Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)

1933-12-08 / nr. 95

Anul al xcn­lea Nr. 95 NUMĂRUL^ Lei © pagini Braşov Vineri 8 Decemvrie 1933 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA «rUSOV, STRADA LUNGA. Nr. 5. {Cinematograful „Astra“) îBLEFON 'm- Abonnaaat aauaî «fiu » Sfsstea atral­Stat» 800 •«­ Asoataif, rada*.», dup* i«»M, FONDAIT’Ă U 1838JEJ_p:URGHE BARItIB. Apare de trei ori pe săptămâna Faceţi­­cunosc şi vă Şi vota O!­unii celor ce vă a voastre Cetăţeni, apăraţi libertatea alegerilor. REC­a Unul din titlurile de glorie ale guvernărilor Partidului Naţio­­nal-Ţărănesc, cari sunt înscrise cu litere de aur în istoria Româ­niei noui, este fără îndoială libertatea alegerilor, cari sub cele două guvernări ale P. N.­Ţ., — din anii 1928 şi 1932 — ministru de interne fiind d-l Alexandru Vaida-voevod, — au asigurat tu­turor­­cetăţenilor ţării fără deosebire de limbă şi lege cea mai deplină libertate de­ aşi da votul la alegerile parlamentare ca şi la cele judeţene, comunale şi municipale. După alegerile cele mai ruşinoase şi sălbatice de pomină, împreunate cu bătăi, arestări, omoruri şi furturi de urne, săvârşite de cătră Partidul liberal timp de aproape 10 ani, cari au coborât în noroiu prestigiul patriei întreg­­e după atâtea jertfe şi sufer­ite — a răsărit deodată sub guvernarea P. N -Ţ. soarele libertăţilor cetăţeneşti, care a umplut de nespusă bucurie ţara ca şi streinătatea. De pe inimile tuturor cetăţenilor acestei ţări a căzut o piatră grea şi ne aducem şi azi aminte cu sfinţenie de elanul de care a fost cuprinsă ţara în iarna anului Domnului 1928, când după o lungă robie sugrumătoare alegătorii s’au prezentat la vot nestin­gheriţi de nimeni, în cântece şi cu flori, ca să-şi dea votul acolo unde-i mâna inima curată şi voinţa liberă. Tot astfel şi la a doua alegere făcută sub guvernarea P. N.­­Ţ. în vara anului 1932,­­ Partidul Naţion­al-Ţărănesc a asigurat prin urmare în cele două guvernări ale sale două alegeri libere fiind pătruns de ma­rele adevăr că fără de alegeri libere nu poate exista o viaţă reală constituţională. Astăzi, când st am din nou îr î­njunul unor alegeri, ne găsițit din nou sub guvernarea cioclilor libertăţilor cetăţeneşti şi, după semnele ce ni se arată, par’că vreau să se întoarcă vremile de tristă amintire când în locul voinţei liberi exprimate se puneau la cale în stăpânirea ciomnegilor bătăuşilor electorali, suliţele jan­darmilor, teroarea argaţilor administraţiei şi furtul de urne. Din toate părţile ţării ne vin ştiri despre teroarea deslănţuită cere s’a inaugurat prin suspendarea primarilor şi disolvarea vol­nică a consiliilor comunale. Toate satele sunt împănate de jan­darmi chemându se sub arme noui contingente. Din diferite părţi se semnalează ciocniri între jandarmi şi alegători cu victime o­­meneşti. Satele sunt curierate noapte de noapte de prefecţi şi agenţi liberali, cari pun la cale atentatele pentru terorizarea ale­gătorilor şi sugrumarea libertăţior cetăţeneşti. In faţa acestui spectru hodos cetăţenii alegători au o sin­gură datorie: să apere din toate puterile libertăţile cetăţeneşti câş­tigate sub guvernările P. N.­Ţ. Apărarea unui bun câştigat după atâtea suferinţe să se facă cu ultima energie. Cine calcă legea în picioare este un criminal. Protestaţi în gura mare în contra celor ce pângăresc libertatea alegerilor, garantată prin legi, iar dacă protes­tele nu ajung, strângeţi vă umăr la umăr, faceți cu toţii un zid puternic şi răspundeţi criminalilor cu vârf şi îndesat, căci cine calcă legea — ori­cine er fi acela — se pune în afară de lege şi este un nelegiuit. Cetăţeni a sunat ceasul pentru apărarea dreptului ce­lui mai scump pe care-l aveţi : DREPTUL DE VOT. Soartea ţării e în mâna voastră, mului spărgător de înţelegeri pacifiste şi răspânditor de mi­ros al prafului de puşcă şi geze asf­aiante. Pentru că ţinea partidul d-luî Duca să facă dovada meritului de a se întitula : naţional-libe­­ral ! ! Şi’n numele acestui pur na­ţionalism, figura reprezentativă a liberalilor ardeleni, d-l minis­tru de milă Al. Lapedetu, trimis a fost de şeful istoricului par­tid, sa cerşească mila hitleris­­mului săsesc din Ardeal ! In felul acesta — spre ru­şinea ţării­­ — făcut e fost car­telul saso ducist, — nu cerut de Saşi ci cerşit de liberali ! Înţelegeţi, Români, pentru ce cărturarii şi conducătorii noştri, de-un neam şi un sânge cu voi, nu vor mai putea cerceta satele noastre. Pricepeţi acum pentru* ce vor opri jandarmii pe cărtu­rarii români să mai viziteze sa­tele româneşti ! Pentru­ ca exponenţii lui Dolfi Hiter — nfîmhati în rînunn wnite ............» r......... »...............-o- *-----­în automobilele Ţării Româneşti,­­ alăturea de reprezentanţii ei,— ' să vă poată dovedi că nu în zadar şi eu vărsat sângele pen­teu ţArn n'opR"'' r­­ro­mului ! De dovadă nu mai e nevoe ! In schimbul cadoului făcut d-lui Duca de ziua alegerilor, conducerea partidului german şi a luat angajamentul, ca orga­­nizejia naţionail-socialistă (— a­­de­că : hitleristă î­n­să se bo­teze „Mişcarea pentru promo­varea poporului german în Ro­mânia“, care să stea sub con­­trolul partidului şi bisericei ger­mane. Iată deci recunoaşterea ofi­cială de către d . Duca a hi­­t­leri­smul­ui deghizat şi pus sub controlul bisericei plusquam hi­tler­iste 11 Celelalte condiţiuni, — ca: suprimarea uniformelor şi schim­barea terminologiei pentru de­semnarea conducătorilor orga­nizaţiei — Românul le numeşte: pupăză de colac ! Ori nemţesc, ori german, — hitlerismul va ră­mâne acelaşi element submi­­nator la temelia statului nostru. Faptul e mai mult decât cler, când organizaţia naţional-socia­­listă-germanâ, — repetăm: recu­noscută ofiicîn! prin cartelul cu liberalii!­­— a esclus din sânul ei pe adevăratul reprezentant al unei sincere înţelegeri şi cola­borări româno-săseşti pe dl Rudolf Brandschi. Ce-au făcut liberelii, e o ru­şine naţionala. Au recunoscut dreptul de liberă propagandă şi acţiune al extremismului german, anunţând în schimb sentinţa de moarte a organizaţiei ti­neretului românesc, care căuta îndreptarea cursului­­ vieţii ţării în iazul interese­­lor româneşti. Cimitirele şi spitalele ţării sunt martore , iar puştile jan­­darmitor pecetluesc adevărul că, — pentru fericirea ţării! — nu mai au loc în hotarele ei alte par­tide decât asociaţii cartelului saso ducist ! Să­­ ştie lumea, să­­ cunoască alegătorii, să-i arete cu degetul urmaşii celor ce s au jertfit pentru întregirea ţării Româ­neşti ! Pleoscăitu! buzelor tinerilor logodiţi electorali ne aduce a­­minte de greaţa săruturilor de şantan ! Tragem­ pe sfoară ! Saşii pe Duca, iar Duca pe ei ! Nici nu merită mai mult cei­­­ ce-şi fie târgul de dragoste de concubinaj peste interesele şi nevoile unei ţări. O spunem aceasta cu toată revolta, pe care trebue să o toarne în urne adevăraţii celă­- : TX-îî !­ocm­ai ținu iwtiiui­ceti . „Vai de biet Român, săracul­. “ Continuă liberalii cu o stă­ruinţă de fier compromiterea ţării şi pălmuirea demnităţii na­ţionale. Pocâin­ţi de opoziţie şi tre­murând ca lupul flămând după ciolanul de molfăit, nu s au sfiit, ca dem­orându-şi ţara şi condu­cerea ei, să se piece şi sărute smerit judectalpete finanţat in­ternaţionale, în schimbul servi­ciului ca aceasta să se ames­tece în treburile interne ale Ţârii Româneşti şi să dea libe­ralilor sprijin întru ajungerea la putere. Scopul ajuns până aici, trep­tele compromiterii demnităţii naţionale, trebuiau coborâte mai adânc­ în vederea alegerilor, care se prevedea că vor fi strigătul de revoltă al neamului împotriva unei guvernări nedemne şi ne­faste, liberalii şi au căutat din nou refugiu la sprijin strein ! Au apelat la ajutorul hitleris­­mului. La concursul fermenților de zarvă şi discordie, cari mai lunile trecute porniseră revi­zionismului unguresc la acţiuni, cari au mişcat întreaga Ţară Românească şi au închegat-o în pornirea de revoltă a celor mai patriotice demonstraţiuni. Au apelat la sprijinul hitleris­ Cartelul saso-duc si Trageri pe sfoară Cu prilejul serbări naţionale a a­­niversării Unirei, care a avut loc Vi­neri la Braşov în cadrul unui ales program artistic-muzical esecutat de corul „Astrei“, preşedintele „Astrei“ d-l Dr. N. CALIMAN a rostit un im­presionant discurs comemorativ, din care reţinem următoarele părţi: Unirea înfăptuită la 1 Decem­vrie 1918 nu a fost rezultatul unui noroc orb, ea nu a fost re­zultatul combinaţiilor diplomaţi­lor, ci a fost rezultatul luptelor şi suferinţelor de multe veacuri. Această unire n a fost un dar, pe care i -a adus poporului ro­mân războiul mondial, ea a fost eluptată şi pregătită de şirul lung al eroilor, apostolilor şi muce­nicilor poporului român. Luptele de desrobire ale po­porului român încep încă din secolul al XIV. La 1387 avem răscoala bănăţenilor lui Vlad Iancu şi Vlad Dan. La 1437 e marea răscoală de la muntele Bobălna, în cere ţăranii români ocupă şi incendiază Clujul. Din aceste vremuri îndepărtate ră­scoalele de desrobire se ţin lanţ. Sigur, sunt răscoale mai mult cu un caracter de desrobire din sclavia, în care se găsea ţăra­nul român. Dar deja din aceste timpuri se vede şi ascuţişul po­litic al luptei oprimatului Român în contra Ungurului, care apasă puternic jugul sclaviei. Luptele de desrobire iau un caracter politic cu ocuparea unei părţi a Transilvaniei de Petru Rareş şi cu intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia, când pen­tru un moment se şi înfâptuise unirea tuturor Românilor. Şi ele au culminat în răscoa­lele lui Hor­ia, Cloşca şi Crişan şi în cea a lui Iancu. Dar, Doamnelor şi Domnilor, toate aceste lupte au fost înă­buşite cu cea mai sălbatică cru­zime şi valurile de sânge româ­nesc s au scurs aproape în za­­dar. Adevărata pregătire, pregătirea sufletească a poporului român, care a dus la unirea tuturor Ro­mânilor, pentru desrobirea, înde­­pendendenţa şi unirea naţională se începe încă din timpul cro­nicarilor. Ea este continuată de Samuilă Micu-Krein, Şincai şi Petru Maior, aceşti apostoli ai unire­ naţionale, cari prin ară­tarea originei noastre, au dove­dit în mod ştienţific unitatea po­porului român. Şaguna, Simeon Bârnuţ şi întreaga pleiadă a generaţiei de la 1848,organizează lupta pentru intensificarea cul­turei româneşti. Andrei Mureşianu sună goar­na redeşteptărei naţionale a Ro­mânilor cu glas de tunet. Gla­sul lui se aude dela un capăt la altul al românismului şi la chemarea lui de „deşteaptă­re Române din somnul cel de moarte", răspund într’un singur glas milioanele de Români dela Nistru până la Tisa : „Murim mai bine în luptă, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pă­mânt". Duşmanul de veacuri simte pericolul şi şi intensifică lupta. In şcoala românească întră lim­ba maghiară, tricolorul, simbol al naţionalismului, este rupt din cosiţele fetelor şi de pe pieptul flăcăilor de jandarmii împănaţi. Urmarea este Memorandul cu multele zeci de ani de temniţă. Rezistenţa se organizează. Vin ani mulţi de temniţă pentru in­telectuali. Poporul reacţionează. Jandarmii, cari se ating de tri­colorul sfânt al lui, nu odată sunt alungaţi din comunele ro­mâneşti. Intelectualii întră in temniţele ungureşti, iar satele cântă . Cântă o mierlă prin păduri, Rob­e Lucaciu la Unguri, 15 an! dela Unire, iu­ni­e 10ni, la fiu. Incidentul din sala Teatrului „Astra“ Cu incidentul extrem de re­gretabil şi de condamnat, care s’a întâmplat cu prilejul festiva­lului naţional ţinut în ziua ani­versării Unirii în Teatrul „Astra"­ când la iniţiativa luată de pre­fectul judeţului s’a reuşit ca pri­marul Municipiului Dr. Voicu să fie pus în situaţia de­ a părăsi loja autorităţilor , s-a ocupat întreaga presă locală. Inciden­tul regretabil a fost adus la cu­noştinţă şi în şedinţa de Luni d. a a consiliului Municipal de catre părintele consilier G. Cons­tantin, care a protestat in contra insultei aduse primarului şi Mu­nicipiului tocmai în ziua cea mare a aniversării Unirii. Răspunzând părintelui Cons­tantin d-l primar Dr. C. Voicu a ţinut să dea următoarele lămu­riri : Fiind invitat a lua parte la festivalul organizat de Asocia­­ţiunea „Astra“ am intrat în loja

Next