Glasul Bucovinei, aprilie 1924 (Anul 7, nr. 1513-1534)

1924-04-17 / nr. 1526

Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Muncind­o­a­ se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primese la nistraţie. Strada D­omnească Nr. 33 Poatm inserate la interiorul ziarului sa arcă taxa . Porul de Judecată la Cartiup. ABONAMENTUL: ** kr sa 300 lei, pe ‘/a­n a 300 lei, pe trei luni 100 lei, pentru tirtE­ zilnic: pe un an 2001*4, pe *, an 120 lei, pe trei luni SS lei. Numai numărul de Duminică: pe un ar­ 80 lei, pe **s an 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe */s an 400 lei. Plățile se fac la sediul clarului. m DarM Inii­­hin (F) Cântecul cu blocul a înviat în tim­pii din urmă în altă formă: fuziunea. Cum nu s’a făcut blocul, nu s’a putut face nici fuziunea. Şi probabil nici nu se va face. Elementele de opoziţie sunt prea disparate decât să le poţi uni într’un singur partid de guvernământ Unele sunt şi nesincere Cum să ne explicăm altfel atitudinea­­d-lui Maniu faţă de partidul d-lui Iorga ? Domnul M. Iorga a lansat la Craiova ideia Inf­inţării unui partid unic de opoziţie. Domnul Maniu a fost acela care a pornit iniţiativa unor tratative In vederea înfăptuirii unui astfel de partid Şi când din partea partidului naţiona­list democrat au venit propunerile concrete, tot domnul Maniu a fost acela care le-a res­pins. Nici nu se putea altfel, căci atunci ar fi încetat şi frumoasele vr­emuri ale interm­ina­bilelor şi flariantelor «pertractări». Pe de altă parte au urmat tratative între oamenii domnului Vaida Maniu şi oamenii domnului Lupu-Stere. Cu domnul Iorga nu se putuse face înţelegerea, căci propunerile domnului Iorga cereau şi o atitudine hotărît patriotică, ce putea impune la un moment dat şi jertfe. Acum, când atât ţărăniştii cât şi victimele comitetului de o sută se pregă­tesc să apeleze la străinătate, patriotismul invocat de domnul Iorga nu mai putea fi o piedecă pentru fuzionarea acestor două par­tide. Dar şi unul şi cellalt doria să se asi­gure de ajutorul tovarăşului fără a lua an­gajamente pentru viitor. Aşa târg, evident, zilei cei o sută n’au admis, oricât de neobi­şnuit ar fi de altfel raţionamentul lor politic. Ultimele tratative au urmat între divizia d-lui general Averescu şi partidul d-lui Lupu Pretinsul partid de ordine a descoperit deo­dată comunitatea de idei şi interese cu doc­torul Lupu, care nu se satură să ameninţe cu baricadele, cum d! Mihalache se îndelet­niceşte de a vorbi de revoluţie, ne­prea ştiind sigur ce-o fi aia revoluţie. Această ex­cesivă goană după fuziune stă în flagrantă contradicţie cu optimistele şi belicoasele de­claraţii, făcute de dl general în vederea a­propiatei veniri la putere. Dar şi aici fuziunea a rămas un vis neîmplinit. Mai mult, entu­­dasmul averescanilor trebuie să se fi potolit foarte repede, văzând aceştia cum ziare in­spirate de ţărănişti mărturisesc că o fuziune cu avera­canii ar însemna o pierdere, fiind acest d­e urmă partid prea puţin existent.... Dacă ar fi la partidele fuzionante ale d-lor Maniu, Stere­ Lupu şi Averescu un patriotism sincer la bază, o intuiţie clară a situaţiei po­litice, o înţelegere a rostului unei opoziţii normale şi rodnice, poate s’ar fi făcut o a­propiere. Lipsind aceste elemente indispensa­bile, o apropiere sufletească nu se poate face sau, dacă se face, prea repede s’ar des-Toate sbuciumările diferitelor partide de opoziţie arată însă un lucru: guvernarea unui partid, atât de combătută de opoziţia actuală în 1922, li se pare şi lor singura scăpare. Acesta este singurul lucru pozitiv, şi şi aici forţa împrejurărilor le-a făcut să recunoască, măcar indirect, că partidul naţional liberal a avut intuiţia sigură a lucrurilor... MM. LI. Regele şi Regina României la Paris Dineul oferit de d-na şi dl Poincaré Dl şi d-na Poincaré au oferit un dineu în onoa­rea suveranilor români, la care au asistat d. şi d-na Millerand, preşedintele Camerei, nunţiul ap­stolic, am­basadorii Spaniei, Belgiei, Japoniei, Angliei, Braziliei şi Germaniei. Au asistat de asemenea d­nii Duca, Mişu, Antonescu, Constantinescu şi d­nele de onoare ale reginei. Au mai asistat miniştrii Cehoslovaciei, Serbiei, Poloniei, mai mulţi miniştri francezi, mareşalii Joffre, Foch, Petain, D’Esperey, generalii Bertherot, Debenney, amiralul Grasset, membrii legaţiunei ro­mâne de la Paris, preşedinţii principalelor comisiuni ale Camerei şi Senatului, numeroşi deputaţi şi sena­tori, academicianii Robert de Fiers, Richepin şi nume­roase personalităţi din aristocraţia franceză. Şedinţa de la Academia de arte frumoase Suveranii însoţiţi de d. şi d­na Millerand au asis­tat la o şedinţă a Academiei de Bele Arte. Preşedin­­tele a urat suveranilor bună venire la Academie. Re­gele, a răspuns următoarele : Cuvintele dv., ne mişcă foart mult, căci Re­gina şi cu mine vedem în ele o nouă dovadă a sentimentelor care leagă ţările noastre. Am fost foarte mişcat de onoarea pe care aţi făcut-o Regi­nei chemând o în mijlocul vostru, pe timpul râs­boiului şi sunt fericit să pot saluta astăzi pe a­­tâţia reprezentanţi iluştri ai artei franceze. Po­poarele care urmăresc ca şi noi o politică de pace nu pot avea aspiraţiuni mai înalte decât să con­­tribui la desvoltarea civilizaţiei mondiale. Nu e nevoe ca eu să demonstrez ceia ce um­a­nitatea datoreşte artiştilor voştri, dar ţin să a­­mintesc încă odată de profunda influenţă pe care a avut-o Franţa asupra României. Franţa poate să fie mândră de artiştii săi care au ştiut să răspândească gloria sa în lumea întreagă şi să­­ asigure admiraţia şi recunoştinţa popoarelor. Muncind, în măsura mijloacelor sale, pentru ace­­laş progres şi aceiaşi civilizaţie ca şi Franţa, Român­a urmăreşte acelaşi ideal de frumuseţe şi adevăr de care se inspiră în mod atât de nobil institutul şi Academia franceză. In cuvântarea care a ţinut-o preşedintele Academiei, a subliniat că dela 1898, când Academia a fost vizitată de ţarul Rusiei, A­cdemia n’a mai primit pe alţi suverani de­cât pe suveranii români Preşedintele Acade­miei a mai spus că Reg­na României n’a pă­răsit nici odată cultul artelor şi a literaturei, subliniind caritatea sa, eroismul său şi no­bleţea inimei sale. Regina României a avut cele mai frumoase idei de femee şi de Re­gină creştină. Toate surorile noastre vă aclamă intr’un glas. Suveranii la un concurs hipic După recepţia de la Academia de Bele Arte su­veranii români au asistat la un concurs hipic. Suver­­nii care erau însoţiţi de d. şi d-na M­­ierand au fost primiţi de către baronul du Ten­, preşedintele socie­­tăţei h­pice franceze. La sosire şi la plecare garda republicană a dat suveranilor onorurile cuvenite. Muzica militară a executat tot timpul imnul român şi Mersiil­­leisa. O mulţime imensă a ocupat toate galeriile, iar suveranii şi preşedintele republicei au luat loc în tri­buna oficială. In arenă au făcut exerciţii un escadron al şcoalei speciale militare de la Saint Cyr. După aceia au urmat exerciţii executate de şcoala de cavalerie de la Saumtur. Exerciţiile executate de escadroane din prima divizie uşoară de artilerie au provocat entuziasm in mulţime. Regina dădea in­totdeauna primul semnal al aplaudă­rilor. Un mic incident provocat din căderea unui cal n’a împiedicat continuarea exerciţiilor care făceau do­vada excelentă de dibăcia şi iuţimea călăreţilor. La sfârşit mulţimea a aclamat călduros pe suverani şi pe tot parcursul drumului până la ministerul de externe unde s’au dus suveranii. Un dejun intim D­ i și d-na Millerand au oferit un dejun Intim suveranilor. Un batalion de infanterie cu drapel și muzică a dat onorurile cuvenite suveranilor la sosirea lor la Elysée. Dejunul a fost servit în marea sală de mâncare a primului etaj. La dreapta regelui a luat loc d-na Millerand, iar la stânga d-na Porneai*. La dreapta reg­iei a luat loc d-1 Millerand, iar la stânga d-1 Poiluaré. Plecarea suveranilor din Paris Suveranii români au plecat din Paris. Un bata­lion de infanterie cu drapel şi muzică a dat onorurile cuvenite. Suveranii au fost salutaţi la gară de către d-na şi d-nul Millerand, d­-nii Poincare, Deserves şi câţiva miniştri. Regele era îmbrăcat în uniformă militară ro­mânească, iar regina purta un mantou de catifea gar­nisit cu blană. Suveranii au trecut în revistă trupele. Muzica g­rzei republicane a intonat imnul regal român şi Marseilleisa. Suveranii s’au suit în vagon şi s’au întreţinut câtva timp cu d. şi d-na Millerand. După ce i s’au dat reginei jerbe de flori, d. Millerand a strâns mâna regelui şi trenul a plecat spre Fon­­tainebleau. Suveranii au sosit la Fontainebleau, unde pe peronul gărei luxos decorat cu drapele franceze şi române, au fost salutaţi de către autorităţile civile şi militare. La Fontainebleau s’a oferit suveranilor un di­neu la care au asistat marchizul şi marchiza Deganaj marchizul şi marchiza Lignac Decastellano, precum şi alte câteva personalităţi marcante. Re­gele şi Regina au viz­­at apoi castelul. La ora 7 regina condusă la gară de personalităţile marcante din Fontainebleau a plecat spre Nice. La gară i s-au oferit frumoase jerbe de fiori Regele a plecat cu automobilul la Cernebiche unde a luat ceaiul împreună cu alţi invitaţi. Regele a plecat din Cernebiche spre Paris fiind salutat în drum pretutindeni de populaţie. La Paris Regele a descins la un hotel, căci va rămâne încă câteva zile în capitala Franţei. ■■ .....■■■■■ ■ ■" •• • .......... ......■■■■■ ...... Proclamarea stărei de asediu în Grecia Condoriotis preşedinte provizor al republicei. Athena, 15 (Rador) — In toată Grecia a fost proclamată starea de asediu; s’au in­terzis pe timp de cinci ani orice atacuri «­e presă împotriva republicei şi orice discuţie relativă la forma de stat. Condoriotis a foat­­ales președinte provizor al republicei.

Next