Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)
1921-07-25 / nr. 158
ANUL al LXXXIV-Iea n-l 158 NUMĂRUL 50 bani BRAŞOV, Luni 25 Iulie 1921 îef*V1838 de George Bariţiu Administraţia Redacţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 fi acureşti, Teatrul Regina Maria Braţov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost In stare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei). G. BARIŢIU jffpare seara in fiecare zi de lucru Anunţuri şi abonamente la toatex. publicitate din ţară după tariful nostru ‘ ABONAMENTUL Trei luni Şase luni Un Lei 80 Lei 60 Lei 120 Pentru străinitate abonamentul Îndoit Telefon: BRAȘOV, 226 Evenimentele politice de azi în lumina lor adevărată Politica Partidului Naţional — Succesul democraţiei naţionale. — Izolarea oligarhiei. Cine urmăreşte evoluţia partidelor democratice la noi în ţară trebuie să se bucure ca, în împrejurările de azi — când ele păreau că se zbat între Scyla şi Carilda, aruncate de evenimentele politice, în arena luptei, între libeberali şi averescani — aceste partide democratice au ştiut să se menţină pe drumul lor, cu toate tentaţiunile ce li s’au oferit. * * * Din două părţi, dela guvern şi dela liberali, le'au întins către partidele democratice firele cursei. Ministrul de interne da grăbit să accentuieze necesitatea închegărei unui bloc democratic împotriva liberalilor şi a făcut avansuri ţărăniştilor. Intrarea In guvern a doar trei ţărănişti era dată ca sgură In grupul ţărănist se făcuse oarecare mişcare şi drvsl Lupa în interviewul său vorbea de gradul de înţelegere a sacrificiului ce este chemat să facă ministrul de interne pentru ca să nu se dea câmp liber liberalilor, cari sunt cei mai puternici orgarhi din ţara noastră. Ca printr’o pânză deasă puteam întrezări, e drept, departe, posibilitatea unui acord în vederea frontului unic îndreptat împotriva partidului liberal, ceea ce insă nu trebuia să fie singura ţintă a democraţiei. Liberalii au scontat mai mult ca oricine ajutorul pe care, eventual l-ar da partidul naţional. Şi în împrejurările politice de azi, când gestul retragerii din Cameră părea că a solidarzat partidele democraţiei naţionale cu cel liberal, nici când nu au prins mai mult şoaptele interesate — şi ale liberalilor şi ale averescanilor — că partidul naţional va ajuta revenirea la guvern a liberalilor. * * * Care a fost politica partidului naţional faţă de această nouă situaţie ? Partidul naţional din Ardeal a dus sistematic şi hotărît lupta împotriva celor două partide de guvernământ oligarhice (liberali şi averescani) condus de conştiinţa că numai zdrobind aceste focare ale trecutului se va putea împrospăta atmosfera vieţei noastre politice. Partidul naţional n’a înţeles să facă o politică oportunistă — aşa precum au fost unii adversari gata s’o creadă, în speranţa că vor putea atrage acest partid în zona influenţelor lor. Credincios programului său şi netulburat de evenimentele ce s’au produs, el a hotărit lupta mai departe împotriva celor două focare oligarhice, deopotrivă de duşmana democraţiei naţionale. Nici cu liberalii, nici cu averescanii — iată formula conduitei politice a unui partid care nu crede de demnitatea scopurilor ce şi-a propus întrebuinţarea mijloacelor unei politici de oportunitate. Şi niciodată ca ori, acest partid n’ar fi putut mai uşor să-şi justifice o schimbare de atitudine. N’a făcut-o fiindcă nu urmăreşte colaborarea neîntârziată şi cu orice preţ la guvern, ci are un întreg program de guvernământ care nu poate fi executat decât în împrejurările prielnice lui — adică numai după ce se va fi redus la tăcere sau neputinţă partidele oligarhice. * Vi faţa acestor împrejurări care este situaţia celor doua partide oligarhice ? Partidul liberal care pretindea cit este în măsură să ia imediat guvernarea ţarei rămâne izolat prin manevra politică a partidului naţional, iar partidul avertscan, când credea că mai poate să şi consolideze situaţia, se vede descoperit în tancul său tocmai prin această manevră. Succesul partidelor democratice este netăgăduit.Ele au reuşit să anihileze asalturie disperate ale liberalilor pentru acapararea guvernului şi au izolat (înconjurat de toate greşelile politice şi de faimarea a afacerilor sale) partidul poporului care s’a văzut silit să denuţe armistiţiul cu liberalii. Până maieri guvernul Axerescu a avut sprijinul tacit — a recunoscut o singur in Parlament — al liberalilor. Pin micţiunea sa politieă, opoziţia naţională a separat pe cei două tovarăşi şi i-a pus in situaţiune de imposbilă revenire la acord. Greşala pontică decisivă, care a dus la această izolare, a făcut-o generalul Averescu care a anunţat chemarea la răspundere a partidului liberal. O retragere de pe câmpul acestei lupte ar însemna definitiva pierdere a cauzei averescane.* In orice caz, izolarea liberalilor şi dovada făcută a neputinţei lor de guvernare; apoi ţintuirea guvernului Averescu şi al Parlamentului său sub povara răspunderilor din această guvernare . Iată succesul real, deosebit de promiţător pentru viitor, al partidelor democratice cari au rămas singura rezervă de guvernare a ţării. Primul factor constituţional al Ţârii are deci indicaţia sigură, a întregei ţări — indicaţie care nu se poate înlătura prin orice manevră politică deoarece în momentul psihologic al situaţiei s’a desvăluit neputinţa de a rămâne la guvern a averescanismului şi neputinţa de a veni la guvern a liberalilor. Iar cea mai bună indicaţiune a acestei neputinţe de a domina situaţia ni au dat-o avansurile d-lui Argetoianu iar din partea liberalilor însuşi ziarul viitorului care are cea mai palidă faţă de adversar politic în lupta de răsturnare a guvernului. Faţă de această dublă atitudine, partidele democraţiei naţionale cer hotărât, energic şi cu întreagă şansă de reuşită, retragerea guvernului Averescu, disolvarea Parlamentului şi alegeri noui ca ţara să se pronunţe în deplină libertate. Campania politică pe chestia reformei agrare din Ardeal — Reforma agrară din Ardeal a fost îmbunătăţită pentru ţărănime de către partidul naţional în comisia agrară. — Se încearcă, sub imboldul guvernului şi sub conducerea d-lui Ojî. Qoga o campanie pa chestia reformei agrare din Ardeal, pe motivul, că tocmai când a venit reforma in discuţie publică a Camerei, partidul naţional s’a retras din Parlament. Am arătat altă d*t£, că modificările bune pentru ţărănimea noastră s’au făcut In comisiunea agrară a Cameral numai la energica intervenire a delegaţler partidului naţional. Deoarece se înstnuiază, că partidul naţional ar fi dezertat dda datorie — dupâ cum zice şi codiţa dela Cluj a d-lor Goga-Bontescu — precizăm faptele, fiindcă ele singure saat cea mai crudă desminţiri.* * * Delegaţii partidului naţional în comisiunea agrară a Camerei au fost d-nii Voicu Niţescu şi Sever Dan. Graţie intervenţiei acestor doi reprezentanţi ai partidul naţional s’a introdus în legea reformei agrare, în afară de alte revendicări ale ţăranimei ardelene, exproprierea până la cuantumul minim a moşiilor date în arendă, a moşiilor lucrate în regie — apoi asigurarea păşunelor, astfel că se speră, că se va acoperi întru câtva necesitatea actuală a ţăranimei noastre. De asemeni s’a obţinut ca un procent din păduri sa fie expropriat în folosul ţăranilor şi treiarea de păduri comunale. Graţie tot intervenţiei energice şi stăruinţelor hotărîte ale d lor Voieu Niţescu şi Sever Dan, comisia agrară a admis ca foştii voluntari cari au luptat pe unde au fost pentru idealul naţional, să fie luaţi în prima categorie de împroprietărire.* ♦ * Toata aceste s’au înscris şi la legea votată de Parlamant şi se dstoresc insistenţelor şi arguaiemelor strânse, aprige lu apărarea ţăranimei, aie delegaţilor partidului naţional ct-nil dr. Voicu Niţescu şi Sever Dan. Poate cîsc va desminţi aceste fapte? Oricit ar încerca să le retaci, nici d-l Goga, nici tovarăşii săi n’au merit lu această îmbunătăţire a reformei agrare din Ardeal. Dacă in urma rezultatelor fericite obţinute de delegaţii partidului naţional, toţi deputaţii acestui partid s’au retras din şedinţele Camerei, au făcut-o fiindcă legea nu mai putea fi modificată după ce se adusese Îmbunătăţirile cerute de acest partid prin delegaţii săi şi fiindcă şi aţa, cu mentalitatea majorităţilor averescale nu, se mai puteau trece alte amendamente. Se ştie, că ori de câte ori, la şedinţă publică, opoziţia şi partidul naţional veneau cu amendamente, majoritatea (agiţată de miniştri) făcea scandal şi nu vrea să admită ca să nu se zică că este un succes pentru opoziţie. Când s’a retras partidul naţional din Cameră, aproape toate punctele principale de îmbunătăţire pentru ţărănimea noastră, erau introduse la lege — după tratativele din comisiune — aşa că votarea legei s’a putut trece ca aceste îmbunătăţiri, pe cari numai graţie intervenţiei celor doui delegaţi ai prtidului, ţărănimea ardeleană le a câştigat, cu toată opunerea miniştrilor Cudalbi, şiiaroflid. Acestea sunt fapta, nu vorbe, şi ţărănimea ştie să preţuiască numai pe acei cari vin cu fapte in sprijinul drepturilor ei. De vorbele generalului Averescu şi ale d-lor Goga şi lăsăuanu s'au săturat de mult. Cât pământ se expropriază? Dl I. Mihalache a fâcut următoarele declaraţiuni ziarului „Luptătorul": „Legea d-lui Garoflid îşi propune să împlinească cate 2 mlioane hectare. Amendamentele întrodis, cu privire la moşiile arendate pe ultimii ani , având ln vedere numeroasele excepţii create, precum şi cele 43 000 ha., dela proprietari ce depâşesc mai muit de 500 ha., In mai multe moşii, va da un surplus de circa 100.000 ha., cari împreună cu cele 2 milioane hectare, ce se completstează cu cel 660—700.000 ale moşiilor de mână moara, impreună cu circa 100—150 000 ha., pășune de munte și 70.000 pășune de baltă, dau un total de maximum 3 milioane hectare. „Kate fais, că se expropriază teren inundabil , la afară de cele miximum 70.000 ha. pășune de baltă. Cât se expropria după legea d-tră? Intreb pe fostul ministru. După legea noastră se expropriază 3.300.000hectare, plus tot pământul inundabil ce se poate cultiva şi păşuna plus pădurile comunale, plus pădurile şi păşunile străinilor, pe cari legea d-lui general Averescu Ie dă înapoi. Iredenta maghiară „Fără Ardeal nu poate exista Ungaria" Sub titlul „Iredentism românesc", ziarul dinBudapesta „Keletmagyarország", oficiosul „Uniunei maghiaro-săcueşti ardelene* publică un articol plin de otravă, de acuze şi calomnii la adresa ţării noastre, pentru ca să tragă — de păr ! — concluzia că noi Românii suntem cei cari împingem spre iredantism pe săcrii şi ungurii României Mari. N’avem nevoie de multă vorbărie, pentru ca să dovedim şi să răsturnăm putregaiul de minciună, pe care se razimă această afirmaţiune. E destul să amintim, că articolul poartă In fruntea sa en motto, care arată clar şi limpede pe provocatorii iredentismului, a cărui vină cei dela „Keietmagyarorszâg* o aruncă pe Români. „Fărd Ardeal nu poate exista Ungaria" — «pune acest motto, — şi el spune destul 1 Mentalitatea şl intenţiile celor dela „Uniunea meghiaro-săcuiască" sunt pe deplin dovedite. Reprodicem in st câteva pasagii din acest articol, pentru ca să vedem cât de maeştrii a dat concetăţenii noştri săcui In ticluirea minciunilor pe seama propriei lor ţări. Cad informaţia, din care se inspiră „Keletmagyarorszâg" — o spune Însuşi ziarul — o are dintr’o „tristă scrisoare" a unui „ungur cinstit şi de încredere" din Ardeal. Reconstruim deci paralela, pe care ziarul o face între situaţia Românilor de sub fosta administraţie ungurească şi între cea a ungurilor de sub ocârmuirea românească de azi : „Până când valahimea — cităm din cuvânt în cuvânt — tolerată in ţara noastră îşi păştea in modul ei primitiv turmele prin munţi, pină atunci noi li se luptam — cu turcii, cu tătarii şi cu nemţii, apărând ţara ungurească cu sângele nostru, cu jertfirea vieţii noastre, cu distragerea avutului nostru, Înfruntând mizerii, dureri şi sărăcie...." Acesta era raiul românesc in ţara ungurească. Pe când astăzi în România Mare : „ungurii le sunt deţinuţi, bătuţi până la sânge, ţinuţi, fără să fie ascultaţi in închisori, ba Românii le turbură şi finiştea familiară şi pătrund până în altarele bisericilor ungureşti, pentru Că nici acolo să nu-şi poată odihni negurii sufletele, până când stau de vorbă cu Dumnezeu. „Dar nu numai atât. Siguranţa nu se mulţumeşte numai cu faptul câ toate poverile de Stat apasă pe spatele ungurilor, că proprietatea mijlocie e despoiată de cea mai mare parte a avutului ei, că averea bisericilor ungureşti adunată prin colecte este confiscată şi făcută imposibilă susţinerea şcolilor confesionale, toate acestea nu sunt Îndeajuns, deoarece în timpul din urmă, pornesc (românii) Însoţiţi de jandarmi şi, la numele dreptului minorităţilor, cei de la ungurimea ajunsă pe urma atâtor suferinţe de atrocităţi trupeşti şi sufleteşti le sapă de lemn aşa numitele „contribuiri benevole" pe seama şcolilor valahe de Stat". Complectăm acum cu următorul pasagiu din „Lists-scrisoare* a „ungurului cinstit și de încredere" din Ardeal, care iată ce spune: „mai bucuros sufer de o sută de ori închisoarea, moartea chiar, decât să fiu martorul neputincios al mitoglrei .-Acesta e adevărul pe care se obstinează să-l denatureze organele guvernului, dar pe care nu Înţeleg ce interes au să-l falsifice şi ziarele independente”,braznice, care scoate cu foiţa din buzunar până şi ultima greşiţă ungurească. In vreme ce şcolile ungureşti incetează una după alta de a mai funcţiona, iar Învăţătorii confesionali flămânzesc şi indică mizerie". Şi mai comentăm fanteziile celor din Pesta, e de prisos. Pentru ungurii şi secuii Ardealului însă o vorbă: Datele de mai sus sunt ale unuia dintre ei. Pentru ce nu se face citei acest denunţ autorităţilor româneşti, cari la tot cazul vor şti face dreptele şi fără Intervenţia celor ce strigă că „nu poate exista Ungaria fără Ardeal? Ori crede „cinstitul ungur de încredere* din Ardeal că a-ţi calomnia propria ţară Însemnează a comite o operă naţională sau patriotică?! Putea,— dacă tocmai voia să dea informaţii despre Ardeal, celor din Pesta — să le spună că se aranjează in Ardeal manifestaţii şi petreceri ungureşti constisitoare, câ se chefueşte şi că se aruncă din buzunarele ungureşti bani mulţi şi greu, fără ca vre-un sacul sau ungur să ajugâ la „ultim* greşiţi* Putea să le spună, bunăoară, că In sala „Teatrului Naţional Român din Braşov" se dau seară de seară reprezentaţii ungureşti, fără ca cineva să fie „deţinut" şi „bătut până la sânge*. Ei mai mult au chiar şi sprijin din parta „valahilor". Iar dacă „cinsticul" informator se teme să iasă pe faţă, îl poate face arest servieta presa ungurească a Ardealul®!, care a ştiut face caz atunci, când cu schimbul coroanelor, secuii cari nu voiau să-şi declare coroanele — şi se ştie pentru ce — erau ameninţaţi, din propria lor vină să ajungă la „ultima greşiţă". Acea presă care a făcut insă atunci, când Statul valah, a prelungit terminal şi a admis la schimb şi coroanele celor ce credeau şiaşteptau sâ li le schimbe Horthy. hr ziarul maghiar din loc, care-şi zice organul eaflotului şi opiniei ungure,, ar face anuna servieta fraţilor săi de peste Tisa, dacă l s-ar spună că informaţiile „anonimilor" nu prea sunt ate oamenilor „cinstiţi şi de încredere". Căci daci situaţia ungurilor din Aided ar fi aşa cum o descrie „Keletinagybrorsiag", ar fi fost imposibilă ţinerea liberă şi In bună linişte la Cluj a acelui mare congres unguresc, la csrr, acum două săptămâni s-au pus bazei» „Uniunei maghiare", — fără „arestări", „fără bătăi până la sânge" şi fără ca valahii „să pătrundă şi să conturbe liniştea caselor şi altarelor ungureşti". Ca astfel de Informaţii a actelor adevărat petrecute ar putea presa ungurească a Ardealului, — dacă vrea sfe-?t facă o datorie şi patriotică şi naţională — să liniştească sufletele ungurilor de peste Tisa, aprinseşi sbuciumate zadarnic de groaza informaţiilor pornite de la anonimi „cinstiţi şi de încredere". Şi suntem siguri, câ se vor bucura şi cel din Pesta când vor afli, bunăoară, că ziarul din loc „Brasovospek" a pătat să-şi procure şi să-şi aranjeze — sub „blăstămata ocârmuire românească" — o Instalaţie modernă şi să-şi ridice la palat, care l-a făcut sâ uite cu totul mizerabila clădire în care se adăpostea acest ziar unguresc pe timpul admistraţiei ungureşti. Acestea-s fapte. Iar stabilirea adevărului pe baza actelor petrecute, ar fi o primă chemare a presei ungureşti din Ardeal, dacă vrea să servească atât interesele patriei în care trăeşte, cât şi a vecinilor de peste Tisa. Şi dacă această presă şi-ar face datoria aşa cum trebue, s-ar convinge cei ce strigă că „Ungaiia nu poate exila fără de Ardeal", câ în schimb poate exista „Ardealul fără de Ungaria". D-1 N. Iorga şi partidele naţionale din provinciile unite La adresa Preşedintelui Camerei, d-1 N. Iorga a trimis următorul răspuns: „Răspunzând, în numele meu şi al tuturor membrilor partidului de sub conducerea mea, am onoarea să vă comunic, că rămânem solidari şi în această privinţă, ca şi în hotărîrea dela 16 a. c. — cu partidele naţionale din provinciile unirea. Binevoiţi a primi, domnule Preşedinte, asigurarea consideraţiunei mele. 20 Iulie 1921, Iorga* Un Comunicat al Partidului naţional român preşedintele Camerei deputaţilor a cerut deputaţilor partidului naţonal român să explice dacă declaraţia preşedintelui partidului naţional român citită în şedinţa de la 16 Iulie 1921, cuprinde demisia parlamentarilor din Corpurile Legiuitoare sau nu. Răspunsul dat arată scurt că în declaraţia nu se cuprinde demisia. Rămâne insă absolut în picioare imposibilitatea morală şi politică de a participa la lucrările acestor Corpuri Legiuitoare. Disolvarea cerută de toate partidele din opoziţia constituţională se impune de la sine“.