Glasul Bucovinei, noiembrie 1919 (Anul 2, nr. 278-301)

1919-11-26 / nr. 297

* o Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC. Telefon Nr. 61. Fondator: Cestil Pușcariu. Abonamentuli fa­ma en 60 lei, pe *12 an 80 lei, pe trei Iani 15 lei, pentru flatar, «silnic, pe un an 80 lei, pe­­/? an 15 lei, pe trei i«ni luni ; numai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe Hj an 6 lei, pe trei fani 2.50 lei. Un număr costă 25 bani. R­edacția și administrația vopsiăsiție Strada Fíoadorlo. 33 (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc articole numai iscălite Anunțuri și reclamei se calculează după tarif și se primesc la administrație STRADA FLONDOR No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 "ro. Consolidare prin cultura .„România Mare s’a realizat. — Tră­­ească România Mare!", e strigătul tuturor acelora cărora le place să se odihnească la capătul unui drum de muncă, nevoind a-și îndrepta privirile înainte, spre alte ori­zonturi de activitate pentru propășirea ideii, care li se pare adusă la îndeplinire. In vieața unui popor însă munca de fiecare clipă este fermentul, care-1 ridică și-1 m­obilează.­­ In marginile bine stabilite ale organi­­­­zațiunii de stat munca se repartizează asu­pra tuturor cetățenilor, în afară de fericiții moștenitori de mari averi, cari, și aceștia, trebuie să muncească, dacă vor să-și înde­plinească menirea pe acest pământ, care este, de a lăsa o cât de mică dâră de lu­mină pe urma existenței unui individ.­­Din­­ aceste frământări individuale re­sultă acea energie colectivă, care face pro­pășirea și înflorirea statului și a poporului. Din furnicatul de voință și energii indi­­­viduale răsar însă capete, care cu stratul gerarea minților lor alese, realizează pro­­­­grese uimitoare pentru colectivitatea din care fac parte. Din unirea muncii tuturora sub condu­cerea, neobservată dealtfel, a acestor firești conducători resultă cultura sufletească și materială a unui popor. De amândouă are, mai mult decât ori­când, nevoe nația noastră. După obositorul drum spre ținta idea­lului, realizat numai în privința hotarelor, majoritatea imensă a poporului nostru a sărăcit și lipsit de răgaz pentru a-și putea vedea și de bonurile sufletești, neamul nos­tru nu și-a putut înainta cu nici un pas cul­tura în anii aceștia și sbueim­miui universal. Elemente ușoare fără pregătire și fără dor de muncă, se îndeasă la suprafață, o­­bișnuite cu câștig ușor în timpul războ­­iului. * ^ Muncă uriașă e necesară, pentru a putea reclădi ce s’a stricat, a împinge cultura până la nivelul corespunzător culturii generale omenești și pentru a putea armoniza, în sfârșit, meritul cu răsplata. In această mare luptă internă, ce se deschide acuma, hotărîtoare pentru destinele neamului nostru, cultura, inteligența și ca­racterul trebuie să fie factorii de conducere ai statului român. Oriunde se găsește un prilej de a m­obila instinctele și de a ridica sufletele prin îm­părtășirea celor mai frumoase roade ale frământării omenești, care este cultura, s’o facem. S’o facă toți aceia cari simțesc că din scânteia dumnezeească ce se sălășluește în fiecare trup omenesc, s’a revărsat asupra A» lor ceva mai mult, decât asupra celorlalți, mulți și neorientați, și din această cauză atât de adesea speculați de meșteri ai cu­vântului nesincer, cari pe spatele -foț v își creiază apoi situații nemeritate. „ Oriunde e o organizație culturală de folos, să-i încordăm puterile, dacă e inac­tivitate, s’o trezim, dacă a adormit» pentru a o ridica la gradul muncii, de care e ca­pabilă prin elementele ce le întrunește sau prin acele, cu care se poate primeni. In acest sens am dori să vedem reîn­­cepându­se și activitatea Societății noastre pentru cultură și literatură, care, în privința culturală, n’are încă nici o muncii în legătură cu noile organizație a idei ce fră­mântă societatea românească de astăzi. D. Iilarmeliuc Un discurs bucovinean LA BUCUREȘTI D. Iancu Flondor a vorbit la „Dacia“ între o sabie și o mareta, purtate de doi șefi celebri ai politicianu­mului român. I Îi urmărim de mult, cu durere, pe omul care a dat României Mari, cu atâta curaj și cu atâta iubire, Bucovina sa. L-am văzut însemnând în ziarele celei mai unite politice visitele și consfătuirile sale cu aceste căpe­tenii ale opoziției, care la cellalt capăt aveau ca aliați pe cetățeanul­ Cocea și pe „totul“ Moscovici. L-am contemplat patronând un ziar, Bucovina, in care nu s’a cruțat nici o insultă oamenilor pe cari, acum tocmai un an, tot d Flondor, la Iași, în seara unei mese comune pe care n’am uitat o eu, îi acoperea, n­­eoplișia cu semnele stimei și simpatiei sale. L-am zărit și la spatele se­cretarului său care în Epoca a tipărit cu privire la aceiași oameni cele mai sfruntate neadevăruri ce se pot închipui măcar. La un lucru mai rămânea să mai fim mărfuri, în presintarea sa înnaintea „popo­rului“ bucureștean în campania de Dumineca trecută. Discursul său e înnaintea mea. D. Flon­­dor are o socoteală cu fostul ministru Cons­­tantinescu, pe care-l acuză că a dus politi­cianism din Regat în Bucovina. Ceva tot tre­buie să fie, și e rău că a fost Dar nu în­țelege d. Flondor că, dacă, prin zisul domn, a pătruns politicianismul din Regat în Bu­covina cu paharul, alianța­­ sale cu oame­nii cari se folosesc de numele și renumele­­ sale introduce­m cu vadra același politicia­nism ? Și când considerăm lucrul acesta ca o nigubă pentru interesele­ românismului, unit de S’gor prin alte mijloace decât ale incali­ficabilelor tulburări de acuma, ne gândim ca o durere sinceră la o figură care din ce în ce mai mult se întunecă pentru urm­ași : a d lui Flondor însuși, cel mai mare dușman al politicianismului de aici — spune d-sa — și totuși cel d’intăin fruntaș român, de peste vechile hotare a cărui luntre plutește totuși pe apele lui negre, care — ce uimire!— par a-i mirosi bine. Dîs »Neamul Românesc“. N. Iorga — ---------- -— ------------------------»----------------------­ M ®»» O INFĂMIB Gazetele din București ale «­partidului» d-lui I Flondor, serioasele «Epoca» și îndreptarea», din coloanele cărora svârnește murdăria împotriva oricui nu se pleacă politicei de «apărare a con­stituției» în felul înțeles de șefii acestui «bloc» politic de trei șefi plus garda Internaționalei bu­cureștene, i-au pregătit ministrului Bucovinei, d-lui I Nistor, pe care nu-l poate suferi mai cu seamă unul dintre cei trei șefi, cel cu fierea mai des­­voltată și cu sângele mai albastru, o infamie toc­mai în ziua deschiderii Parlamentului, etalând în ele minciuna că părintele Pauliuc, socrul d-lui ministru I. Nistor, ar fi primit despăgubiri de războiu în suma de 600.000 coroane. Toată lumea care cunoaște cinstea personală a d-lui J. Nistor și­­ corectitudinea sa în toate chestiunile administrative ale Bucovinei era încre­dințată că prin aceste ziare vorbește neputința răzbunătoare a boierului dela Strojineț sau a to­varășului său Dori Popovici, care în timpul din urmă s' a prins cu amândouă mâinile de­­ «dopa­tul» d-lui Cocea, pentru a-și înmormânta cu atât mai curând «partidul». Pentru lumea cealaltă, care-și cu­se la orice slon adus de vânturi, pleacă are­Secretaria­tul de serviciu pentru reclădiri dă­­tura secretarului șef, dl. inginer T. sub semnă­ricol, ace­stei necinstite invențiuni, cea mai formală des­­mințire, pe care am reprodus-o și noi din «Mo­nitorul Bucovinei» în Nr. 296 al ziarului nos­tru. "­­ In această desmințire oficială se arată cât de departe merge­­ yiepărtinirea d­­ä ministru I. Nistor care nu încuviințat pentru socrul său nici mă­car suma de popo­cor­ propusă de secretarul-șef­­ pentru reclădiri, ci a respins cu desăvârșire ce­rerea, procedură neînțăleasă cu siguranță de că­tre politicianismul nu său de favoruri, sinecuri și nepotisme. In fața acestei stări de lucruri vocabularul­­ limbei noastre nici n are cuvântul potrivit, pentru a stigmatiza îndeajuns infamia care și-a găsit cul­cuș atât de bun în coloanele ziarelor «Epoca» și «Îndreptarea». „Glasul Bu 80 vin 8Γ -------------------------------------------­înmormântarea lui A. Vlahuța Ultima dorință a lui Vlahuță a fost ca să i se facă o Înmormântare simplă. Faptul acesta n’a împiedecat însă pe prietenii și admiratorii marelui poet și pe tot ce are neamul nos­tru mai ales, ca să însoțească rămășițele pământești ale defunctului până la locul de veșnică odihna. Carul mortuar a fost urmat de miniștri, episcopi, senatori, deputați, reprezentanți ai Academiei și uni­­­­versităților, ziariști etc. Au ținut cuvântări, d-ni­ general Lupescu din par­tea guvernului, Ștefan Ioan din partea Ateneului Ro­mân, N. Iorga, din partea Academiei Române, Mihail Dragomires­c din partea societății scriitorilor români, Ștefan Ciobanu din partea Basarabiei, Vaida-Voevod din partea Ardealului, I. Nistor din partea Bucovinei, C. G Costa- Foru din partea asociației generale a pla­­sei române, B Cecropide în numele redactorilor ziaru­lui „Dacia“ și P. Constantinescu în numele studențimii înmormântarea a fost o solemnitate demnă de numele marelui dispărut. ---------------------»«--------------------­. (

Next