Glasul Bucovinei, iunie 1922 (Anul 5, nr. 1000-1020)

1922-06-23 / nr. 1014

Anul V. Mod Numărul 1 Ley Cernăuţi, Vineri 23 laie 1922 APARE ZILNIC Telefon No. 6 Fondator: SEXTIL PUŞCARIU. ABONAMEN­TUL '• ?t mi au 160 lei, pe ‘jt an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru tarsai zilnic: pe un an 80 lei, pe *1, 40 iei, pe trei luni 40 iei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe *1» an 16 lei, pe trei luni 8 iei. Pentru străinătate pe un an 400 Iei, pe V2 de an 200 lei. REDACŢIA SI ADMIN­STRAŢIA Cernăuţi, Strada Dominască No. 33 Se primesc numai a­rtcole iscălite Manuscrisele nu se îrtpd­atâ AIVUNŢURI «ŞI RECLAME: se calculează după tarif şi se primesc la administraţi« Strada Domnească No. 33 Pentru însetare în interiorul ziarului se urcă taxa cu bw-f*. mmmm datoriei philice (E.) Preşedintele consiliului de miniştri, domnul Ion I C. Brâtianu în expozeul ce l-a făcut în faţa maturului corp al Senatului a­­supra rolului României la Conferinţa de la Genova, a spus în treacăt, dar atât de ni­merit, că trei sunt crizele principale de care suferă statele europene,­ şi anume sau so­cială sau economică sau financiară, adăugând totodată atât de just că fără îndoială cea mai uşoară e cea financiară şi că din fericire noi suferim numai de aceasta. Cât de adevărată e această afirmaţiune ne-o învederează cea mai sumară asemănare a situaţiei noastre cu stările de lucru din ţă­rile cari trec prin celelalte crize, precum e de pildă Rusia care trece printr’o criză so­cială atât de gravă, încât e redusă aproape la starea primitivă a­ preistoriei omeneşti. Mai grave sunt de asemenea şi crizele economice arin.cari trec state din cele mai mari şi pu­ternice, cari nu-şi pot desface mărfurile sau nu-şi pot procura materiile prime, silite fiind a sista lucrul, aşa că milioane de familii de lucrători rămân fără ocupaţie, pradă mizeriei şi foamei Dacă şi crizele economice nu sunt atât de greu de înlăturat ca crizele sociale cari rămân un adevărat semn de întrebare al vremii, totuşi rezolvirea­ unei crize economice e nesfârşit mai grea decât înlăturarea unei crize financiare, cari­ sunt provocate de o­­biceiu de greşeli trecătoare şi nu din lipsuri fundamentale. » Dacă şi ţara noastră a avut de purtat unul din cele mai grele războaie, totuşi gra­ţie bogăţiilor fireşti ale ţării noastre, de nu se făceau greşeli din cele mai regretabile şi nu s’ar fi făcut cu banul statului o gospo­dărie uneori mai rea decât asiatică, de bună seamă că am fi fost scutiţi şi de criza finan­ciară prin care trecem, criză care totuşi nici pe departe nu se poate asemăna de pildă cu criza financiară prin care trece Polonia. Guvernul actual conştient de datoria ce şi-a luat în momentul răspunderii, de a în­sănătoşi ţara, una din primele sale griji a fost slăbirea şi înlăturarea crizei financiare. Primul pas s’a făcut prin echilibrarea u­­­nui buget real care, aplicat fiind mai multe luni de zile, a îndreptăţit nădejdile că rezul­tatele prevăzute, vor putea fi obţinute. Odată primul pas făcut, care depindea numai de voinţa noastră, s’a încercat al doilea mult mai greu şi hotărîtor şi care nu mai depin­dea numai de noi: consolidarea datoriilor noastre din afară, şi anume datoriile pe la particulari, asupra cărora nu se avea nici o evidenţă şi cari, nefiind satisfăcuţi la vreme în pretenţiun­ile lor, au discreditat ţara noas­tră într-o măsură ce nu o merită. Şi acest pas pus la cale de actualul gu­vern cu o pricepere recunoscută şi de ad­versarii politici, a reuşit pe deplin. Dar Cor­purile Legiuitoare întrunite în sesiune extra­ordinară au ratificat măsurile luate. Consoli­darea se face în condiţiun din cele mai a­­vantajoase. Termenul e larg de 20 şi de 40 de ani, iar dobânda numa de 4 la sută. A­­mortizarea va începe abia după 5 ani, când se poate prevedea că leu va reveni la va­loarea lui de odinioară. Consolidarea e înfăp­tuită în lire Sterlinge, cari nu sunt îmbinate nici cu fizic, rămase fiind aproape la valoa­rea din vreme de pace. Operaţiunea întreagă prezintă, în cursul scăzut de azi al leului, o sumă extraordinar de mare. Cum însă chiar din art 1 al con­venţiei ce-o încheie guvernul cu Banca Na­ţională care are să facă toate operaţiunile de plată, se vede că guvernul se gândeşte cu toată seriozitatea la mtărirea efectivă a sto­cului metalic al Băncii Naţionale şi cum după toate prevederile leu­ va trebui să-şi revie la valoarea sa primă şi din atâtea alte pricini, suma aceasta poate să se reducă până la a 15-a parte şi mai bine. Oamenii de specialitate mai presus de vederile lor politice­, precum şi­ toate ziarele mai mult sau mai puţin independente sunt unanime in a recunoaşte marele succes al guvernului în legătură cu această consolidare. E regretabil numai că o parte din opo­ziţie n’a fost în stare să se ridice la acel grad de patriotism, spre a putea pune, când e vorba de chestiuni mari şi hotărîtoare, bi­nele general al ţării mai presus de conside­­raţiunile politicei de partid —«a«*»»»« — I 1 ■ » 9 « « • Apel cătră părinţi Astăzi, visul nostru e împlinit, hotarele stăvi­itoare între surori s’au ridicat, copiii s’au strâns la sânul ma­mei lor. Românii una sunt «De la Nistru pân’ la Tisa.» Ceea ce forţa armată şi politica ne-a dat, trebue să menţinem şi să ridicăm până la cel mai înalt grad. E deci o datorie sfântă pentru orice suflare româ­nească să-şi încorde puterile, să-şi adune toate ener­giile şi să muncim pentru binele ţărei. Este jertfa ce trebue să aducem pe altarul Patriei scumpe! Părinţi, copii şi profesori, cătră ei ne îndreptăm întăiu gândul, şatră ei sufletul, cătră ei întâiu glasul. Ei sunt aleşi ca cei dintâi­­să aducă, prinos de muncă, de ajutor. Şcoli s’au creat pretutindeni, şcoli bune cu menire, de a scoate din copiii noştri, oamenii de suflet şi luminaţi. Şcoala profesională de fete înfiinţată de societatea «Reuniunea Femeilor Române» este prima şi singura şcoală, care mai mult ca oricare, are menirea de a scoate din fetele române, vrednice femei pentru so­cietate, pregătite atât sufleteşte cât şi intelectual. In acelaş timp copilele înzestrate cu o meserie ca lucrul manual cu toate ramurile lui: Croitorie, rufărie, ţesă­­torie, gospodărie etc. etc. vor fi asigurate materiali­ceşte şi pentru existenţa lor. «Meseria e braţara de aur». Astăzi când greutăţile şi necesităţile vieţei sunt aşa pe variate şi multiple, a şti să-ţi lucrezi pentru tine şi casa ta, a fi o lucrătoare bună, a putea deschide un atelier de confecţiuni, a fi o profesoară bună de lucru, este ce poate fi mai util şi mai nobil. Munca încbn­eazâ, alungă gândurile rele, apucă­turile rele, munca îţi dă putinţa să guşti fericirea vieţii. Femeii în special îi revine această îndatorire, de a fi maistră în arta lucrului manual. Părinţi, vă veţi face deci o datorie cătră voi în­şivă, cătră copiii voştri, cătră societate şi ţară, trimi­ţând, chiar cu sacrificii,copilele voastre la această şcoală. Şcoala va primi cu drag odraslele voastre şi va face din ele florile alese ale societăţii româneşti. Direcţiunea şcoalei Nr. 1014 + Tache lonescu O informaţie laconică, venită din Roma la ministerul de externe, vesteşte moartea bărbatului po­litic şi de stat care a fost lache lonescu. Oricare ar fi vederile şi simpatiile politice, în unanimitate se recunoaşte că cu Tache lonescu dis­pare un mare Român. O bună parte din istoria politicei moderne a României e legată de numele său. Talentul său ora­toric, firea sa abilă şi mlădioasă, marile sale însu­şiri de om politic şi diplomat l-au ridicat printre cei dintâi conducători ai României moderne, iar pa­triotismul său înfocat şi firea lui de neam l-a pus printre cei dintâi propagatori ai războiului de dezrobire şi printre cei dintâi înfăptuitori ai idea­lului naţional. Se stinge ajuns la culmea carierei sale de di­plomat, căci e ştiut că Împătrita-înţelegere sau Mica Antantă în fruntea căreia se află România, e id­eea şi opera sa fericită, care, cu prilejul conferinţei de la Genova s’a dovedit atât de bună şi folositoare nu numai popoarelor ce o alcătuesc, ci şi lumei întregi Poporul românesc îi va păstra întotdeauna o amintire recunoscătoare. ibilit minţii du­i D. Ion I. C. Brâtianu a făcut în faţa Corpurilor Legiuitoare o luminoasă expunere a rolului României la conferinţa de la Genova şi a rezultatelor obţinute Reproducem din această expunere unele pasagii de-o importanţă vădită. Asupra rolului României de apărătoare a păcei la conferinţa de la Genova, d. I. C. Brâtianu a spus: Am fost fericit să văd simpatia şi încrederea cu care reprezentantul guvernului român a fost primit, nu numai în cercul tuturor aliaţilor mari şi mici, dar şi de către reprezentanţii tuturor celorlaite state şi — pot zice — în mare parte şi chiar a foştilor noş­tri vrăjmaşi (Aplauze prelungite), pentru că toţi şi-au dat seama că nu există stat mai sincer şi mai adânc hotărît la o consolidare paşnică a Europei, decât suntem noi şi că în dezvoltarea forţelor României stă un factor de civilizaţie şi de forţă care nu jenează nici o altă dezvoltare paşnică în viaţa europeană (Aplauze prelungite). Despre încercarea de a aduce în discuţie la Geneva chestia minorităţilor d. Brâtianu a făcut a­­ceste declaraţii hotărîte. Vorbesc numai în treacăt de o chestiune politică specială pe care Ungaria s’a încercat să o ridice adică aceea a minorităţilor. Această chestiune­­nefăcând parte din Iprogramul­­Con­ferinţei, ne-a fost relativ uşor să stabilim că nu ad­mitem să se discute. Cu acest prilej am repetat că, în concepţiunea guvernului român, imixtiunile externe în chestiunea,minorităţilor vor fi privite totdeauna ca acte neamicale, or de unde vor veni (Aplause prelun­gite). In spiritul de liberalism şi de frăţie în care vroim să trăim cu toate minorităţile, asemenea inter­­venţiuni n’ar putea decât să fie primejdioase pentru raporturile noastre cu ele şi cred că orice reprezen­tant conştient al intereselor şi ale statului şi ale or căror populaţiuni, din interiorul său, va concepe că este datoria noastră oricând şi totdeauna să ne opu­nem la asemenea intervenţiuni (Aplause prelungite, bravo). Restabilirea relaţiunilor cu Germania şi Rusia Dar, ziceam că, chestiunile politice mari care puteau să intervie pentru restabilirea unei vieţi nor­male a Europei erau două. Erau, reluarea unor rela­­ţiuni normale între Germania, între acest mare popor

Next