Glasul Bucovinei, aprilie 1924 (Anul 7, nr. 1513-1534)

1924-04-18 / nr. 1527

Cernăuţi, Vineri 18 Aprilie 1924 Anul VII. Nr. 1527 Redacţia şi Administraţia ABONAMENTUL: M­a to 360 Iei, pe VI an 300 lei, pe trei luni 100 lei, pentru­­faul zilnic: pe un an 200 lei, pe l­a an 120 lei, pe trei luni 10t lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe na 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe u­a an 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. Cernăuţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălita. Muceriiwi* nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME 8« calculează după tarif şi se primesc la lhitraţie. Strada domnească Nr. 33 Pente inserate in interiorul ziarului se aici tana min Porul de Judecată Io Cornkufl. CnlNllti non-muu leli Wien (M) Cu prilejul vizitei cancelarului aus­triac, monseignorul Seipel, la Bucureşti, s-a luat iniţiativa ţinerii unei conferinţe austro­­române pentru aranjarea tuturor chestiunilor pendente de pe urma lichidării economice a marelui râzboiu între România şi statul austro-german. Delegaţii statului austro-german în frunte cu cancelarul Dr. Seipel au pus la Bucureşti chestiunea aprovizionării Austriei germane cu alimente de către România. Deja cu prilejul vizitei cancelarului Dr. Sei­pel la Bucureşti -discuţiunile urmate In j­urul acestei chestiuni au lămurit că un schimb de mărfuri Intre ambele’state ar putea să aducă reale fo­rase de amândouă părţile. Din partea României s’a relevat însă atunci că sunt încă o serie de chestiuni de drept public şi de ordin economic şi finan­ciar cari ar trebui lămurite şi puse la punct, pentru ca nimic să nu mai poată stânjeni apoi bunul mers al relaţiilor comerciale şi economice ce trebuesc reluate între numi­tele state. Oraşul Viena a fost ales ca sediu al acelei viitoare conferinţe şi părţile intere­sate au fost de acord că această conferinţă ar trebui’să se întrunească cât mai curând N’a fost o întâmplare că regatul român a încredinţat preşidenţia delegaţiei române pentru această conferinţă d-lui ministru Dr . Nistor. S’a dat din partea statului român d lui ministru Nistor această delegaţie ono­rificâ şi de mare răspundere, fiindcă se ştia că vajnicele interese româneşti ce trebuiau susţinute faţă de reprezentanţii statului aus­triac nu puteau fi reprezentate cu mai multa competinţă, destoinicie şi şanse de succes, decât de către d. ministru I. Nistor. De mai bine de două săptămâni confe­rinţa austro română de la Viena ţine şedinţe, chiar câte două la zi. Diferitele secţiuni ş comisiuni speciale ce s'au format au luat asupra lor studiarea amănuntelor privitoare la anume chestiuni şi pregătirea materialului necesar în vederea formulării propunerilor ce trebuiesc supuse spre deliberare şi hotărire plenului conferinţei. Problemele puse în discuţia conferinţei nu sunt atât de simple cum s’ar crede. De multe ori pretenţiunile şi cererile formulate de părţi sunt cu totul disparate, re­lamând studii amănunţite şi unele chiar necesitând formulări în convenţiuni internaţionale. După informaţiile pe cari le deţinem în prezent, ştim că până pe ziua de 12 Aprilie a. c. s’a ajuns la un comun acord asupra aşe numitelor bunuri de sovetaj *); şi la astfel delegaţii austro-români s’au înţeles a­*) Bunuri de sovetaj sunt aşa numitele «Berge­­giter*, adică bunur­le ce in timpul războiului au fost evacuate şi puse la adăpost in provinciile de vest *1« fostului stat austro-ungar.­supra plăţii şi refundării reciproce de anume datorii şi creanţe rămase nearanjate încă din timpurile anterioare încheierii tratatelor de pace. S’au discutat şi chestiuni financiare şi economice în legătură cu gospodăria fondului religionar ori or. al Bucovinei; în principiu s’a recunoscut că problemele respective po­t fi rezolvite, se pare însă că va fi necesară o convenţie specială. Discuţiunile continuă cu sorţi de bună reuşită Desigur, rezultatele conferinţei austro­­române de la Viena privesc, pe lângă intere­sele generale ale statului român, mai ales , interese ale Bucovinei. Este explicabil deci că la noi mersul conferinţei de la Viena este ur­mărit cu un deosebit interes. In scurt vom reveni cu noui amănunte asupra rezultatelor conferinţei. Pentru un om de paie fir ales“ Un individ oarecare, semnând Iacob Carpen ,fost viceprimar liber ales“ în Vatra-Dornei, pe care insă eu nu-1 cunosc şi cu care n'am avut de-a face nici­odată in viaţa mea, imi trimite prin ,Dreptatea“ din Cernăuţi, N-rul 540 pe 13 Aprilie crt., o­­scri­soare deschisă“, provocându-mă „să revoc numai decât până in termen de 8 zile, atât in Parlament cât şi in public“, bănuiala exprimata in comunicarea mea din Adunarea Deputaţilor de la 1 Martie 1924, că pe vremea când gospodărea d. Forgaci la primă­ria din Vatra- Dornei s’a procedat în mod incorect cu averea comunală, constatându-se ulterior lipsa ne­motivată a sumei de 87.000 lei, „urmând — continuă individul — ca la caz contrar să mă trateze ca pe un simplu calomniator de rând“. După cum se vede, cetățeanul ,liber ales“ mâ­na foarte de sus. Prins cu mâna in buzunarul altuia, el nu ţi dă voie să-i zici pungaş, iar dacă îi zici to­­tuş, el te somează să retractezi, căci, dealtfel, rămâ­n un simplu calomniator de rând“. Socoteala aceasta o fi­­ind ea potrivită pentru combinaţiunile omului de paie şi a stăpânului său, deopotrivă de ţâfnoşi amândoi, pentru mine este ea­­­să prea simplistă şi nu cadrează de toc cu dispo­­ziţiunile Codului penal asupra „Delapidării“ şi a.... .calomniei“. Cei chemaţi să facă lumină în această ches­tiune, anchetează deja cazul şi justiţia îşi va spun­­cuvântul său hotâritor Până atunci insă omul de paie dela Vatra-Dornei şi regisorul acestei ridicole pâpu­­şerii s’o mai slăbească niţel cu mifosele lor cara­ghioase. Postscriptum. In acelaş număr «Dreptatea» mai aduce un ar­ticol injurios la adresa mea, sub titlul: „Cum a fost sărbătorit deput­­ul Iorgu Tom­a la Vatra-Dornei“, art­iol reprodus d­e „Aurora® ţărănistă, unde se fac mari elogii „eroismului“ aceluiaş individ Iacob Car­men, celebru bătăuş averescan «liber ales», care ar fi ciomăgit cândva, în restaurantul «5­hwartz» din Vatra-Dornei, în pr­zenţa mea, pe câţiva aderenţi de-ai mei, cari mă sărbătoreau. Afirmaţiunea aceasta, întru cât mă priveşte, este o perfidă insinuare, căci piciorul meu n’a trecut peste pragul acelui restaurant, aşa că pretinsa vitejie a cio­mag­irului „liber ales® nu se poate bucura de mărtu­ria ochilor mei. De altfel, după câte ştiu, justiţia se ocupă deja cu acest caz de bravură averescanâ. Iorgu G. Toma, Deputatul Câmpulungului­ Moldovenesc De la Federala Cooperativelor „Moldova de Sus“ Conducerea Federalei a grijit ca in preajma sărbătorilor să aducă la Cernăuţi un vagon de zahăr-cub de cea mai bună calitate. Acest za­hăr se va vinde numai cooperativelor şi coope­ratorilor cu preţul de cost plus spesele de re­gie. In orice caz acest preţ va fi mai scă­zut decât cel de pe piaţă Avis cooperativelor a­filiate cu invitarea să grijească de aprovizio­nare din timp ul Uluii inimi Emmi Ocupându-se de vizita Suveranilor României, în Alsacia, „Le Temps“ scrie: Regele şi Regina României îşi încep vizita In Franţa printrun popas In Alsacia. Nici un alt debut îm­putea fi mai fericit. Suveranii cari vin din Bu­cureşti, erau siguri, în orice caz, câ vor fi acla­maţi la Paris; venind de la Strassburg vor fi siguri că vor fi iubiţi. Dar popasul lor în Al­sacia, nu e numai un act de politeţă. Tribut să ştim a vedea în ei şi simbolul unui mare adevăr politic. Tratatul din 1919, care a redat Franţă Alsacia şi Lorena, a dat şi Romăniei unitatea ei na­ţională. Ambele ţări au un interes vital pentru menţinerea tratatelor, pentru menţinerea păcei europene. România e mărginită de acea regiune de mult în agitaţie care e denumită Balcanii. Dar în acelaş timp ea joacă un rol important în echi­librul Europei: ea păzeşte gurile Dunărei şi le păzeşte singură de când a făcut să i se restitue Basarabia Răspunderea europeană ce poartă prin aceasta, o face să nu se ocupe de certurile lo­cale şi agitaţiile sterile. Duşmanii păcei repetă de la înfrângerea imperiilor centrale că victoria aliaţilor a *balcanizat* Europa. Noi credem că adevărul este cu totul contrar. Cea mai rea din­tre­­balconizări a fost cea instalată de regele Ferdinand al Bulgariei la Niş și care impunea României teribilele servitudini din 1918. Consti­tuind o Românie mare conştientă de rolul său european, după cum creind o Iugoslavie mare al cărui viitor trece cu mult orizonturile Macedo­niei, tratatele din 1919 au contribuit, la ,,de­­balcanizarea" Balcan­lor. Faţă de, ce e foarte natural ca Franţa după ce s’a înţeles cu Pr­aga, să se înţleagă cu Bucu­reştii şi să nu uite Belgradul. E drept — ter­mină organul francez — câ politica F­ranţei nu ar­e încă deplina ei libertate de acţiune în sud es­tul Europei. Atât cât tratatul■ din Lausanne nu e ratificat, vapoarele franceze se duc sub un re­gim destul de insuficient în porturile româneşti. Cu­ cari au întârziat ratificarea — vor socoti poate întro zi — să sperăm că nu va fi pe seam­a Franţei — riscurile la cari au expus in­teresele franceze. Dar fiecare dintre noi are da­toria de a limita acele riscuri şi de a ajuta di­plomaţia franceză la consolidarea păcei in Eu­ropa orientală. Noi vom lucra pentru a contribui la str­er­­­ger­ea amiciției franco-române.

Next