Glasul Bucovinei, martie 1920 (Anul 3, nr. 365-390)

1920-03-02 / nr. 365

Anul III NUMĂRUL 25 BANI Cernăuți, Marți 2 Martie 1920 Nr. 365 APARE f* um an 60 lei, perj[3 tAoBO lei, pe trei luni 15 lei, pentru țitrani zilnic , pe un%an^10 lei,_nr *|j an 15 lei, pe trei luni 7.50 numai numiürul de Duminică pe un an 10 lei, pe '|­ an 5 lei, pe­'trei luni 2.50 lei. Un număr costă 25 bani. f$*ed­­cția și adminiatii patriia £*ernauți, Strada Flondor No. 33 (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc articole numai iscălite Anunțuri și reclamei se calculează după tarif și se primesc la administrație STRADA FLONDOR No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa ea 50`­e partidului democrat al unirii­ B­ucovinei­­ *•> Telefon nr. 71 Fondator: Sextil P«190 iii*iii Chestiune! Fischer supără?. . . Cu prilejul interpelării mele in chestiunea fostu­lui general Fischer anume ziare din Cernăuți, scrise în limba germană, m’au onorat cu interesante ți ca­racteristice re­flexiuni, la cari — mărturisesc s­ncer — nu mă așt­eptarp. Mi s’au adus acuzațiuni și anume că : Mobilul Interpelării ar fi fost cam acelaș patrio­tism gălăgios („Harrac Patriotismus“), de specifică speță austriacă, de pe arma câruia dela 1914 încoace s’a ivit acea fatală afectațiune patriotică a opi­niei publice din cuprinsul Austriei și mai ales a Bu­covinei. Scopul interpelării mele ar fi fost de a provoca agitațiuni antisemite în cuprinsul regatului român, constituind această interpelare mai mult o acuzațiune adusă poporului jidovesc decât generalului Fischer. Aș fi citat printre sângeroșii colaboratori ai dvui Fischer doar numai nume de jandarmi jidani, neadu­­cându-mi aminte și de alte nume. Justiția românească, având a hotărî în cauza Fischer, va stabili cu siguranță faptul că relațiuile mele privitoare la populația jidovească din Bucovina n’au fost decât născociri malițioase. Mi opresc la aceste patru puncte cardinale din învinuirile ce mi se fac și constat . In primele cinci luni de la izbucnirea războiului mondial am fost în multe cazuri martor ocular al vexațiunilor, insultelor, umilirilor și revoltătoarelor nedreptăți ce se săvârșiau în Bucovina austriacă mai ales față de populația noastră rurală. Mai târziu, în timpul neutralității rega­tului român, știrile despre negrăitele prigoniri și bat­jocuri la cari erau expuși frații noștri de acasă se îngrămădeau mereu, până când prietenul Dr. Nicolae Coman a adunat și publicat in vara anului 1915 în tipografia ,Bucovina“ din București o serie de date exact verificate în cartea intitulată „Martiriul Buco­vinei“, care a fost strigătul de durere, de desnădejde și de protestare a Bucovinei siluite. A urmat războiul nostru de dezrobire cu toate durerile, cu toate jert­fele, dar și cu toate experiențele și învățămin­tele sale. Reîntors în Bucovina liberală primeam, chiar din primele zile, la redacția ziarului „Glasul Buco­vinei“ zeci de reclamațiuni și plângeri împotrive fostu­lui general Fischer și a colaboratorilor săi. Atunci n’am hotărit să fac o anchetă in această chestiune și de pe urma ei am adunat în timp relativ scurt Informațiuni și cereri precise pentru darea în judecată a celor vinovați de la sute de locuitori ai Bucovinei de diferite naționalități și stări sociale. Din informațiunile aplunate, din foarte nume­roasele cereri primite m’am convins că chestiunea Fischer e pentru populația bucovineană o chestiune de cel mai mare interes obștesc și în nici un caz nu­­ poate fi trecută cu vederea sau chiar mușamalizată. Am verificat deci pr­i cercetări asidue și conștiin­cioase tot materialul de date adunate, pentru ca atunci când urmau a fi utilizate să resiste chiar și încercărilor de denaturare cu siguranța și cerbicia apodictică cu care numai adevărul poate resista. Ca deputat bucovinean în primul Parlament al României Mari, ca reprezentant al județului Storojineț, în cuprinsul căruia au fost săvârșite 8 din cele 21 execuțiuni sumare, constatate de mine în Interpelare, despre care vorbim, m’am crezut dator să dau ex­presie prin viu grăia durerii și m­zeriei de care încă sufere poporul bucovinean de pe urma grozavelor pri­goniri înscenate de fostul general Fischer și colabo­­ratorii săi siniștri. Nici un alt gând decât acela de a pune pe ade­vărații făptuitori, pe schingiuitorii atâtor oameni ne­vinovați. In fața faptelor lor, de a atrage atenția au­torităților noastre asupra răspunderilor pe cari acești oameni trebue să le aibă in față legilor statului, de a da cuvenita satisfacție morală și dacă se poate și restituire materială celor batjocoriți și păgubiți prin acte de brutalitate și nemaivăzut cinism, nici un alt gând nu m’a condus în toată acțiunea mea privitoare la afacerea Fischer. La amănuntele și datele comunicate mie de către cei loviți de brutalitatea regimului Fischer eu nu am adaos de la mine nimic. Am și constatat acest fapt ceru­s verbis în cursul expunerilor fă­ute în fața Camerei. In cele mai multe cazuri am citat textual după relația în scris sau declarațiunea orală făcută de cel interesat. Nu puteam să spun lucruri neadevărate de la tribuna parlamentară, nu puteam să fac acest lucru pentru respectul pe care îl datoram acelei tribune, pentru înalta consideratiune pe care o datoram bărbaților pe cari îi aveam în fața mea și mai presus de toate pentru respectul ce fiecare om cinstit îî dato­rește adevărului. Așa fiind desfid pe domnii cari nu sunt mulțumiți de interpelarea in discuție să arate cari inexactități, cari „n­ă­s­r­â­u­c­i­r­i malițioase“ cuprinde expunerea de care vorbim. Și pare fapte precize ca acelea pe care mi le relatează preoții George Dracinschi din Doroșăuți, Emisari Macovievici din Cernauca, Adrian Andronic din Pâtrăuți pe Suceava, Vasile Rudeiciuc din Dra­­cineț, Ilarion Prelici din Rarancea, Christofor Iliuț din Fundul­ Moldovei, Ioan Iliuț din Voroneț, Simeon Vo­­loșciuc din Vaslăuți, George Lanivschi din Camena, învățătorul Alexandru Nastasi din Negrileasa etc. etc., cu toții oameni cari încă sânt în viață și pe cari ii invit ca tot dinadinsul să participe la această discu­­țiune, pentru a lămuri în mod definitiv lucrurile, care aceste fapte, cari aparțin istoriei neamului nostru pot fi desființate prin simple afirmațiuni, prin injurii și insinuațiuni profesate la adresa unui om care și face datoria și e hotărit să și o facă până la capăt? Am declarat în plin Parlament că nu fac propa­gandă antisemită. Și când d l Cuza m’a întrerupt în cursul citării a mai multor nume de colaboratori ai d- lui Fischer, constatând că toți sânt joani, eu am­ declarat că­­ nu adaog nimic de la mine ci mă mărgi­nesc a cita date precize. Adăugând apoi că nu înțeleg să provoc agita­țiuni și conflicte între diferitele naționalități ale pa­triei noastre comune și că dorința noastră este sa trăim în­ pace și bună înțelegere cu compatrioții noștri jidani, d­l deputat Seisin Ioan, aprobând punctul meu de vedere, a declarat textual : Dar ce sânteți d voastră vinovat că acești colaboratori ai d-lui Fischer sânt jidani ? Și de fapt ce trebuia să fac dacă oamenii cari se plângeau de nedreptățile și chinurile adurate în timpul regimului Fischer citau în narațiunile lor și atâtea nume jidovești ? Sau puteam eu să denaturez faptele pentru ca nu cumva să fiu bănuit de antise­mitism ? Dar chiar cu rsicul unei primejdii mult mai mari pentru mine n’aș fi fâcut-o ! ! Mi se mai reproșează însă că nu aș fi citat prin­tre colaboratorii d-lui Fischer decât nume de jidani, ajungându-se după urma acestei afirmațiuni neade­vărate la condiția, firește inexactă și tendențioasă, că eu aș fi făcut acest lucru într’o pornire de ostili­tate față de jidani. Adevărul e că in expunerea fă­cută am numit aproape toate numele cunoscute mie în chestiunea pe care o discutam și afară de un număr de agenți și colaboratori jidani am numit pe jandarm!­ Pokol, Kiappa, Dutkievici, Rumygailo, Gel­ezek, Za­­remba, Baumgarten, Kaprak Bogosievici, Drescher, Preussentanz, Kaczkowaki, apoi pe agenții și denun­țătorii Eudoxid Dașchievici, Alexandru Brodovschi, Franz Zimmermann, etc... cari toți nu sânt j dani. Prin urmare netemeinicia afirmațiunei citate e evidentă. Mai mulți Domnii gazetari cari mă iau în răs­păr InUcă prin scrisul lor că și d-lor cunosc multe nume de colaboratori ne jidani ai d-n­i Fischer, fapt care mă determină să-i invit si mi le comunice, eventual să le publice fără întârziere, pentru ca să fim cât se poate de complecți. Și fi invit mai ales și cu toata insis­tența pe domnii de la­­„Morgenblatt“ sa-mi comunice preciz cari sânt persoanele, cari — după cum insi­nuează d lor — îmi stau foarte aproape și au fost­­ caboratori in acțiunea d-lui Fischer? Resping acea­stă indrăneațâ insinuațiune și declar hotărît că per­soanele cari îmi stau aproape nu numai că n’au avut nimic comun cu dl. Fischer și acțiunile sale „patri­otice“, ci dimpotrivă an suferit mult la timpul războ­iu­lui, care ne-a adus mântuirea. Și fiindcă dorita mântuire ne-a sosit avem dreptul și vroim să vorbim liber. Nimeni nu ne poate opriI­ Domnilor gazetari, nu astfel se poate trata o chestiune de atâta importanță, nu prin zeflemele leftene, prin insinuated și insulte puteți d-voastră să desființați seria nesfârșită de crime, de omoruri, de jafuri săvârște în­ cuprinsul Bucovinei. Noi nu am căzut in marea greșală a generali­zării, n’am spus că dacă mulți din colaboratori d-lui F­ucher au fost j dani, tot poporul solovesc­e la fel și e vinovat de faptele acelor ratați ai societății. Dim­potrivă am z­s în mod preciz că nu adaugem nimic dela noi, ci doar cităm date precize. Dece­dat veniți d-voastră și prin insinuațiuni vroiți numaidecât să ne atribuiți gânduri și sentimente pe care concep­­ția noastră etică se refuză cu hotărâre? Ce scopuri urmăriți d-voastră și prin această iloială tactică, de altfel lipsită chiar și de interesul originalității? Nu domn lori , ci un om cuminte nu poate susține cu seriozitate că întreg poporul jidovesc din Bucovina e vinovat pentru faptele celor arătați cu nume, fapte și date exacte! Nimănul nu-i poate trece prin minte să deschidă astăzi procese acelora cari în timpul stăpânirii austriace în Bucovina aveau și au manifestat in mod loial, cinstit sentimentele lor patri­otice in sensul acelui patriotism pe care noi nu l-am putut concepe și înțelege nici­odată. Dar între această manifestare ideală și desigur îndreptățită de partea acelora cărora se mergea atât de bine în statul aus­­to­ungar și între calomniările, defăimările, denunțările, jifurile și omorurile săvârșite față de atâția oameni nevinovați e o deosebire cel puțin atât de mare ca intre aceia cari cer ca în aceste chestiuni să se facă deplină lumină și cei ce prin toate mijloacele ar vroi să mușamalzeze toată afacerea. Lăsați, domnilor, să și ia fiecare răsplata după faptele sale. Lăsați să se aplice principiul dreptății cel puțin în acele cazur concrete pe cari le putem stabili cu exactitate. Nu vă oprniți cererii absolut juste a societății ca selecțiunea celor răi de cei bani sa se facă, fiindcă adapostirea criminalilor la umbra sofismelor ce faceți e pernicioasă morale publice. E chiar în interesul poporu­li jidovesc, și singur el ar trebui să ceară cu toată insistența, ca cele mai amă­nunțite cercetări să se facă asupra cazurilor relatate, pentru ca ci­ar pri această cinstită stitudine a sa să se vadă în mod lămurit desolidarizarea sa de aceia cari nu merită să stea în m­j­ocul unor oameni de omenie. Conch’d deci: Mi-am­ făcut și-mi voiu f­ace datoria așa cum conștința mi-o dictează. Refuz de a primi sfaturi de la oameni cari operează cu neadevăruri și insinuațiuni și rari, in mod anticipat, înainte de a fi auzit verdictul justiției, pe care totuși îl așteaptă, în­cearcă să mistifice, să ridiculizeze lucruri de toată im­portanța pentru populația Bucovinei. Nu încape ertare acolo unde cei vinovați de fapte criminale, ireparabile în unele consecințe ale lor, sânt incă în stăpânirea bunurilor materiale, câștigate prin faptele încriminate. Nu putem șovăi (i­erta noi, intelectualii chemați să vorbim in numele ma­rțim!), atunci când mulțimea care a suferit c­re ca tot dreptul sancțiuni și repara­­țiuni. Prin urmare, justiția să vorbească! Dr. Aurel Morarin.

Next