Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-03-24 / nr. 63

INUL al LXXXIII-lea n-1 63 NUMĂRUL x Leu Braşov, S&mbâta 14 Martie 1923 jLu'; ’.AJA L.oaRTA’’"^! BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual 200 lei ?«atru streinătate 500 lei Aapafari, reclame, dupa tarif fondată la 1838 de George Bariţiu Apare In fie­care zi de lucru In Seostul liberal s’a stabilit­­astfel textul art.­ 42 din Consti­­tuţie:­­„Membrii Adunărilor reprezintă naţiunea "." Credem, că trebuia complectat acest text cu Încă ceva ,­­ chiar dacă ei au ajuns un Parlament, prin violare şi jaf de lum­e. PRIMA VICTORIE Intre Iulie Marie şi Ion Brătianu Lupta politică angajată încă din ia­nuarie trecut Litre Partidul naţional al partidul liberal se apropie de deznodă­mântul ei fatal. Cel mai puternic partid politic al Ro­mâniei de eu­ va fi învins — este de pe-acum învins. Era natural să fie aşa, deoarece de-o parte stâjeau în lupta ideile democraţiei naţionale civilizato­­rice, spiritul de jertfă, legat­­ate şi muncă pentru Interesul obştesc — ceea­ ce con­stituie forţa de neînvins a Partidului Na­tional, care este legat indisolubil cu în­seşi viaţa poporului român — şi, de a ta, reacţionarismul cu întreg cortegiul arme­lor unei grupe de oameni legaţi de in­terese exclusiv de partid. Guvernarea de pe urmă a liberalilor a arătat lumii, la toată hidoasa lor în­făţişare, interesele arcoasa ale liberali­lor şi vremurile grele, prin cari am avut de trecut, i-am pus in adevărata lor si­tuaţie, incapabili a face faţă evenimen­telor. Nu vom insista mai mult în această direcţiune, deoare­ce fiecare cetăţean îşi dă seama de acest lucru. Vom arăta însă în câteva cuvinte valoarea ca luptători şi conducători a celor­ două şefi în lupta, deoparte d-1 Brătianu Ion, de aita Iuliu Mania. In vechiul regat era o legendă căreia eu era permis să te opui, fără a-ţi atra­ge fulgeriie multor intelectuali-sclavi ai prejudecăţ­­or şi ai faimelor necontrolate. Şi aputr­, d-l Ion Brătianu este singurul oro politic român care nu poate fi în­vins. In vechiul regat, situaţia se prezintă în asemenea împrejurări încât o luptă cu partidul liberal era dinainte decisă: victo­ria, câştigată cu ori­ce mijloace, cădea de partea liberalilor. In România Mare situaţia s’a schimbat. Noui factori politici reali au intervenit: Partidul naţional şi partidul ţărănesc. Partidul naţional, sub conducerea d-lui luiiu M­iia, este aproape de victoria deplină în lupta pe care a dus-o împo­triva neînvinsului partid liberal. Dovada: situaţia reală de astăzi. Gu­­ver­nul Brătianu izolat de fără, înconju­rat de baionete ca sâ se apere împo­triva fâtei !... Iar d-l Brătianu lipsit de ori­ce autoritate morală, furios dar ne­putincios in fata prestigiului mărit a! Opozifiei. Se poate afirma, fără nici cea mai mică îaco­ană, că opozifia unită a cu­cerit prima victorie, apropiindu se grab­nic de cea de a doua, decisivă. • Experienţa politică a d-lui Ion Bră­­tianu, atât de exaltată prin laudele, osa­nalele şi ţipetele de disperare ale invin­şitor, sa dovedit a fi de calitate inferi­oară aceleia cerută adevăratului om po­litic şi bărbat de Stat. Partidul liberal, sub directa conducere a şefului său, a întrebuinţat două arme în fapa întreprinsă: calomnia, însoţită de minciună, şi violenţa în guvernare. Armele omului inferiori... menite să se frângă în ciocnirea cu forţa morală pe care ţi-o dau adevărul şi credința în binefacerile libertăței. D-1 Ion B­ătianu a calomniat şi s-a năpustit cu ultima violenţă asupra ace­lora pe cari nu a reuşit să şi-i facă sclavi politici — şi a uneltit, prin ori­ce mijloace, ca să nu se grupeze forţele din opoziţie contra guvernului său. D-1 Iuliu Maniu a pus în lumină co­rectitudinea mijloacelor politice ale Partidului naţional — a dejucat planul meschin al liberalilor în tratativele ce-a dus cu d-l Ion Brătianu — şi-a reuşit, prin pertractările sale stăruitoare, cu toate psolidele din opoziţie, să grupeze forţele cele mai importante ale acesteia Începând cu cele mai reverenţioase protestări la Rege, cu protestele prin moţiuni în întrunirile din Ardeal, ajun­gând la declaraţiile solemne din Parla­ment , di Iuliu Maniu a epuizat toate mijloacele legale în lupta politică ce întreprindea. In faţa sfidărilor înfumu­rate ale zbirului la guvern — a recurs la arma definitiv zdrobitoare împotriva oamenilor politici inferiori: obstrucţia, care creşte în violenţă sau descreşte după cum sânt şi provoceţi traile... înainte de-a ajunge la această luptă — toate sforţările conducătorului Par­tidului naţional au fost să grupeze rea­lele forţe din Opoziţie — găsind întru acest scop înţelegerea superioară, a marilor interese ce epura, din partea conducătorilor partidului ţărănesc. Prin felul cum Opoziţia unită a an­gajat lupta decisivă — a dat posibili­tate să se manifeste tuturor factorilor politici în­se­m­no fi nemulţumiţi de guver­narea despotică şi de lovitura de stat a guvernului Brătianu—şm i-a silit, prin forţa împrejurărilor politice în care i-a pus, să se manifesteze. In jurul guvernului Bratianu s’au strâns puternicele cordoane ale masselor şi ale celor mai de seamă oameni politici iar din ori­care parte veneau numai lovituri grele.D . Ion Brătianu, în faţa acestor ata­curi, n’a reuşit să-şi menţină terenul ci a recurs la violenţa be­tonetei şi a ca­lomniilor!... Unde este, aşa­dar, supe­rioritatea politică a acestei personalităţi?!. Pentru a acţiona, aşa cum face d­l Brătianu, este destul să deţii puterea — şi să îngrădeşti voinţa Suveranului prin lanţurile camarilei palatiste. Dar pentru a asigura fâtei, partidului tău şi Regelui, Coroanei, o viaţă nor­mală de desvoltare şi strălucirea ce i se cuvine —­U este de ajuns. Un pas înainte — şi prăpastia este deschisă. D-1 Ion Brătianu a împins ,pâ­nă aci lucrurile şi, fără să vrea, a evidenţiat întregei ţări că salva­rea din această primejdioasă situ­aţie este de partea adversarului său...* D-1 Alexandru­ Vaida a acordat urmă­torul important interview ziarului .Ade­vărul": Ce este o Constituţie ?Alcătuirea unei Constituţii are importanţă cel puţin tot atât de mare ca un război­ câştigat sau pierdut. Războiul, după vechea constatare, nu e altceva decât continuarea demersu­rilor diplomatice şi politice cu alte mijloace. In momente de grea cumpănă pentru state, dinastii şi neamuri, când intrarea în războia devine inevitabilă, nu se întâmplă altceva decât dovada dacă politica de până atunci a Statu­­lui a fost la înălfime sau nu. Pentru România, alcătuirea Consti­tuţiei înseamnă determinarea evoluției ei viitoare. Orice greşeală, cât de mică ar fi ea, poate să producă, ca urmări, în viitorul mai apropriat sau mai îndepărtat, învingeri ori dezastre atât pe frontul intern, cât şi pe cel extern. Actualele Corpuri legiuitoare, născute prin fraude şi jaf de urne, fiind lipsite de căderea morală de a putea legi­­fera Constituţie, provinciile unite în întregime, şi Vechiul regat, cu excepţia infimei minorităţi reprezentate de liberali, fiind scoase din viaţa con­stituţională şi puse în imposibilitate morală şi fizică de a colabora la crea­rea Conslituţiei, aceasta rămâne o operă oblig­­oare numai pentru partidul astăzi întâmplător la putere. Rolul Regelui defectele ei, cu legenda că sancţiu­nea regală va fi obţinută LA TOT CAZUL şi în orice împre­jurări d-l Brătianu fiind tare la Palat ba f mai tare decât însuşi Palatul. [Scopul manifestaţiilor ^ Manifestaţiile după intr­â%lun­e din timpul din­ urmă ar fi dOCDIS CD desăvârşire liniştit. |Ele erau me­nite să dovedeasc­ă Rigelui că parti­dele din opoziţie şi mulţimea pe care ele se sprijină nu sunt ele­mente anarhice, ci elemente disci­plinate de ordine. Aceste ma­nifestaţii ar fi putut oferi supre­mului factor constituţional tăria morală de a rezista asalturilor li­berae, care tind să obţină solida­rizarea Regelui cu interesele de partid ale guvernului, chiar şi pe socoteala ministrului regal. Spre a împiedica acest efect, s’a re­curs din partea oligarhiei dela putere la mobilizarea unui întreg corp de armată. întreaga țară se găseşte sub teroarea unei ocupaţii interne Libertăţi cetăţeneşti nu mai există, mausweis"-urile şi bătăile sunt metodele prin cari noua Constituie vine să ia naştere. Amestecul armatei. Generali şi soldaţi, ceri cu Speră bra­vura şi eroizmul au luptat în războiul mere, suferind toate privaţiunile la cari i-a expus timpul neutralităţii, folosit pentru contrabande şi permisuri, iar nu pentru pregătirea războiului, au fost supuşi umilirii celei mai grozave pentru un suflet de soldat conştient, de a teroriza prin prezenţa şi numărul lor formidabil, cetăţeni paşnici, cari n’aveau nici intenţie, nici putinţa de a face un rău cuiva. Ce au trebuit să simtă acei generali, coloneii, ofiţeri şi soldaţi, când într’un moment dat s’au pomenit degradaţi să apere nu terenurile de ina­mic, ci tulumbele, pentru ca pompierii să poată distruge, cu raze de epa, câ­teva ferestre, ale unei case particulare ? Consiliul de Coroană. Dacă cu ocazia izbucnirei răz­boiului mondial şi cu ocazia intra­­rei în războiu, s’a ţinut un consi­liu de Coroană, ar fi fost firesc ca atunci când, sfidând sentimen­tele vechiului regat şi ale nouilor provincii, guvernul vine să-şi im­pună pseudoconstituţia, să aibă parte ţara aceasta de un gest de considerare din partea Suve­ranului, convocându-se de aseme­nea un consiliu de Coroană. Dacă nu s’a făcut la timp a­­cest lucru, cu drept cuvânt, am fi putut aştepta ca, precum se face când e vorba de mobilizare în contra duşmanului extern, să se fi convocat consiliul de Coroană, înainte de a se face mobilizarea în contra duşmanului intern, adică a întregei populaţii din provinciile alipite şi din vechiul regat, declarată de duşman intern. D-mi Wa­s-Veend despre stafie mu iu Patru replici repezi şi scurte în şe­dinţa de Marţi a Camerei au făcut să reiesă, ca într’un baso­relief, fizionomia morală a d-nuî Iuliu Maniu, conducăto­rul de azi al Opoziţiei. D. Brătianu şi a găsit stăpânul. O Ca­­meră întreagă, cu tribune cu tot, a sim­ţit că dictatorul intrase în gaură de şarpe. Care a fost superioritatea forţei d-lui Mania în replied® lapidare, pe cari le-a pecetluit în fruntea despotului desfi­gurat? Nimic alta decât — adevărul. Când S-a spus că „la lovitura de Stat şi la furturi de urne se răspunde cum se răspunde* — conştiinţa generală a ţărei era martoră că, numai provocată, exasperată şi târâtă de nevoia înlâturâ­­rei cu ori­ce preţ a primejdiei, Opoziţia s’a văzut silită sâ lupte cu mijloacele care îi sunt la îndemână împotriva unui regim de teroare. Când i-a spus că acesta nu e parla­ment, ci club de partid, Maniu afirma un lucru în convingerea adâncă a ţărei. Regele până în momentul de faţă nu este angajat oficial in nici o direcţie. Proiectul liberal de Constituţie se datoreşte iniţiativei parlamentare, ordonate de şeful guvernului. E de sine înţeles, ca acest şef omnipotent şi-a mobi­lizat întregul arsenal pentru a acoperi defectele din naştere ale fătului din flori — căci ce altceva este această Constituţie, născută din patul nelegiuit al urnelor furate — pentru a acoperi toate Când i-a spus că se miră că e atât de slab încât trebue să se refugieze în spatele inexactităţilor, toţi simţeau că omul acesta spune adevărul. In capul băncei ministeriale era min­ciuna, bizantinismul. In capul Opoziţiei era nu numai un om nou, ci o concep­ţie nouă: că omul politic trebuie să-şi tragă forţa nu din falsificarea şi a ade­­vărului şi a instituţiilor şi a voinţei na­ţionale, ci din respectul adevărului, al suveranităţei naţionale şi al demnităţei personale. In superioritatea aceasta Iuliu Maniu s’a arătat de o energie dârzâ care com­pactează omul şi arată de ce e în stare atunci când a sleit, rând pe rând, toate resursele răbdărei. „Lupta". Opoziţia unită a hotârît să nu res­pecte dispoziţiunile Camerei de­ a sus­penda interpelările atâta vreme cât Adunarea hoţilor de urne discută Con­stituţia. E­i, joi, zi de interpelări, au fost co­municări lungi şi interpelări din partea Opoziţiei unite — cu toată hotărirea luată cu o zi înainte de Adunarea sus numită.

Next