Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)
1933-12-08 / nr. 95
Anul al xcnlea Nr. 95 NUMĂRUL^ Lei © pagini Braşov Vineri 8 Decemvrie 1933 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA «rUSOV, STRADA LUNGA. Nr. 5. {Cinematograful „Astra“) îBLEFON 'm- Abonnaaat aauaî «fiu » Sfsstea atralStat» 800 •« Asoataif, rada*.», dup* i«»M, FONDAIT’Ă U 1838JEJ_p:URGHE BARItIB. Apare de trei ori pe săptămâna Faceţicunosc şi vă Şi vota O!unii celor ce vă a voastre Cetăţeni, apăraţi libertatea alegerilor. RECa Unul din titlurile de glorie ale guvernărilor Partidului Naţional-Ţărănesc, cari sunt înscrise cu litere de aur în istoria României noui, este fără îndoială libertatea alegerilor, cari sub cele două guvernări ale P. N.Ţ., — din anii 1928 şi 1932 — ministru de interne fiind d-l Alexandru Vaida-voevod, — au asigurat tuturorcetăţenilor ţării fără deosebire de limbă şi lege cea mai deplină libertate de aşi da votul la alegerile parlamentare ca şi la cele judeţene, comunale şi municipale. După alegerile cele mai ruşinoase şi sălbatice de pomină, împreunate cu bătăi, arestări, omoruri şi furturi de urne, săvârşite de cătră Partidul liberal timp de aproape 10 ani, cari au coborât în noroiu prestigiul patriei întrege după atâtea jertfe şi suferite — a răsărit deodată sub guvernarea P. N -Ţ. soarele libertăţilor cetăţeneşti, care a umplut de nespusă bucurie ţara ca şi streinătatea. De pe inimile tuturor cetăţenilor acestei ţări a căzut o piatră grea şi ne aducem şi azi aminte cu sfinţenie de elanul de care a fost cuprinsă ţara în iarna anului Domnului 1928, când după o lungă robie sugrumătoare alegătorii s’au prezentat la vot nestingheriţi de nimeni, în cântece şi cu flori, ca să-şi dea votul acolo unde-i mâna inima curată şi voinţa liberă. Tot astfel şi la a doua alegere făcută sub guvernarea P. N.Ţ. în vara anului 1932, Partidul Naţional-Ţărănesc a asigurat prin urmare în cele două guvernări ale sale două alegeri libere fiind pătruns de marele adevăr că fără de alegeri libere nu poate exista o viaţă reală constituţională. Astăzi, când st am din nou îr înjunul unor alegeri, ne găsițit din nou sub guvernarea cioclilor libertăţilor cetăţeneşti şi, după semnele ce ni se arată, par’că vreau să se întoarcă vremile de tristă amintire când în locul voinţei liberi exprimate se puneau la cale în stăpânirea ciomnegilor bătăuşilor electorali, suliţele jandarmilor, teroarea argaţilor administraţiei şi furtul de urne. Din toate părţile ţării ne vin ştiri despre teroarea deslănţuită cere s’a inaugurat prin suspendarea primarilor şi disolvarea volnică a consiliilor comunale. Toate satele sunt împănate de jandarmi chemându se sub arme noui contingente. Din diferite părţi se semnalează ciocniri între jandarmi şi alegători cu victime omeneşti. Satele sunt curierate noapte de noapte de prefecţi şi agenţi liberali, cari pun la cale atentatele pentru terorizarea alegătorilor şi sugrumarea libertăţior cetăţeneşti. In faţa acestui spectru hodos cetăţenii alegători au o singură datorie: să apere din toate puterile libertăţile cetăţeneşti câştigate sub guvernările P. N.Ţ. Apărarea unui bun câştigat după atâtea suferinţe să se facă cu ultima energie. Cine calcă legea în picioare este un criminal. Protestaţi în gura mare în contra celor ce pângăresc libertatea alegerilor, garantată prin legi, iar dacă protestele nu ajung, strângeţi vă umăr la umăr, faceți cu toţii un zid puternic şi răspundeţi criminalilor cu vârf şi îndesat, căci cine calcă legea — oricine er fi acela — se pune în afară de lege şi este un nelegiuit. Cetăţeni a sunat ceasul pentru apărarea dreptului celui mai scump pe care-l aveţi : DREPTUL DE VOT. Soartea ţării e în mâna voastră, mului spărgător de înţelegeri pacifiste şi răspânditor de miros al prafului de puşcă şi geze asfaiante. Pentru că ţinea partidul d-luî Duca să facă dovada meritului de a se întitula : naţional-liberal ! ! Şi’n numele acestui pur naţionalism, figura reprezentativă a liberalilor ardeleni, d-l ministru de milă Al. Lapedetu, trimis a fost de şeful istoricului partid, sa cerşească mila hitlerismului săsesc din Ardeal ! In felul acesta — spre ruşinea ţării — făcut e fost cartelul saso ducist, — nu cerut de Saşi ci cerşit de liberali ! Înţelegeţi, Români, pentru ce cărturarii şi conducătorii noştri, de-un neam şi un sânge cu voi, nu vor mai putea cerceta satele noastre. Pricepeţi acum pentru* ce vor opri jandarmii pe cărturarii români să mai viziteze satele româneşti ! Pentru ca exponenţii lui Dolfi Hiter — nfîmhati în rînunn wnite ............» r......... »...............-o- *-----în automobilele Ţării Româneşti, alăturea de reprezentanţii ei,— ' să vă poată dovedi că nu în zadar şi eu vărsat sângele penteu ţArn n'opR"'' rromului ! De dovadă nu mai e nevoe ! In schimbul cadoului făcut d-lui Duca de ziua alegerilor, conducerea partidului german şi a luat angajamentul, ca organizejia naţionail-socialistă (— adecă : hitleristă însă se boteze „Mişcarea pentru promovarea poporului german în România“, care să stea sub controlul partidului şi bisericei germane. Iată deci recunoaşterea oficială de către d . Duca a hitlerismului deghizat şi pus sub controlul bisericei plusquam hitleriste 11 Celelalte condiţiuni, — ca: suprimarea uniformelor şi schimbarea terminologiei pentru desemnarea conducătorilor organizaţiei — Românul le numeşte: pupăză de colac ! Ori nemţesc, ori german, — hitlerismul va rămâne acelaşi element subminator la temelia statului nostru. Faptul e mai mult decât cler, când organizaţia naţional-socialistă-germanâ, — repetăm: recunoscută ofiicîn! prin cartelul cu liberalii!— a esclus din sânul ei pe adevăratul reprezentant al unei sincere înţelegeri şi colaborări româno-săseşti pe dl Rudolf Brandschi. Ce-au făcut liberelii, e o ruşine naţionala. Au recunoscut dreptul de liberă propagandă şi acţiune al extremismului german, anunţând în schimb sentinţa de moarte a organizaţiei tineretului românesc, care căuta îndreptarea cursului vieţii ţării în iazul intereselor româneşti. Cimitirele şi spitalele ţării sunt martore , iar puştile jandarmitor pecetluesc adevărul că, — pentru fericirea ţării! — nu mai au loc în hotarele ei alte partide decât asociaţii cartelului saso ducist ! Să ştie lumea, să cunoască alegătorii, să-i arete cu degetul urmaşii celor ce s au jertfit pentru întregirea ţării Româneşti ! Pleoscăitu! buzelor tinerilor logodiţi electorali ne aduce aminte de greaţa săruturilor de şantan ! Tragem pe sfoară ! Saşii pe Duca, iar Duca pe ei ! Nici nu merită mai mult cei ce-şi fie târgul de dragoste de concubinaj peste interesele şi nevoile unei ţări. O spunem aceasta cu toată revolta, pe care trebue să o toarne în urne adevăraţii celă- : TX-îî !ocmai ținu iwtiiuiceti . „Vai de biet Român, săracul. “ Continuă liberalii cu o stăruinţă de fier compromiterea ţării şi pălmuirea demnităţii naţionale. Pocâinţi de opoziţie şi tremurând ca lupul flămând după ciolanul de molfăit, nu s au sfiit, ca demorându-şi ţara şi conducerea ei, să se piece şi sărute smerit judectalpete finanţat internaţionale, în schimbul serviciului ca aceasta să se amestece în treburile interne ale Ţârii Româneşti şi să dea liberalilor sprijin întru ajungerea la putere. Scopul ajuns până aici, treptele compromiterii demnităţii naţionale, trebuiau coborâte mai adânc în vederea alegerilor, care se prevedea că vor fi strigătul de revoltă al neamului împotriva unei guvernări nedemne şi nefaste, liberalii şi au căutat din nou refugiu la sprijin strein ! Au apelat la ajutorul hitlerismului. La concursul fermenților de zarvă şi discordie, cari mai lunile trecute porniseră revizionismului unguresc la acţiuni, cari au mişcat întreaga Ţară Românească şi au închegat-o în pornirea de revoltă a celor mai patriotice demonstraţiuni. Au apelat la sprijinul hitleris Cartelul saso-duc si Trageri pe sfoară Cu prilejul serbări naţionale a aniversării Unirei, care a avut loc Vineri la Braşov în cadrul unui ales program artistic-muzical esecutat de corul „Astrei“, preşedintele „Astrei“ d-l Dr. N. CALIMAN a rostit un impresionant discurs comemorativ, din care reţinem următoarele părţi: Unirea înfăptuită la 1 Decemvrie 1918 nu a fost rezultatul unui noroc orb, ea nu a fost rezultatul combinaţiilor diplomaţilor, ci a fost rezultatul luptelor şi suferinţelor de multe veacuri. Această unire n a fost un dar, pe care i -a adus poporului român războiul mondial, ea a fost eluptată şi pregătită de şirul lung al eroilor, apostolilor şi mucenicilor poporului român. Luptele de desrobire ale poporului român încep încă din secolul al XIV. La 1387 avem răscoala bănăţenilor lui Vlad Iancu şi Vlad Dan. La 1437 e marea răscoală de la muntele Bobălna, în cere ţăranii români ocupă şi incendiază Clujul. Din aceste vremuri îndepărtate răscoalele de desrobire se ţin lanţ. Sigur, sunt răscoale mai mult cu un caracter de desrobire din sclavia, în care se găsea ţăranul român. Dar deja din aceste timpuri se vede şi ascuţişul politic al luptei oprimatului Român în contra Ungurului, care apasă puternic jugul sclaviei. Luptele de desrobire iau un caracter politic cu ocuparea unei părţi a Transilvaniei de Petru Rareş şi cu intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-Iulia, când pentru un moment se şi înfâptuise unirea tuturor Românilor. Şi ele au culminat în răscoalele lui Horia, Cloşca şi Crişan şi în cea a lui Iancu. Dar, Doamnelor şi Domnilor, toate aceste lupte au fost înăbuşite cu cea mai sălbatică cruzime şi valurile de sânge românesc s au scurs aproape în zadar. Adevărata pregătire, pregătirea sufletească a poporului român, care a dus la unirea tuturor Românilor, pentru desrobirea, îndependendenţa şi unirea naţională se începe încă din timpul cronicarilor. Ea este continuată de Samuilă Micu-Krein, Şincai şi Petru Maior, aceşti apostoli ai unire naţionale, cari prin arătarea originei noastre, au dovedit în mod ştienţific unitatea poporului român. Şaguna, Simeon Bârnuţ şi întreaga pleiadă a generaţiei de la 1848,organizează lupta pentru intensificarea culturei româneşti. Andrei Mureşianu sună goarna redeşteptărei naţionale a Românilor cu glas de tunet. Glasul lui se aude dela un capăt la altul al românismului şi la chemarea lui de „deşteaptăre Române din somnul cel de moarte", răspund într’un singur glas milioanele de Români dela Nistru până la Tisa : „Murim mai bine în luptă, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pământ". Duşmanul de veacuri simte pericolul şi şi intensifică lupta. In şcoala românească întră limba maghiară, tricolorul, simbol al naţionalismului, este rupt din cosiţele fetelor şi de pe pieptul flăcăilor de jandarmii împănaţi. Urmarea este Memorandul cu multele zeci de ani de temniţă. Rezistenţa se organizează. Vin ani mulţi de temniţă pentru intelectuali. Poporul reacţionează. Jandarmii, cari se ating de tricolorul sfânt al lui, nu odată sunt alungaţi din comunele româneşti. Intelectualii întră in temniţele ungureşti, iar satele cântă . Cântă o mierlă prin păduri, Robe Lucaciu la Unguri, 15 an! dela Unire, iunie 10ni, la fiu. Incidentul din sala Teatrului „Astra“ Cu incidentul extrem de regretabil şi de condamnat, care s’a întâmplat cu prilejul festivalului naţional ţinut în ziua aniversării Unirii în Teatrul „Astra" când la iniţiativa luată de prefectul judeţului s’a reuşit ca primarul Municipiului Dr. Voicu să fie pus în situaţia de a părăsi loja autorităţilor , s-a ocupat întreaga presă locală. Incidentul regretabil a fost adus la cunoştinţă şi în şedinţa de Luni d. a a consiliului Municipal de catre părintele consilier G. Constantin, care a protestat in contra insultei aduse primarului şi Municipiului tocmai în ziua cea mare a aniversării Unirii. Răspunzând părintelui Constantin d-l primar Dr. C. Voicu a ţinut să dea următoarele lămuriri : Fiind invitat a lua parte la festivalul organizat de Asociaţiunea „Astra“ am intrat în loja