Gazeta Transilvaniei, 1936 (Anul 99, nr. 1-101)

1936-06-11 / nr. 45

­igtan 2 nici o clipă, ea n’a vrut să fie apresiza. E rar in istoria ome­­nirii sS se vadă o puternică grupare de state atât de păci* fice; întemeindu­-s! activitatea pe aceste principi?, cele trei stata ale Micii înțelegeri vor fi in măsura, sunt convins, să dez­volte și să lărgească încă acti* vitatea acestei alianţe, care ne-a dat dovezi, — şi aceasta nu nu­mai în interes­ul lor propriu, dar şi în interes general. Ori care ar fi cursul eveni­mentelor viitoare, organismul Micii înţelegeri va şti să le facă faţă în felul pe care îl co­mandă interesele ţărilor noastre. Discursul Preşedintelui Beneş. Intr’un discurs mai lung, Ex­celenţa Sa Preşedintele Repu­­blicei ceho­slo­vace, Dr Eduard Beneş, care dela întemeierea Micei înţelegeri a reprezentat Cehoslovacia în calitate de mi­nistru de externe, a făcut un succint istoric al frământărilor şi realiză­tor Micei înţelegeri a rolului ei imposant în cola­borare cu înţelegerea Balcanică, pentru consolidarea echilibrului şi a păcii în Europa Centrală, a directivelor Micii Înţelegeri şi a raporturilor de sinceră prie­tenie şi colaborare cu România şi Iugoslavia. Desprindem din aceste im­portante declaraţii politice ale Şe­­fului statului ar­hoslovac urmă­­toarele constatări: „Azi am venit la Bucureşti ca să gfrez pe Maiestatea Voastră întâia oară, în funcţia mea pre­­şerdinţială. Şi am marea cinste şi adânca bucurie să văd ca această vizită coincide cu sosi­rea A. S. Regale Prinţul Paul, Regent al Iugoslaviei, căci Ma­iestatea Voastră a avut ideia minimală şi de toate punctele de vedere, plir­ă de înţeles, să reunească pe cei trei şefi de stat ai tarilor Micii înţelegeri la Bucureşti, într’un moment me­morabil şi im­ortant pentru Ma­iestatea Voastră şi pentru Ro­mânia şi în ac­eleş timp într’un moment al politicii internaţio­nale, care va putea însemna o răspântie a politicei europene, dacă nu mondiale. „Este întâia reuniune a şefilor de stat ai celor trei ţări ale noastre. Este o dată importantă în istoria politica a grupului no­stru. E de un mare simbol o mare mantifestare, este afirmarea unei idei, a unui sistem şi a unei mari concepţii politice, care are o valoare general europeană; este în fine atamaţia unei mari nădejii pentru viitorul devenit certitudine a unei conştiinţe de mare forța morală şi materială a celor trei țări ale noastre, re­unite, a unei mari misiuni poli­tice, economice, culturale, paci­fice şi constructivă de care cele trei națiuni ale noastre eu de a­cum deplină conştiinţă. De aceea sa­lut cu bucurie ideia Majestăţii Voastre ca cei trei şefi de stat ai Micii Inţelegeri, asistaţi de miniştrii lor, să se întrunească odată pe an, ca o manifestare vizibilă şi regulată a vrejii or­ganismului nostru politic co­mun. ____ „Lucrând în colaborare strân­să cu grupul Micei înţelegeri, este temelia consolidării, a echi­librului şi a păcei în Europa Centrală. 1* „Nu este deci numai un in­­teres ego­s­­el celor trei ţări aie noastre, pe care II apărăm, m­inciune în grupul nostru, — este o funcţie şi un rol de pace, pe care II îndeplinim în fața Europe.1. At­aşaţi alianţelor şi prieteniilor noastre, noi nădăj­duim să putem îndeplini cu suc­ces această misiune europeană­ .Aş dori ca aceste cuvinte să fie auzite de aici, de la Bucu­reşti, în hale capitalele Eu­ropei. „Mica înţelegere este cheie de boltă a structurii Europei Centrele şi a păcii europene, o coloana rară pe care edificiul european s-ar nărui în mijlocul unui conflict, ele cărui conse­cinţe or fi de necalculat. Nu vreau să se vadă prea multă ambiţie dau un ascuţiş împotriva cuiva, mai ales nu împotriva ve­cinilor noştri. Eu exprim pur şi simplu adânca mea convingere politică şi lămuresc o doctrină, care durează de 16 ani, care a dat probe şi care este doctrina politică a unei comunităţi inter­naţionale, cea mai solidă, cea mai trainică şi cea­­mai unită în Europa de după război „E ciudat că cei care ni se opun, îşi interzic să înţeleagă, e ciudat că şi întemeiază in za­dar speranţele pe aşa zisele di­ferenţe ale vederilor noastre. Fie mi îngăduit să spun încă odată, că nu există deosebiri de vederi între noi, aşa precum Maiestatea Voastră şi Al­teţa Sa Regală au subliniat o atât de just. [Un omagiu de încheiere Preşedintele Dr. Beneş a adus în cuvinte impre­sionante un omagiu sincer şi a­­dânc Regelui şi­­Sfii româneşti: „Am văzut la lucru — a spus preşedintele Beneş — pe Ma­rele Suveran, care era Tatăl Vostru, am avut marea cinste să urmăresc de ani de zile mi­nunata muncă a Majestăţii Voa­stre, pentru poporul Său şi să discut regulat cu Eu afacerile politice generale şi chestiunile Sâmbăta, la ora 10, a sosit în gara Mogoşoaia din Bucureşti trenul special, care aducea pe preşedintele republicei cehoslo­vace. Primirea, după care d-l Beneş a fost condus la Paiet, de către M. S. Regale Carol 11 lea, a fost plină de entuziasm. După o oră a avut loc pri­mirea, cu aceeaşi însufleţire, a A. S. R. Pricipelui Regent Paul al Iugoslaviei, care de aseme­nea a fost condus la Palat cu întreaga suită. Pe tot parcursul drumului înalţii oaspeţi au fost călduros ovaţionaţi de mulţimea, care se massase pe trotuare şi la inter­secţiile trotuarelor. La ora 12 a început grandi­oasa paradă şi defilarea stră­lucită a trupelor în Pieța Pala­tului Regal, iar după defilare Suveranul, Înalţii oaspeţi, Ma­rele Voevod, A. S. Principele Nicolae, membrii guvernului şi ceilalţi demnitari, cari se aflau în tribuna regală, au trecut în palat, în ovaţiile publicului. La ora 1 şi jumătate a avut loc dejunul de gală la Palat, la care au participat M. S. Regele Carol II, M. S. Regina Maria, M. S. Marele Voevod de Alba- Iulia, E . Eduard Beneş pre­şedintele Republicei Cehoslo­vace, A. S. R. Principele Regent Paul al Iugoslaviei, A. S R. Principesa Elisabeta, A. S. R. Principele Nicolae, d­r Gh. Tă­­tărescu, L P. S. Sa Patriarhul Miron, d-nii: Kamil Krefta mi­nistrul afacerilor străine al Ce­hoslovaciei şi dr. Mehmed Spaho, ministrul iugoslav al comunica­ţiilor, precum şi alţi membri ai corpului i diplomatic şi militar. Cu acest prilej au fost­­ rostite de către şefii celor trei state ale Micei înţelegeri, Importan­tele discursuri, pe care le pu­blicăm în altă parte a ziarului. Seara a avut loc în sala Tronului de la Palatul din Calea Victoriei un concert de gală, dat în o­­noarea Şefilor de stat şi ai mi­siunilor cari i-au însoţit. Consfătuirile Şefilor de stat. La ora 4 şi 30 a început la Palat consfătuirea Şefilor celor trei state ale Micii înţelegeri, luând parte şi d­iii: Gh. Tată comune celor trei ţări ale noa­stre, înţelegerea Voastră, ajuto­rul Vostru, inteligenta Voastră luminată ne-a ajutat întotdeauna foarte mult la continuarea ace­stei politici, căreia îi datorăm atâtea succese spre folosul ţă­rilor noastre. Permiteti-mi, Sire, să vă ex­prim adânca mea gratitudine. Minunata Voastră țară, admira­bila Voastră naţiune a făcut u­­riaşe progrese în aceste două decade. Ea este una din acele, a căror prietenie va fi întotdea­una, pentru naţiunea cehoslo­vacă, o cinste de nepresurt. Ea va fi din belşug întoarsă naţiu­­nii Voastre de cătră întreaga mea ţară, cu o fidelitate con­stantă, încrezătoare, frăţească şi pururi neclintită şi îmi permit să repet în acelaş timp acelaş omagiu aliatei noastre i­ugoslave, victorioasa şi eroica najiune, a cărei energie şi vigoare nu s’a lăsat niciodată surprinsă şi care a urmat orarele exemplu al Re­gelui său erou, Alixandru Uni­ficatorul, a cărui moştenire este apărată cu atâta vitejie şi cu atâta pru­denţă, înţelegere şi inteligenţă de către Alteţa Sa Regală, Prinţul Regent Paul. Fie mai permis încă să mulţu­mesc sincer Majestăţii Voastre pentru primirea, pe care a bine­voit să ne-o facă la Bucureşti şî pentru toata prietenia şi sim­patiile pe care poporul român le a arătat în timpul călătoriei prin frumoasa dv. ţară, voind prin aceasta să cinstească tara­mea, şi întreaga naţiune ceho­slovacă. rescu prim mlaistru, N. Titulescu ministru de externe şî Krafta, ministrul de externe al Iugo­slaviei. Au fost examinate toate problemele la ordinea zilei, cam­ azi formează preocuparea ge­nerală. A doua zi, Duminecă, au fost continuate, la Scrovişte, conver­­saţiunile între cei trei Şpfe de State. Asupra decursului acestor importante consfătuiri a fost dat următorul comunicat: „Duminecă 7 Iunie a avut loc la Scroviştea o a doua confe­rinţă, care a durat patru ore, între M. S. Regele, E. S. pre­şedintele Republicei Cehoslo­vace d-l Eduard Beneş şi A. S. R. Principele Regent Paul, la care au participat d-l prim­­ministru Gh. Tâtărescu, d-l mi­nistru al afacerilor străine, N. Ti­tules­cu şi dl K. Krofta, mi­nistrul afacerilor străine al Cehoslovaciei „Toate problemele la ordinea zilei au fost examinate. S’a constatat că asupra tuturor e­­xistă cea mai perfectă identi­ta­te de vederi şi în consecinţă s’a stabilit o complectă comu­nitate de acţiune*. Este de subliniat că timp de patru ore cei trei Şefi de State, in prezenţa miniştrilor de ex­terne, au stabilit o politică iden­tică şi comună, o unitate de ac­ţiune în toate problemele ce interesează Mica înţelegere. Serbarea Restauraţiei. Luni au avut loc tradiţionalele serbări ale Restauraţiei. A şap­tea aniversare a Restauraţiei şi Z­ia Tineretului. La Şosea. Lume multă din toate­ unghiurile ţării. Tribunele gem de greutatea mult mitor. In sunetele imnului naţional apare cortegiul regal, împreună cu înalţii oaspeţi Urale nesfârşite, începe serviciul divin, oficiat de un sobor de arhierei şi preoţi, în frunte cu I. P. S. S. Patriar­hul Miron. M. S. Regele şi în­treaga asistentă ascultă sfânta slujbă în genunchi. Sunt peste 20.000 străjeri, cercetaşi şi premin­eri, ceri îm­preună cu marea asistentă as­cultă, cuvântarea rostită de Su­veran, după terminarea serviciu­Curentul înviorător al redeş-­­ teptării naţionalismului este în­­ plină desfâşurare şi creştere pe­­ întreg cuprinsul ţarii La oraşe , ca şi la sate cărturari şi ţărani­­ se ridica ca un singur om în­­ contra otrăvii pe care presa­­ dorită a ţarii caută să o toarne­­­a­lnic în sufletele româneşti ca­­ să te abată de la calea iubirii de neam şî de ţară şi ca să te ţină în amorţire — stare egală cu o moarte premeditată. Pretutindeni răsună goarna redeşteptării naţionale, cărturari şi ţărani. Români de sânge, ve­nerabili generali, cf ţeri şi grade inferioare se înşiră în această istorică horă a unirii şi redeş­teptării naţionale, protestând în întruniri publice, prin gazete şi prin arderea ziarelor jidovite în contra celor cari încearcă să ne sufoce conştiinţa naţională. Astăzi înregistrăm cu multă satisfacţie glasul chemător la vieţă românească al căpeteniei Bisericei ort. româneşti a I­ P. S. Patriarhului Dr. Miron Cri­­stea. La adunarea generală de Duminecă a Ligii Antirevizio­­niste, I P. S. Patriarhul a rostit o impresionantă cuvântare, in care, după ce arată pericolul cu care ne ameninţă duşmanii din afară, semnalează pericolul şi mai mare, cere ne ameninţă din partea duşmanilor interni, care, după părerea I. P. Sale, este mult mai îngrijorător decât suli­ţele de dincolo de hotarele ţării: „De calul Troil mai cu greu te poţi apăra, fiindcă nu duce o luptă deschisă, ci o luptă de şobolan. In această situaţie, plina de îngrijorare, care este prima noa­stră îndatorire ? Concluzia o pu­teţi trage dv. cu toţii . Este ca fiecare român,­­ din cei 14 milioane, să te conşt­ent şi iign­erd, ca la noi în ţară, ori­cine vrea să respire aer româ­nesc şi să mănânce pâinea ţării noastre, să fie român (aplauze puternice), să fie român „la lo­cul său, care să se identifice la bine, dar mai ales la rău, cu aspiraţiile acestui neam, ospita­lier ca niciunul altul. Dar ospitalitatea noastră nu trebue să treacă în slăbiciune naţională. Mai ales în posturile de în­credere, pe care o ţară trebue să le aibă de sus şi până jos, să fie oameni probaţi, oameni cari au în ei sânge românesc. Trebue să spuneţi ca mine, Părinţii voştri şi strămoşii voş­tri, vitejii şi eroii, mucenicii nea­mului, — nu numai cei 800.000 mucenici mai proaspeţi şi mai noui, ci toţi mucenicii neamului, a căror jertfă a adus puternica noastră ţară românească, — se mişcă în mormintele lor şi ne poruncesc nouă să fim vrednici de je­tîa pe care au fâcut-o. Deci, nu numai şcoala româ­nească, de sus până jos, ci tot suflatul şi tot natal românesc — cum spun bănăţenii — să fie aici, să lucreze pentru uni­ficarea unei puternice conştienţe naţionale. Prima noastră îndatorire de Ligă Antirevizionistă trebue să se îndrepte deci într’acolo, ca vi­a­ra noastră nimeni sâ nu în­­drăsnească să învenineze sufle­tul neamului românesc. (Aplauze prelungite). Când această conştiinţă vigi­lentă şi trează va­­fi solidară şi unitară, atunci nimeni nu ne poate birui. Căci biruinţa lup­telor nu stă în vârful suliţelor celor combatanţi, ci în sufletele celor cari se luptă. Să cretăm suflet, săi­­ntensi­ficăm, să-l ridicăm la maxim­ul termometrului nostru patrioic şi în acest suflet, în această at­mosferă, să nu mai îndrăsnească nimeni, — ceea ce îndrăsnes­c unii — de a ne ataca bărbaţii, a căror activitate ne este scum­pă (aplauze). Serbările de la Bucureşti ! I. P. Sa Patriarhul despre Imperativul solidarităţii naţionale GAZETA TRANSILVANIEI lui religios. Cuvintele regale sunt acoperite de aplauze, începe programul. Şi în timp ce lumea admira entuziasmată producţiile tineretului,­­ sinis­trul aruncă şuerul durerii în at­mosfera de frumoasă şi înălţă­toare serbătoare. O tribună se prăbuşeşte şi în dărâmăturile ei nenoroci­rea cuprinde locul entuziasmu­lui şi fericirii. Moment înspăi­mântător. Toji aleargă spre lo­cul nenorocirii. Ragele alăturea de soldaţi ajută la prestarea pri­melor ajutoare, îndepărtând scân­duri şi scoţând nenorociţi de sub ele. Durere, vaere, ambulanţe.. ... Adânc mişcat de nenorocirea căzută ca un trăznet, Suveranul se reîntoarce la tribuna regală şi, după o întrerupere de trei sferturi de ora, programul reîn­cepe în parte, făcându se nu­mai defilarea tineretului, care s-a terminat la orele 12 şi ju­mătate, când M. S. Regele şi Inalții oaspeți au părăsit Stadio­nul în uralele mulţime­. In semn de doliu in urma ne­­norocirei petrecute, programul de Luni seara al serbărilor a fost contramandat. De asemeni, în semn de do­liu pentru tragicul accident, la solemnităţle de lansare a va­porului „Carol II“, cari au avut loc­eri la Turnu Severin, şi unde a participat şi Suveranul cu înalţii oaspeţi, nu s au mai ţinut discursuri şi muzicile nu au­­ cântat. Nr 45—1936 Dela Asociaţia învăţătorilor din oraşul şi jud Braşov, la ziua de 14 Iunie 1936 ora 9 dimineaţa, s’a convocat adu­narea genera­l ordinară a în­văţătorilor braşoveni, care se va ţine în sala Camerii de Co­merţ. In ordinea de zi sunt prevă­zute, pe lângă punctele statu­tare şi chestiuni profesionale. Tot pentru această dată se stabilise să se facă şi sărbăto­rirea, aşa cum se cuvine, a în­văţătorilor cari au ieşit la pen­sie, în ultimul timp. Cum în această zi vor fi exa­­­­mene la toate şcoalele din ju­deţ şi ca atare mulţi colegi vor fi împiedecaţi să ia parte la a­­ceasta sărbătorire, conducerea Asociaţiei a hotărât să se ţină adun­area generală la data fixată mai sus, scoţându-se din ordi­nea de zi sărbătorirea pensio­narilor, care se va face la o dată ce se va fixa de acord cu autorităţle şcolare. S’a intervenit şi se va stărui ca aceşti învăţători pensionari, ce-au sacrificat întreaga viaţă pe catedră, să fie decoraţi. Nădăjduim ca aceasta să se facă odată cu sărbătorirea. Preşedinte, Da­mas­chin Cafavei Togal, un adevărat amic al casei ! Cu multă plăcere vă certific, că în farmacia mea de casă nu mi lipseşte niciodată Togal ul. Eu însu­mi întrebuinţez Togal-ul la migrenă, soţul meu contra durerilor reumatice, şi de când cunoaştem Togal-ul nu mai întrebuinţăm alt medicament. To­­gal-ul ne-a devenit un sincer prieten de casă, care ar trebui să nu lipsească din nici o gospo­dărie. G. Borghidai, Timișoara.

Next