Glasul Bucovinei, ianuarie 1924 (Anul 7, nr. 1444-1463)

1924-01-15 / nr. 1451

ZMinSk: Tmir ABONAMENTUL: ?e *ra *a 3*­ lei, pe */a an 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru țărani zilnic: pe un an 200 lei, pe */a an 120 lei, pe trei luni 60 lei Nîk­aai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe */, ,a* 50 !«î, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 803 lei, pe la an 400 lei. Văjile se fac la sediul ziarului. Redacţia şi Administra Cernăuţi, No. 33, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisul nu se înapoiază. ANUNŢURI Şl RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie. Strada Domnească No. 33 Pentru inserare In Interiorul ziarului­­se urcă taxa cu­ 60%. Forul de judecată la Cernăuți. Numărul 2 fel I ---------------------------------------------------------­TIPOGRAFIA 8 Telefon 286 Et. 1 A K t 1 ■' Conferinţa dela Belgrad La 10 Ianuarie s’a deschis la Belgrad, in palatul ministerului de externe Iugoslav, con­ferinţa Micei Antante. . De mulţimea de conferinţe şi conversa­ţiuni internaţionale, ţinute dela 1918 încoace, conferinţele M­iei Atante se deosebesc prin aceea, că au dat întotdeauna rezultate pozi­tive şi au făcut din ce în ce mai strânsă legătura între tinerele State, din cari se com­pune Mica înţelegere. De aceia în timpurile acestea, când situaţia politică a Europei nu are deloc un aspea liniştitor, când în toate colţurile bătrânului nostru continent se întrevăd şi se pot ghici noi germeni de conflicte, când vechile răni ce şi au cauzat popoarele sângeră încă destul de puternic, în aceste momente o întâlnire a bărbaţilor de Stat ai Micei Antante, care se recere imperios, este un punct luminos în în­tunericul politic în care trăim. La Belgrad se vor discuta chestiuni, cari nu sunt numai de imponanţă pentru Statele participante, ci sunt şi de mare interes pentru Europa întreagă. Se vor lua înainte de toate hotărîri asu­pra împrumutului, ce îi cere Ungaria Ligei Naţiunilor; apoi se va lua în discuţiune amă­nunţită situaţia creiată în Grecia prin ulti­mele evenimente. Se crede că şi Mica An­tantă, urmând exemplul marilor puteri, nu se va amesteca de loc în vrajbile interne ale Greciei. Mai departe se va lua în discuţie şi­ chestiunea relaţiilor anglo-franceze faţă de problema reparaţiunilor şi se va hotărî, d­acă Mica Antană va ralia punctului de vedere, francez, sau va continua, ca şi până acum,­­politica de împăciuire între aceste două mari puteri. Se poate, că şi r­elaţiunile Micei An­tante cu Rusia vor forma obiectul discuţiu­nilor dela Belgrad, şi chestiunea alianţei în­tre Italia şi Spania, care îi preocupă mai cu seamă pe Iugo­slavi, se va lua de­sigur în desbatere. Credem, în sfârşit, că şi intrarea­ republi­­cei Poloneze în Mica Antantă, va forma, acum când diferendul Javoniei este tranşat, obiet­­ul desbaterilor din capitala Sârbilor. Din cele elicm­erate vedem­, că impor­tanţa conferinţei­ de la­ Belgrad spăşeşte cu mult niveliul co­nferinţelor obişnuite şi dacă această conferinţă va luă un bun sfârşit, ea va fi o chizâşîe mai mult pentru­ pacificarea Europei. Cinei­m lepi­­­citaia ţinută în Cameră cu prilejul modifiării legei comitetului agrar D. Iorgu Toma, vicepreşedinte. D. Mrcea Dju­vara are cuvântul. D. Mircea Djuvara: D-lor deputaţi, onorabilul meu coleg, d. Micescu a susţinut şi de daa aceasta, ca întotdeauna, cu atâta talent cauza în serviciul căreia s’a pus, în­cât cred că este un omagiu pe care îl aduc aici, simţind datoria de a-i răspunde la chestiunile principale, pe care ie-a pus. Răspunsul acesta mai e necesar şi din alt punct de vedere; trebue deosebit în pledoaria Domnului Miţescu aceia ce este formă şi patimă, de aceia ce e­­a fond de n­ei, se va vădi astfel mai cu uşurinţă marea slăbi­ciune şi art­ficialitatea voită a concepţiunei teoretice pe care D-sa s’a întemeiat. De aceasta din urmă do­resc mai ales să mă ocup acum. D-lor, d-nul Micescu ca şi oratorul care l-a precedat, uitind de obiectul limitat al discuţiunei de astăzi, a căutat să revin asupra trecutului şi, cu pri­lejul legei ce se aduce azi în desbaterea Dv, să redeschidă procesul legilor care au precedat, în general a­ legei agrare şi în special ai legea care, în urmă, a organizat comitetul artrar. •D-lor, în această «privinţă t­ebuc ,şi­ reţin ob­­servaţiunea principală a d-lui Micescu, observaţune c­re e referitoare la întreaga economie a legei agra­re, şi din acest punct de ved­ere îşi are importanţa sa. D sa a relevat­­ca o armă împotriva legei şi îm­potriva guvernului, faptul că statul reprezentat prin miniştri ar fi şi parte şi judecător, în comitetul sg­ar şi îi genere în instanţele care hotâresc exproprie­rea agrară­­­lor, această observaţiune porneşte dintr’o superficială vedere a economiei generale a legei a­grare. Căci ce a ficat legea agrară ? A deschis oare un proces între­ proprietari şi stat? S’a luat ce e drept pământul de la proprietari, dar, s’a dat cui? Statului? Nu, D-lor, s’a dat ţăranilor pentru improprie­tărire. Statul în concepţia generală a acestei legi este un simplu­­intermediar mer­it să evite asperită­ţile inevitabile în raporturile aşa de dificile într’o asemenea împrejurare dintre proprietar şi ţăran. Statul reprezentând toate interesele colective ale tuturor, se ridică prin situaţiunea sa până la punctul de unde poate privi cu seninătate atât iute es­te un ra, cât şi interesele altora ; el este menit să­ fie un adevărat arbitru între cele două clase ale căror nevoi şi drepturi le sprijină deopotrivă. Din acest punct de vedere, toate observaţ­iuile predec­esor­lor mei la această tribună cad, ele fiind întemeiate astfel pe un neadâncit studiu al legei a­­­­grare. Şi aş fi preferit ca dl .Micescu sâ vie fără ele, în cuvântarea , aşa cum a făcut-o. D-lor, dacă est - aşa, dacă statul are o aseme­­­­nea menire, atunci înţelegeţi de ce ministrul care re­­­prezintă interesele , acţiunea efectivă a statului, mi­­j­i­ştrii agriculturii şi domeniilor, la un moment dat,­­ poate, să apară ca arbitru, în, diferitele confacte, care­­ se nasc între proprietari şi ţărani. I Dl Aexandru Mâţă: După teoria dumitale la fiecare­­ minister, ar­­putea să existe un comitet a­­grar. ■. Dl Mircea Djuvara: Vâ răspund, Domnule Mâţă, în desvojtârjie pe care .je voi fa e chiar acum şi din care veţi înţelege cât de puţin întemeiată'este obser­vaţiufl' a d-v. V ' . Căci, Domnilor,' există un principiu mare, anume că. sunt . două feluri tje jiiiSs'd^tiunfi. 'In toate ţările înaintate, eyisti în afară de in .-fetiţele obişnuite de j­u­decată tsi u jujriscjîpjjune adrm­inistrativă. Noi avem­ de ; 1 fel încă în legiu j.»|iunep te* itdrţilor alipite o jurîs­­dicţiune aitministrativă, al cărei .şef, onorate D-le Mâţă, e . îpsjși^m­inistiul., Prin utilare vedeţi că nu este' o o­rganiza|iune';atibrmaSa aceea 'care dă'­minis­trului rolul de arbitru în anumite chestiuni, este o or­­ganizaţiune care dăinueşte in toate ţările, chiar ş­i în lârile cele mai civilizate şi mai democrate. : Dl luliu Maniu: îmi veţi permite o mică întrebare. Dl Mircea Djuvara: Cu cea mai mare plăcere. Dl luliu Maniu: E adevărat, cum ştiţi, că e azi un contencios în contra hotârînilor ministrului. Vă în­chipuiţi dv. ca în statele moderne sâ existe instanţe de judecată în contra cărora să nu existe recurs ? Dl. Mircea Djuvara: Da. D-le Maniu. Dl Iuliu Maniu: Nu cred. Dl Mircea Djuvara: Jurisdicţiunea administrativă, şi prin aceasta răspund observaţiunii D voastră. D-le Maniu, îşi are organizaţiun­ea ei proprie şi prin ur­mare nu este supusă recursului obicinuit în Casaţie; aceasta rămâne rezervat jurisdicţiunii tribunalelor ju­diciare. In Ftanţa a exstat multă vreme o jurisdicţiune administrativă, în care justiţia era delegată. Justiţia a­­parţinea ministrului şi el o împărţea. Astăzi încă jus­tiţia administrativă aparţine în princbu­s Consiliului de Stat în Franţa şi nu trbunalelor judiciare, adică in nici un caz Curte­a de Casaţie. Domnilor, este o con­cepţie a justiţiei administrative, care poate sâ stea a­­lâturi de cealaltă, care face din instanţele administra­tive, instanţe de sine statuta­re. In acest înţeles, in­stanţele de e­xpropriere sunt în genere considera­te că instanţe de jurisdicţiile administrativă şi pornind dela acest principiu întreaga economie a legei agrare a scos de sub judecata instanţelor obicinuit--, judec­rea litigiilor izvorîte între proprietari şi ţărani in materie de expropriere. De aceea s’au instituit instanţele pe care ie cunoaşteţi, ale comisiunilor de ocol, ale co­­misiundor judeţene, rămânând ca ministrul să fie su­premul supraveghetor al administraţiunei acestei justiţii. Adaug însă la cele spuse că în organizaţiunea noastră în genere în materie de expropriere, şi acest principiu s’a aplicat şi în materie de expropriere a­­grară, judeceta pr­ede un caracter mixt, nu e numai o judecată pur administrativă, ci la un moment dat se deferă şi instanţelor judecătoreşti obicinuite. Iji ca dovadă despre aceasta e între altele că în ceea ce priveşte preţul, după cum ştiţi, curţile de apel judecă in ultimă instanţă. S’ar putea astfel susţine, deşi ar putea fi controversă asupra acestui punct în drept, că din acest punct de vedere judecăţile relative la expropriere au un caracter mixt Un fapt însă trebue reţinut, că nu, putem face abstracţiune de jurifidicţiu­­nea administrative, organizaţiunea noastră de stat de azi, că tendinţa spre care trebue să merge­m, trudic­ţa tu­turor statelor organizate în mod civilizat şi democratic, e spre o cât mai bună organ­zaţie a jursdicţiunei ad­­mînîstrative, deosibită de jurisdi­ciunea instanţelor ju­diciare (Aplauze pe li­tici­e­ni, j­uritâţei). Căci n­umai garantarea acestei jurisdicţiuni administrative, cum foarte bine îmi pare că a observat docarul Maniu, poate să aducă gara­j a drepţiţei şi li­galită­ţii pentru fiecare in distribuirea zilnica a administraţiei de care noi desigur avem destul de mult de suferit în unele privinţe.­­ Cu aceste observaţiuni, trec la celelalte critice, pe care domnul Miclescu le-a mai adus organizaţiu­­nei comitetului ag­ar din punctul de vedere al cons­­tituţiunei şi in special al constituji­­ei celei noui. Nu pot să mâ opresc de a nu releva insinuările pe care D sa le-a făcut în ce priveşte unul dintre autorii constituţiei, care e în ace­aşi timp unul di­ntre profesorii.. . cei mai veneraţi ai noştri,­ care a pre­gătit în cultură juridică mai multe serii de generaţiuni ale noastre în ţară. Nu mă aşteptam mai ales de la Dotrinul Mîcescu sâ aud acuz rea pe care i-a adus-o că este ce ? un'spirit astăzi îVitârfoiat. Qe risă spunem tiihc­ despre d-sa, care combatea uit violenţă con­­cepţiuni e’ prezei­tate ’ şi formulate în Conritituţî­i, r.pas­­trâ, pe tînteibi c.i ar fi prea înaintate'!; (Aplateze ,pe băncile, m.­­ iritaţii). \ O voce: Chiar îtî materie de p­roprietate. r D. Mircea,Djuvara,: Căci toate atacutuli pe care Djsa Je-,a adus, aiiinci când ^ceartă Campră a votat noua constituţiuîie, iau fostfatunci tntemeiate pe idei?,

Next