Gazeta Transilvaniei, 1928 (Anul 91, nr. 1-132)

1928-10-14 / nr. 107

Pagina 2 Adunarea de la Bucureşti. In vederea acestui scop conducerea partidului a hotărât să convoace o mare adunare la Bucureşti cu delegaţi din în- treaga ţară. Rapoartele sosite spun că în întreaga ţară delegaţii au fost aleşi şi aşteaptă convocarea. Conducerea de partid a mai hotărât o serie întreagă de lucruri pe care le vom discuta rând pe rând cu delegaţii judeţelor după această conferinţă. Vă mulţumesc pentru numărul mare în care aţi venit. Vă mulţumesc pentru spiritul de jertfă dovedit de dv. în sprijinul marilor idei salvatoare ale partidului nostru. Poporul ai cărui fii au fost atât de adânc pătrunşi de aceste idei, nu mai pot tolera situaţia de azi. De aceea, suntem gata să mergem şi la luptă dacă va fî nevoie şi la munca de organizare pozitivă a statului dacă vom fi chemaţi. Suntem gata şi de războiu şi de pace Dacă guvernul d-lui Vintila Brâtienu nu vrea să plece în opoziţie, ofiţerii şi trupele noastre sunt destul de viguroase ca să-l alunge Dar noi nu voim să plece numai liberalii ci voim să ajungă la guvern Partidul Naţional-Ţârănesc pentru a-şi realiza programul şi metodele sale de guvernare care vor duce ţara la mărire și poporul la fericire. Cuvântarea d-lui Aurel Vlad. Suntem adunaţ aci cu toţii în semnul luptei decisive. Ne întrebăm cu durere şi cu revoltă: cum se face că cea mai bogată ţară umblă cerşind cu pălăria în mână după împrumuturi în loc să dăm noi împrumuturi altora. Cauza acestei triste situaţii este faptul că ţara a fost guvernată zece ani de nebuni şi mişei. Nebunii au dărâmat iar mişeii au furat. Azi s-a terminat răbdarea de a privi această destrăbălare. In străinătate avem reputaţia unor faliji. Numai pe Discursul d* *lui Virgil Madgearu Mă simt fericit — spune d-1 Madgearu — că mă aflu în mijlocul dv., organizatorii marei adunări de la Alba-Iulia. Această adunare înseamnă în istoria politică a ţării noastre o piatră de hotar. Ea a dovedit că poporul nostru nu este un popor de iloji şi că în această ţară e o conştiinţă cetăţenească. Ea a însemnat o despărţire între două epoci : epoca dinastiei Brătianu şi epoca în care poporul român vrea să se conducă singur. Adversariinoştri întreabă cu ipocrizie de ce la Alba lulia n-am dezlănţuit revoluţia şi neam mulţumit cu o jumătate de revoluţie. De ce s-au adunat acolo sute de mii de oameni. Noi ştim de ce nu s-a produs revoluţia şi cei care au azi astfel de întrebări pe buze au tremurat în acele vremuri. Dl Duca a rămas cu mâna încleştată pe receptorul telefonului şi n-a mai avut timp să se ocupe de cei 80.000 cetăţeni ce manifestau în Capitală. Credeţi că trebue mare capacitate ca să aduci poporul la revoluţie ? Guvernele păcătoase din cei zece ani din urmă au înfipt adânc germenii revoluţiei în sufletul întregei naţiuni. Am fost întrebaţi de tot atâtea ori în străinătate de ce fiind stăpâni la Alba-Iulia peforţele poporului, n am pus mâna pe putere ? In străinătate nu se cunosc realităţile de la noi. Răspunderea care apasă pe Iuliu Maniu era atunci mare. .El, care e chintezenţa cuminţeniei politice, a oprit furtuna. De atunci am învăţat cum prin mijloace restrânse şi prin minimum de jertfe, putem ajunge la ţintă, acţionând dintr-un centru limitat. Acum s-a învederat falimentul complect al sistemului politic şi administrativ exercitat de liberali, iar nu numai falimentul economic şi financiar. Toată lumea s-a convins azi că izbânda e a noastră. Suntem înconjuraţi de simpatii de unde nu ne aşteptam. Cântecul sirenelor nu ne impresionează. Vom izbândi fie pe cale de pace, fie pe cale de războiu. Zvonul cu guvernul averescu nu avea alt scop decât să exercite un şantaj pentru când vom fi la guvern. Bătrânul general e istovit şi nu mai poate juca un rol în istoria neamului nostru. Averescu e mercenarul vechiului regat, e mercenarul plătit al d lui Vintilă Brătianu. A fost destul să-l bage împreună cu Goga în consilii de administraţie rentabile, pentru ca dl Brătianu să poată face din ei ce voia. Omul acesta cu surâsul său de Giocondă îmbătrânită nu mai poate veni la putere. Guvernul liberal face de patru luni concesiuni extraordinare pentru a obţine împrumutul. El n are nici autoritatea morală şi nici posibilitatea să-l închee. Zece ani a dus lupta contra capitalului străin. D-l Vintilă Brătianu, după ce a făcut toate concesiunile, duce acum ţara la o totală umilinţă, punând-o la dispoziţia capitalului din Londra şi New-York. El schimbă legile statului după cererea financiarilor străini. Noi am avut altă părere în chestiunea legii minelor şi noi putem face schimbări, însă nu impuse de financiarii străini, ci de nevoile dinăuntru. Cunoaştem cuminţenia politică a preşedintelui nostru. Cerem Cuvântarea de Al. Vaida-Voevod Vă aduceţi aminte din 1918, când monarhia austro-ungară s’a prăbuşit, cum soldaţii popoarelor subjugate au venit ameninţători şi răzbunători de pe front şi cum la un semn al d-lui Iuliu Maniu toate s’au liniştit: „Vine România-Mare! Cum s’au risipit apoi iluziile... In loc ca Ardealul... să fie pentru ardeleni. „Ardealul fără ardeleni*. In loc de o grădină a Edenului România a ajuns o mlaştină liberală. Dar a dat Dzeu să crească din această mlaştină, uriaş arborile de Eucalypt, partidul naţonalţărănesc, care va stârpi paraziţii cu puterea lui viguroasă şi va salva ţara. Astăzi faţă în faţă d l Iuliu Maniu şi d l Vintila Brătianu, simbolizând întreaga situaţie. Cine cunoaşte pe d-l Iuliu Maniu şi cine cunoaşte pe dl Vintilă Bratianu, ştie sfârşitul luptei în care s’au angajat aceste două individualităţi, ştie cu certitudine că d-l Vintilă Brătianu va fi răsturnat. Regele Ferdinand avea calităţi foarte curioase. El nu se războia cu oamenii cari nu-i conveneau şi îi lăsa să se compromită. Aşa a procedat cu oamenii lui Ionel Brătianu, cari acumi sunt oamenii lui Vintilă Brătianu. Regenta prin compoziţia ei se aseamănă cu Sfânta Treime. Să dea D zeu ca Sfântul Duh al raţiunei s’o lumineze. In numele poporului roi-lui Iuliu Maniu a trebuit o putere supraomenească ca să canalizeze nemulţumirile poporului. Dar dacă noi nu vom fi îngăduiţi să facem operă constructivă de la locul care ni se cuvine, atunci glasul mulţimii care este mai puternic decât al nostru al tuturora se va ridica peste noi şi peste delegaţii noştri şi îşi va face sin- I gur dreptate. Avem nădejde că nu se va ajunge la aşa ceva. Părintele Căpâlneanu, fost deputat, spune că massele au ascultat întotdeauna cuvântul conducerii. Ascultarea masselor a dus la puterea de acum a partidului nostru. Avem toată încrederea în conducere şi pe viitor. Cu mijloacele de până acum nu mai putem merge. Poporul aşteaptă acţiune imediată, aşteaptă ordinul de răsturnare a ilegalităţii. După ce a mai luat cuvântul d-l V. Tilea aducând la cunoştinţă dezideratele esprimate la conferinţa regională din Arad, care se aprobă şi de către cei de faţă, rămânând ca comitetul de direcţie să le discute şi să le aplice, d-l prof. univ. Giuglea, dă cetire moţiunei din fruntea ziarului, care este aprobată unanim. După acestea conferinţa a luat sfârşit. In timpul cât a durat conferinţa, a avut loc în faţa clubului P. N. Ţ. o mare întrunire poporală, la care au luat cuvântul numeroşi oratori. După amiazi delegaţiile judeţene au fost primite de d-l Iuliu Mamu, care le-a făcut mai multe comunicări confidenţiale. O distincţie meritată, A. S. R. Principesa Mamă dorind a-şi manifesta interesul ce îl poartă secţiei ardelene a Fundaţiei operelor sale de binefacere şi voind a stabili o pildă pentru încurajarea activităţii femenine pe terenul social, a propus la decorare pe d-na Marioara prof. Şerban distinsa prezidentă de la secţia Cluj a „Fundaţiei Principesa Mamă*. Aflăm acum că Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale a transmis d-nei dr. Şerban brevetul ordinului „Meritul sanitar* clasa I. Călduroasele noastre felicitări distinsei intelectuale a societăţi româneşti din Cluj. Un raid călare. In dimineaţa zilei de 15 crt., pleacă din Bucureşti căpitanul Bălăcescu Achil din cavalerie, pentru a executa călare raidul București- Paris. poarele minore sunt tutelate de alte ţări. Ca să ieşim din impas trebue să luptăm. Spiritul mulţimii e copt pentru fapte. A sosit momentul ca să arătăm că toate puterile emană de la naţiune. Timpul vorbelor a trecut. Trebue să trecem la fapte."II asigurăm pe bunul nostru preşedinte că atunci când va da semnalul îl vom urma cu hotărâre până la izbânda decisivă. Când un bolnav are o rană purulentă el trebue operat. Guvernul în frunte cu Vintilă Brătianu formează buboiul cu baccili cari infectează trupul ţării. Pentru salvarea ţării, rana trebue operată. FOLETONULGAZETEI TRANSILVANIEI. Mofturi, prietene! Ion Colan. La ce să ne mai furăm că , ciula ! Tu n’auzî, nu simţi că vorba bună sună a gol în casă pustie? Nu te-a izbit şi pe tine făţarnicul gând al tuturora, intenţiile ascunse ale celor care-ţi vorbesc zilnic? Nu te-au prostit destul şi pe tine cu inepuizabilele lor „Idei mari*, dedesubtul cărora colcăie interesul celui mai neruşinat şi tăinuit egoism? • Tu nu ţi dai seama că degeaba ne străduim pietene? Suntem prea tineri să înţelegem că zădarnică ni-e munca asta, iar dacă totuşi, din când în când, tot înţelegem ceva, ni-e ruşine s’o mărturisim în public. E prea devreme. Peste câţiva ani, da. Atunci vom face şi noi parte dintr’un partid de guvernământ, ori de ticăloşie, vom vâna şi noi cu aceleaşi mijloace, o preşidenţie de onoare într’un comitet, un loc într’un consiliu de administraţie cu statuie turceşti, vom da şi noi iama în avutul public, din Găetan vom face prototipul omului „manierat“, ultui alt Constantinescu îi vom ridica statui (Kogălniceanu nu merita atâta lucru de la vrednicii lui urmaşi!) şi, mai ştiu... ajunşi deputaţi cu votul cerşit, Smuls, furat ori cumpărat din mâna bătătorită a mereu înşelatului nostru alegător-ţăran, ne vom reduce şi noi activitatea de aleşi ai naţiunii, la încasarea diurnelor pentru orele de căscat în Cameră, fericiţi că am apucat în gură o ţâţă din ugerul lăptosului buget al ţării. Vom fura şi noi, prietene şi, ca mâine, vom prinde pântec de vlădică stătut şi îndopat ca o gâscă din pravoslavnicele bunătaţuri ale dreptcredincioşilor. Vom minţi şi noi, prietene şi vom înşela, consolându-ne şi noi, ca Radu Cosmin, cu oftata formulă: Aşa e viaţa. Tu nu vezi că moralitatea — nu cea din cărţi — nu e decât un cuvânt inventat de ei pentru proşti şi naivi? Ia pe oricine din mai marii zilei şi întreabă despre principiile ei morale şi vei vedea ce frumos ţi vorbesc despre binele public, despre altruism, despre cultură... ca din carte. Controlează-le apoi veniturile şi vei rămâne cu ochii îndobitociţi de mirare şi revoltă. Coboară-te apoi mai jos şi cercetează cum s’a ales cutare deputat ca să te convingi că „vrednicul fiu* al acestui ţinut, cu poza imbecilă reprodusă în ziare, cu articole scrise de el sau plătite, e rudă cu un fost sau viitor ministru, e prieten cel puţin cu unul din cei mari, că în preajma alegerilor a alergat ca un besmetic dincomună în comună, a ţinut discursuri spunându le ţăranilor » Fraţilor" (Cum nu Ta trăznit Dumnezeu în clipa când Ta numit frate pe unul pe care-1 va ţine la uşe apoi ca pe un câine!?) le a dat de băut, convingându-i între două păhărele că el e cel uns, că a tulburat odihna morţilor chemându i desperat la vot, când voturile celor vii nu-i ajungeau, că a furat urnele, mituind pe paznicii lor şi că, însfârşit a fost ales cu „ mijoritate zdrobitoare“. Spune şi tu dacă nu-i asta cea mai mârşavă parodie a moralităţii noastre. Coboară-te mai jos şi întreabă pe diferiţi conducători, cum au ajuns să ocupe însemnatele funcţiuni pe care le deţii? Crezi tu că meritul i-a ridicat acolo? Dacă fiecare din ei şi-ar face un examen de conştiinţă, ar vedea şi ei, că Infernul lui Dante nu-i destul de adânc ca să pedepsească aşa cum s’ar cuveni, pentru păcatele săvârşite. Şi totuşi, toţ sunt cinstit, toţ sunt morali, toţ sunt stâlpi de biserică şi toţi sunt Români. Auzi tu, Romăni, ^descendenţi din neomenitul Fanar cu un „eseu* ori „eanu* legat de nume ca tinicheaua de coada câinelui. Cum nu se găseşte unul care să le desgroape strămoşii cu işlice şi fustanele? Ai vedea defilând o gloată întreagă de bostangii, plăcintari şi bragagii împiedecându-se în şalvarii soioşi, încovoiat de greutatea donicioarelor cu bragă şi de taraba ambulantă cu rahat şi acadele. Morala hedonistă, legea plăcerii trecătoare ne-a biruit pe tot. Par’că s’ar sfârşi pământul, cu atâta înfrigurare ne svârcolim să ne îndestulăm simţurile. Şi peste tot e la fel. Du-te la sat ca să vezi preot, deschizând bolnavilor sifilitici, Scriptura, cu cheia, în schimbul câtorva lei. Interesează-te cum sunt administrate cele mai multe Cooperative săteşti? Vezi cum s’a făcut exproprierea şi apoi întreabă-i pe invalizi şi văduvele de război şi pe orfanii celor căzuţi prin văgăunile Carpaţilor, din ce trăesc? Cercetează activitatea atâtor societăţi de binefacere şi întreabă-te ce-au făcut? Ştiu şi eu, câteva muncesc şi,iarăşi ştiu că-mi vei spune povestea pădurei fără uscături... .Ce bine ne pricepem să plasăm un proverb potrivit pentru a nu ascunde ticăloşiile! Nu, prietene, eu sunt vindecat de boala de care sufeream până acum. Ca ei, şi poate şi mai rău, vom deveni noi. Când ei, ei cei mari, cei tari, cei bogaţ, cei îndestuliţ în toete, cei cari ar putea să facă atâta bine, ei sut aşa, ticăloşi vom ajunge şi nu. Deaceia, prietene, când vezi că jumătatea cea mai pitorească a Braşovului, Scheiul românesc, când ploua, din pricina necanalizării, duhneşte spre centru ca un hoit intrat în putrefacţie, nu te revolta degeaba. Consolează-te cu gândul că într’o zi vei ajunge şi tu în Consiliul orăşenesc şi-ţi vei pava strada spre marea mulţumire a celor ce locuesc prin preajma ta. Ce, ăsta nu însemnează altruism? Iar de cumva, vreodată, vei auzi pe un om de bine vorbindu-ţi despre datoria de a creia pentru acelaşicheiu o Casă Naţională, răspunde-i blajin: — »Mofturi prietene‘‘! Moft, pentru că nimeni din cei chemaţi n’or să se mişte. Şcheiul nu va avea o Casă Naţională, după cum Braşovul nu vrea să aibă o Bibliotecă. Nu le merităm. Şi nu le vom putea avea pentru că suntem rupţi în bisericuţe politice, desbinat, şi n’avem puterea morală să ne unim nici când e vorba de realizarea unei opere trainice pentru viitorime. Azi, spunem toţi la fel: Ce ne trebue nouă fleacuri d’astea? Ce, nu trăim destul de bine şi fără ele? Ne lipseşte cultură? Moft! Avem şi prea multă. Conferinţe la oraş şi la sate? Mofturi! (Afară de cazul când avem la spate o subvenţie de la Minister). Bani şi plăceri cât mai multe, nu Case Naţionale, Biblioteci, foi poporale, reviste, serii de conferinţe şi alte bazaconii culturale. Astea-s mofturi ! ! Nu-i aşa Domnilor? GAZETA TRANSILVAN^!. guvernului să plece. Dacă nu pleacă, dacă nu-l înlătură regenta, îl înlăturăm noi. Deci să pornim înainte. Ne pregătim de războiu ca să aducem pacea pe care o dorim cu toti. Nr. 107-198 înfiinţarea unei bănci a avocaţilor la Budapesta Organizaţia avocaţilor din Budapesta lucrează în direcţia înfiinţării unei bănci proprii. Această bancă va acorda credite avocaţilor cari îşi înfiinţează un birou propriu de avocatură sau cari se află în jenă financiară. In cercurile avocaţlor din Budapesta proectul a fost salutat cu bucurie.