Glasul Bucovinei, iulie 1921 (Anul 4, nr. 739-762)
1921-07-31 / nr. 762
Anul IV Humorul 1 Leu Cernăuţi Duminică 31 Iulie 1921 Supres .A lex Bucovina de odinioară unindu-se de apururea, în virtutea Decretului-lege din 18 Decembrie 1918 şi a legii din 29 Decembrie 1919, ca parte Integrantă a lui, ca Regatul României, care este un Stat unitar naţional român, cunoştinţa Umbei române, ca limbă oficială a Statului mărit, a devenit necesară pentru toţi locuitorii ei neromâni şi obligatorie pentru toţi funcţionării publici din vechile ţinuturi baconene. Datoria, pentru necunoscătorii el, de a-şi Însuşi această limbă, izvorea, înainte de toate, din calitatea lor de cetăţeni români, ea li se impunea Insă şi din consideraţiual de Interes personal. Lumea nepreocupată, care s’a ataşat cu toată sinceritatea Statului român, a Înţeles uşor lucrul acesta şi s’a conformat numaidecât, recalcitranţii Insă au întâmpinat noua stare de lucruri cu rezistenţă pasivă. Sancţiuni s’au pus numai acolo, unde era la joc Interesul Statului. In prima linie In privinţa funcţionărilor publici, a căror atenţie a fost trezită mal Întâi prin ordonanţa Ministrului delegat al Bucovinei din 26 Februarie 1919, rămasă lasă fără nici un efect practic şi, In consecinţă, desfiinţată şi Înlocuită prin ordonanţa din 4 Iunie 1919 No. 54, care este şl astăzi In vigoare. Cu toate că funcţionarii publici erau datori, şl sub fosta stăpânire austriacă, să cunoască şl limba română, ca una dintre cele 3 limbi ale ţării de pe-atunci, Administraţia românească a acelei grupări, care s'a constituit mai apoi în Partidul democrat al Unirii, a arătat faţă da dânşii atâta bunăvoinţă, Încât a Înfiinţat cursuri gratuite de limba română pentru funcţionarii necunoscători ai acesteia. Câtă vreme am stat noi în fruntea Administraţiei ţării, ordonanţa din 4 iunie 1919 a fost respectată, cursurile pentru învăţarea Umbei române au fost bine şi cu succes cercetate şi un număr considerabil de faacţionari a dat proba legală a cunoştinţei Umbei Statului. Dar noi n’am administrat ţara decât un an de zile, iar succesorii noştri la cârma trebilor obşteşti au manifestat alte griji şi alte preocupaţiuni. In furiator de nebună lichidare şi de unificare «cu furca» şi cu goana după atâtea interese, mai mult personale şi de partid decât de Stat, ei au lăsat să cada in desuetudine ordonanţa asupra obligativităţii cunoştinţei limbei române pentru funcţionarii publici şi au neglijat redeschiderea cursurilor, Înlocuind doar Inzădar pe cel ce iscăleşte aceste şire în preşedinţia comisiunii de examinare prin personalitatea Secretarului lor general dela Interne. Urmarea acestei atitudini a fost, fireşte, că funcţionarii publici s’au simţit şi se cred şi astăzi dezobligaţi de a mal învăţa limba Statului român. In consecinţă, serviciul public se face astăzi pretutindenea ca pe timpul Austriei, In administraţia locală şi In magistratură In limba germană, iar în unite oficii parohiale de peste Prut In limba ucraineană. Excepţiile, rari şi aproape necunoscute întăresc numai regula generală. Drept colac peste pupăză, Administraţia actuală sprijineşte, la foc să o combată, Indolenţa funcţionărilor publice, întreţinând, pe banii Statului, un număr considerabil de translatori şi aplicând in serviciul translaturii şi pe tineri stagiari români, în loc să Ii înlesnească câştigarea practicei lor profesionale şi dobândirea cunoştinţelor necesare pentru cariera ce plau ales. Pentru oricine altoi, decât pentru cârmuitorii de astăzi, lucrul acesta ar constitui o ruşine. Ei Insă nu se sinchisesc de atari nimicuri. In consecinţă, viaţa publică dela noi, căci de cea particulară nici nu mal Îndrăznim să vorbim, se desfăşoară iarăş că pe »bonele vremuri austriace*, după care oftează Încă atâţia, iar caracterul ţării, şi în special al capitalei noastre şi al ţinuturilor dintre Prut şi Nistru, a redevenit cel vechi. Aceasta o confirmă în unanimitate toţi fraţii noştri din restul României Întregite, cari au durerea de a constata, cercetându ne, situaţia de la noi. Noi insă, cei grupaţi sub steagul Partidului democrat al Unicii, rămânând credincioşi misiunii şi programului nostru, nu vom Îngădui această stare de lucruri. Fiind convinşi că cei 3 ani de zile, cari se Împlinesc dela unirea noastră necondiţionată cu patria-mamă, constituie un Interval mai mult decât suficient pentru trezirea tuturor conştiinţelor şi pentru acomodarea tuturor raţiunilor la nouile exigenţe de Stat, noi vom respecta drepturile legale ale fiecăruia, vom cere lasă, inalute de toate, tot respectul curenit Neamului nostru şl Statului unitar român. In consecinţă, nu putem încheia mai bine aceste şire, decât sfătuind pe toţi cei ce vor să nl primească sfatul, să nu neglijeze nici una din datoriile ce 11 se implun prin noua situaţie In care se găsesc şi prin interesele superioare ale Statului din care fac parte, pentru ca să putem continua, când va sosi vremea, In deplin acord opera Începută de consolidare a patriei noastre Iubite. Salus publica suprema lex. Iorgu G. Toma. ---------------------------DES-------------------------- Comunicat. In vederea redactării listelor de membri al Partidului democrat al Unirii toţi domnii membri, cari s’au înscris în partid înalte de 1 Mart 1921 sunt rugaţi să-şi comunice prin o carte poştală sau oral adresa la redacţia ziarului până cel târziu la 15 August a. c. înscrieri noi, fie prin cereri individuale, fie prin listele trimise prietenilor noştri din judeţe ( se mai primesc numai până la 15 August Cererile şi listele sosite până la 27 luli au fost aprobate in şedinţa comitetului executiv din 27 iunie 1921. Comitetul executiv.** Nr. 762 Guvernarea ţarei în timpul absenţei M. S. Regelui Monitorul Oficial publică aitfal următorul decret semnat de M. S. Regele şi contrasemnat de toţ membrii guvernaţii: Itt lipsa Noastră din ţară toate lucrările administraţiunii publice, cari cer întărirea regală, se vor supune aprobării consiliului de miniştri de către fiecare ministru în parte, fi li se va da curs sub rezerva sancţiunii Noastre ulterioare. Numirile sau destituirile de funcţionari publici cari se vor face după găsirea cu cale a consiliului de miniştri, vor fi cu titlu provizoriu până la întoarcerea Noastră. Consiliul Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. Dat in București, la 24. Iulie 1911, FERDINAND. Restaurarea casei lui Alecsandri Apelul Academiei Române. In vara anului 1914 d-na Margareta N. Catargi şi d-şoara Elena D. Catarg a a dăruit Academiei Române casele dela Mirceşti, in cari a locuit Vasile Alecsandri, bunicul donatoarelor, dimpreună cu curtea şi grădina in care se află mormântul Marelui Poet. (atenţiunea Academiei, la primirea acestei donaţiuni, era să restaureze casa, restabliindu-1 cuprinadl (mobil*) întocmai cam a flat in ultimele zile ale vieţii cela numit „Bardo dela Mirceşti", şi In acelaşi timp să clădească o capelă la mormântul Poetului, spre a face an loc de pelerinaj naţional pentru cei cari ar dori să cunoască locuinţa vremelnică şi adăpostul de veci al rămăşiţelor pămâneşti ale uneia din cele mai strălucite glorii ale neamului românesc. Evenimentele războinice, cari au sgaduit omenirea, începând din vara anului 1914, su împiedicat aducerea la Îndeplinire a deriziunilor Academiei. In present casa dela Mirceşti are nevoe de reparaţii grabnice, iar mormântul este adăpostit in acelaşi baracă de scânduri construită In 1890. Conferinţele groaznicului războia, atât de simţite in toate straturile sometiţi şi In toate ramurile de activitate, se resimt adânc şi in starea financiară a Academiei Române. Din această clasă înalta Instituţune caltarilă se găseşte in imposibilitate de a suporta cheltuelile pentru facerea lucrărilor ce-şi propusese, mai ales că in timpul de faţă valoarea acestor lucrări ar reprezenta o sumă insemnată. In această situaţiune, Academia apelează la Institutele şi persoanele cu dare de mână pentru a contribui cu obolul lor la restaurarea fostei locuinţe şi la adăpostirea Ictr’an local cuviincios areaturilor aceluia care a cristalizat în versuri nemuritoare bucuriile şi virtuţile poporului, durerile şi aspiraţiunile neamului românesc, timp de aproape o jumătate de secol. Casa şi mormântul „Bardului dela Mirceşti" aparţinând de fapt nu unei instituţiuni, ci intregii naţiuni, avem speranţă că apelul Academiei va fi bine primit de toţi cei cărora se adresează. Sumele dăruite pentru hopil arătat se primesc la Casieria Academiei Române, calea Victoriei 135 Bucureşti. W m------------------------ CITITI „GLASUL BUCOVINEI“