Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-03-21 / nr. 60

Pagina 2 einia din care nu s’a lăsat scos de cât cedând forţei. Uzurpatorul Tripon, la tribuna, com­plect zdrobit de intervenţia energică a adevăratului deputat al Caraseului — avea nu numai o situaţie ridicolă, dar tristă. Un om demn n’ar putea suferit această situaţie. De­ altfel, d-l Tripon a fost silit să re­cunoască aceasta, majorităţile neputân­­du-l susţine nici chiar prin vociferările violente ce scotea. Era în aer impresia loviturei pe care o primise deopotrivă uzurpatorul ca şi aceia cari îi patronează. Voci de press­ „Soldaţii maghiari în politica românească” La Cluj a produs mare impresie veştile so­site din Bucureşti, referitoare la ciocnirile ce au avut loc Duminecă, între armată şi popu­laţie, în urma marei întruniri a Opoziţiei unite la Dacia Ziarul unguresc „Ellenzéki* făcând un co­­mentar la ştirea, că trupele ungureşti au fost chemate să apere ordinea la Bucureşti, scrie un articol întitulat : „Soldaţii maghiari în po­litica românească „Capitala României — scrie „Ellen­­zék* — a fost cucerită de unguri, nu prin baionete, nici prin gentileţe, nici prin cunoştinţe speciale, ci prin arme. „Duminecă trupele maghiere au ţinut ocupate străzile Bucureştilor. Conducă­torii trupelor nu erau nici vre­un erou iredentist, nici vre­un cuceritor maghiar, ci d-l Brâtianu. „Se pare că guvernul era pregătit pentru evenimente şi mai grave, de­­aceea a adus trupe maghiare la Bucu­reşti să menţină ordinea. Şi cum sol­daţi unguri, băieţi din secuime, nu s’cu putut înţelege cu publicul românesc, trupele acestea au fost ferite de vre-o influenţă, ce nu i-ar fi convenit guver­nului. Aşa s’a întâmplat, că la 1925 ungurii să fi ocupat Bucureştii, o glorie de-o valoare îndoelnică, pe care nu o dorim. „Este reţetă veche de a ridica o na­ţionalitate contra alteia, o clasă contra alteia, ca absolutismul să nu fie în pe­ricol. Reacţia nu s-a servit niciodată de forţele ei proprii, ci totdeauna cu forţe străine şi-a aparat zidurile cetăţii sale". Fără comentări GAZETA TRANSILVANIEI Lupta contra Constituției liberale Discursul deputatului I. AGĂRBICEANU rostit în ședința de la 13 Martie a Camerei. (Urmare). Domnilor, Naţiunea română a intrat în cadrele noului său Stat naţional cu o adâncă sete de legalitate şi de dreptate Din tot pustiul veacurilor trecute, peste toate negrăitele suferinţe, s’a ridicat mereu acelaş strigăt după viaţă: împărate, fă dreptate. Această nepotolită sete după legalitate, după un traiu sub scutul le­gilor, s'a născut în suferinţele de vea­curi. In aceste suferinţe a simţit neamul nostru cât de nepreţuit e sentimentul de umanitate, de frăţietate şi că nu poţi trăi ca om adevărat în lume fără scu­tul, fără aplicarea legilor izvorâte din acele sentimente, a simţ­i cât de aproape e un om de altul, şi cât e de necesară dreptatea socială in viaţa popoarelor. Cele mai înaite sîmţem­inte, cele mai nobile dorinţe nasc din suferinţe. Dar neamul românesc venia în ca­drele Statului său naţional cu nepoto­lita sete după legalitate nu numai în urma experienţei, a suferinţelor de vea­curi, ci şi în temeiul marei moşteniri primite de la strămoşii săi, în temeiul poruncii sufletului său adânc creştin.­­ Suntem zemistiţi din poporul roman, cel mai mare creiator de legi, care Ie-a lăsat moştenire unei lumi întregi, din descălecătorii, cari aduceau cu ei noua credinţă creştină, prin excelen­ţă o cre­dinţă a stăpânirii dreptăţii — ea s’a şi confundat la noi cu însăşi „legea*, — şi dintr’un alt popor sănătos moraliceşte, din Dacii, cari au fost gata să-şi stâr­pească viile, pentru a le rămânea tari şi sănătoase sufletele. Domnilor, admirăm cu toţii stăpânia legiior, viaţa constituţional a Angliei, dar rar ne gândim, că temeiul acestei vieţi, a acestui respect de lege stă în o adâncă conştiinţă creştină. Pentru ca legea să existe şi să fie respectată, să domineze în viaţa publică, e indispensabil să se razi­me pe con­ştiinţe, care au simţul responsabilităţii morale, e necesară existenţa forului in­tern, care ne judecă. De-aici porneşte orî­ce dreptate şî orî­ce lege în lume. Dar nici o conştiinţă nu poate fi un aşa de bun judecător intern ca şi con­ştiinţa creştină. Aceasta a avut-o neamul românesc în întregul său trecut. Dovada sănătăţii lui morale ne-o dă întregul său trecut cu uriaşa resistenţă ce-a opus-o tuturor vitregiilor sorţii. Dacă n’ar fi avut o sănătate morală izvorâta dintr’o con­ştiinţă creştină, din aceea a legii da­toriei şi a drepturilor, cum ar fi putut ţinea piept semilunii, cum ar fi lăsat acele fapte măreţe în istorie, în faţa cărora ne-am închinat de când am în­ceput a citi? Aşa­dar una din virtuţile de rasă ale neamului nostru e conştiinţa adânc creştină, e ssnatatea morală, ceea ce s’a tălmăcit de veacuri la noi prin cu­vintele : om de cinste şi de omenie. O a doua­ calitate a fost putinţa de­ a preţui interesele obşteşti deasupra in­tereselor particulare, cele naţionale deasupra tuturor. Numai aşa s’a putut realiza visul de veacuri, chiar el, visul, numai aşa a putut naşte. Din chinezate s’au făcut voivodate, din ele Regatul român una şi nedespărţit. Şi o a treia calitate de rasă a fost aceea a nizuinţii spre înfăptuirea drep­tăţii sociale, de-a pune sub scutul legii, de-a împărţi dreptatea şi a aerului şi plugarului, şi muncitorului dela oraş, şi deaproapelui de­ altă credinţă şi de alta limba. Din acestea trei virtuţi fundamentale ale rasei noastre în parte moştenite, în parte câştigate prin­­suferinţele de vea­curi, dar cari toate au la bază sănătatea morală, a izvorât setea nepotolită a Naţiunii române după scutul legilor, după împărăţia dreptăţii. Cu această moştenire venia Naţiunea română în cadrele noului Stat. Venia formal cu moştenirea necesară la fun­darea României­ Mari. Aceaşi fiind în toate provinciile, ea aducea aceiaşi mo­ştenire. Voinţa ei, lăsată să se mani­festeze liber, ar fi dat o Constituţie adevărată. Era gata s’o dea, sub gu­vernul Vaida, când, ieşind din alegeri libere, Naţiunea rromână s’a maniestat în blocul partidelor democratice.­­Dar atunci, la un an dup­ă unire, în faţa Naţiunii române, s a ridicat na­ţiunea liberală, care simţea că-i scapă frânele guvernării din mână, dacă va lăsa Naţiunea română să se poată manifesta şi guverna liber. Naţiunea liberală In opoziţie ca Naţiunea română. Fără temeiul moral al responsabilităţii de conştiinţa, naţiunea liberală, fără sinceritate, în mod cinic a început să frământe, ca un aluat rău, pânea cea bună neamului. Armonia Naţiunii au sfâşiat-o, aruncând acuze, anunţând primejdii, — numai pentru a putea pescui ei în apă tulbure. Din clipa în care din poporul ţăran din Regat s’a ri­dicat un nou partid politic în alegerile din 1919, din clipa în care s’a văzut cât de uşor s’a făcut unirea acestui partid cu celelalte partide democratice şi naţionale din ţara întreaga, naţiunea liberală, simţind că-i scapă frânele gu­vernării din mână, a început să arate pe duşmanii interni ai ordinei şi ai unirii : partidul ţărănesc şi partidul naţional. Naţiunea liberală intentează primejdia bolşevismului. Simţiţi de ordine şi de le­galitate al ţăranului român. Mai întâi, partidul liberal s’a aruncat asupra partidului ţărănesc. Ne aducem cu toţii aminte, că în Parlamentul din 1919, abia la o lună după deschiderea lui, aproape zilnic se aruncau acuzele de bolşevism, de primejduire a ordinei publice prin partidul ţărănesc. Partidul ieşit din ţărănimea Vechiului regat, din acea ţărănime, care a stat ca un zid lângă voivozii săi în luptele de­ veacuri cu îvreii, din acea ţărănime, care a dat independenţa şi a făcut războiul de unire, era arătat, la un an după înfăp­tuirea unirii, ca­­un partid primejdios pentru ordinea internă, ca un partid bolşe­vizat. Abia trecuse anul de când ţărănimea Vechiului regat a dat proba supremă, că de ea nu se poate atinge anarhia, căci a trăit în ţară cu bolşevismul ar­matelor ruseşti, şi când a început să se manifesteze politiceşte, a fost de­nunţată ca bolşevică. Am văzut armata română în contact cu bolşevismul rusesc şi am văzut adânca ei compătimire pentru nebunia rusească. E această compătimire cel mai înalt grad de cuminţenie politică, de simţ pentru legalitate şi ordine, şi probă zdrobitoare, că acest popor de ţărani nu poate concepe anarhie, pentru marea lui moştenire sufletească. (Urmare.) Ştiri din Banat Timişoara, 16 Martie. Recolta porumbului ameninţată. Inundaţiile ce se anunţă de pretu­­tindenea şi ploile care se varsă ne­întrerupt, dau mult de gândit acelora cari­­ se gândesc la recolta anului acesta. Semănăturile de primăvară — şi în primul rând semănatul porumbu­lui — vor avea de suferit o întârziere ce se va resimţi foarte mult la cifres. Ar trebui să urmeze două­­săptămâni de vreme prea frumoasă, pentru ca cel puţin jumătate din cantitatea obişnuită de porumb să se poată semăna până pe la sfârşitul­­unei curente. In schimb pentru păşune — și din fericire Bănatul este foarte bogat în livezi — ploile nu sunt decât bine­venite. Exces de religiositate. intr’o celulă a politiei din localitate se află locuito­rul Nicolae N­esner din comuna Sîg. Niesner a fost găsit ieri seară de către paraclisierul bisericii catolice din circ. IV­, târziu după ce slujba se termi­nase, îngenuunchist în faţa altarului. Paraclisierul, alarmat de prezenţa în biserică a unui necunoscut, a chemat în grabă un sergent de stradă, care l-a şi condus pe Niesner numaidecât la prefectura de poliţie. Rămâne să se stabilească acuma dacă el a rămas în biserică târziu noaptea, după ce toată lumea eşise de la slujba de seara, numai din exces de religiositate, ori avusese şi aite.. calcule. Sinucidere. Locuitorul Mihai Reitz din localitate, în etate de 70 ani, s’a spân­zurat azi de dimineaţă, în podul casei. Bătrânul sinucigaş nu a lăsat nici un fel de scrisoare, dar se crede că fapta aceasta a corcis-o într’un moment de disperare. El trăia de mai mult timp în mizerie. Jurământul recruţilor. In ziua de Du­minecă, 18 Marti, vor depune ju­rământul recruţii contingentului 1923. Solemnitatea depunerii jurământului se va face în cadrul unor fesli­vitâţi deose­bite, în asistenţa clerului şi a autorită­ţilor. Comenduirea pieţii roagă publicul ti­mişorean sâ asiste in număr cât mai mare, iar pe proprietarii de case să-și împodobească casele cu drapele. Sinuciderea unui secretar comunal. Secretarul comunei Semlik, Kristof Ada­­movici, la etate de 52 de ani, fiind su­ferind încă de mai mult timp, s’a spân­­zurat.Joi, în chiar cancelaria comunei. Un slujbaș comunal a observat peste puţ­n timp fapta secretarului şi a tăiat repede cureaua de care se folosise. Peste puţin timp, secretarul a sucombat. Agresiune. Muncitorul Alex. Szabo a reclamat poliţiei că indivizi necunoscuţi i-au ieşit în cale ieri noapte, pe când se ducea în serviciu, maltratându-l şi prici­­nuindu-i o rană adâncă la cap. Autori­tăţile cercetează. O escroacă. La Oradea-Mare s-au­­ început ori desbaterile unui proces inte­­r­resant, intentat contra unei tinere­­ domnişoare din aristocraţie. Este vorba de domnişoara Margareta Kaauer, care a escrocat foarte multă lume din Oradea Mare cu suma de 200.000 lei, fâgăduind că va face afaceri bune cu procente mari. Creditorii văzând că nu capătă nici un ban, au denunţat-o poliţiei care a arestat-o. S-a descoperit că d-şoara Margareta Knauer este aceeaş care în 1020 a fost arestată de Siguranţă pentru spio­naj şi condamnată de Curtea marţială la 10 ani închisoare. Făcând însă apel la Curţile marţiale din Craiova şi Sibiu i­ s-a redus pedeapsa la 8 ani. Stabilindu-se acordul pentru schimbul de prizonieri politici între România şi Ungaria a fost­ cerută de guvernat maghiar, însă refuzând să plece a ră­mas la Oradea-Mare, în faţa justiţiei a recunoscut toate escrocheriile comise refuzând să se apere. Adunările poporale in Iugoslavia Dintr’un raport publiant de ziarul fraţilor noştri râmaşi sub stăpânirea iugoslavă „Graiul Românesc1* reţinem următoarele amănunte: După marea adunare din 10 Faur dela Alibunar, un frumos număr de cărturari şi poporeni îşi luaseră sarci­nile de a cutreera toate sitele locuite de români din Bănatul iugoslav, special sudul Bănatului. Ceea ce au promis au şi împlinit. Adunarea cea mai maiestoasă a fost la Kostilj (Coştei). Şi nici că se poate altfel. Unde trăeşte un popor aşa harnic, cu aşa cultura şi tradiţii naţionale, unde ţărancele sunt aşa de frumoase şi gingaşe, de ţăranii veniţi de pe pustă, credeau că-s domni­şoare,­ acolo a’a putut aranja numai o primire şi adunare împărătească. Nu­mărul impozant al femeilor îmbrăcate în costume frumoase naţionale, era ca o cunună de lauri pe fruntea unui erou. Seara s’a aranjat o petrecere, ce cu cântările corului, ale fanfarei şi prestaţia excelentă a teatriştilor diletanţi în o casă naţională a Cor. proprie a pus în uimire şi pe cărturarii şi pe ţăranii ven­ii pentru prima oară la Coştei. Cu greu ne-am putut despărţi de acel Coştei fermecător, a doua zi să ne ducem spre Jabianka (Jabuca). Aci s’a ţinut cea mai impozantă şi mai mult cercetată adunare, nu o zi cu soare cald, ca în zi de primăvară, când avură vorbitorii noştri ocazia a spune unui deputat din partidul dela putere, ai spune în faţă şicănăriile ce le-au îndurat, a fost­­o zi de sărbătoare, de înălţare sufletească. Cei vre-o 100 că­lăreţi din satul Voivodinii în frunte cu bravul lor vătaf veniră să dea dovadă că-s una cu fraţii lor, apoi vre-o câteva sute din Iabuca­ Coştei Săliciţa păreau in zare, ca un codru. Fanfara şi corul Coştienţilor pretutindeni. Aici nu trebuia să vorbeşti, aici să simţi trebuiai. La*Sălcila ne primiră cu atâta vin pe mese, de un vorbitor al nostru se speriase să nu fie vre-un obiceiu de botez cu apă de isvor pentru candi­daţi. Iar la Mesici s’a beut cel mai bun vin şi s’a jucat cea mai frumoasă horă, de-ţi aducea aminte de povestea l­­r nopţi. „ Comuna Straja şi Grebenar s’au în­­trecut, prima cu covoare (cilimuri) mi­nunate, a doua cu muzici şi treascuri. Primarul din Straja merită lauda noastră şi se fie pildă tuturor. Nu mai puţin impozante au fost adu­nările din Vlahcovăţ şi Răţişor, unde preotul se întrecea cu poporul întru primirea oaspeţilor şi unde venise co­rul din Nicolinţi cu cununi de lauri pe căciuli, să cânte cântece naţionale. Tot astfel de impozantă a fost adu­narea din S­t. Ion şi Marghita, unde prin o tină straşnică şi pe jos, popor şi corul însufleţit din Sft. Mihai ne pe­treceau şi făcea ca valul mic pornit în Alibunar să provoace talazuri, valuri şi munţi de valuri vii ale masse­ poporu­lui nostru, ce voieşte o mai bună soarte a-şi croi. Ne duserăm apoi prin Coloane, unde casa ospitalieră a părintelui M. Boldo­­vina ne încălzise sufletele răcite de vân­tul straşnic şi de indeferenţa­­poporului neoriental. Cu atât mai caldă mai ade­menitoare a fost primirea neaşteptată în Mramorac, unde ai noştri trăiesc cu Sârbi şi Nemţi în o perfectă bună în­­ţegere, ce te pune în uimire. Se cuvine a raporta şi despre per­soanele cari au cutreerat satele noas­tre. Mai întâi merită lauda toţi Ro­­mânaşii din Alibunar, cari cu tră­suri, pe jos, cu trenul, făceau orice drum greu, uneori flămânzi, nedormiţi, ca evantgarde ale trezirei noastre na­ţionale. Ca oratori au figurat în cele mai multe locuri păr. Guga din Coştei, care mai mult efect avea cu pildele sale hazlii, apoi purtătorul listei dr. I. Jian prin vorbirea fluidă, sigură, ce lim­pezeşte capetele şi înalţă inima, apoi d-l N. Meda, cu o voce puternică so­nore, cu argumente ce taie în carne vie, oţeleşte forţele, par. Dimian şi Gh. Şdic şi mai ales d-l Truia din Nicolinţi cu pilde de asemănare, minunate, cu o vervă şi belşug de dovezi de admirat, apoi d­l Toplicean din Alibunar, sobru, împozant şi I. Sfera din Sân-Mihaiu, ce nu-ţi vine a crede, că-i ţăran, apoi M. Gian­ din Alibunar. In jurul Vleac (Vâr­­şeţului) ne-a însoţit P. O. protopop Oprea, admirat şi aclamat de toţi, ase­menea şi tânărul A. Butoarcă. Nr. 90-18*1

Next