Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)
1924-03-28 / nr. 34
* SPL id LSXXVI iw n-i 34 NUMARUL 2 Lei Br&SOV, Vineri 28 Martie 1Q24 Mactia fi AdministraţU 2IPIATA? LIBERTATEî BRASOV Telefon 226 ment panel 360 lei Păstra sirennState 800 Iei & «mfari, reclame, după tarif fondată la ISIS de reoree lariţiu Apare de trei ori pe săptămână Fără o presă naţională cinstită şi derapperaţi că, în popor nu va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi politice. E ca şi cum ar grăi prin gura streinului. Kiiiilîfl Mimai si milital Bucureşti, 25 Martie 1924. Ziarele din Capitală relevează interesanta conferentă ţinută de d-HS Maria B. Baiulescu la 19 Martie în Teatrul popular din Bacarejti. Conferinţa a fost organizata die Asociaţia femeilor române, fiind de faţă un public ales si numeros. D-na Bitulescu vorbeşte liber, timp de o oră,făcând o introducere în care arată frumoasele facultăţi dăruite de Dzeu temeri, desvoltarea şi evoluarea ei în instrucţiune şi cultură, prin care este îndreptăţită a intra în aceleaşi drepturi omeneşti ca şi bărbatul, adecă să evolueze, a depune manca, energia şi răipsaderea sa, înainte de toate în famdia sa, care este trăinicia ţarei, şi a înclina a doua ei viaţă mare! familii româneşţi. Expuse progress! feminist din Vechiul regat, unde femeia a avut posibilitate de a se instrui şi aduce oraşul acestei femei, care la rândul celor dintâi state şi-a cucerit jocurile în licee, băncile Valversitfiţii, luând titluri academice de doctori şi licenţe. Povesteşte, că aceste aprecieri le-a apus cu admiraţiune mai mult ca de douăzeci de ani in cea dintâi conferinţă feministă ţinuţi la Braşov în anul 1896, relevând aceste merite la fiecare ocaziune în cuvântările sa la la la Iaşi şi Bucureşti. Manifestarea luptei pentru drepturi s’a făcut de femeia Vechiului regat ca o demnitate exemplară, la ora prielnică. Niciodată femeia română nu a luat atare masculine, nu l-a trecut prin gând să lupte ca snfrsgtta, ea a rămas cu toată evoluţiunea spre cultură /emeis — a rămas mama. D na Baiuescu face pe scurt istoricul luptei pentru drepturi, prosauţstă întâia la Ieşi în anul 1895 prin persoana dânsi Emitisn, soţia profesorului universitar, — tot o Ardeleană — care a înaintat o cerere la Cameră cu 500 semnături, defini drepturi egale pentru femei. La anul 1910 d-sosreie Strstilesîn fac o propagandă intensivă în revista lor .Educatoarele române*, d-na Rela înfiinţează la Bucureşti în anul 1911 Uga pentru drepturire femeei. Soc. Sprijinul ca un grup de d-ne din Bucureşti asplă perstru acordarea drepturilor şi in fine marele areopag al femeilor rom. din toate provinciile organizează în timpul dureroasei pribegii „Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeie! române*. Sufletul stăruitor al acestei organizări a fost Pricipesa Oga Sturdza. Conferenţiara, începând pledoarii feminiimului în Ardeal spuse că a colaborat cu însufleţire la această alcătuire, în care femela a afost un agru preparat prin activitate îndelungată săvârşită pentru această îdeie în trecutul robiei în care femeia română a stârnit de secole pentru conservarea neamurui, iar mai târziu organizată în societăţi în timp de peste şapte decenii. Susţinând că femeile române de sub vechea dominaţia de vitregi s’au bucurat de oarecare drepturi civile, ceil fod supuse regimului dotat, puteau să dispună de averea lor proprie, să vândă, să cumpere, să facă coracrciu şi să practice meserii fără autorizaţia soţului lor. Totodată aveau drepturi egale la educaţia fiilor lor, precum şi drepturi la datarea paternităţii. Femeia română nu va putea fi scurtata de aceste privilegii şi această drmititate, de care se bucura în trecut. Drepturile politice le a practicat femeia din Ardeal şi teritoriile alipite prin faptul luptei, cu care a colaborat îa rând ca soţii şi fii lor, faţă de nedreptatea ce apăsa asupra lor. Aceştia, spune conferenţiar,?, nu erau adversarii noştri, erau mentorii şi îndrumătorii noştri. Dovedeşte activitatea politică a femeilor române din anul 1893 ca ocszinoea Memoranduia!, când un comitet politic de doamne format în Braşov a făcut cea mai îndrăsneaţă manfestare politică, bătând monede comemoradive, luând contact cu toate cercurile româneşti din Ardeal şi fosta Ungarie în apărarea fruntaşilor luptători naţionali, deşi la tibunal şi la închisori. Conferenţiara arată documente, cum acest Comitet a dat informaţii şi adrese de mulţumiri filorofafilor din Italia, Franţa, Belgia, Spania şi Anglia, iar pentru acestea au cules mii şi mii de subscrieri, fără teamă, de bravele românce din fostele provincii robite. Acest comitet a făcut şi cele dintâi legături oficiile cu femeile din Vechia regat reprezentate prin doamna Sihleanu. Conferenţiara revine asupra sentimentelor păstrate de poporul român pentru întregirea nearauriî,în care femeia a susţinut continuitatea idealului naţional în şcoli cu toată puterea conştiinţei sale, spunând că „apîism aripi acestor suflete plăpânde şi sburăm cu ele peste spama Clrpaţilor, şi veneam aici până la voi, unde ne trăgea inima, unde căutam Umanele fericite iar Regele şi Regina noastră erau de mult Regele şi Regina tuturor Românilor*. Şi cu aceste argumente probează că femela Ardealului nu este nici o noinţă, nici nepricepătoare a chestiunei feministe, nu a fost ea oare poftită în rândul bărbaţilor să-şi spună cuvântul la marele Sfat de la Absolutis pentru unirea tuturor românilor? Nu a primit ea oare in programul memorabil drepturile civice şi politice ca recompensă pentru meritele sale? Amintind formarea Federaţiei ,Uniunea femeilor române* la anai1918 şi roadele care le-a dat, vesteşte cu bucurie aderarea societăţilor femenine şi feministe din Iaşi la această Federaţie care astfel a trecut peste activitatea sa regională făcând şi unificarea sufletească a femeiei, încheind, atrage atenţiunea, că principiile naţionale nu se conformează totdeauna ca principiile internaţonale, care se profesează in marile congrese mondiale. Doritori şi păcei ferfeitoare, fiii acestei ţări vor trebui crescuţi cu fire de erou, ca şi străbunii cei vechi, îndreptând privirile spre toate primejdiile de care ţara noastră este tamponată; energiile nu trebue lăsate în lâncezire. Cu dorinţa unei realizări a colaborării ambelor sexe la marea operă de muncă a ţărei, însufleţeşte auditorul pentru viitorul falnic al acestui popor, care este voinic şi viteaz, învingător şi trăeşte cu toată frământarea actuală, în care palzeazâ sufletul poporului, cea mai frumoasă periodâ a istoriei româneşti. Conferenţiara a fost adeseori întreruptă şi ovaţionată cu vii aplauze. Coresp. „Opera de reconstrucţie”. .Dar chiar înainte de executarea integrală a programului ce călăuzeşte activitatea actualului guvern — scrie oficiosul acestuia—... opera înfăptuita până acum a dat şi dă roade ce se resimt în întreaga viaţă a ţării...* Are dreptate. Se văd şi se resimt aceste roade. După doi ani de guvernare liberală am ajuns cueftiuirea traiului, atât de mult trâmbiţată de acest guvern, aşa departe încât salarii lunar al unui funcţionar se apropie în mărime de preţul portmoneului în care îl poarte. Preţurile nu numai ca n’au scăzut, ci în tot timpul guvernării de la care se aştepta ieftinirea, ele au crescut şi cresc şi astăzi mereu... Un singur lucru poate s-a ieftinit : ouăle sunt mai ieftine acum în primăvară decât astă iarnă. Nu credem însă să fie acesta un merit vintilist. Dar alta! Crede guvernul că prin opinteala din care a luat naştere noua lege a chiriilor,— a defăiurit ceva din mizeriile acestei chestiuni ? Ce roade se resimt pe urma operei înfăptuite de acest guvern, în comunicaţia şi transporturile pe C. F. R. Situaţia proastă — însă mai scump plătită. Nimic mai mult ! Aşa vrea să ştim măcar un singur teren, pe care se pot vedea :roadele* vizate de articolulViitorului*. Ba, da !Am progresat în ceva: numărul falimentelor, pe urma crizei de numerar, creşte mereu. Mizeria ţine pss alăturea. Iar hoţiile, pungăşiile şi spargerile sunt la ordinea zilei, respective , a nopţei. A continua e de prisos. Pe orice teren şi în orice direcţie ai arunca ochii, nu vezi decât roade la fel, pe urmaoperei Vizite înalte la Bucureşti. Guvernul a fost informat că în cursul lunilor iunie şi Iulie vor vizita România d-nii Millerand, preşedintele Franţei şi d-l Massank, preşedintele republicei cehoslovace. Rezultatul de la Romanaţi Am în faţa mea rezultatul alegerii de la Romanaţi. Candidatul T,guvernului a întrunit numai cu câteva sute de voturi mai mult decât unul din candidaţii opoziţiei, iar aceştia împreună au cu zece mii voturi mai mult decât liberalul ales. Cu alte cuvinte, dacă opoziţia se prezintă unită, puteau uneltele guvernului să spargă nu o singură urnă, cum se opun, ci trei-patru, căci n’ar fi putut înlătura înfrângerea. Cazul dela Romanaţi este, după cât mi se pare, al treilea sau al patrulea în actuala legislaţie, când opoziţia desbinctă înlesneşte triumfulguvernului, pe care totuş pretinde că-l combate. Partidele deopoziţie nu numai că luptă pe mai multe fronturi împotriva regimului de astăzi, risipindu-şi forţele şi dând atacuri izolate, ci afară de atâta vreme spectacolul dureros al sfâşierii între sine. Noi, cei din provincie, găsindu-ne departe de atmosfera plină de intrigi şi cancanuri a vieţii politice din Capitală, de reconstrucţie" a actualului guvern. ArticolulViitorului* din care am reprodus pasagiul de mai sus poartă în frunte titlul : .opera de reconstrucţie*. Cu o astfel de operă sperăm că nu mai suntem departe de reconstrucţia complectă a ţării. O mare întrunire a Partidului N. R. va avea loc Duminecă în 80 Martie la Bucureşti, avem răgazul şi liniştea să medităm calm asupra evenimentelor ce se desfăşoară şi — să fim iertaţi ! — credem că avenm şi perspectiva destul de clară. Convingerea noastră este că adevărata şi serioasa luptă de răsturnare a regimului de astăzi, nu va putea începe, până ce nu se va fi clarificat pe deplin situaţia politica. Atunci când forţele se vor fi grupat în două tabere distincte, deoparte reacţiunea şi de alta progresul, massele populare vor putea săi vadă limpede încotro se chiamă interesele. Atunci, şi nu raaî atunci, li se vor putea cere acestor masse jertfe şi eroism, căci vor cunoaşte obiectivul luptei. Astăzi ? Sunt două "partide, cu aceeaş titulatură, cari totuş se urăsc de moarte şi ale căror adevărate intenţii nimeni nu*. le cunoaşte. Sunt alte două partide, omogene ca compoziţie, tendinţe şi intenjii, ceri totuşi ,pertracteazâ* întruna de vre-o patru ani, fără să ajungă la o înţelegere. Cum sâ se dumirească bietul ţăran, îa mijlocul etâtor ambiţii şi ctâtor vorbe deşarte? Dacă liberalii ar fi avut putinţa să-şi creieze singurii opoziţie, n’ar fî putut-o născoci mai pe plac. Spunem toate astea, fiindcă suntem profund mâhniţi de cele ce se petrec. Şi deoarece suntem de părerea că adevărul trebuie spus întreg şi fără ocol, nu ne putem ascunde convingerea cî, pentru dezastrul de astăzi, vinovaţi sunt nu numai liberalii, ci şi aceia, cari le înlesnesc guvernarea. In faţa istoriei vor avea aceeaş răspundere. I. Cristei. Două evenimente interne. _ Proclamarea Republicei eline In fine stăm în faţa unui fapt împlinit. Adunarea Naţională elină a acceptat Luni, în ziua aniversării independenţei Greciei, programul guvernului Pepanastasiu, care se rezumă în delăturarea dinastiei şi imediata proclamare a republicei, cu 250 voturi faţă de 2 contra şi 13 abţineri. In consecinţă adunarea a votat delăturarea dinastiei şi proclamarea republicei. Plebiscitul se va ţine la 13 Aprilie. Declaraţia republicei s’a aflat la Bucureşti elaltaeri seara. O urmare imediată a acestui fapt a fost plecarea dlui Skozis, ministrul Greciei la Bucureşti, la Atena, fiind înlocuit cu noul ministru Suitas a cărui sosire se aşteaptă pe mâne. In cercurile diplomatice bucureştene se spune că Regele George, după ce va fi încunoştinţat oficial de hotărârea Adunării Naţionale, va răspunde poporului grec printr’un manifest prin care va anunţa că n a abdicat şi că nu recunoaşte actul săvârşit sub presiunea unui pronunciemento militar în contra voinţei poporului. Dimisinea guvernului Pastui. In urma hotărârii grupului Radici, cere după cum se ştie conestă din 70 deputaţi, de-a lua parte la desbaterile Scupatineî, şi în urma faptului că o perte din aceşti deputaţi au şi depus jurământul, prin care ei recunosc forma actuală a statului jugoslav — a fost firesc ca să urmeze o criză de guvern. Din cei 313 deputaţi ai Scupstinei guvernul nu dispunea decât de 120 deputaţi sprijiniţi de cei 21 deputaţi turci şi germani cu cari laolaltă obţinea majoritatea strict necesară în absenţa grupului Rădici. Ori acum, intrând în parlament acest grup, guvernul Passici e pus în minoritate. Urme rea a fost demisiunea guvernului Passici prezentată atetineri Regelui, care i-a însărcinat din nou cu constituirea unui guvern de coaliţie. Intrarea grupului Rădici în Scupştină şi revizuirea tacticelor de pânâ ecuma a fost de