Glasul Bucovinei, noiembrie 1919 (Anul 2, nr. 278-301)
1919-11-26 / nr. 297
* o Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC. Telefon Nr. 61. Fondator: Cestil Pușcariu. Abonamentuli fama en 60 lei, pe *12 an 80 lei, pe trei Iani 15 lei, pentru flatar, «silnic, pe un an 80 lei, pe/? an 15 lei, pe trei i«ni luni ; numai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe Hj an 6 lei, pe trei fani 2.50 lei. Un număr costă 25 bani. Redacția și administrația vopsiăsiție Strada Fíoadorlo. 33 (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc articole numai iscălite Anunțuri și reclamei se calculează după tarif și se primesc la administrație STRADA FLONDOR No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 "ro. Consolidare prin cultura .„România Mare s’a realizat. — Trăească România Mare!", e strigătul tuturor acelora cărora le place să se odihnească la capătul unui drum de muncă, nevoind a-și îndrepta privirile înainte, spre alte orizonturi de activitate pentru propășirea ideii, care li se pare adusă la îndeplinire. In vieața unui popor însă munca de fiecare clipă este fermentul, care-1 ridică și-1 mobilează. In marginile bine stabilite ale organizațiunii de stat munca se repartizează asupra tuturor cetățenilor, în afară de fericiții moștenitori de mari averi, cari, și aceștia, trebuie să muncească, dacă vor să-și îndeplinească menirea pe acest pământ, care este, de a lăsa o cât de mică dâră de lumină pe urma existenței unui individ.Din aceste frământări individuale resultă acea energie colectivă, care face propășirea și înflorirea statului și a poporului. Din furnicatul de voință și energii individuale răsar însă capete, care cu stratul gerarea minților lor alese, realizează progrese uimitoare pentru colectivitatea din care fac parte. Din unirea muncii tuturora sub conducerea, neobservată dealtfel, a acestor firești conducători resultă cultura sufletească și materială a unui popor. De amândouă are, mai mult decât oricând, nevoe nația noastră. După obositorul drum spre ținta idealului, realizat numai în privința hotarelor, majoritatea imensă a poporului nostru a sărăcit și lipsit de răgaz pentru a-și putea vedea și de bonurile sufletești, neamul nostru nu și-a putut înainta cu nici un pas cultura în anii aceștia și sbueimmiui universal. Elemente ușoare fără pregătire și fără dor de muncă, se îndeasă la suprafață, obișnuite cu câștig ușor în timpul războiului. * ^ Muncă uriașă e necesară, pentru a putea reclădi ce s’a stricat, a împinge cultura până la nivelul corespunzător culturii generale omenești și pentru a putea armoniza, în sfârșit, meritul cu răsplata. In această mare luptă internă, ce se deschide acuma, hotărîtoare pentru destinele neamului nostru, cultura, inteligența și caracterul trebuie să fie factorii de conducere ai statului român. Oriunde se găsește un prilej de a mobila instinctele și de a ridica sufletele prin împărtășirea celor mai frumoase roade ale frământării omenești, care este cultura, s’o facem. S’o facă toți aceia cari simțesc că din scânteia dumnezeească ce se sălășluește în fiecare trup omenesc, s’a revărsat asupra A» lor ceva mai mult, decât asupra celorlalți, mulți și neorientați, și din această cauză atât de adesea speculați de meșteri ai cuvântului nesincer, cari pe spatele -foț v își creiază apoi situații nemeritate. „ Oriunde e o organizație culturală de folos, să-i încordăm puterile, dacă e inactivitate, s’o trezim, dacă a adormit» pentru a o ridica la gradul muncii, de care e capabilă prin elementele ce le întrunește sau prin acele, cu care se poate primeni. In acest sens am dori să vedem reîncepânduse și activitatea Societății noastre pentru cultură și literatură, care, în privința culturală, n’are încă nici o muncii în legătură cu noile organizație a idei ce frământă societatea românească de astăzi. D. Iilarmeliuc Un discurs bucovinean LA BUCUREȘTI D. Iancu Flondor a vorbit la „Dacia“ între o sabie și o mareta, purtate de doi șefi celebri ai politicianumului român. I Îi urmărim de mult, cu durere, pe omul care a dat României Mari, cu atâta curaj și cu atâta iubire, Bucovina sa. L-am văzut însemnând în ziarele celei mai unite politice visitele și consfătuirile sale cu aceste căpetenii ale opoziției, care la cellalt capăt aveau ca aliați pe cetățeanul Cocea și pe „totul“ Moscovici. L-am contemplat patronând un ziar, Bucovina, in care nu s’a cruțat nici o insultă oamenilor pe cari, acum tocmai un an, tot d Flondor, la Iași, în seara unei mese comune pe care n’am uitat o eu, îi acoperea, neoplișia cu semnele stimei și simpatiei sale. L-am zărit și la spatele secretarului său care în Epoca a tipărit cu privire la aceiași oameni cele mai sfruntate neadevăruri ce se pot închipui măcar. La un lucru mai rămânea să mai fim mărfuri, în presintarea sa înnaintea „poporului“ bucureștean în campania de Dumineca trecută. Discursul său e înnaintea mea. D. Flondor are o socoteală cu fostul ministru Constantinescu, pe care-l acuză că a dus politicianism din Regat în Bucovina. Ceva tot trebuie să fie, și e rău că a fost Dar nu înțelege d. Flondor că, dacă, prin zisul domn, a pătruns politicianismul din Regat în Bucovina cu paharul, alianța sale cu oamenii cari se folosesc de numele și renumele sale introducem cu vadra același politicianism ? Și când considerăm lucrul acesta ca o nigubă pentru interesele românismului, unit de S’gor prin alte mijloace decât ale incalificabilelor tulburări de acuma, ne gândim ca o durere sinceră la o figură care din ce în ce mai mult se întunecă pentru urmași : a d lui Flondor însuși, cel mai mare dușman al politicianismului de aici — spune d-sa — și totuși cel d’intăin fruntaș român, de peste vechile hotare a cărui luntre plutește totuși pe apele lui negre, care — ce uimire!— par a-i mirosi bine. Dîs »Neamul Românesc“. N. Iorga — ---------- -— ------------------------»---------------------- M ®»» O INFĂMIB Gazetele din București ale «partidului» d-lui I Flondor, serioasele «Epoca» și îndreptarea», din coloanele cărora svârnește murdăria împotriva oricui nu se pleacă politicei de «apărare a constituției» în felul înțeles de șefii acestui «bloc» politic de trei șefi plus garda Internaționalei bucureștene, i-au pregătit ministrului Bucovinei, d-lui I Nistor, pe care nu-l poate suferi mai cu seamă unul dintre cei trei șefi, cel cu fierea mai desvoltată și cu sângele mai albastru, o infamie tocmai în ziua deschiderii Parlamentului, etalând în ele minciuna că părintele Pauliuc, socrul d-lui ministru I. Nistor, ar fi primit despăgubiri de războiu în suma de 600.000 coroane. Toată lumea care cunoaște cinstea personală a d-lui J. Nistor și corectitudinea sa în toate chestiunile administrative ale Bucovinei era încredințată că prin aceste ziare vorbește neputința răzbunătoare a boierului dela Strojineț sau a tovarășului său Dori Popovici, care în timpul din urmă s' a prins cu amândouă mâinile de «dopatul» d-lui Cocea, pentru a-și înmormânta cu atât mai curând «partidul». Pentru lumea cealaltă, care-și cuse la orice slon adus de vânturi, pleacă areSecretariatul de serviciu pentru reclădiri dătura secretarului șef, dl. inginer T. sub semnăricol, acestei necinstite invențiuni, cea mai formală desmințire, pe care am reprodus-o și noi din «Monitorul Bucovinei» în Nr. 296 al ziarului nostru. " In această desmințire oficială se arată cât de departe merge yiepărtinirea dä ministru I. Nistor care nu încuviințat pentru socrul său nici măcar suma de popocor propusă de secretarul-șef pentru reclădiri, ci a respins cu desăvârșire cererea, procedură neînțăleasă cu siguranță de către politicianismul nu său de favoruri, sinecuri și nepotisme. In fața acestei stări de lucruri vocabularul limbei noastre nici n are cuvântul potrivit, pentru a stigmatiza îndeajuns infamia care și-a găsit culcuș atât de bun în coloanele ziarelor «Epoca» și «Îndreptarea». „Glasul Bu 80 vin 8Γ -------------------------------------------înmormântarea lui A. Vlahuța Ultima dorință a lui Vlahuță a fost ca să i se facă o Înmormântare simplă. Faptul acesta n’a împiedecat însă pe prietenii și admiratorii marelui poet și pe tot ce are neamul nostru mai ales, ca să însoțească rămășițele pământești ale defunctului până la locul de veșnică odihna. Carul mortuar a fost urmat de miniștri, episcopi, senatori, deputați, reprezentanți ai Academiei și universităților, ziariști etc. Au ținut cuvântări, d-ni general Lupescu din partea guvernului, Ștefan Ioan din partea Ateneului Român, N. Iorga, din partea Academiei Române, Mihail Dragomiresc din partea societății scriitorilor români, Ștefan Ciobanu din partea Basarabiei, Vaida-Voevod din partea Ardealului, I. Nistor din partea Bucovinei, C. G Costa- Foru din partea asociației generale a plasei române, B Cecropide în numele redactorilor ziarului „Dacia“ și P. Constantinescu în numele studențimii înmormântarea a fost o solemnitate demnă de numele marelui dispărut. ---------------------»«--------------------. (