Glasul Bucovinei, mai 1922 (Anul 5, nr. 978-999)

1922-05-16 / nr. 988

Pag. 2 ­LASUL BUCOVINE} XXIV APEL De la comitetul pentru ajutorarea refugiaţilor mol­doveni transnistrieni primim următorul apel: Fraţi Români, Anarhia bolşevică şi grozava foame de peste Nistru a adus pe pământul Ţării Româneşti, pe lângă refugiaţii de neam străin, şi refugiaţi moldoveni, afraţi de un sânge cu noi. Ajunşi pe pământul României, aceşti pribegi au de­ îndurat lipsuri şi nevoi poate mai multe chiar de­cât refugiaţii de neam străin. Asta se întâmplă din pricina, că noi moldovenii avem o fire prea delicată şi suferim adesea ori fiindcă nu ştim să ne orga­nizăm şi să ne apărăm nevoile, ajutându-ne unii pe alţii. Refugiaţii de neam străin, precum sunt evreii şi ruşii, ajunşi în ţara noastră, sunt ajutaţi de către co­mitetele de ajutorare evreeşti şi ruseşti care au bani şi organizaţii până şi în America. Altceva se întâmplă cu refugiaţii moldoveni. Pen­tru aceştia multă vreme n’a fiinţat nici o organizaţie­­de ajutorare, până când acum un an s’a înfiinţat în Chişinău .Comitetul de ajutorare al refugiaţilor români transnistrieni, având o filială şi la Iaşi. Acest comitet şi-a făcut datoria pe deplin, mijlocind în faţa aşeză­mintelor militare şi poliţieneşti, eliberarea refugiaţilor, împărţind ajutoare băneşti, hrană şi haine refugiaţilor lipsiţi de mijloace, căutându-le de lucru şi ajutându-i pe tineri şi copii să intre la învăţătura românească în şcolile noastre superioare, secundare şi primare. Dar mijloacele Comitetului sunt prea mici şi ne­îndestulătoare faţă de nevoia mare a fraţilor noştri refugiaţi. Astfel fiind ne adresăm către toţi oamenii de bine şi-i rugăm să ne vie întru ajutor. Credem de prisos a lămuri, că opera Comitetului de ajutorare a refu­giaţilor români transnistrieni nu-i numai o operă umani­tară, dar şi una naţională. Jertfiţi deci din toată inima românească. Rugăm toate instituţiile publice şi ziarele să co­lecteze jertfe şi să le trimită Comitetului din Chişinău, pe adresa d-lui Ion Negrescu, cassierul Comitetului, strada Vartolomei Nr. 3. Preşedinte, Pan­talipa­­ mentelor şi comitetelor respective, retragerea cu torţe în oraşe, iar la sate cu brazi luminaţi cu lumânări. Nici un preot nu va putea lipsi de la parohie în această zi a comemorării eroilor neamului. Acolo, unde parohiile nu sunt întregite cu preoţi sau sunt parohii vacante, Episcopia va trimite călugări de la mănăstiri, luând măsuri din vreme. Serbarea Eroilor Serbarea anuală pentru comemorarea eroilor că­zuţi în războiu se face în ziua «înălţării Domnului» care s’a decretat ca Sărbătoare Naţională. Această zi se va sărbători în toate oraşele şi comunele Ţării printr’un parastas, prin procesiuni şi serbări cu caracter naţional şi patriotic, şi la care vor lua parte toate instituţiunile de stat şi particulare. In această zi autorităţile publice nu lucrează, iar toate celelalte autorităţi oficiale şi particulare înce­tează orice mişcare de muncă pentru 10 minute în­tre orele 10,30—10,40. Programul sărbătorii Eroilor va cuprinde două părţi: 1. Procesiuni religioase dimineaţa, cu încetarea oricărei activităţi în ţară pentru 10­0 minute la orele 10,30—10,40. Serbări culturale după amiază şi seara. Procesiunile religioase au loc în fiecare oraş sau comună, pornind dintr’un punct sau mai multe puncte, între orele 9­-10 dimineaţa şi m­ergând până la cimi­tirele sau mormintele respective, unde se ţin cuvân­tări şi se face defilarea în faţa mormintelor eroilor, depunându-se­ coroane şi flori. La aceste procesiuni vor fi invitaţi şi se va in­sista a lua parte, pe lângă toate autorităţile civile şi militare şi toate instituţiunile şi societăţile particulare. Pentru călăuzirea comitetelor se citează aci grupele de instituţii şi societăţile de stat şi particulare care vor lua parte, dacă se găsesc în localitate. Pe tot parcursul drumului, fanfarele şi corurile vor intona imnuri patriotice şi religioase. Se impune prezenţa cât mai multor drapele, fiind de recomandat ca fiecare clasă a fiecărei şcoli să aibă drapelul ei. Marşurile ce se vor cânta trebuie să aibă un caracter de entuziasm, ziua eroilor morţi simbolizând triumful şi reîntregirea neamului. Sosind procesiunea la cimitire, în faţa mormin­telor, după o scurtă slujbă religioasă vor lua cuvân­tul reprezentanţi ai: Şcoalei, Artei, Armatei, Bisericei, Muncei şi Veteranilor, etc. După cuvântări, procesiunea defilează în faţa mormintelor sau monumentelor respective, muzicele cântă, poporul şi şcoalele depun coroane şi flori, în care timp se trag şi salve. Populaţiunea, instituţiile, societăţiile, şcolile şi ar­mata vor fi rugate a aduce cât mai multe flori şi co­roane, pentru a se depune pe morminte. Centrala M. E. se va îngriji ca, in această zi,­­ să se răspândească în toată Ţara insigna «Cultul E­­­roilor». Serbările şi festivalurile cu caracter patriotic vor avea loc după amează şi seara, organizate fiind de instituţiunile oficiale şi particulare de cultură, care se oferă anume sau sunt solicitate de Societate. Seara se va organiza, prin îngrijirea comanda­ Turneul maestrului Nottara Oedip Rege. tragedie în 5 acte de Sophocle in Theba bântuie o groaznică ciumă, pentru că omorâtorul lui Lajos este adăpostit între zidurile a­­cestei cetăţi. Poporul proslăveşte pe regele Oedip, a cărui înţelepciune l-a mântuit de tributul de sânge, datorit sfinxului. Pentru aceasta Oedip a obţinut tronul Thebei şi mâna locastei. Dar poporul suferă în ace­­laş timp şi cu el împreună şi regele Oedip, pentru că zeii şi-au întors faţa de la el, pedepsindu-l cu o ias­­ma neîmpăcată. De vreme ce răspunsul lui Phoebus a fost în doi peri, Regele Oedip chiamă pe augurul orb Tiresias, pentru a afla de la acesta cine-i criminalul din pricina căruia suferă poporul. Tiresias însă des­coperă, că chiar Regele Oedip este acela din pricina căruia poporul are atâta de îndurat. Ca să se con­vingă de durerea acestui adevăr, Regele porunceşte să i se aducă păstorul care l-a scăpat de moarte. Şi păstorul vine ca să confirme nenorocirea din palatul Regelui din Theba. Oedip este omorîtorul tatălui său şi soţul mamei sale. Astfel se împlineşte prezicerea oracolului. Torturat de păcatul în care i-a fost sortit să trăească, Regele Oedip îşi scoate singur ochii şi pleacă în lume. În linii generale, acesta este subiec­tul piesei, pe care de altfel o cunoaştem încă din liceu. Talentul maestrului Nottara este dublat de a­­ceeaş măreţie, pe care o cunoaştem încă de când d. Nottara a fost la noi, în Bucovina robită, împreună cu regretatul Petre Liciu. Creaţia Regelui Oedip a maestrului ne-a zguduit profund sufletele. D. Nottara are concepţia sa asupra interpretării acestui rol, con­cepţie care ne-a captivat, desigur, prin arta ei subli­mă. Arta d-lui Nottara dispune de o bogată gamă, care dă caracterului Interpretat şi nuanţele cele mai fine. Regele Oedip a avut aseară o minunată incar­naţie. Tulburat la început din cauza nenorocirii ce s’a abătut asupra cetăţii sale, Regele Oedip este cuprins treptat de invăluiri sufleteşti tot mai mari, pe care decanul scenei noastre le-a evidenţiat cu o meticu­lozitate de virtuos. Rana când o atingi te doare. Când Tiresias i-a spus Regelui realitatea vieţii, durerea care sta pitită "sub pragul conştiinţei acestuia, i-a cu­prins întreg sufletul, în care de aci înainte se aciuia­­ză tortura inchizitorială. Momentul acesta a fost redat cu acea perfecţiune, de care numai d. Nottara este vrednic. Stările psihologice maestrul se exteriorizează cu o rară naturaieţă. Nenorocirea orbului Rege Oedip, pe faţa căruia se­ văd şiroaie de sânge care curge din vederile stinse, a răscolit dureros sufletele. D. Nottara a pus în interpretarea acestei scene toată înălţimea artei sale. Jocul d. Nottara a fost sublim. Dicţiunea d-sare este de un farmec deosebit. E o fe­ricire să te delectezi la deliciul artei lui Nottara. Al­­minteri şi despre ceilalţi interpreţi nu putem spune, decât că prin arta for­abilă au încadrat fericit pe maestru. Intre actul 3 şi 4 studenţimea din Cernăuţi a înmânat decanului scenei noastre o cunună de flori. Prin d. Nicolaescu, studenţimea a mulţumit d-lui Not­tara pentru clipele plăcute ce li-a pricinuit arta înaltă a acestuia, rugându-1 să vie cât mai des pe la noi. D. Nottara, emoţionat de această manifestare de sim-­ patie, mulţumeşte studenţimii, spunându-i că imboldul la muncă l-au primit în trecut, actorii, de la generaţia precedentă de studenţi, pe ale căror manifestări de simpatie actorii le-au apreciat mult, pentru că veniau de la inimă. Dacă actorii de azi, înaintaţi în vârstă au ajuns pe culmile artei, aceasta se datoreşte studen­ţimii. Maestrul împreună cu întregul său ansamblu au fost frenetic aplaudaţi şi călduros ovaţionaţi. Brumă. Stindardele regale şi princiare se arborează pe vasele de război, la reşedinţele regale şi princiare, precum şi la edificiile publice în cari s’ar găsi Maiestă­ţile Lor sau membrii Familiei Regale. Pavilionul bastimentelor de război este format din un pavilion dreptunghiular în culorile naţionale având pe galben stema Regatului României. Pavilionul prora este format de un pavilion pa­­j­trat de culoare galbenă având în mijloc stema Rega­­­­tului României şi de jur împrejur un chenar roşu. Aceste două pavilioane sunt purtate de basti­­■ mentele de război după prescripţiunile regulamentului asupra serviciului la bordul bastimentelor de război Stabilimentele militare aparţinând marinei vor arbora la serbările naţionale pavilonul de război. roul stindard regal «Monitorul Oficial» publică următorul decret cu privire la stindardele regale şi princiare: Stindardul regal este format din un pavilion patrat de culoarea vişinie a panglicii «Crucea Mihai Viteazul» înconjurat de un chenar compus din triun­ghiuri albastre si galbene. In mijlocul pavilionului pe toată întinderea lui se găseşte aşezată «Crucea Mihai Viteazul» având deasupra ei stema regatului Româ­niei fără scutul mare. Stindardul A. S. Regina este format din un pa­vilion pătrat la fel cu acel al stindardului regal dar fără «Crucea Mihai Viteazul». Stindardul M. S. R. Principele Moştenitor este format din un pavilion patrat de culoarea albastrului pavilionului naţional, având de jur împrejur un che­nar format din triunghiuri roşi şi galbene, iar în mijloc stema Regatului României fără scutul mare. Stindardul Princiar este format din un pavilion la fel cu acel al stindardului A. S. R. Principele Moș­tenitor, dar fără chenar. No. 1 88 Situaţia externă In sfârşit delegaţia sovietelor a răspuns la­ memoriul aliaţilor. Răspunsul e mai intransigent decât s’a prevăzut. Chiar şi cu masca comunistă vechea politică violentă şi răpâreaţă a Rusiei iese la iveală. Documentul rus, combătând punct cu punct preambulul memoriului aliat, respinge „status quo” politic şi teritorial şi declară apropiat, că are con­­testaţiuni teritoriale cu România. Această chestiune va trebui tratată separat Asupra restituirii tezaurului şi a obiectelor noastre din Moscova nota rusă nu spune nimic., Deasemenea ruşii resting oprirea propagandei bol­şevice în statele vecine, deoarece prin această îm­piedecare organizaţiile muncitoreşti ar fi stânjenite în activitatea lor. Relativ la clauzele financiare răspunsul rus aminteşte, că guvernele ieşite din revoluţine n’au respectat obligaţiunile luate de pre­decesorii lor. Rusia nu e obligată să plătească da­toriile fostului regim, nici să restituească bunurile foştilor proprietari. totuşi sovietele sunt dispuse să recunoască datoriile publice cu condiţia, ca aliaţii să recu­noască pagubele pricinuite Rusiei prin blocusul a- Hat şi să recunoască „de iurcu regimul sovietic. Articolul 7 din memoriu, relativ la restituirea bunurilor particulare străine a fost viu combătut şi s’a propus ca aceattA chestiune să fie deslegată de un comitet da experţi numiţi de conferinţă. In urma a estui răspuns s’a convocat subcomisiunea care s’a ocupat cu chestiunea rusească, pentru a elabora un nou memoriu, respingând criticele so­vietice. Lloyd George va încerca să obţină pe tim­pul cât vor dura lucrările subcomisiunii o promi­siune formală, din par­tea Rusiei şi a statelor li­mitrofe cu Rusi­a, respectarea frontierelor existente. Delegaţia franceză şi belgiană au hotărît să adopte o atitudine comună faţă de răspunsul rus. Delegaţia franceză consideră, cu drept cuvânt, răs­punsul rus ca inacceptabil în linii generale. Mica Antantă şi-a apropiat punctul de vedere francez. informatorii STUDENŢEŞTI Dela societatea acad. rom. ,Dacia d­in Cernăuţi. Societatea stud. rom. »Dacia« din Cernăuţi şi-a ales, în adunarea generală ordinară din 14 ort- următorul comitet pentru semestrul administrativ de vară 1922. Preşedinte: Ilie Ţabrea, licenţiat în drept şi stud. în litere. Vicepreședinte: Onofreiu Lunguleac, când. în drept. Secretar de externe: Petre Petrescu, stud. în drept. Secretar de interne: Epaminonda Tocariu, stud. în drept. Bibliotecar: George F. Maxim, stud. în li­tere. Casar: George Constanciuc, stud în drept. Eco­nom: Nicolai Straton, stud. în litere. Controlor: Aurel T. Popescu, stud. în drept.­­ Preşedinte a! secţiei literar-culturale, d-şoara ! Silvia Cantemir, stud. în litere. Preşedinte al comisiei revizuitoare d. Teodor Allaci, când, în litere. ARTISTICE Studentul amorezat. — Ni se anunţă că apre­ciatul nostru compozitor şi profesor de muzică, d-l. Iosefovici lucrează la compoziţia unei operete în trei acte. Libretul e scris de cunoscutul scriitor Egon de Barth. Opereta numită »Studentul amorezat« va apare încă anul acesta. ŞCOLARE Din Rădăuţi. — Cu ziua de 15 iulie a. c., des­chide învăţătorul Nastasi Cornel un curs de pregă­tire pentru primirea în liceu. Cursul se va ţinea în şcoala primară de băieţi­i din Rădăuţi, str. Berăriei (Şcoala lui Papadiuc).

Next