Glasul Bucovinei, iulie 1920 (Anul 3, nr. 458-482)

1920-07-15 / nr. 468

P&fI­n GLASUL BUCOVINEI Nr. 468 încătușarea libertății Parlamentului la una din ședințele trecute ale Camerei 1, majo­ritatea a votat modificarea Regulam­entului inferior în condițiuni tot atât de neobișnuite cât de anarhice sunt înseși noulre dispozițiuni, datorite ne nevoilor vieții parlamentare cu duhului despotie și vinficativ al guvernului și al majorității sale. Combătute nu numai de întreaga opoziție care, văzând zădărnicia, a părăsit ședința în mod demons­trativ și în semn de energică protestare incorstra a­­cestei noui samavolnici­, ci și de unii deputați majori­tari mai rezonabil), dispozițiunile modificatorii g­i Re­gulamentului au fost totuș votate în urma cererii șefului guvernului, care a spus-o pe șleau că vrea să le experimeteze până la toamnă pe seama opoziției. Docila și nevolnica majoritate s’a conformat numai­decât, mametocismul mai triumfând odată in actualul Parlament român. Incomplet, cazon, și arbitrar, noul Regulament, polițienesc par excelence, nu răspunde nici cerințelor actuale ale unei vieți parlamentare ordonate nici spiri­tului vremilor noastre, ci satisface numai pofta anul guvern pornit pe primejdioasa pantă a legiferării sub presiunea baionetei. Restringând discuția asupra sumarului, asupra chestiunilor de regulament și asupra chestiunilor per­sonale, pentru care admite cu zgârcenie numai 15 minute sau cel mult jumătate de oră, noul Regulament violentează principiul libertății cuvântului și micșorează dreptul de a face interpelări, elim­nând asocierile și ordonând ca interpelările să se facă numai la scris și să cuprindă pe scurt numai obiectul interpelării, care o va ceti președintele, l­uându-i și data desvoltării până în 15 zile. Prin măsura aceasta precum și prin dispoziția de a face în scris rectificări la sumar, se eliminest­ă în mare parte viul grai din Parlamentul ro­mân și se introduce procedura in scris, ca și când moțiunea parlament nu ar deriva dela pariare­s vorbi. E mirare că mi se cere ca și orațiunile să fie prezintate tot în scris președintelui, care le-ar putea ceti și cenzura acasă. Dar toate măsurile acestea nu înseamnă nimic pe lângă noul text al articolului 34, pe­ care îl repro­ducem in întregime ca un document al vremii și al mentalității guvernului actual. E­tnii: »Orice atacuri personale, orice cuvinte sau imputări defăimătoare ca și orice manifestări sau întreruperi cari turbară ordinea, sect interzise. Măsuri disciplinare Măsurile disciplinare ce se pot lua contra, membrilor Adunării deputaților sunt : 1) Chema­rea la ordine ; 2) Chemarea la ordine cu înscrie­­rea în proces-verbal al ședinței și 3) Excluderea temporală. Este chemat la ordine orice membru al Adu­nării care tulbură ordinea prin vre­o infracțiune la regulament, prevazuta in aliniard de mai sus ■ sau în orice alt fel. Este chemat la ordine, cu înscriere în pro­ces-verbal, deputatul care, în aceea­ ședință, a su­ferit o primă chemare la ordine. Numai președintele poate chema la ordine. Excluderea Excluderea temporară din Adunare va putea fi pronunțată contra oricărui cursul aceleiași seziuni a fost deputat care a chemat de doua ori la ordine s’au care, în ședință publică a fă­­cutŭ apel ori s’a dedat la violențe, a îndemnat sau provocat la războiul civil­ ori la violarea le­gilor constituționale , care s’a făcut vinovat de ultragierea Adunării ori a președintelui ei, care a adresat unui sau mai multor din membrii gu­vernului injurii, provocațiuni sau amenințări ori care s’a făcut vinovat de ultragiarea Dinastiei, a Senatului, ori a guvernului. Excluderea care va putea fi de la 1—30 șe­dințe și se poate repeta, implică inter­dicțiunea de a lua parte la lucrările Adunării și de a intra în localul­ Adunării până la expirarea termenului fixat. In caz de opunere a deputatului de a se con­forma imediat injoncțiunii președintelui de a pă­răsi Adunarea, ședința se suspendă și executa­rea măsurii disciplinare se îndeplinește prin în­grijirea chestorilor, chiar cu forța armată de ar fi nevoe, în acest caz excluderea aplicată depu­tatului se socotește de drept mărită la maximum 30 ședințe. Dacă deputatul reapare în localul Adunării înainte de expirarea termenului expulsiunii,­­ el este considerat ca exclus pentru tot restul sesiunii și președintele are dreptul să întrebuințeze chiar forța armată pentru a l împiedica de a intra în incinta Camerei. Excluderea temporală este pronunțată de Adunare, fără dezbateri, după propunerea preșe­dintelui. Ea implică de drept pentru deputat pier­derea întregii diurne pe timpul excluziunii se în­scrie în proces verbal și atrage încă imprimarea și afișarea în 200 exemplare, pe cheltuiala de­putatului, a extrasului procesului verb­al,care men­­­ționează pedeapsa. Afișarea se va face in toate comunele cir­­­cu­mscripției s­au județului unde deputatul este­­ ales. Acest text draconic, înlocuind textul vechiu al articolului 34, care oprește și replamente numai „orice imputare defâimăt­­ate“, pedepsind-o, la întâia abatere, d­e rechemarea oratorului la chestiune, la a doua, cu adresarea unei observări personae, la a treia, cu ri­dicarea provizorie a cuvântului și consultarea Camerei asupra unei eventuale disert­ări la ordine sau opriri de a mai vorbi vii discpțiune* aceea, acest text nedemn de o legiuire modernă constituie o rușine pentru Par­lamentul român și poate să doră la cele mai ridicole deși extrem­ de triste, consecința. Căci, lăsând la o parte admiterea unor monstruo­zități ca „provocarea la război civil,“ violarea consti­­tcției“ sau „ultragiarea dinastiei," art. 34, aplicat cu lipsa de obiectivitate și cu patima care le cunoaștem dela formularea și votarea lui, dă președintelui posi­bilitatea de a se debarasa foarte bine și foarte curând­­ de toată opoziția. E suficientă doar o întrerupere pentru­­ a fi chemat la ordine întâia oară și tot așa pentru a doua ch­emare la ordine în cursul aceleași ședințe, iar după chiemarea la ordine de două ori în cursul ace­leași sesiuni urmează excluderea cu toate consecințele ei. Tot așa urmează excluderea pentru un simplu cu­vânt nepoliticos la adresa președintelui Camerei cum și pentru cea mai justă sou inofensivă amenințare a­­dresată unui ministru, cu toate că și aceste persona­lități sunt de multe ori oameni foarte păcătoși. In felul acesta ciocoilor nu i se mai poate zice ciocoi, anar­hia trebuie să o numești ordine, samavol­nicia devine măsură constituțională, pungășia e cinste și „ministrul permiselor“ e pus la adăpost. " Deputați de valoarea unui Iorga »au Dr. Lupu, cu temperamentul lor vioi, ar putea să fie ixcluși pen­tru o întrerupere cât de justă și cât de spirituală, dacă aceste nu-i va conveni d-lci președinte. Iar cm Coz­­miuc oarecare ar putea să insulte, n­epedepsit, cum a mai făcut-o, o generație întreagă de suflete nobile pentru că au luptat in contra Austro Ungariei, îndată ce întreruperea aceasta e pe placul d-lui președinte. Cum din cele arătate rezultă neîndoielnic că Re­gulamentul „modificat“ tinde să facă din președintele­­ Adunării un pasa învestit cu puteri discreționare și inchizitoriale, iar din deputații opoziționiști simpli eu­nuci pe lângă mamelucii majoritari, opoziția a hotărât ceea ce trebuia să hotărască în asemenea condițiuni : nerecunoașterea valabilității acestor modificări făcute „cu furca". totgu G. Tom­a -------------------------------------------­ Cronica școlară înființarea și organizarea comitetelor școlare Joi 4 Iulie s’a ținut în sais Ucenici „Regele Fer­dinant I” din Strojineț o adunare a învățătorilor din județ, pentru a se discuta asupra decretului-rege pri­vitor la înființarea și organizarea comitetelor școlare. Adunarea a fost prezidată de d. revizor școlar N. Cojocar. Cu încheierea sumarului discuțiunilor a fost însărcinat d. înv. diriginte L. Danilescu. După cetirea in întregime a decretullui-rege a urmat discuția amă­nunțită asupra lui, unde mai toți învățătorii prezenți precum și dis dirigenta Cojocar și-au exprimat păre­rile lor cu mult spirit critic. De față era și d. deputat Ungurean. Nu se putea ca d-sa să nu dea desluși­rile trebuitoare asupra decretului. Din desbaterile cari au țnut mai multe ceasuri, s’a constatat din partea tuturor vorbitorilor că aceste comitete școlare, despre care e vorba în decretul lege, sânt instituțiuni vechi și prin urmare nu corespund necesităților din timpul de față atât prin compunerea lor dintr’un număr neegal de membri cât și prin atri­­buțiunile ce li se dau. D-na Cojocar a aratat că co­mitetele școlare, în această formă, vor fi de prisos după trecerea la stat a școalelor primare făcând apoi următoarea propunere care s’a primit unanim : Adu­narea decide să se conformeze, in ceia ce privește decretul-lege din chestiune, decisiunilor comisiei cen­trale pentru unificarea învățământului intranică in Cer­năuți in zilele de 26 Aprilie — 4 Mai a. c. După închiderea discuției in ordinea zilei de revizor Cojocar aduce la cunoștința adunării înfiin­țarea de la toamnă a liceului din Strojineț, apelând cu multă insistență la zelul invățâtorimii de a alimenta OI. INCULEȚ Campania ,Dreptății“ in centra celor mai aleși fruntași ai neamului nostru este un fenomen extra­ordinar de rușinos pentru acest colț al Moldovei. Ea nu ne..surprinde, căci de la morala politică a glori­ficatorilor unei scrisori trădătoare de neam, adresate împăratului Karl nu ne puteam aștepta la altceva. Extraordinar de rușinos este că în țara aceasta se gătește un public care poate să supoarte fără de orice murmur această ocară. Voim să dim un clasic exemplu cititorilor noștri despre câtă valoare au înjurăturile lansate prin­ „Dreptatea“ de d-nîi Cezar Scarat, Gheorghe Jerim*, Erast Tarangul, Gheorghe Șandru, Ipolit Tarnavschi, Aurel Țurcan, Eusebie Popovîci, Capetrâm­b etc., spre a arăta cum d nar aceștia vor să­ întunece mințile cetitorilor lor, ca să el vadă luminile adevărate din cuprinsul patriei noastre. Din aceștia constituindu-se dintr’un comitet de ... , (cuvântul ar fi prea aspre, dar meritat), vor să execute pe oricine a însemnat ceva in istoria neamului nostru. In mod nemaipomenit d­e cinic îndrăznesc să facă d. p. din d. inculeț, că­ruia, nu sânt vrednici să-i șteargă praf­a­ de pe ghete, »canalia cea mare, trădătorul neamului românesc«, I­ată ce spune președintele Academiei, d. P. Poni despre d­ iacalei răsp­uns In­ic-i la 26 Maiu 1919 li discursul de recepțiune. Firește că reproducem numai părțile în legătură cu trecutul politic al d-laî Inculeț. La 24 Maim 1906 a apărut la Chișinău, su­b direcțiunea bătrânului luptător Gavrilița, primul ziar românesc al fraților noștri de peste Prut. Această dată este memorabilă nu numai în istoria Basarabiei, dar și in istoria întregului neam române­sc. Dintre toate țările locuite de Români, cari ge­meau sub ra­­ng străin, Basarabia era cea mai în­străinată de restul Românilor. Intr’insa nu era cu putință să pătrundă o carte românească oricât de nevinovată­­ un abecedar, chiar sub forma de azbuceaval, o psaltire, un ceaslov, o evanghelie erau considerate ct atentate in contra sigurenței Statalei, cari trebuiau să fie pedepsite cu cea mai mare strășnicie, îmi aduc aminte cu­ câtă greutate am putut trece în contrabandă peste graniță la 1891 și la 1895 câteva cărți necesare cuvântului divin. Din­ acest intinerec ne venia, ca o rază de lumină binefăcătoare, jurnal ci „Basarabia“, pământ și voie cetățenească“.... Dumneata, iubite coleg, deși de abia ieșit d­e pe băncile Seminarului duhovnicesc, ai luat parte, ai dat obolul­ de taxe de muncă la această înviere a neamului nostru; ai lucrat la ziarul „Basarabia« pentru a răs­pândi in popor ideile naționale și democratice. Amvonul in ruș începe că devină un mijloc de propagandă națională, in adevăr, protoieriul Chiși­­năulau da binecuvântarea unui tâ­năr absolvent al Seminarului să țină in ziua de 21 Noemvrie, in Bise­rica Noul, o predică în limba moldovenească. Acest tânăr, erai­d-îe, do­manele Inculeț. Revoluția rusească de la sfârșitul lui Februarie 1917 te-a silit să părăsești lucrările d-tale științifice pentru a-ți face datoria către Patrie. in Petersberg chiar, impreună cu ceilalți tineri ba­­sarabeni, cari se aflau acolo, au­ înființat o societate romanească. In garda împărătească era un mare număr de soldați moldoveni, cari fusese recrutați in această armă­­ de elită din cauza stature­­lor înalte și a vitejiei lor. Acestora, ca niște adevărați apostoli, ați căutat să se­­ insuflați sentimentele naționale. ,Ați făcut cu dânșii o adevărată școală de patriotism, de libertate și de de­mocrație. » Când terenul a fost astfel preparat, ați convocat la începutul lui Aprilie o mare adunare basarabeană,­­ care au asistat aproape 1000 de soldați moldoveni. Atunci s’a auzit pentru întâia dată, in Capitala împă­răției rusești, glasul Moldovenilor, rostit în limba lor, cerând dreptul la vieața. Cu ajutorul acestor ostași, au­ organizat propa­ganda națională. Ați publicat intr’un mare număr de exemplare o broșurică, în care arătați, pe înțelesul tu­turor, cari sunt drepturile șii cererile Basarabiei, ce este : autonomia și revoluția ; ați ales din fie­care ținut câte 8 soldați cari trebuiau să meargă din sat la sat pen­tru a explica mulțimea aceste drepturi și aceste ce­­­­reri. La 25 Maia ați plecat in Basarabia, după ce ați defilat pe stradele principale ale Petersburgului, in frunte cu drapnlui, pe care era scris românește „Trâească Basarabia autonomă“. In Chișinfiu ați găsit partidul național­ moldovenesc constituit tot pe baza autonomie­i B­asarabiei. El cerea în special ca „toate legile care privesc vieața din lăuntru a țărei să se întocmească de Dieta provincială, potrivit obiceiurilor vechi și nevoilor de acum ale țării“. In urma revoluției, vechii guvernatori ai provin­ciilor fusese înlăturați și înlocuiți prin comisari guber­­­nian­. După propunerea unui congres țărănesc ținut la Chișinău, d-ta al fost numit ajutor de comisei guber­nia!. La început partidul național a­ lucrat din toate­­ puterile pentru ca ideia rațională și aceea de autono­­­mie si fie înțelese și îmbrățișate de marea mássá *

Next