Glasul Bucovinei, octombrie 1925 (Anul 8, nr. 1932-1956)
1925-10-14 / nr. 1943
Pag. 2 .GLASU, BUCOVINEI* Sinltim M Ml It Alt! Depunerea jurământului de cătră d. Dr. Dimitrie Tuşinschi, preşedintele Curţii de Apel din Cernăuţi Luni 12 octombrie c. orele 12 a avut loc în Palatul Justiţiei o deosebită solemnitate cu prilejul depunerii jurământului de cătră d. Dr. Dimitrie Tuşinschi, care a fost Înaintat preşedinte al Curţii de Apel. Solemnitatea s’a desfăşurat într’o atmosferă de mare Înălţare sufletească. Primul a vorbit locotiitorul postului de preşedinte al Curţii de Consilier Dr. N. Ţurcan, care într’o alocuţiune bine simţită a urat In numele magistraţilor şi al tuturor funcţionarilor judecătoreşti dlui preşedinte al Curţii de Apel sănătate şi spor la muncă. Apoi d. Procuror General Gheorghian a ţinut urraătarea cuvântare: Cuvântarea d-lui Procuror General Gheorghian de pe lângă Curtea de Apel Cernăuţi Domnule Preşedinte, Luaţi în samă conducerea acestei Curţi după o activitate frumoasă prestată in serviciul justiţiei, după ce un şir de ani aţi stat in fruntea Parchetului din Suceavă, a celui din Cernăuţi şi a Parchetului General. In aceste funcţiuni v’aţi împlinit cu prisos datoria ce v’a fost încredinţată. Prin activitatea D-Voastră neobosită şi rodnică aţi câştigat recunoştinţa prea înaltă, în urma căreia aţi fost chemat în acest înalt post, prin bunătatea inimei şi blândeţea sufletului D-Voastră v-aţi câştigat simpatia şi dragostea întregului personal care vă era supus. E natural deci că în urma plecărei D-Voastră de la conducerea Parchetului General, să se desprindă în sufletele celor rămaşi mai întăi un sentiment de părere de rău pentru pierderea D-Voastră ca şef bun şi drept. Dară venirea D-Voastră. Domnule Preşedinte, în fruntea Curţii de Apel ne umple totodată sufletele de bucurie şi fericire, văzând că destinele acestei Curţi sunt încredinţate unor mâni destoinice, cinstite şi binevoitoare. Luându-vă locul în conducerea Parchetului General, simt o plăcută datorie de a vă ura în înalta şi frumoasa funcţie ce o ocupaţi, ca munca d-voastră, care va fi neapărat neobosită ca şi în trecut, să dea roade bogate. Să dea Dumnezeu ca sub conducerea d-voastră înţeleaptă şi fermă Justiţia să-şi îndeplinească in cel mai desăvârşit mod înalta menire ce o are în stat, să împace sufletele doritoare de adevăr şi dreptate. S’a spus cu drept cuvânt că justiţia e temelia unui stat. Dar s’ar putea şi spune că justiţia e plămânul în organismul Statului, căci prin justiţie Statul respiră ozonul curat care-i împrospătează sângele, care îl înviorează şi fără de care nu poate trăi. Să grijim, d-lor, ca şi la noi acest organ indispensabil de respirare şi întărire a Statului nostru să fie sănătos, şi ca ozonul curat, dătător de viaţă, al adevărului şi dreptăţii să străbată întregul organism pentru a fi viabil şi puternic. Bucuria noastră de astăzi e dublată şi de faptul că şirurile rănite ale membrilor acestei Curţi sunt întregite prin intrarea a 2 membri noui în sanctuarul ei. Că puteri noui şi tinere se alătură acelora cari sunt neobosiţi în înalta lor chemare de a împărţi dreptatea. Ca reprezentant al Parchetului General salut din toată inima venirea noulor Domni Consilieri şi le urez că la munca ce o vor presta în frumoasă armonie colegială, să aibă spor şi mulţumire sufletească. Noi, de la Parchet, vom stărui din toate puterile să contribuim în cadrele date, ca justiţia noastră săşi îndeplinească frumosul şi nobilul ei scop. Domnule Preşedinte, Domnilor Consilieri, să trăiţi mulţi şi fericiţi ani. După aceasta d. dr. Dimitrie Tuşinschi, preşedintele Curţii de Apel a rostit următoarele cuvinte: , Discursul d-lui Preşedinte al Curţii de Apel Dr. Dimitrie Tuşinschi Domnilor Colegi, Domnule Procuror General, Domnule Decan, Sunt foarte emoţionat luând cuvântul spre a vă mulţumi pentru urările sincere ce îmi aduceţi cu ocaziunea numirei mele in postul de Preşednte al acestei Curţi. Este momentul cel mai înălţător al carierei mele şi trebuie să vă mărturisesc că sunt stăpânit în acelaş timp de un sentiment de mândrie de a fi fost chemat să prezidez lucrările acestei Curţi, şi de un sentiment de îngrijorare oarecum faţă de răspunderea mare pe care o iau din această clipă. Am sentimentul de mândrie pentru că îmi este dat să ocup primul loc între colegii mei, cam toţi de o capacitate recunoscută, pot face fala oricărei instanţe judecătoreşti, cât de înaltă ar fi ea, am sentimentul de îngrijorare faţă de situaţia mai grea ca totdeauna, date fiind nouile legi ce urmează a se aplica atât în ce priveşte soluţionarea problemelor ce vin înaintea noastră ca judecători, cât şi în ce priveşte nouile norme de funcţionare a acestei instanţe, ceea ce cere adâncă pătrundere, multă muncă şi un dor deosebit pentru binele obştesc. Privesc însă cu încredere îndeplinirea misiunei mele, pentru că am convingerea nestrămutată că dragostea şi încrederea ceavoastră, iubiţi colegi, mi-aţi manifestat până acum, nu îmi va lipsi nici de aci înainte, îpentru ca în deţină armonie să continuăm opera de justiţie care ese teiul nostru comun. In aceste momente solemne fac un apel călduros la o colaborare rodică, întemeiată pe muncă şi colegialitate adevărată. Din parte-mi vă pot asigura, că ceia ce am simţit întodeauna pentru D-voastră va rămâne statornic în sufleul meu, cea mai vie dorintă a mea fiind ca armoniasăvârşită, însufleţită de sentimente calde de prieteni să domnească pururea litre noi. Poate’cineva s’ar întreba care este prograrrul activităţei mele viitoare în demnitatea,ce mi s’a conterit. Cu toată convingerea vă pot spune că este acela, care timp de peste 33 ani m’a condus în toată cariera mea de magistrat. Muică, menţinerea şi înălţarea prestigiului magistrature, dreptatea pentru toţi. Dacă voi reuşi şi de acum înainte să corespund acestui fel, conştiinţa imi va fi satsfacută că îmi voi fi îndeplinit misiunea înaltă pentu îndeplinirea căreia am repus astăzi jurământul. Se poate ca uneori sarcina să întreacă puterile mele, ta nu va întrece insă niciodată dorinţa şi voinţa mea di a mi face întreaga datorie Adresându-se cătră i. Procuror General, d. preşedite al Curţii de Apel a spus urnătoarele: Domnule Procuror General, simt o vre mulţumire că postul pe care l-am ocupat vreme de câţva ani cu mult drag, trece astăzi asupra D-Voastră; am satisfacţia sufletească deplină că a trecut in minni vrednice şi că sforţările mele de până acum vor fi continuate cu succes deplin de cătră D-Voastră. Nu vă voi aduce laudele pe care le meritaţi, fiindcă frumoasele calităţi cu care sunteţi inzestrat sunt prea bine cunoscute. Vă felicit pentru înalta misiune ce Vi s’a încredinţat, dorindu-Vă muncă spornică in nouile D-Voastre ocupajiuni. La adresa colegilor noui numiţi a rostit următoarele cuvinte : Domnilor colegi noui numiţi, vă urez bun voit în mijlocul nostru, vă felicit pentru numirea D-Voastră la această Curte şi vă încredinţez de toată dragostea noastră a tuturor, mulţumindu-vă de noi înainte de contribuţia preţioasă pe care o veţi aduce activităţii noastre. D-lui Decan al Baroului avocaţilor i-a adresat aceste cuvinte : Domnule Decan — trebue să vă spun domnule coleg, pentru că în adevăr D-Voastră ca avocat şi eu ca Procuror General am luptat alături, unu ca apărător al intereselor private celalalt ca apărător al societăţii — vă mulțumesc din suflet pentru bunele cuvinte ce aţi binevoit a-mi adresa în numele Baroului şi vă rog să primiţi asigurarea simţemintelor mele cele mai cordiale pentru corpul ce reprezentat, una din laturile activităţii mele viitoare fiind de a face şi mai strânse legăturile de cordialitate şi de stimă reciprocă, tradiţionale, intre corpul avocaţilor şi aceia a magistraţilor. Nu se poate concepe justiţie fără acest acord desăvârşit între cele două corpuri cari au aceiaş educaţie intelectuală şi morală, aceiaş menire în îndeplinirea năzuinţei supreme a omenirei de astăzi: dreptatea. Nimic din ce este omenesc nu este desăvârşit fără cimentul care trebue să consolideze ori ce operă, iubirea, şi această iubire trebue să fie intre noi tot pentruca strânşi într’un singur mănunchi, D-Voastră avocaţii, cari sunteţi apostolii şi propovăduitorii dreptăţii, şi noi magistraţii, cari suntem preoţii şi distribuitorii ei, să îndeplinim astfel importanta misiune socială la care suntem chemaţi. Vă mulţumesc încă odată. Domnilor colegi magistraţi şi avocaţi, urând la toţi o activitate folositoare neamului nostru şi ţării româneşti, contribuind din toate puterile noastre a face ca Domnia Guliosului nostru Rege Ferdinand I să fie întemeiată şi pe cea ce face temelia Stutul, Justiţia. * Si Mir mniflpii Un mare număr de băeţi români din Valea limocului, fiindpersecutaţi de autorităţile bulgare, trec la începutul fiecărui an şcolar la şcolile şi Universităţile din România. Atrocităţile contra elementului românesc din Bulgaria continuă în modul cel mai neomenos. Subprefectura de la Vidin a dat ordin de-a se arde toate cărţile româneşti de prin biserici şi case particulare şi de-a se opri să se vorbească româneşte. Un lucru şi mai revoltător e faptul că autorităţile bulgare au bătut şi jefuit pe părinţii, ai căror copii sunt la învăţătură în România. Cu toate că populaţia română e paşnică şi şi face toate datoriile faţă de statul bulgar, agenţii siguranţei din Vidin arestează, bat şi jefuesc pe români. O populaţie de 150.000 suflete este expusă la cele mai mari persecuţii din partea bulgarilor, neputând nici măcar să vorbească in limba lor strămoşească. Ba românii din limbe au fost chiar ameninţaţi că vor fi înlocuiţi cu macedoneni bulgari. Şi toate acestea sunt o urmare a nenumăratelor asigurări de prietenie, primite din partea vecinilor bulgari la orice ocazie ! No. 1943 Din Suceava 1) aniversare colegială. — „Ateneul Român“. — Concertul „Principele Mircea“. — „Craiu nou“ la Iaşi! Miercuri în 30 Septembrie, o duioasă aniversare a avut loc la liceul „Ştefan cel Mare“: s-au întâlnit absolvenţii de acum 25 ani ai liceului, promoţia din 1900. A fost o promoţie distinsă, care a dat trei din şefii învăţământului din Bucovina de la Unire încoace: pe regretatul George Tofan şi pe inspectorii-şefi L. Tomoiagă şi Em.liuţ. Dintre Români, mai fac parte din ea: parohul G. Banilevici, prof. Tr. Bârgăuan,insp.silv. Gr. Bârtoi, ing. silv. Arc. Boca, not. A. Burac, ing. Silviu Ciupercovici, prof. Dr. Const. Gheorghian, catehet Const. Goraș, insp. silv. Mih. Iacubovici (Boldur), dir. Jam. Isopescu, prim consilier Const. Nastasi, dir. G. Palamarescu, inginer-șef I. Posner, prefect Al. Sbiera și paroh Const. Ureche. — Dimineaţă, 25 din 52 colegi şi au dat întâlnire în cafeneaua „Central“, unde vedeai pe câte unul recomandându-se cutărui coleg ! S’au dus apoi în grup pe rând la Sfânt, la biserica rom.-cat. şi la templul evreesc ca să asiste la slujba d-zeească pentru colegii şi profesorii răposaţi. La 11 jum. s’au fotografiat împreună cu profesorii râmaşi în viaţă, patru la număr: octogenarul Dim. Isopescul, Dr. Eus. Popovici, Sev. Procopovici şi catehetul los. Wolf. Punctul culminant al serbării a fost la liceu, unde jubilanţii împreună cu cei patru profesori au sosit la orele 12, întimpinati fiind de corpul didactic in frunte cu dir. Burduhos. Din parter până în etajul II, elevii liceului erau aşezaţi in spalier, un spalier mut, respectuos, prin care jubilanţii au trecut până la colţul din etajul de sus unde la 1900 fusese clasa Vilia. Aice fiecare din foştii elevi s’a aşezat in bancă şi la locul său de odinioară. Prof. S. Procopovici saută pe cei adunaţi, insistăndi asupra motivelor care i-au făcut să se întrunească: dorinţa de a se transpune în acele zile de tinereţe şi sentimentul de colegialitate. Apoi în calitate de fost diriginte al „octavei“ de atunci, face apelul nominal, constatând absenţele, la numele celor răposaţi între cari Dim. Balmoş, Gh. Boca prof. Const. Lucaci, Pavel Scripcariu şi G. Tofan — cei de faţă se scoală, pătrunşi de adâncă emoţie. In numele foştilor elevi vorbeşte păr. G. Banilevici, exprimând sentimentele lor de mulţumite faţă de foştii profesori. Serbarea având caracter de tot intim, din actualul corp didactic nu era de faţă decât dirigintele Burduhos, invitat special în calitate de gazdă. Dar mai asistă încă şi o delegaţie de 20 din elevii actuali cei mai distinşi. Cătră aceştia s’a adresat d. dir. G- Palamarescu, arătându-le că menirea lor va fi să împlinească jumătatea a doua din visul lui Mihaiu Viteazul să ducă limba şi cultura românească până la hotarele cele mai depărtate ale acestei frumoase Românii, pe care o vor moşteni de la generaţia care a cucerit o. Apoi păr. C. Ureche a făcut statistica celor 52 foşti colegi, iar d. Dr. Eus. Popovici, în numele foştilor profesori, a lăudat frumosul gest al foştilor elevi. La orele 3 d. m. a avut loc pelerinajul la mormintele profesorilor decedaţi: V. Bumbac, Dr. A. Daşchevici, S. FI. Marian, I. Muntean şi Dr. A. Löwy. Seara, banchet la restaurantul Miclea, unde s’a petrecut frumos cu cuvântări, muzică şi cântări şi cu amintiri duioase şi umoristice de pe băncile şcoale. Au vorbit la partea oficială d-nii S. Procopovici, insp. litul — acesta relevând însemnătatea liceului din Suceava și caracterizând figurile marcante ale trecutului — apoi păr. Wolf, lavoc. Dr. Rosenstrauch, Dr. E. Popovici, dir. Em. Isopescul, Cristasi, prof. Rohan, consil. Boldur, prof. Schüttler și dir. Burduhos. Oratorii părţii vesele au fost: veteranul Dimisopescul, Palamarescu şi Schüttler. Aşa s’a încheiat o zi de emoţii neuitate pentru cei cari au luat parte. * „Ateneul“ din Suceava a ajuns într’o fază nouă, datorită îndeosebi stăruinţei neobosite a preşedintelui său, Dr. O. Tarangul, a reuşit adecă să aibă un aparat de proiecţiuni, „epidiascop“, comandat din Germania, cu preţul de 48.000 lei, sumă adunată in mare parte prin colecte, la care au subscris : Ministerul Agriculturii şi Domeniilor 10.000 lei, „Banca Regională“, „Cassa de Economii a Bucovinei“ şi „Banca Suceveana* câte 3000 lei, „Banca Naţională“ 2000 lei, „Creditul Român“, „Angio-Bank* şi „Marmarosch Blank* câte 1000 lei şi „Banca Comercială Naţională“ 500 lei.* Astfel Sâmbătă la 3 Octombrie crt. s’a putut inaugura seria conferinţelor cu proiecţiuni luminoase, prin d-nul prof. univ. Dr. Leca Morariu, care ne-a dat interesanta sa conferinţă de la Cernăuţi „Excursie folclorică prin vămile văzduhului şi prin iadul de apoi“, arătând corespondenţa frescelor de la Voroneţ, Suceviţa, Măn.Humorului, Arbore etc., care înfăţişează subiectele acestea superstiţioase, cu credinţele din poezia populară şi cu tradiţia literaturii religioase apocrife. Duminecă în 4. c., după amiazi, d. Dr. O. Tarangul a ţinut apoi la Bosanci a doua conferinţă cu proiecţiuni luminoase intitulată „Demonul norodului tratând despre urmările patimei beţiei, ilustrată prin o serie de diapozitive, comandate special, tot de la firma Ed. Liesegang (Düsseldorf). Astfel, graţie aparatului de proiecţiuni „Ateneu-