Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)

1924-03-28 / nr. 34

* SPL id LSXXV­I­ iw n-i 34 NUMARUL 2 Lei Br&SOV, Vineri 28 Martie 1Q24 Mactia fi AdministraţU 2IPIATA? LIBERTATEî BRASOV Telefon 226 ment panel 360 lei Păstra sirennState 800 Iei & «mfari, reclame, după tarif fondată la ISIS de reoree lariţiu Apare de trei ori pe săptămână Fără o presă naţională cinstită şi derapp­eraţi că, în popor nu va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi politice. E ca şi cum ar grăi prin gura streinului. Kiiiilîfl Mimai si m­ilital Bucureşti, 25 Martie 1924. Ziarele din Capitală relevează interesanta conferentă ţinută de d-HS Maria B. Baiulescu la 19 Martie în Teatrul popular din Bacarejti. Conferinţa a fost or­­ganizata die Asociaţia femeilor române, fiind de faţă un public ales si numeros. D-na Bitulescu vorbeşte liber, timp de o oră,făcând o introducere în care arată frumoasele facul­tăţi dăruite de Dzeu temeri, desvoltarea şi evoluarea ei în instrucţiune şi cultură, prin care este îndreptăţită a intra în ace­leaşi drepturi omeneşti ca şi bărbatul, adecă să evolueze, a depune manca, energia şi răi­­psaderea sa, înainte de toate în famdia sa, care este trăinicia ţarei, şi a încli­na a doua ei viaţă mare! familii româneşţi. Expuse progress! feminist din Vechiul regat, und­e femeia a a­­vut posibilitate de a se instrui şi aduce oraşul­ acestei femei, care la rândul celor dintâi state şi-a cucerit jocurile în licee, băn­cile Valversitfiţii, luând titluri academice de doctori şi licenţe. Povesteşte, că aceste aprecieri le-a apus cu admiraţiune mai mult ca de douăzeci de ani in cea dintâi conferinţă feministă ţinuţi la Braşov în anul 1896, relevând aceste merite la fiecare ocaziune în cuvântările sa la la la Iaşi şi Bucureşti. Manifestarea luptei pentru drepturi s’a făcut de femeia Ve­chiului regat ca o demnitate exemplară, la ora prielnică. Nici­odată femeia română nu a luat atare masculine, nu l-a trecut prin gând să lupte ca snfrsgtta, ea a rămas cu toată evolu­­ţiunea spre cultură /emeis — a rămas mama. D na Baiue­scu face pe scurt istoricul luptei pentru drepturi, prosauţstă întâia la Ieşi în anul 1895 prin persoana dânsi Emitisn, soţia profesorului universitar, — tot o Ardeleană — care a îna­intat o cerere la Cameră cu 500 semnături, defini drepturi egale pentru femei. La anul 1910 d-sosreie Strstilesîn fac o propagandă intensivă în revista lor .Educatoarele române*, d-na Rela înfiinţează la Bucureşti în anul 1911 Uga pentru drep­­turire femeei. Soc. Sprijinul ca un grup de d-ne din Bucureşti asplă perstru acordarea drepturi­­lor şi in fine marele areopag al femeilor rom. din toate pro­­vinciile organizează în timpul dureroasei pribegii „Asociaţia pentru emanciparea civilă şi po­litică a femeie! române*. Sufle­­tul stăruitor al acestei organi­zări a fost Pricipesa O­ga Sturdza. Conferenţiara, începând ple­doarii feminiimului în Ardeal spuse că a colaborat cu însu­fleţire la această alcătuire, în care femela a af­ost un agru preparat prin activitate îndelun­gată săvârşită pentru această îdeie în trecutul robiei în care femeia română a stârnit de se­cole pentru conservarea neam­u­­rui, iar mai târziu organizată în societăţi în timp de peste şapte decenii. Susţinând că femeile române de sub vechea dominaţia de vi­tregi s’au bucurat de oarecare drepturi civile, ceil fod supuse regimului dotat, puteau să dis­­pună de averea lor proprie, să vândă, să cumpere, să facă co­­racrciu şi să practice meserii fără autorizaţia soţului lor. Totodată aveau drepturi egale la educaţia fiilor lor, precum şi drepturi la datarea paternităţii. Femeia ro­mână nu va putea fi scurtata de aceste privilegii şi această drmititate, de care se bucura în trecut. Drepturile politice le a practi­cat femeia din Ardeal şi terito­riile alipite prin faptul luptei, cu care a colaborat îa rând ca so­­ţii şi fii lor, faţă de nedreptatea ce apăsa asupra lor. Aceştia, spune conferenţiar,?, nu erau adversarii noştri, erau mentorii şi îndrumătorii noştri. Dovedeşte activitatea politică a femeilor române din anul 1893 ca ocszinoea Memoranduia!, când un comitet politic de doamne format în Braşov a făcut cea mai îndrăsneaţă man­festare po­litică, bătând monede comemo­­radive, luând contact cu toate cercurile româneşti din Ardeal şi fosta Ungarie în apărarea fruntaşilor luptători naţionali, deşi la tibunal şi la închisori. Con­ferenţiara arată documente, cum acest Comitet a dat informaţii şi adrese de mulţumiri filoro­­faf­ilor din Italia, Franţa, Belgia, Spania şi Anglia, iar pentru a­­ceste­a au cules mii şi mii de subscrieri, fără teamă, de bra­­vele românce din fostele provin­cii robite. Acest comitet a făcut şi cele dintâi legături oficiile cu fe­­meile din Vechia­ regat repre­zentate prin doamna Sihleanu. Conferenţiara revine asupra sentimentelor păstrate de popo­­rul român pentru întregirea nea­­rauriî,în care femeia a susţinut continuitatea idealului naţional în şcoli cu toată puterea con­ştiinţei sale, spunând că „apî­ism aripi acestor suflete plăpânde şi sburăm cu ele peste spama Clrpaţilor, şi veneam aici până la voi, unde ne trăgea inima, unde căutam Umanele fericite iar Regele şi Regina noastră erau de mult Regele şi Regina tuturor Românilor*. Şi cu aceste argumente pro­bează că femela Ardealului nu este nici o noinţă, nici nepri­­cepătoare a chestiunei feministe, nu a fost ea oare poftită în rân­dul bărbaţilor să-şi spună cu­vântul la marele Sfat de la A­bso­lutis pentru unirea tuturor ro­­mânilor? Nu a primit ea oare in programul memorabil drepturile civice şi politice ca recompensă pentru meritele sale? Amintind formarea Federaţiei ,Uniunea femeilor române* la a­­nai­­1918 şi roadele care le-a dat, vesteşte cu bucurie aderarea societăţilor femenine şi feministe din Iaşi la această Federaţie care astfel a trecut peste activitatea sa regională făcând şi unificarea sufletească a femeiei, încheind, atrage atenţiunea, că principiile naţionale nu se con­­f­­ormează totdeauna ca principiile internaţ­onale, care se profesează in marile congrese mondiale. Doritori şi păcei ferfeitoare, fiii acestei ţări vor trebui cres­cuţi cu fire de erou, ca şi stră­bunii cei vechi, îndreptând pri­virile spre toate primejdiile de care ţara noastră este tampo­nată; energiile nu trebue lăsate în lâncezire. Cu dorinţa unei realizări a colaborării ambelor sexe la ma­rea operă de muncă a ţărei, în­sufleţeşte auditorul pentru viito­rul falnic al acestui popor, care este voinic şi viteaz, învingător şi trăeşte cu toată frământarea actuală, în care palzeazâ sufle­tul poporului, cea mai frumoasă periodâ a istoriei româneşti. Conferenţiara a fost adese­ori întreruptă şi ovaţionată cu vii aplauze. Coresp. „Opera de reconstrucţie”. .Dar chiar înainte de execu­tarea integrală a programului ce călăuzeşte activitatea actualului guvern — scrie oficiosul aces­tuia—... opera înfăptuita până a­­cum a dat şi dă roade ce se resimt în întreaga viaţă a ţării...* Are dreptate. Se văd şi se resimt aceste roade. După doi ani de guvernare liberală am ajuns cu­­eftiuirea traiului­, a­­tât de mult trâmbiţată de acest guvern, aşa departe încât sala­rii lunar al unui funcţionar se apropie în mărime de preţul portmoneului în care îl poarte. Preţurile nu numai ca n’au scă­zut, ci în tot timpul guvernării de la care se aştepta ieftinirea, ele au crescut şi cresc şi astăzi mereu... Un singur lucru poate s-a ieftinit : ouăle sunt mai ief­tine acum în primăvară decât astă iarnă. Nu credem însă să fie acesta un merit vintilist. Dar alta! Crede guvernul că prin opinteala din care a luat naştere noua lege a chiriilor,— a defăiurit ceva din mizeriile acestei chestiuni ? Ce roade se resimt pe urma operei înfăptuite de acest gu­vern, în comunicaţia şi trans­porturile pe C. F. R. Situaţia proastă — însă mai scump plă­tită. Nimic mai mult ! Aşa vrea să ştim măcar un singur teren, pe care se pot ve­dea :roadele* vizate de artico­lul­­Viitorului*. Ba, da !Am progresat în ceva: numărul falimentelor, pe urma crizei de numerar, creşte me­reu. Mizeria ţine pss alăturea. Iar hoţiile, pungăşiile şi spar­gerile sunt la ordinea zilei, res­pective , a nopţei. A continua e de prisos. Pe orice teren şi în orice direcţie ai arunca ochii, nu vezi decât roade la fel, pe urma­­operei Vizite înalte la Bucureşti. Gu­vernul a fost informat că în cursul lunilor iunie şi Iulie vor vizita România d-nii Millerand, preşedintele Franţei şi d-l Mas­­sank, preşedintele republicei ce­hoslovace. Rezultatul de la Romanaţi Am în faţa mea rezultatul alegerii de la Romanaţi. Candi­datul T,guvernului a întrunit numai cu câteva sute de voturi mai mult decât unul din candidaţii opoziţiei, iar aceştia împreună au cu zece mii voturi mai mult decât liberalul ales. Cu alte cuvinte, dacă opoziţia se prezintă unită, puteau unel­tele guvernului să spargă nu o singură urnă, cum se opun, ci trei-patru, căci n’ar fi putut în­lătura înfrângerea. Cazul dela Romanaţi este, după cât mi­ se pare, al treilea sau al patrulea în actuala legis­laţie, când opoziţia desbinctă înlesneşte triumful­­­guvernului, pe care totuş pretinde că-l com­bate. Partidele de­­opoziţie nu nu­mai că luptă pe mai multe fronturi împotriva regimului de astăzi, risipindu-şi forţele şi dând atacuri izolate, ci afară de atâta vreme spectacolul dure­ros al sfâşierii între sine. Noi, cei din provincie, găsin­­du-ne departe de atmosfera plină de intrigi şi cancanuri a vieţii politice din Capitală, de reconstrucţie" a actualului guvern. Articolul­­Viitorului* din care am reprodus pasagiul de mai sus poartă în frunte titlul : .o­­pera de reconstrucţie*. Cu o astfel de operă sperăm că nu mai suntem departe de reconstrucţia complectă a ţării. O mare întrunire a Par­tidului N. R. va avea loc Duminecă în 80 Martie la Bucureşti, avem răgazul şi liniştea să me­dităm calm asupra evenimen­telor ce se desfăşoară şi — să fim ierta­ţi ! — credem că avenm şi perspectiva destul de clară. Convingerea noastră este că adevărata şi serioasa luptă de răsturnare a regimului de astăzi, nu va putea începe, până ce nu se va fi clarificat pe deplin si­tuaţia politica. Atunci când for­ţele se vor fi grupat în două tabere distincte, deoparte reac­­ţiunea şi de alta progresul, ma­­ssele populare vor putea săi vadă limpede încotro se chiamă interesele. Atunci, şi nu raaî atunci, li se vor putea cere acestor masse jertfe şi eroism, căci vor cunoaşte obiectivul luptei. Astăzi ? Sunt două "partide, cu aceeaş titulatură, cari totuş se urăsc de moarte şi ale că­ror adevărate intenţii nimeni nu*. le cunoaşte. Sunt alte două partide, omogene ca compoziţie, tendinţe şi intenjii, ceri totuşi ,pertracteazâ* întruna de vre-o patru ani, fără să ajungă la o înţelegere. Cum sâ se dumirească bietul ţăran, îa mijlocul etâtor ambiţii şi ctâtor vorbe deşarte? Dacă liberalii ar fi avut putinţa să-şi creieze singurii opoziţie, n’ar fî putut-o născoci mai pe plac. Spunem toate astea, fiind­că suntem profund mâhniţi de cele ce se petrec. Şi deoarece sun­tem de părerea că adevărul trebuie spus întreg şi fără ocol, nu ne putem ascunde convin­gerea cî, pentru dezastrul de astăzi, vinovaţi sunt nu numai liberalii, ci şi aceia, cari le în­lesnesc guvernarea. In faţa is­toriei vor avea aceeaş răspun­dere. I. Cristei. Două evenimente interne. _ Proclamarea Republicei eline In fine stăm în faţa unui fapt împlinit. Adunarea Naţională e­­lină a acceptat Luni, în ziua a­­niversării independenţei Greci­ei, programul guvernului Pepa­­nastasiu, care se rezumă în de­­lăturarea dinastiei şi imediata proclamare a republicei, cu 250 voturi faţă de 2 contra şi 13 abţineri. In consecinţă adunarea a vo­tat delăturarea dinastiei şi pro­clamarea republicei. Plebiscitul se va ţine la 13 Aprilie. Declaraţia republicei s’a a­­flat la Bucureşti elaltaeri seara. O urmare imediată a acestui fapt a fost plecarea dlui Skozis, ministrul Greciei la Bucureşti, la Atena, fiind înlocuit cu noul ministru Suitas a cărui sosire se aşteaptă pe mâne. In cercurile diplomatice bucu­­reştene se spune că Regele George, după ce va fi încunoş­­ti­nţat oficial de hotărârea Adu­nării Naţionale, va răspunde po­­porului grec printr’un manifest prin care va anunţa că n a ab­dicat şi că nu recunoaşte actul săvârşit sub presiunea unui pro­­nunciemento militar în contra voinţei poporului. Dimisinea gu­vernului Pastui. In urma hotărârii grupului Ra­­dici, cere după cum se ştie cone­­stă din 70 deputaţi, de-a lua parte la desbaterile Scupatineî, şi în urma faptului că o perte din aceşti deputaţi au şi depus jurămân­tul, prin care ei recu­nosc forma actuală a statului ju­goslav — a fost firesc ca să urmeze o criză de guvern. Din cei 313 deputaţi ai Scup­­stinei guvernul nu dispunea de­cât de 120 deputaţi sprijiniţi de cei 21 deputaţi turci şi germani cu cari laolaltă obţinea majori­tatea strict necesară în absenţa grupului Rădici. Ori acum, in­trând în parlament acest grup, guvernul Passici e pus în mi­noritate. Urme rea a fost demisiunea guvernului Passici prezentată a­­tetineri Regelui, care i-a însăr­cinat din nou cu constituirea unui guvern de coaliţie. Intrarea grupului Rădici în Scupştină şi revizuirea tactice­lor de pânâ ecuma a fost de

Next