Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-03-23 / nr. 62

Paging 2 GAZETA TRANSILVANIE! Lupta contra Constitutiei liberale Discursul deputatului 1. AGĂRBICEANU rostit în şedinţa dela 13 Martie a Camerei. — Bine. — Munceam deci, ajutam şi eu cum pu­team. E nelocul său să vorbesc aici despre ce-am făcut eu. Marii făuritori ai unirii nu-s nici unul de fată aici, ei dorm somnul de veci sau duc o viaţă chinuită de invalizi. Dar fiindcă d-l Duca a vorbit de ajutoare, în ce mă pri­veşte, mai trebue să spun că ra­ era o­­ferit corespondent de războiu, am ce­rut să fiu propagandist în vremea re­facerii naţionale, am ţintit conferinţe la cercetaşi. (D-l Duca : Nu vorbesc de d-ta sin­guratic, ci de ajutorarea refugiaţilor, nu ce te priveşte pe d ta, îmi arat regretul că de patru ani nu faci decât să pro­pagi ura între fraţi !) Oratorul : Mărturisesc cu adâncă re­cunoştinţă că după ce am ajuns în Mol­dove, refugiaţii am fost ajutaţi, şi de guvern şi de populaţia Moldovei, atât cât le au stat în putinţă pentru vremile acelea. Dar bănuiala că suntem trădă­tori şi spioni, aruncată la început, ne-a ars de ruşine sufletele, şi nu am putut-o uita până azi. Vedem că acuza, cel puţin pentru noi, dăinueşte şi azi. In ce priveşte ura, pe care d-l Duca spune că aş propaga-o de patru ani, eu afirm înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţa mele că e cea mai adâncă iubire de neam şi de patrie. Dacă a vedea re ele de care mo­are un neam, a le bi­ciui şi voi să se îndrepte»­, se chiamă ură, apoi de aceasta sunt vinova­ţi toţi intelectualii aceste­i ţări, şi toate straturile sociale ? Dar poate naţiunea liberală s’a sub­stituit Naţiunii române de când a venit guvernul liberal la putere! Poate de atunci a întrupat virtuţile noastre de rasă în aşa măsura, încât ne putem da legaţi burduf în mâinile ei să facă din noi ce va vrea ? Guvernarea liberală. Dar în guvernarea sa partidul liberal s’a arătat cu totul lipsit de aceste ca­lităţi de rasă: responsabilitatea în faţa conştiinţii, deci moralitatea publică, suprapunerea intereselor obşteşti celor particulare, dreptatea socială prin per­­formă împărţire a dreptăţii. Ce mai are de-a face românul „cin­stit şi de omenie" cu lovitura de Stat şi fraudele electorale săvârşite de la în­ceputul guvernării liberale? Unde mai e, deci, urmă de responsabilitate de conştiinţă şi de moralitate publică ? In locul principiului le-a suprapune interesele obşteşti celor particulare, naţiunea liberală, un fel de sectă, a introdus şi epu­că principiul interesului de partid mai presus de toate. Cine nu se ţine de secta liberală, n’are că căuta in dregătoriile acestei ţări ; interesele economice care nu-s ale sectei, nu merită să se respectate. In locul legalităţii şi a dreptăţii so­ciale, ne am trezit cu cel mai crâncen absolutism. Voinţa­­guvernului Brătianu e azi lege şi singura lege, pentru în­treaga Românie­ Mare. lata, deci, dovedit, că nici din punct de vedere constituţional, nici legal, nici din punct de vedere etic, naţiunea li­berală reprezentată în aşa zisele ma­jorităţi nu reprezintă Naţiunea română şi nu e în drept să aducă noua Con­stituţie, care e pactul fundamental între Naţiune şi Suveran. Ce aţi spune d voastră, dacă într’o noapte un tâlhar ar întră în casa unui om, l’ar ucide, i-ar împrăştia familia, s’ar face el stăpân şi s’ar pune să dea porunci ? Dar în alegerile generale şi cele parţiale, mai în urmă la cea dela Ighiu, s’a făcut o crimă şi mai mare : ucisă a fost însăşi voinţa Naţiunii, manifes­tarea liberă a căreia o chezăşuia le­gea votului universal suspendată. D-voastrâ spuneţi că nu-i parla­mentar lucru, nu'i europenesc, nu-i românesc, ceea ce face opoziţia in Cameră. D­ar­e şi a fost mai par­lamentar, mai europenesc, mai ro­mânesc, s­ă­ă daţi atâtea mandate falsificaui? D-voastră n’aţi înţeles că nevastă atitudine va provoca resis­enţa Naţiunii? D-voastră spuneţi că vorbesc cu ură. Dar înainte au vorbit alţii despre na­ţiunea liberală, carii v’au zugrăvit în culori cu mult mai tari. Au vorbit Co­­gălniceanu, M. Eminescu, N. Iorga, dela care am învăţat sa iubesc naţiunea împitată din Vechiul regat. Aduceţi-va aminte cum v’a zugrăvit Eminescu. Nu şi-au iubit aceştia neamul? Au vorbit cu ură ? Ce vom face ? încercarea de a se i­mpune ţării o Con­stituţie prin absolutism, ar însemna că Naţiunea noastră, îndată după unire, e bolnava greu. Unde e sănătate morală, nu e nevoa de absolutism Dar din fe­ricire, bolnavă, obosită ,sufleteşte, e nu­mai naţiunea liberală, care vrea să re­prezinte însăşi Naţiunea română. De aceea se foloseşte de măsuri abso­­lutiste, căci cine e bolnav greu, se fo­loseşte şi de mijloace extreme pentru a-şi mai prelungi viaţa. Înainte cu câteva decenii marele poet, văzând boala de care sufere Ro­mânia, spunea : Rămâneţi în umbră sfântă Basarabi­a şi voi Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de­­regi şi datini.­ Noi o vom face acum ? Noi ne vom pleca genunchiul la pământul sfânt al patriei şi­­ vom chema să se ridice din umbră pe marii dătători de legi şi da­­dini, ca împreună cu poporul lor, adu­nat azi din toate ţările vechi româneşti, să întemeieze noul Stat român pe te­meiul legilor. Cetind gazetele». Pisescu-Scarnabat iarăşi face spume la guriţă . Cică nu poate tolera atitudinea Opo­ziţiei... — Auzi d-ta, obrăznicie !... Nişte făcaţi scăpafi In noaptea 31. Arthur, să aibă impertinenţa să se încruate la banca ministerială !... La zid ca ei ! — ce mai atâta tora­­vera... Noi nu ne mirăm de revolta acestor obraze fine. Toţi Krefeldiştii şi puşcă­riaşii smnestiaţi sunt obraze subţiri. Nu le prea convine gălăgia, nici scărmânarea. Dar mi-te când mai simţi şi că săcu­leţul cu grăunţe e pe dacă, călare pe Carpaţi de-ai fi, şi trebuie să ţi pierzi sărita.­­­— Ce reprezentaţi Dv., care staţi în colţ, îa Parlamentul acesta ? — a între­bat d. Alecu Constantinescu, ministru, ghinzii şi al firului din România nivel pe reprezentanţii Opoziţiei din Senat. — Adevărata voinţă a alegătorilor! — Cu răspunsul Reprezentanţii Opoziţiei au uitat cu cine vorbesc. Eu, în locul lor, aş fi răspuns aşa: — Reprezentăm pe cultivatorii de cu­curuz, cărora le-ar trebui câteva băşici de porc ca să ie mai zu­rue la urechile miniştrilor, doar s’or mai trezi, pâaăcă nu-i prea târziu. Şi sunt sigur că i-ar îi înţeles mai bine. A vorbi cinicului cum vorbeşti omului ce nu se cade, e ca şi cum ai vorbi por­cului despre Constituţie. Cu fiecare om trebuie să vorbeşti cu vorbe din dicţionarul lui, dacă vreai să te înţeleagă.* „Urmările generale ale războiului s’au răsfrânt asupra noastră cu o gravitate care în mod normal putea fi evitată Şi aceasta, nu din vina altora, ci din pro­pria noastră cină*. („Viitorul* dela 11 Martie a. c.) ■ Şi normalul ar fi fost, dacă cei care rămăseseră cu 7 mandate, ar fi fost puşi la carantină, iar nu pe capră, dându-li-se hăţurile Ţării în mână. Toată pasărea pe limba ei piere!.. Tot acolo: „De abia de un an România a păşit pe drumul unei consolidări temeinice, (înţelegeţi. De când au încălicat liberalii puterea !) De abia de un an România are un guvern capabil să abordeze şi să deslege marile probleme ce stau deschise de atâta vreme şi pe care anii de după războiu n’au făcut decât să se agraveze Ceeace a minat, însă, un războiu, ceeace au dezorganizat cei câţiva ani de guvernări slabe sau abuzive (atunci s’au maltratat alegătorii şi s’au furat urnele etc. etc.) nu se poate restabili în câteva luni. Este un adevăr pe care orice om onest şi cu judecata sănătoasă trebuie să-l recunoască*. Noi, ca oameni onest!, punem mâna pe inimă şi recunoaştem îneintea lumii întregi că: urmările războiului într'adevăr nu se pot lecui într’an an. Numai cât liberalii nu sunt dispuşi să recunoască că, dacă tntr'un an, al pa­trulea după războiu, nu se pot lecui aceste rele, cu atât mai puțin se puteau ele lecui în primul an după războiu, ca an apssrat administrativ liberal în cârcă în 3 luni, cât a stat guvernul Vaid­a la­­ conducere. Aşa ar spune logica oame­nilor oneşti. Logica liberală glăsueşte însă altcum, conform codului onestitufii liberale­­constantinesciane.* La Senat, cel ce­l iscălit şi trimis la 21 Sept. 1916 împreună cu urgisita­ de V. Mangra „Scrisoarea deschisă* „vene­rabilului cler şi popor drept credincios român, din D-zea păzită mitropolie a Românilor ortodoxe din Ungaria şi Tran­silvania, a vorb­a de România de azi ca de „Daco-Romania felix“. Credem, zău ! Căci in cea mai tică­loasă ţară din lume, fapta sa ar fi ades cu sine cel puţin pierderea scaunului avut. La noi însă, potrivit programului libe­ral de consolidare şi de ierarhizare a valorilor morale a fost săltat pe fu­sterul cel mai înalt al scării ‘demnităţilor bise­riceşti. — Eu, am ajuns unde nici visările cele mai îndrăzneţe n’ar fi cutezat să mă salte, şi-a zis I. P. S. Sa — deci, cum să nu fie ţara as­a Rom­ânia­/e//.r? !... Ergo: Pace vouă ! Decât, naţia din Ardeal are o vorbă: Să-i sară ochii cui na văzut ţară mai fericită ! I. P. S. care, înainte de a se călugări, aduna proverbe şi zicale de-aie poporu­lui, de bună seamă o cunoaşte. Nică Codorâşte. De vorbă cu alegătorii După alegerea de la Ighiu. La 3 zile după furia deslanţuită asu­pra cetăţenilor din circumscripţia Ighiu, trecând prin comunele Meteş, Găureni, Poiana şi Tăuţi, în tovărăşia unui stu­dent, am putut constata multe. Cum a prins poporul de veste, că suntem în comună, alerga din toate părţile, cerând sa ne vorbească. Era, o jale să asculţi tânguelire acestui popor demn. Cei mai mulţi ne povesteau cu lacrimi în ochi. Suntem un popor bătut de D-zeu, noi, aceşti de pe Valea Ampoiului, spuneau ţăranii noştri. Noi nu avem în comu­nele noastre nici un intelectual, care să ne îndrume spre bine. Acum mai nou şi părintele Ursa din Meteş, ne-a îndemnat, Duminecă la biserică, ca să ţinem cu liberalii, că ne-au promis, că ne vor face şcoală şi biserică. Noi insă am ascultat de glasul inimii noastre şi neputând aştepta nici un bine de la acei cari se pun asupra noastră cu pu­­terea, cari ne umplu satele de jandarmi şi cari ne fură voturile, am hotârî, sus şi tare, că vom vota cu toţii pentru candidatul Partidului naţional, partidul care a fost cu noi în cele mai grele suferinţe, cere nici când nu ne-au pără­sit, nicicând nu ne-au minţit Eram plini de mândrie când am văzut, că toţi alegătorii din aceste 4 comune, cu un singur gând, au votat toţi cu can­didatul Partidului naţional. Nici un singur vot ţărănesc din aces­te 4 comune n’a fost dat pentru can­didatul partidului liberal. Pe stradă căl­cam numai pe bilete vinete,de-ale candida­tului partidului liberal, pe care le adusese alegătorii cu ei, ca să arate la toţi, că ei s’au purtat cinstit, ba unii au lipit astfel de bilete pe stâlpii de telegraf. Luni dimineaţa când au sosit Telnarii cu trenul şi am aflat că toţi sunt cu noi, şi auzind veştile bune de la Ighiu, am strigat: A noastră e izbânda! Dar durere, la desfacerea urnei am rămas uluiţi. Toate voturile noastre, date Du­minecă, peste noapte au fost furate şi preschimbate în voturi liberale, şi numai acelea au mai rămas în urnă, pe cari le dăduseră Telnarii Luni. Ne pare rău că nu am ştiut, că pe bărbatul nostru de încredere l-au scos afară cu baio­neta din sala de vot. Am fi tipărit noi urna, de nici un vot nu ni s’ar fi furat. Am auzit că domnii liberali au avut obrăznicia să şi benchetuiască de bu­curia acestei „învingeri”. Noi plângem şi domnii benchetuiesc. Nu pot uita niciodată, câtă jale era în glasul acelui popor. Nu peste mult însă a apărut plutonierul de jandarmii din Meteş, care ne a luat la întrebări, ca cine suntem, unde mergem şi în ce afacere, deoarece dânsul are ordin să raporteze în fiecare 24 ore, că ce auto­mobil a intrat în comună şi cu ce scop. I-am spu­s că e un automobil din Cluj cu No.­cutiere, că în el a sosit în co­mună doi cetăţeni liberi ai ţării româ­neşti, care, aşa ştiu, sunt liberi să par­curgă această ţară în lung şi lat. Sco­pul ne priveşte. Pe lângă toate acestea însă plutonierul nu ne-au părăsit, ci a stat pază lângă noi, până ce am părăsit comuna. După cum am aflat mai târziu, d-l preot Ursa a mers peste grădini, iar d-l Băişeanu pe vale ca să anunţe no­tarului Moruşca marele pericol că sun­tem în comună, iar acesta a trimis pe plutonierul ca să salveze situaţia. E însă trist, când în această ţară fe­ricită de sub „părinteasca* oblăduire liberală, nu poţi face un pas, fără ca să fi oprit şi interogat de jandarmi.­ ­.­­. Partidul naţional român din judeţul Argeş In ziua de 12 Martie 1923, ora 9 seara s-a ţinut în Piteşti adunarea membrilor Partidului naţional român din judeţul Argeş, prezidată de d. Nic. Brânzeiu profesor fost prefect, ca cel mai in vârstă dintre membrii. Se dă citire punctelor puse în ordinea zilei şi se ia următoarele hotărâri care se primesc cu unanimitate: 1) Se adoptă în totul Programul Partdului naţional român de sub şefia d-lui Iul­u Maniu. Se aprobă atitudinea şi lupta ce se duce de Partidul naţional la colaborare cu cel ţărănesc pentru salvarea ţărei şi reîntronarea legalităţei. Se dă tot sprijinul pentru consolida­rea şi­­ extinderea Partidului naţional în toate comunele din judeţ. 2) Se alege pe timp de 2 ani co­mitetul central executiv pentru întreg judeţul Argeş şi compus din d-nul Nic. Brânzeiu preşedinte de onoare, Al. Di­­raitrescu preşedinte activ, C. Vişineanu vice-preşedinte, Sp. Emanoil secretar, N Iliescu casier şi dr. S. Bochiş, T. Cerchez, Vasile Purcăreanu, C. Dan, C. Conducătorii clubului naţional din ca­lea Victoriei au hotărât să dea In Înde­sată pe d. general Nicoleanu, prefectul poliţiei Capitalei, pentru pagubele aduse Duminecă seara când clubul a fost Inon­dat de apa pompata de pompieri Caramitru, D. I. Ghirapa, C. Albu, R. Macarie, Tr. I. Dumitrescu, G. Haşu, N. Giuroiu, Al. Giuroiu, I. Pândele, D. Brândză, M­­. Ionescu, M. D. Mo­­ţoescu, Gogu Cernatescu şi C. Ivan membrii. 3) Se autoriză acest comtet de a reprezenta organizaţia cu depline puteri ori­când şi ori unde va fi nevoie; de­­asemenea să ia parte la on ce ma­nifestat­e se va cere şi recomanda de către şeful sau comitetul central al partidului naţional Bucureşti. 4) Se autoriză închirierea unei săli pentru club şi scoaterea unui ziar local. In fine, comitetul este autorizat a exprim­a şefului Partidului naţional român aderenţa şi încurajarea la luptă. Nr. 15­­—b­as Scrisoarea părintelui Mghici Părintele Drăghici, care a fost esclus ieri în absenţă pe timp de 30 zile, ce­ruse printr-o scrisoare preşedintelui Ca­merei ca să fie judecat în şedinţa de azi, joi, (ziua interpelărilor) pentru a se putea apăra. Precum vedem preşedin­tele a disconsiderat această cerere în­dreptăţită, lâsând să fie esclus părintele Drăghici fără a se fi putut apăra. Fără comentări

Next