Glasul Bucovinei, ianuarie 1923 (Anul 6, nr. 1161-1179)

1923-01-28 / nr. 1178

ZIflRUI.: Telefon 61 Anul VI. Numărul 1 Leu Cernăuți, Duminică 28 Ianuarie 1923 TgggggHgt Telefon 286 Nr. 1178 flSONficIENTUL‘­lus un an 160 lei, pe la an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru jfcr ani zilnic, pe un an 60 lei, pe l­a an 40 lei, pe trei luni 13 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe an 16 tei, pe trei luni 6 lei. Pentru străinătate pe un an 40­1 lei, pe an 200 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la adm­i­nistraţie. Strada domnească No. 33 Pentru Inserate In Interiorul ziarului se urcă taxa cu 30«/». partidului democrat al unirii. ===== APARE ZILNIC TELEFON No. 61 Fondator: SEXTIL PUŞCHIRIU fei!]­ili vin uni Când clipa cea mare a unirii tuturor Ro­mânilor s’a întrezărit, era un lucru numai prea firesc ca în provinciile româneşti, robite pe atunci, să nu fie decât câte un singur partid po­itic românesc, după cum şi unul singur era gândul şi idealul politic al Româ­nilor subjugaţi, adecă unirea lor cu vechiul Regat liber şi consolidarea cât mai grabnică şi mai desăvârşită a acestei uniri. Astfel partidul care a înfăptuit şi a de­săvârşit unirea Basarabiei în marginile vechii Moldove a lui Ştefan cel Mare, a fost par­tidul ţărănesc de sub conducerea domnului ministru Ion Inculeţ. Şi acestui vrednic fiu al Basarabiei i s’a făcut imputarea că a fost mai întâiu preşe­dinte al republicei moldoveneşti şi ştiu eu mai ce şi că a prezidat mai întâiu votarea unei uniri condiţionate şi câte altele. Cei ce fac astfel de imputări dau do­vadă, în cel mai bun caz, de­ o judecată naiv de s­uplistă. Numai cine a avut prilejul să trăiască în Basarabia în acele clipe tragice şi apoi înălţătoare pentru neamul românesc, va putea înţelege de ce evoluţie politică a fost nevoie în Basarabia, spre a se putea ajunge de la revoluţia rusească din 1917 la votarea unirii necondiţionate a Basarabiei din 5 Decembrie 1918. Şi acela care are deosebitul merit de a fi veghiat asupra acestei evoluţii şi de a fi îndrumat-o ca ea să ajungă acolo unde a ajuns, e­d. Ion Inculeţ, organizatorul şi şeful par­tidului ţărănesc din Basarabia , alţi fruntaşi ai acestui partid, ca d-n­a Pan Halippa, Ion Pelivan şi alţii, au crezut că partidul politic regional basarabean şi-a îndeplinit rostul cu o clipă mai de grabă şi s’au alăturat marilor partide din ţara întreagă. Şi noi unii credem că bine au făcut. Căci într’acolo tinde desvoltarea firească a politicei din provinciile dezrobite. Principalul scop al pol­ticei regionaliste basarabene a partidului­ ţărănesc al d-lui Ion Inculeţ era însă înfăptuirea legii agrare în Ba­sarabia, aşa precum fusese ea concepută din capul locului pentru această provincie româ­nească. Basarabia a trecut prin fiorii bolnăvicioşi ai bolşevismului rusesc şi deaceea pătura ţă­rănească de acolo trebuia să se facă părtaşă de îngrjire şi atenţiune deosebită; şi deaceea reforma agrară din Basarabia nu era numai o faptă de ordin social şi economic, ci şi o faptă de ordin naţional pin excelenţă. Şi această înfăptuire a reformei agrare basarabene, fiind îndeplinită aşa precum fu­sese concepută pentru Basarabia, iată că zi­­lele trecute, ni se resuste că şi part­i­ui ţâ­rănesc basarabean in frunte cu­­ Ion Incul­. \ s hatârît să fuzioneze cu un mare partid po­litic din ţara întreagă şi anume cu partid­ naţional liberal. Astfel după ce cel mai mare partid re­gional, partidul naţional din Ardeal, şi-a pă­râsit punctul său de vedere regionalist, fu­zionând cu un partid din vechiul Regat, cu paridul conservator democrat al regretatului Tache Ionescu, şi căutând să-şi întinzâ or­ganizaţia asupra ţării întregi, dispare şi cel de al doilea partid regional, partidul ţărănesc basarabean al domnului Ion Inculeţ. In adunarea partidului nostru de Dumi­nică în 21 ianuarie acest important eveni­ment din politica internă a României între­gite a fost întimpinat cu vie satisfacţie, ca un eveniment ce duce cu un însemnat pas mai înainte desăvârşirea şi consolidarea unităţii politice a întregului popor românesc. m­­­ai an top m bhic Anul trecut am făcut apel la toţi copiii din România Mare, cerându-le să ne dea un leu spre a fonda o Cruce Roşie a noastră a copiilor. Toţi aţi răspuns cu mare însufleţire şi am primit mulţi lei, mai mulţi decât cre­­­deam. Vă mulţumesc din suflet. Aceşti bani­i s’au întrebuinţat pentru îngrijirea copiilor bol­navi, cari au putut merge la mare, la soare, unde şi-au recăpătat sănătatea. V’am făgâduit că am să vă chem la un sfat să fondăm Crucea Roşie a Tinerimii, care­­ să poată fi alături de cea mare. Mi se părea un vs şi iată că visul s’a realizat şi Crucea Roşie a Tinerimii a luat iinţa. S’au făcut statute, regulament şi activi­tatea s’a început prin şcoli. Vă chem azi la inaugurare pe toţi copiii, ‘chiar pe cei cari nu merg la şcoală, fie că sunt prea mici, fie că învaţă în particular, spre a se înscrie ca membri. Am rugat pe mama să asiste şi vă rog­­ să veniţi cât de mulţi spre a ne vedea mai de aproape, aşa cum v’am făgăduit. Adunarea se ţine la 28 iauarie, orele 11 dimineaţa. Duminică, la ministerul de externe, piaţa Victoriei. ILEANA Din nenorocire, lucrările conferinţei de la Lau­sanne înaintează greu. In diferite chestii şi în deosebi in chestia capitulaţiilor, turcii continuă să arate ace­iaşi intransigenţă ca in primul moment. Nădăjduiesc, totuşi, că in cele din urmă se va ajunge la iscalirea păcii. Această pace România o doreşte şi pentru că vrea să vază odată liniştea restabilită în Orient şi fiindcă va aduce cu sine noul regim de libertate al St­imtorilor, care încă odată reprezintă un mare pro­gres faţă de situaţia din trecut. In ce priveşte pe ruşi, d. Cicerin a declarat în­­­­tr’una din şedinţele conferinţei, faţă fiind reprezentanţii tuturor puterilor acolo adunate — că doreşte să în- I ceapă negociaţiuni cu România spre a rezolva, într’un spirit amical, diferitele chestiuni ce sunt aziî pendinte­­ între Rusia sovietică şi România. In urma acestor declaraţii a avut loc un schimb de vederi între noi şi d. Cicerin, care sper că va putea să ducă la rezolvarea într’un sens satisfăcător­­ a intereselor noastre şi a chestiunilor pendinte dintre I Rusia şi dintre noi. In ce priveşte ultimile incidente dela graniţa­­ ungară ele nu ne-au mirat fiindcă sunt consecinţa fatală a recrudescenţei iredentiste care de câteva luni deja se observă în tot cuprinsul Ungariei. Din vreme am semnalat pericolul acestei agi­­­­taţiuni. Reprezentanţii comisiunei militare interaliate de la Budapesta, au dat un comunicat din care rezultă că n’au fost concentrări de trupe la g­aniţa noastră. Am şi exprimat diferitelor puteri, ai căror re­­reprezentanţi militari au dat un atare comunicat, sur­prinderea noastră că asemenea an­heta a fost făcută fără part­ciparea reprezentanţilor României, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei şi fără ca măcar să ni se fi cerut informaţiunile cuvenite. Se ştie că, atât Iugoslavii, Cehoslovacii cât şi noi am semnalat neîncetat, în cursul celor 3 ani din urmă insuficienţa măsurilor luate de comisia interaliată pentru dezarmarea Ungariei. Se constată azi că re­zultatul acestei activităţi a dus acolo că dezarmarea Ungariei impusă de tratatul de la Trianon nu a a­­juns să fie încă un fapt îndeplinit. Pot spune că am rămas foarte mulţumit de că­lătoriile mele la P­ris şi Roma. Vă asigur că România se bucură de situaţia ce i se cuvine, că se apreciază în streinătate tendinţele pacifice ale politicei noastre şi sforţările noastre de consolidare internă.» Domniţa României .................... ■ ' ■ • • • • — Declaraţiunile d-lui I. G. Duca D. M nistru al externelor a făcut azi reprezentan­­­­ţilor presei următoarele declaraţiuni: «Nici în f­ţa Parlamentului nu voi putea face o I expunere amănunţită a activitaţei delegaţiunei române la Lausanne până ce nu se vor termina lucrările a- I cestei conferinţe. Vă pot spune numai atâta că­ acea chestiune care ne interesa mai de aproape pe noi — chestiunea Strâmtorilor — a primit o soluţie care corespunde în­­­tui interes lor noastre. • Interesele României cer libertatea efectivă a Strâm­torilor. Formulele la cari s’-a ajuns, la Lausanne, fara a fi desigur nişte formule ideale, realizează totuşi li­­­bertatea Strâmtorilor în măsura posibilitîţilor politicei de astăzi. Cu musca pe căciulă «Dreptatea» averescană nu mai poate de grija fon­dului bisericesc, cu toate că acuma nu se procedează­­ gospodăria acestui fond decât în marginile cerin­ţelor legale, cerinţi pe care d. ministru al Agriculturii în timpul din urmă le-a înăsprit şi mai mult, supri­mând toate cazurile în cari după vechiul regulament al fondului se puteau face vânzări şi fără licitaţie publică. Supărarea cea mare a d-lor averescani de la fond şi din condstor nu e însă de dragul fondului, ci de necaz că nu pot baciui la gospodăria acestui fond ca pe vremurile lor cele bune. De aceea când imp­­riva ridicolelor lor născo­ciri ne opunem fapte reprobabile de ale lor, în loc de a le lamuri, ţipă şi inventează. Cât de prudent ar fi ca cei cu musca pe căciulă să se astâmpere, în loc d­e a cal­mina, suspiciona (sic) şi a degrada pe adversarii politici în faţa lumii când şi guvernul» averescan «a procedat în condi­­ţiuni similare» nu la fel, ci mult mai râu. • e • » —. -----------—

Next