Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)
1921-01-15 / nr. 11
finul al 84-lea şi 12 Cenaor : P. Petrie Numărul SO bani Braşov, Harţi 18 Ianuarie 1921 întemeiată, mn 1838 Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în safire să susţină suguri statei, (Istoria Transilvaniei). G. BARIŢIU APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU f?nrfsirtnrf rnf9 ) ^on Cl°pof*l Secrator de redacţie: Victor Braniscet / J Vivainiu St* Iosif Rtdoctor rerponzabil • Ion Broe a, Wrei . Lei 80 Pentru strein, toate agenţiile -Vladstrtij TELEFON Şomajul şi refacerea Europei Din marile ţări industriale vin veşti care anunţă că le ameninţă un mare pericol: şomajul, adică criza de lucru şi aruncarea pe drumuri, fără ocupaţie, a zeci de mii de lucrători. Pericolul e în adevăr real şi surprinzător. Şomajul în vremurile acestea de excesivă scumpire a traiului aruncă pradă mizeriei cele mai cumplite vieţi omeneşti şi energie de care omenirea are azi nevoe mai mult ca oricând. Regiuni imense stau pustiite de pe urma războiului şi ruinile, triate, zac neatinse de munca constructivă a omului. Şi In acest timp când vaste regiuni aşteaptă mână harnică şi reparatoare a muncitorului, apare, ca o fatalitate, viziunea teribilă a şomajului, lăsând fără lucru zeci de mii de lucrători care se văd lipsiţi de putinţa de a-şi câştiga pâinea neagră prin munca lor de toate zilele. Cine ar fi crezut acum un an, nu mai departe, că ne vom întâini aşa de repede cu urmările dezastruoase ale şomajului, pe care vremea de dinainte de războiu le cunoaşte aşa de bine? Cine ar fi crezut că vom ajunge aşa de repede la cr zi de lucru, când era calculat matematic este că mâna de lucru mondială arateta de mijloacele technice actuala nu va putea să refacă Europa pustiită de cât abia ia treizeci de ani? Şi iată că, împotriva aşteptărilor tuturora, şomajul începe să bântae. Atât în America, cât şi în Franţa şi Anglia şomajul începe să facă ravagii. Supraproducţia închide uşile fabricelor, lăsând pe lucrători pe dinafară. Mulţi se vor întreba desigur miraţi: cum se poate vorbi de o supraproducţie în timpul acesta când jumătate din popoarele lumii trăesc intr’o lipsă totală, fiind silite să se priveze şi de cele mai indispenzabile lucruri pentru traiu? Explicaţia e foarte simplă: Supraproducţia a venit cu o necesitate logică, fiind că marile ţâri industriale, lovite în prezent la urmările şomajului nu pot exporta produsele industriei lor, deoarece ţările care se servesc drept debuşeuri, având valută proastă, refură să importe. Aceasta-i cauza reală care provoacă şomajul în ţările industriale. Aşa stând lucrurile, se pune serios problema ajutorării ţărilor cu valuta proastă de către cele cu valută bună. Urmarea imediată ar fi evitarea pentru multă vreme a efectelor dezastruoase ale şomajului şi în acelaş timp refacerea rapidă a ţărilor şi regiunilor devastate, scoţând astfel cea mai mare parte din popoarele Europei din starea de pârs de sol Ajutorul ar consta în acordarea de credite mari, cu dobânzi mici şi cu termene lungi, statelor care din cauza valutei nu vor să importe, aproape nimic, preferind să răbde nevoile şi crizele de azi până când valuta Ie va da putinţa să între în legături normale de comerţ cu marea Industrie străină. Altă soluţie nu vedem nici pentru prevenirea şomajului, nici pentru refacerea regiunilor devastate. Şi dacă oamenii chemaţi să găsească măsurile cele mai potrivite pentru refacerea Europei n’au putut face până acum nimic efectiv, pentrucă n’au ajuns la o înţelegere comună, primejdiile şomajului îi forţează, vrând-nevrând, să adopte acelaşi măsură unică pentru a înlătura relele ce ne doboară şi ne ameninţă. Acordarea de credite va face posibilă exportarea de mărfuri din ţările în care supraproducţia cauzează şomajul în ţările în care lipsurile provoacă tulburări sociale, stabilind astfel echilibrul de producţie şi ridicând economiceşte toate popoarele Europei. Vor avea in acest caz de lucru toţi muncitorii cari azi sunt aruncaţi pe drumuri din cauza şomajului şi se vor putea reface în linişte şi grabnic ţinuturile devastate de răsboiu şi popoarele care sunt încercuite, din cauza valutei, de cele mai teribile lipsuri. Şi se pare că problema şomajului va indica măsurile efective care să cuprindă întreaga chestiune a refacerii Europei care a întârziat aşa de mult şi întârzie încă. Curs de 2. Individualitatea şi Mai sus am vorbit despre raporturile dintre individualitate. Cuvântul, noţiunea şi fenomenul, pretind o lămurire. Să ne închipuim o demonstraţiune politică de stradă. Mulţimea se agită, urlă, fueră. Să vorbim apoi pe rând cu demonstranţii: fiecare are alt motiv principial sau real. Dar toţi lucrează pentru »u scop politic, şi nu Interes politic — nu ştim care — va câştiga de bună seamă de pe urma demonstraţiunel. Pe noi, acum, aici ne Interesează însă neegnitatea dintre indivizi, ca exterior, ca principii. Exteriorul şi principiile ne încredinţaszâ că fiecare om este un individ care nu are seamăn. De toţi ceilalţi indivizi el se deosebeşte prin particularităţi de gândire, simţire şi acţiune. Insă, în ciuda Individualităţii deosebite, Indivizilor 11 se impun, în viaţa socială, unele colaborări care au in vedere un scop comun ; şi astfel, din unitatea scopului comun se naşte gruparea, care fireşte are — ca expresie generală a persoanelor ce-o compun individualitatea sa . Grupările politice sunt deci individualităţi politice cu caracter particular. Aceste individualităţi au o voinţă a lor ; dacă ele îşi manifastă voinţa în viaţa socială, ele devin personalităţi politice. Starea internă a unei grupări politice este urmarea individualităţii sale ; felul cum gruparea se manifestează în lupta socială şi politică este personalitatea ei. *) * *) Dacă întrebuinţarea dată aici cuvântului „personalitate11 întâmpină” poate, opunere, este de gândit, că pentru sensul ce i-l dau nu există alt cuvânt, şi că se află un precedent în „persoanamorală", care nu este o persoană, ci tot o asociaţie, a cărei rost juridic este identic pe acela? rost al unei singure persoane. Nu eu sunt de vină, dacă fitai AQaaa ştiinţa politicei su a ţinut politică personalitatea politică. Personalităţi politice sunt : un partid, o naţiune, o asociaţiune, care, îa viaţa politică, stau faţă în faţă cu alte personalităţi. Chiar şi grupările cele mai deseânate au individualitate şi se manifestează ca personalităţi. Cu creşterea culturei creşte, însă, şi variaţiunea individualităţilor; iar natura personală a fiecărei individualităţi câştigă mai multă seu mai puţină valoare, in proporţiunea în care voinţa ei este mai mult sau mai puţin hotărîtă. De aceea statul are neîndoios o personalitate, care adeseori se exprimă printr’o singură persoană, prin so versa , pe când simpie grupări de idei au totdeauna individualitate, însă adeseori au numai o personalitate spălăcită, fără voinţă. Deoarece vieaţa politică constă de atingerile individualităţilor, noi avem drept să considerăm ca personalităţi toate unităţile individuale de luptă. Precum persoanele nu sunt egale între sine, tot astfel nici grupările lor nu sunt egale între sine. Deosebirile dintre grupări se manifestează în cursul acţiunei politice ln mod caracteristic. Din cauza acestor deosebiri reale urei teoriile politice nu pot fi aplicate realităţii decât în mod relativ , căci teoriile pot îi de folos numai dacă sunt concepute în sensul individualităţilor active. Ia cauza influenţelor reciproce dintre teorii şi experienţă deoparte şi nesfârşita varietate a individualităţilor de altă parte, politica practică nu poate fi o simplă aplicare a unei ştiinţe sau a unor principii şi legi învăţate din carte, ci ea devine artă; politicianul trebuie să fie totdeauna şi artist cu sentiment şi ca inspiraţane, dacă voeşte să priceapă exact individualităţile la faţa căroii se afla sau în mijlocul cărora herează. De aceea trebuie să adaogem: Punctul de greutate al înţelegerii politice nu este scopul unei intenţii politice, ci judicata individualităţilor din acţiune. Faptele politice, care alcătuesc seria acţiunilor, trebuiesc cercetate din punct de vedere al motivelor şi şi firei făptuitorilor. Numai după ce vom cunoaşte Individualitatea, ni se va arăta şi acţiunea ei în zarea acelei lumini, care ne va îngădui să o apreciem, să ne folosim de ea şi să o conducem. Aşadar şi punctul de plecare al oricărei politice practice este cunoaşterea valoarei politice a individualităţii: rolul acesteia, puterea ei, problemele ei sunt momentele care alcătuesc şi explică în mod precumpănitor fiinţa politicei. A judeca exact individualitatea unei personalităţi politice este, cum s'a zis, o artă; totuşi teoria politicei nu poate ocoli studiul individualităţilor. Din contră: Din legile lor generale teoria politică trebuie să facă baza cercetărilor sale ulterioare. (Va urma). seamă de acest moment personal. Da aceea cetitorii trebue să se deprinză în aplicarea la grupări sociale a cuvântului „personalitate". POTEMKINIADA DE ERI Ca vre-n săptămână înainte se vorbi* în Braşov de sosirea d lui ministru Petrovici. Nici o îfl«ufeţire însă, nici o manifestaţie deosebită nu stârnise vestea doririi d-lui ministru, care se discut* cu obicinuita răceală şi nepăsare cu cari se di*cută şi se trece apoi peste diferitele evenimente şi mărunţişuri ale zilei. Ba, spargerea împreunată d cu furt de juvaferiche de la firma Ortersitzer încordase atenţia publicului cu mult mai mult decât vzica unui ministru, pentru a cărui primire, la ordinul sutorităţlor, oraşul a fost pavoazat cu drapele, de a căror fluturare şi «aiul nu s-au bucurat — fiindcă n-au cerut-o a cersta — automobilele Curtei, cari de atâtea ori au dus şi duc dealungul străzilor oraşului nostru pe Suverani sau membrii ai familiilor... Era de altfel explicabilă nepăsarea cu care cetăţenii Braşovului aşteptau să apsoaacă — pentru ca să treacă — vizita oaspetii ministerial. Nu persoana d-lui Petrovici era motivul. Cu dânsul n-are Braşovul nimic, fiindcă ea-l cunoaşte ! Cunoaşte în schimb şi geme sub povata acelui guvern, în numele căruia dl ministru Petrovici vizita Braşovul. Cunoaşte această povară şi-şi aduce aminte de resentimentele stârnite de vizita din toamnă a şefului lui. Ce ar fi putut împintena aşadar însufleţirea publicului braşovean ? ! Cu toate acestea am auzit şi am văzut eri în Braşov tămbălău, muzici şi călăraşi cari parcurgeau străzii® oraşului acermaţi de mine, fiindcă cei puţini, adunaţi la ordin, trebuiau să fie acolo unde — tot la ordin — aveau să debuteze îa „grandioasa operă" a primirei d lui ministru, secondând şi bătând din palme atunci când era de lipsă ca dl ministru să fie înşelat şi în gălăgia celor câteva guri cari strigau „trăiască" -- să creadă că se ascunde glasul Braşovului. Ia sfârşit, de ministru a fost la Braiov. A văzut şi a ascultat lome aleasă şi chemată la serbarea primirei dânsului cu invitări speciale, subscrise de şeful parfidel al porcului din loc care a «tint și a căutat să facă deosebire între oamenii Rrssnvnlui de »r b Tâmpa ai cel ii „Brașovului" din strada r Spitalului. Bănuim deci că nu va duce D-ia nimic, nici o immn^s'e, din neagra mixerie a orașului norirts $i că min*8trii fanfaronadei de primire au fost atât de dibaci ca *ă nu Inse să pătrundă giianl adevăratei opinH, el adevăratului Braşov, peste baricads polemchiadei de eri. Nu credem de altfel că l-ar fi fient plăcere dini minUtru o întrrţinere de efitev* minute cu ace«t glas.. Vizitele celor mari, celor, de re# au doară cu toio! alt *rop: „ducerea celor mai bune şi mai frumoase impresii", sau cu alte cuvinte. Să fie feriţi din cât se poate, să audă şi să vadă ceea ce ar trebui să vază şi să audă. Sperăm şi suntem siguri, că d-lui ministru i s'a dat cu prilejul vizitei de or prilejul şi posibilitatea să -i împlinească pe deplin această misiune! * chibzuială şi competinţă, de vre-o organizaţie politică locală serioasă şi cari am fi dorit să o vedem reprezentată in jurul d-lui ministru la tribuna Adunărei ca un stat major în jurul comandantului... şi o spunem drept că aceasta nu a fost pentru că... nu există iar proba evidentă a fost că, moțiunea de încredere adresată guvernului c’a avut atâtea mâni ridicate, câte fluerături au însoţit-o. Spectator.* Dl Stambalinski la Bucureşti Primul ministru bulgar, dl Stambalinski, a luat o iniţiativă îndrăsneaţă: să vină în Capitala română, pentru ca să repare greşelile politicei bulgare. Credem hotărît că dl Stambalinski se deosebeşte de politicianii bulgari cari aveau o manieră vicleană în atitudinile lor diplomatice. Cu toate că România doria deja înainte de război să consolideze raporturi amicale, dacă nu mai mult, ca Bulgaria, totuş ne-a surprins atacul dela sud sub egida coifului german. Dl Stambulinski n’are raflaeria diplomatică a predecesorilor săi, ci făţiş şi energic execută în Bulgaria programul său de purificare şi rezolvire a chestiei agrare. Nouă ni se adresează cu sinceritate. Declaraţiile făcute ziariştilor români ni-l înfăţişează în cea mai bună lumină. Di SUmbulinski este omul zilei. El este spaima speculatorilor şi tuturor îmbogăţiţilor de războiu. Cu mână de fier execută programul sau care poate fi model pentru noi ca şi pentru alţii. Este multă asemănare între programul agrar al domnului Stambalinski şi cel a! federaţiei naţional-ţărâneşti. Nu ne miră deloc, ba considerăm ca foarte naturală, identitatea de vederi dintre Stambalinski şi dd. Mihriacha şi Lupu, cu prilejul întrevederilor de la Bucureşti. Şi susţinem cu toată convingerea că nici în ţara noastră nu va înceta jaful, dezordinea în administraţie, huzurul speculanţilor şi mizeria păturei deposedate, decât ca venirea la putere a celor în chipul lui Stamballaaki... Aspecte de la întrunirea averescanilor. Braşovul nostru pe ziua de eri a fost teatru unei Întruniri româneşti pentru a vedea şi auzi — pe dl Ministru Petrovici. Ua simplu muritor — şi crede ci, popularitatea partidului averescan este atât de mare, văzând atâta lume participând la întrunirea partidului!?... Audi... noroc că ae smunţise na '’matineu din întâmplare, dovadă că femeile şi copil au fost grămadă la întrunire. Dar... uitasem partidul !!?... Partidul a umplut sala, plus oficialităţile ceri aveau datoria de a însoţi pe d-l ministru. Era pe scenă şeful cu comitetul pe care ua ochi find putea descoperi in jurul d lui Ministru pe toate părţile , iar grosul... grosul partidului, era... îa sală sorbind din ochi pe şiful care le procurase plăcerea şi mulţumirea de a-i aduna să-l audă desfăşurându şi programul şi proiectele de fericire pentru Braşov şi împrejurimi — plus ce va spune şi dl minstru — care mărturisim că, pe lângă figura-i distinsă şi tânără, poseda o aleasă şi sivactă cultură, fiind şi un distins profesor universitar şi a vorbit frumos lăsând frumoase speranţe. Credem însă că dacă d-l ministru Petrovici a privit mai aproape în jurul D-sire, a putut observa golul pe’l înconjura şi poate şi-a formulat convingerea deplină a popularităţei marelui (!?) comitet local. Poporul înşelat... şi adus prietr’ua truc este însă răbdător şi cuminte; el face politica lu! românească, aclamă pe un ministru al ţărei, aclamă când 1 se vorbeşte da M. S. Regele ţârei şi de armată. Aplauda s! aprobă când 1 se promite o soartă men bană şi o viaţă mai românească dar, ...nu-l poţi impuse 0 anume politică şi anume oameni — şi e departe deci a se crede că numic dragostea de partidul avere,Ican şi reprezentanţii locali l'a adus o întrunire. Ia sinceritatea lui a manifestat pentru un msaistra al ţărei şi Prefectul judeţului, oameni cei pentru El, dar în cari işi pune speranţele pentru zile mai bune fără însă ca toate acestea să le fi fost imprimate în sufletul Lui de cine ştie ce politică condusă cu întrunirea. In sfârâit ars 3 lente. Copil dela vârsta de* 17 «ni în jos, umplu galeriile. Femei şi câţiva bătrâni, ocupă băncile din fundul siHeî. Câţiva intelectual! şi comersanţi .•steapţă liniştiţi peacaunele din frunte. Cortina se ridică. Ministrul Petrovici, deputatul Papuc Secerea, maior Teodora, advocatul Ciurea, autorităţile şi alţi câţiva averescan! apar o scenă. Muzica cântă „Deşteeptă-t e Române". Preşedintele adunării, maior Teodora, începe să vorbească. Vorbeşte despre unirea sufletească, despre bucuria neamului şi despre distinsul oaspe. Apoi făcând un compliment se retrage ocupând scaunul prezidenţial. Muzica începe să cânte, iar trei copii bat din picioare. Advocatul Curea, li şopteşte ceva la ureche preşedintelui, apoi începe: „Domnilor, trebue Întruniri mai multe, ca doleanţele să iasă la iveală". It'alică şi deocalică pe aceiaşi iernă şi doleanţele ies la iveală. Vorbeşte de „nişte licenţe", da cartiere muncitoreşti şi îşi sfârşeşte pledoaria. Cel dinainte aplaudă, copiii bat din picioare, femeile strigă: bravo! Preşedintele anunţă că are cuvân un venerabil ţăran. Un ţăran ?îmbrăcat cu un palton galant şi cu guler tare la gât spune: Boerilor avem să Ie mulţumim. Boerii au fâcut totul. Boerii sunt boerii şi lapta de clasă e periculoasă. Copiii din sală, mulţumesc şi ei boerilor, bătând din picioare. „Domnu’cu monoclu", deputatul de Maramureş, gustând niţică apă, continuă cursul de istorie, încălicând şi deacufrând. Conchide rugându-1 pe dl ministru să încalice şi apoi să descalice la Maramureş, să facă şi d-sale niţică propagandă şi onoare. Ia timpul acesta câteva feţişoare se întrebau : Aşa-i ce frumos e dl diputati Urmează dl ministru Petrovici D-sa — par’că a ştiut — a rămas la urmă spre a repara ce-au greşit oratorii anteriori. D sa acordă cu o marsă largă drepturi naţionalităţilor, răspândeşte vitejia generalului Avereacu, iar de la cei de faţă cere muncă şi iar muncă. Muzica începe marşul. Şi acum urmează tragedia din Hamlet. Preşedintele adunării citeşte o noţiune de încredere în guvern, rugând publicul di că e în asentimentul moţional, sâ ridice mâna sus. 9 copii, 4 femei şi 3 domni ridică mâna sus. (Abadat precis !) La acest spectacol înspăimântător, cei de pe scenă încep ofensiva: Ural Trăiască! Ural Trăiască ! Cortina se lasă. Muzica cântă marșul, acompaniat de fluerăturile publicului care părăsește sala! Eep. ÎNALT ordin de zi Ostaşi: „Pe pragul unui nou an, gândurile Mele se întorc cu dragoste spre Iubita Mea armată. 9Cumândrie Mă uit înapoi mulţumind pe credincioşii Mei ostaşi, cari au fost fala neamului şi pavăza sigură a ordinat în timpuri grele; cu încredere privesc în viitor când văd cu legitimă bucurie, cu ce avânt au alergat sub drapel contingentele chemate în serviciul Patriei. întâia dată s-au, reunit anul acesta recruţi din tot cuprinsul României întregite şi au răspuns chemării Mele plini de simţământul datoriei. „Modul voios cum aţi alergat sub drapel îmi este cea mai bun chezăşie că şi pe viitor Statul „ Regele vostru se pot bizui pe croinţa şi vitejia armatei“. „La toţi vă urez un an bun fericit11. Dat in Bucureşti, la 14 iarie 1921. Ferdinand Neorientarea partidul socialist din Arde an ultimul număr al organu socialist din Ardeal, apărut titlul Tribuna Socialistă, am c un frumos articol al d-lui Jumat pe care l-am aprobat în întregii Iată de ce : de fapt partidul cialist este împănat astăzi cumente străine de mișcarea soi listă, cărora însă le convine ma ----- —-I mi terul nostru de temniţa a Seghedin, d-l Schmidt, locuieşte lăzi în Timişoara şi este un „ cialist convins", deasemeni Rosenthal, fost căpitan şi judetorul nostru la Curtea marţială honvezi din Seghedin. Ei bine, contestăm credinţele cialiste improvizate ale foştilor sti lameşteri şi solgibirăi unguri, ca şi ale agenţilor nenumăraţi de peste Tisa şi Nistru cari se strecoară în ţara noastră ca să provoace, sub ocrotirea socialismului generos, nemulţumiri sociale. Iată de ce este nevoie de purificare. Iată de ce are dreptate d- Jamanca. In interesul pur al mişcării socialiste de la noi este nevoie de o debarasare a elementelor străine ori fără convingeri sincere. Nu credem că sufere partidul socialist dacă se purifică. Deci nu vedem nici o teamă, ca aceea exprimată în întâlui număr al Des robirii, de o dinmembrare a adevâraţilor socialişti. Dar situaţia de azi de neorientare şi zăpăciri ce se produce prin elementele străine mişcării socialiste de la noi, credem că nu se poate tolera. Da servicia ia •slM la Arfla Diapoziţionlle Dacretului-lege No 2362/1919 pentru organizarea Direcţiune! Generale a Statisticei, urmează să se aplice şi în cuprinsul teritoriilor alipite la Regatul României. In acest scop s’a înfiinţat în Cluj, prin art. II al aceluiaş Decret, un serviciu regional de statistică , atribuţiunile de a coordona şi centraliza datele curese, prin agenţii exteriori, prevăzuţi la art. 12 din citatul Decret-lege, precum şi prin alţi agenţi statistici, ce se vor găsi necesar. Cu instalarea şi organizarea acetui serviciu, Ministerul Industriei şi Comerţului (Direcţiunea generală a Statisticei) a delegat pe dl N. T. Ionescu, director al statisticei demografice din acea Direcţiune. La fiecare prefectură de judeţ va funcţiona ca birou statistic, condus de un referent, ajutat după trebuinţă de unul sau mai mulţi Impiegaţi. Biroul statistic va fi în directă legătură cu Prefectului cu Con.