sfârşit, d­e ministru a fost la Braiov. A văzut şi a ascultat lome aleasă şi chemată la serbarea pri­mirei dânsului cu invitări speciale,­ subscrise de şeful parfidel al po­rcului din loc care a «tint și a căutat să facă deosebire între oa­menii Rrssnvnlui de »r b Tâmpa ai cel ii „Brașovului" din strada r Spitalului. Bănuim deci că nu va duce D-ia nimic, nici o immn^s'e, din neagra m­ixerie a orașului norirts $i că min*8trii fanfaronadei de pri­mire au fost atât de dibaci ca *ă nu Inse să pătrundă giianl adevă­ratei opinH, el adevăratului Braşov, peste baricads polemchiadei de eri. Nu credem de alt­fel că l-ar fi fient plăcere d­ini m­inUtru o întrrţinere de efite­v* minute cu ace«t glas.. Vizitele celor mari, celor, de re# au doară cu toio! alt *rop: „duce­rea celor mai bune şi mai fru­moase impresii", sau cu alte cu­vinte. Să fie feriţi din cât se poate, să audă şi să vadă ceea­ ce ar tre­bui să vază şi să audă. Sperăm şi suntem siguri, că d-lui ministru i s'a dat cu prilejul vizitei de or­ prilejul şi posibilita­tea să -i împlinească pe deplin această misiune! * chibzuială şi competinţă, de vre-o organizaţie politică locală serioasă şi cari am fi dorit să o vedem re­­prezentată in jurul d-lui ministru la tribuna Adunărei ca un stat ma­jor în jurul comandantului... şi o spunem drept că aceasta nu a fost pentru că... nu există iar proba evidentă a fost că, moțiunea de încredere adresată guvernului c’a avut atâtea mâni ridicate, câte fluerături au însoţit-o. Spectator.* Dl Stambalinski la Bucureşti Primul ministru bulgar, dl Stam­­balinski, a luat o iniţiativă îndrăs­­neaţă: să vină în Capitala română, pentru ca să repare greşelile poli­ticei bulgare. Credem hotărît că dl Stambalinski se deosebeşte de politicianii bulgari cari aveau o manieră vicleană în atitudinile lor diplomatice. Cu toate că România doria deja înainte de război să consolideze raporturi amicale, dacă nu mai mult, ca Bulgaria, totuş ne-a surprins atacul dela sud sub egida coifului german. Dl Stambulinski n’are raflaeria diplomatică a predecesorilor săi, ci făţiş şi energic execută în Bul­garia programul său de purificare şi rezolvire a chestiei agrare. Nouă ni se adresează cu sinceritate. Declaraţiile făcute ziariştilor ro­mâni ni-l înfăţişează în cea mai bună lumină. Di SUmbulinski este omul zilei. El este spaima speculatorilor şi tuturor îmbogăţiţilor de războiu. Cu mână de fier execută progra­mul sau care poate fi model pen­tru noi ca şi pentru alţii. Este multă asemănare între pro­gramul agrar al domnului Stam­­balinski şi cel a! federaţiei naţio­­nal-ţărâneşti. Nu ne miră deloc, ba considerăm ca foarte naturală, identitatea de vederi dintre Stam­­balinski şi dd. Mihriacha şi Lupu, cu prilejul întrevederilor de la Bu­cureşti. Şi susţinem cu toată convinge­rea că nici în ţara noastră nu va înceta jaful, dezordinea în admi­nistraţie, huzurul speculanţilor şi mizeria păturei deposedate, decât ca venirea la putere a celor în chipul lui Stamballaaki... Aspecte de la întrunirea averescanilor. Braşovul nostru pe ziua de eri a fost teatru unei Întruniri româ­neşti pentru a vedea şi auzi — pe d­l Ministru Petrovici. Ua simplu muritor — şi crede ci, populari­tatea partidului averescan este atât de mare, văzând atâta lume parti­­cipând la întrunirea partidului!?... Audi... noroc că ae smunţise na '’matineu din întâmplare, dovadă că femeile şi copil au fost grămadă la întrunire. Dar... uitasem partidul !!?... Par­tidul a umplut sala, plus oficiali­tăţile ceri aveau datoria de a în­soţi pe d-l ministru. Era pe scenă şeful cu comitetul pe care ua ochi fin­d putea des­coperi in jurul d lui Ministru pe toate părţile , iar grosul... grosul partidului, era... îa sală sorbind din ochi pe şiful care le procurase plăcerea şi mulţumirea de a-i aduna să-l audă desfăşurându şi progra­mul şi proiectele de fericire pen­tru Braşov şi împrejurimi — plus ce va spune şi d­l minstru — care mărturisim că, pe lângă fi­­gura-i distinsă şi tânără, poseda o aleasă şi sivactă cultură, fiind şi un distins profesor universitar şi a vorbit frumos lăsând frumoase speranţe. Credem însă că dacă d-l mi­nistru Petrovici a privit mai a­­proape în jurul D-sire, a putut observa golul pe’l înconjura şi poate şi-a formulat convingerea deplină a popularităţei marelui (!?) comi­tet local. Poporul înşelat... şi adus prietr’ua truc este însă răbdător şi cuminte; el face politica lu! românească, a­­clamă pe un ministru al ţărei, a­­clamă când 1 se vorbeşte da M. S. Regele ţârei şi de armată. Aplauda s! aprobă când 1 se promite o soartă men­ bană şi o viaţă mai ro­mânească dar, ...nu-l poţi impuse 0 anume politică şi anume oam­eni — şi e departe deci a se crede că numic dragostea de partidul ave­re,Ican şi reprezentanţii locali l'a adus o întrunire. Ia sinceritatea lui a manifestat pentru un msaistra al ţărei şi Prefectul judeţului, oa­meni cei pentru El, dar în cari işi pune speranţele pentru zile mai bune fără însă ca toate acestea să­­ le fi fost imprimate în sufletul Lui de cine ştie ce politică condusă cu întrunirea. In sfârâit ars 3 lente. Copil dela vârsta de* 17 «ni în jos, umplu ga­leriile. Femei şi câţiva bătrâni, o­­cupă băncile din fundul siHeî. Câţiva intelectual! şi comersanţi .•s­teapţă liniştiţi pe­­acaunele din frunte. Cortina se ridică. Ministrul Pe­trovici, deputatul Papuc­ Secerea, maior Teodora, advocatul Ciurea, autorităţile şi alţi câţiva averescan! apar o­ scenă. Muzica cântă „Deş­­teeptă-t e Române". Preşedintele adunării, maior Teo­­dora, începe să vorbească. Vor­beşte despre unirea sufletească, despre bucuria neamului şi despre distinsul oaspe. Apoi făcând un compliment se retrage ocupând scaunul prezidenţial. Muzica începe să cânte, iar trei copii bat din pi­cioare. Advocatul Curea, li şopteşte ceva la ureche preşedintelui, apoi începe: „Domnilor, trebue Întruniri mai multe, ca doleanţele să iasă la iveală". It­'alică şi deocalică pe aceiaşi iernă şi doleanţele ies la iveală. Vorbeşte de „nişte licenţe", da cartiere muncitoreşti şi îşi sfâr­şeşte pledoaria. Cel dinainte aplaudă, copiii bat din picioare, femeile strigă: bravo! Preşedintele anunţă că are cu­­vân­­ un venerabil ţăran. Un ţă­ran ?­îmbrăcat cu un palton ga­lant şi cu guler tare la gât spune: Boerilor avem să Ie mulţumim. Boerii au fâcut totul. Boerii sunt boerii şi lapta de clasă e pericu­loasă. Copiii din sală, mulţumesc şi ei boerilor, bătând din picioare. „Domnu’cu monoclu", deputatul de Maramureş, gustând niţică apă, continuă cursul de istorie, încăli­­când şi deacu­frând. Conchide ru­­gându-1 pe dl ministru să încalice şi apoi să descalice la Maramureş, să­­ facă şi d-sale niţică propa­gandă şi onoare. Ia timpul acesta câteva feţişoare se întrebau : Aşa-i ce frumos e dl diputati Urmează dl ministru Petrovici D-sa — par’că a ştiut — a rămas la urmă spre a repara ce-au greşit oratorii anteriori. D sa acordă cu o marsă largă drepturi naţionalită­ţilor, răspândeşte vitejia generalu­lui Avereacu, iar de la cei de faţă cere muncă şi iar muncă. Muzica începe marşul. Şi acum urmează tragedia din Hamlet. Preşedintele adunării citeşte o noţiune de încredere în guvern, rugând publicul di că e în asenti­mentul moţional, sâ ridice mâna sus. 9 copii, 4 femei şi 3 domni ri­dică mâna sus. (Abad­at precis !) La acest spectacol înspăimântă­tor, cei de pe scenă încep ofen­siva: Ural Trăiască! Ural Tră­iască ! Cortina se lasă. Muzica cântă marșul, acompaniat de fluerăturile publicului care părăsește sala! Eep. ÎNALT ordin de zi Ostaşi: „Pe pragul unui nou an, gân­durile Mele se întorc cu dragoste spre Iubita Mea armată. 9Cu­­mândrie Mă uit înapoi mulţumind pe credincioşii Mei ostaşi, cari au fost fala neamului şi pavăza sigură a ordinat în tim­puri g­rele; cu încredere privesc în viitor când văd cu legitimă bu­curie, cu ce avânt au alergat sub dr­apel contingentele chemate în serviciul Patriei. întâia dată s-au, reunit anul acesta recruţi din tot cuprinsul României întregite şi au răspuns chemării Mele plini de simţământul datoriei. „Modul voios cum aţi alergat sub drapel îmi este cea mai bun chezăşie că şi pe viitor Statul „ Regele vostru se pot bizui pe cr­oinţa şi vitejia armatei“. „La toţi vă urez un an bun fericit11. Dat in Bucureşti, la 14 ia­­rie 1921. Ferdinand Neorientarea partidul­ socialist din Arde­ an ultimul număr al organu socialist din Ardeal, apărut­­ titlul Tribuna Socialistă, am c un frumos articol al d-lui Jumat pe care l-am aprobat în întregii Iată de ce : de fapt partidul­­ cialist este împănat astăzi cu­­­mente străine de mișcarea soi listă, cărora însă le convine ma ----- —-I mi terul nostru de temniţa a S­e­ghedin, d-l Schmidt, locuieşte lăzi în Timişoara şi este un „ cialist convins", deasemeni Rosenthal, fost căpitan şi jude­torul nostru la Curtea marţială honvezi din Seghedin. Ei bine, contestăm credinţele­­ cialiste improvizate ale foştilor sti lameşteri şi solgibirăi unguri, ca şi ale agenţilor nenumăraţi de peste Tisa şi Nistru cari se stre­coară în ţara noastră ca să pro­­voace, sub ocrotirea socialismului generos, nemulţumiri sociale. Iată de ce este nevoie de puri­ficare. Iată de ce are dreptate d- Jamanca. In interesul pur al miş­cării socialiste de la noi este ne­voie de o debarasare a elemen­telor străine ori fără convingeri sincere. Nu credem că sufere partidul socialist dacă se purifică. Deci nu vedem nici o teamă, ca aceea ex­primată în întâlui număr al Des robirii, de o dinmembrare a ade­vâraţilor socialişti. Dar situaţia de azi de neorientare şi zăpăciri ce se produce prin elementele străine mişcării socialiste de la noi, credem că nu se poate tolera. Da servicia ia •sl­M la Arfla Diapoziţionlle Dacretului-lege No 2362/1919 pentru organizarea Di­recţiune! Generale a Statisticei, ur­mează să se aplice şi în cuprinsul teritoriilor alipite la Regatul Ro­mâniei. In acest scop s’a înfiinţat în Cluj, prin art. II al aceluiaş Decret, un serviciu regional de statistică , atribuţiunile de a coordona şi cen­traliza datele curese, prin agenţii exteriori, prevăzuţi la art. 12 din citatul Decret-lege, precum şi prin alţi agenţi statistici, ce se vor găsi necesar. Cu instalarea şi organizarea ace­tui serviciu, Ministerul Industriei şi Comerţului (Direcţiunea generală a Statisticei) a delegat pe d­l N. T. Ionescu, director al statisticei de­mografice din acea Direcţiune. La fiecare prefectură de judeţ va funcţiona ca birou statistic, con­dus de un referent, ajutat după trebuinţă de unul sau mai mulţi Impiegaţi. Biroul statistic va fi în directă legătură cu Prefectul­ui cu Con.

Next