Glasul Bucovinei, aprilie 1927 (Anul 10, nr. 2357-2377)

1927-04-01 / nr. 2357

Pag. 2 O declaraţie Domnule Redactor, Subsemnaţii medici Vă rugăm cu mult respect să binevoiţi a publica următoarea de crtaţiune cu privire la discuţiunile ziaristice ai cazului d-lui docent Dr. Vespasian Pauliucu- Burlă, medic primar la maternitatea din Cernăuţi. Corpul medical dispune de numeroase organe legale pentru disciplinarea tuturor elementelor, cari ar contraveni legii. Reclamarea sau ponegrirea pe cale ziaristică fără precizări şi pe ascuns este contra moralei, a duce daune întregei stări medicale şi are de cele mai multe ori menirea de a defăima subversiv şi pe nedrept. Din cauza aceasta condamnăm campania duşmănoasă plină de exagerări şi inexactităţi, pornită din motive profesionale şi dusă prin ziare contra colegului nostru, d. Dr. Vespasian Pauliucu- Burcă, cu scopul de a-i submina autoritatea sa de medic cu reputaţie şi a-i sdruncina situaţiunea la care a ajuns prin o muncă ştiinţifică şi plină de sacrificii. Coagul nostru Dr. Pauliuc, fiind conştient de inexactităţile ce i se impută de către adversarii săi, a cerut Însuşi ancheta, care este In curs. Adversarii colegului nostru nerăbdători de a aştepta rezultatul anchetei, care — se vede — nu va fi pe placul lor, se grăbesc a continua cu publicarea celor mai imposibile murdării cu intenţiunea vădită de a-şi satisface cel puţin în modul acesta sentimentele lor de duşmănie nemărginită. Reprobăm aceste procedee nedemne. Noi li cunoaştem pe d. Dr. Pauliucu- Burla de coleg bun, devotat serviciului, bând, şi îndurător cu bolnavii, răbdător, medic cu cunoştinţe vaste, muncitor fără pereche, patriot mare. Român cu sentimentele cele mai curate şi om gata să întindă mâna oricui. D-Sale, ca ginecolog şi mamos excelent, îi încredinţăm pentru tratament întotdeauna nevestele, firele, surorile, mamele, neamurile şi toate cunoştinţele noastre. In interesul adevărului a bunei înţelegri dintre medici, a omeniei şi a cinstei îi rugăm pe adversarii d-lui Dr. Pauliucu să şi ia răspunderea faptelor lor In mod cavaleresc, iar pe reprezentanţii presei, cărora noi şi colegul nostru Dr. Pauliucu nu le-am refuzat nici un serviciu profesional, Ii rugăm să nu dea sprijin celor mai duşmănoase atacuri îndreptate chiar contra unuia dintre cei mai autorizaţi reprezentanţi din corpul nostru medical şi îndeosebi nu putem înţelege şi n’am fi aşteptat ca chiar presa românească să aducă necontrolat asemenea învinuiri unui medic român. Dr. Bruta Iiie, Dr. Ioaneţi George, Dr. Alvirescu Gavril, Dr. Patraş Samuil, Dr. Popescu Aurel, Dr. Strejac Octavian, Dr. Piticariu Ilie, Dr. Ngulescu Dumitru, Dr. Mandicevschi Vica, Dr. Luția Nicolai, Dr. Morărean Isaia. ----------------------------------------------------- Ce-i cu sporul funcţionarilor ? Ce iluzii îşi făceau funcţionarii statului când demagogia şi promisiunile desafitate ale Averescarilor s’au deslânţuit asupra ţârii cerşind voturile cetăţenilor. Leafan aur, armonizarea salarilor, in definitiv raiul pe pământ are să aducă steaua d-lui general Averescu purtată de d. Manoilescu. Şi câte decepţii astâzi in sufletele lor când sporul cel aşa de mult trâmbiţat de marele financiar Manoilescu se perde tot mai mult în negura guvernării nefaste a partidului poporului. D. Vintilă Brătianu care este omul faptelor şi nu al vorbelor, când era la guvern, nu promitea, nu-şi trâmbiţa gospodăria cinstită şi binefăcătoare ce o făcea la finanţele ţării, dar a reuşit prin muncă pricepută şi chiverniseală să creeze excedente bugetare simţitoare cu care a ameliorat viaţa grea a funcţionarilor. Cu toate acestea o parte dintre funcţionari n’au fost mulţumiţi, strigau, protestau, făceau congrese, ameninţau cu greve, dar astăzi rabdă şi tac, oare de ce? O învârtitură mai mare pentru funcţionarii statului cam scump plătită, dar poate işi va deschide lumea ochii şi pe viitor vor şti să deosebeascâ opera străduitoare şi rodnică a partidului naţioal-liberal când era la guvern faţă de lipsa de sincer tata şi politicianismul de sport al guvernanţilor de astăzi. ,glasul bucovinei* ----------------------------------------------------- No. 2357 Jaf guvernamental în dauna culturii româneşti Ziarul „ Viitorul“ de Joi, 31 Martie a. scrie sub titlul de mai sus, următoarele cu Privire la chestiunea exproprierii Universităţii din Cernăuţi : Intr’o vreme când partidul naţional-liberal ridică problema culturii româneşti la rangul unui principal punct din programul său de viitoare realizări, partidul d-lui general Averescu se sileşte să dea cât mai multe dovezi de nepriceperea chestiunei. Următorul caz va demonstra în modul cel mai dureros profunda deosebire de concepţie a celor două partide, în materie de cultură. Postul guvern naţional-liberal, dându-şi seama că şcoala este cel mai puternic mijloc de a «stări statul şi a ne apăra naţiunea, s’a gândit cu părintaşcâ grijă să înlesnească pe toate căile şi cu toata mijoacele răspândrea luminii in straturile poporului. Astfel, Universitatea din Cernăuţi, neavând o clădire destul de încăpătoare şi potrivită cu menirea ei, a obţinut în anul 1925 din partea ministerului de instrucţie un loc liber şi potrivit în scopul de a-şi ridica cu vremea o clădire corespunzătoare. Tribunalul (secţia VII) din Cernăuţi, prin hotârârea sa Nr. 669/25 din 23 Martie 1925, a încuviinţat încorporarea dreptului de proprietate pentru Universitatea din Cernăuţi asupra locului amintit, iar în ziua de 15 Decembrie a avut loc luarea în posesiune. Ce se întâmplă însă sub actualul regim ? Averescanii bucovineni voind să exploateze acest loc pentru scopurile lor politice, au informat greşt cercurile dn Bucureşti şi au izbutit să treacă, în mod neobservat, în şedinţa de noapte a Camerei, data 21 Martie, o lege prin care se expropriază Universitatea din Cernăuţi, pentru a se trece locul expropriat asupra unei societăţi particulare. Este aici o aşa zisă „Societete pentru cultura poporului român*, acaparată de câţiva avereseani, cărora numai de cultură nu le arde. Căci nimeni până azi n’a aflat să se fi ţinut vreo conferinţă folositoare in frumosul palat al acestei socităţi, şi însă toţi Cernăuţenii ca în saloanele acestui palat, puse la dispoziţa clubului politic averscan se joacă cărţi noapte de noapte şi se bea până în ziuă. Ei bine, averescanii bucovineni voind să creeze pentru partiznii politici o sursă de afaceri mai mult, s’au gândit să despoaie Universitatea de acea parcelă în valoare de mai multe milioane şi să o duie numitei societăţi. Ce soi de cultură vor face insă averescanii din fruntea acestei societăţi, cu parcela răpită Universitaţii in modul arătat, oricine îşi poate lesne închipui, afând că acum câţiva an aceeaşi avereşeani se purtau cu gândul să construiască pe acea parcelă pivniţe de vin. D-lui Dori Popovici, care şi-a dasăvârşi curtul prin asemenea beciuri, nu i-ar displace traducerea gânduri în faptă. Dimpotrivă, ar fi foartefericit să mai aibă pe lângă câşma lui Simchs Ghier din atr. 11 Noimbrie şi alt lăcaş de împrospătare şi înălţare sufletească in dezolantele nopţi de opoziţie. Dar interesele superioare româneşti, cari văd în Universtatea din Cernăuţi cea mai de seamă fortăreaţă a lor in această expusă margine a românismului, caută un gas care să protesteze şi să convingă pe d. ministru al instrucţiune! publie să apere aceasta viată instituţiune de instinctele anticulturale ale partizanilor săi din Bucovina. COR. Aprecieri asupra Pitti C. M. Ziarul „România Nouă * din Chişinău în numărul de Miercuri, 23 Martie a. c. publică sub iscălitura d-lui Liviu Marian următoarele aprecieri asupra regretatului preot C. Morariu: „Şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este’credinţa noastră.“ (Ioan, Epistola 1, 6, 4) In vesela grădină a Bucovinei s’a prăbuşit un stejar uriaş, vânjos, ale căui ramuri puternice au ţinut vitej ste piept tuturor vijeliilor duşmănoase, ce s-au abat asupra neamului nostru românesc de acolo în cei din urmă 50 de ani. .Zgomotul prăbuşirii năprasnice a înfiorat apela bătrânului Nistru care în 1918 a cunoscut pe apostolul pribeag cu pletele ninse de bătrâneţe, cu chpul sean de credinţa în Dumnezeu, cu graiul blând şi înţelept, care, ca un al doilea Iov îşi purta chinurile şi nădăjdiile sufletului său pe drumuri străine, neumblate, nădăjduind şi fără a cârti inpotriva domnului. După inimosul luptător politic Iancu Flondor, după Învăţatul istoric Dimitrie Onciul, pământul Bucovinei desobite primeşte la sinul său şi pe părintele Constantin Morariu. Născut am 73 ani într’un sat din apropierea vechei mănăstiri Dragomirna, (n ţaţă acum 300 de ani de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca şi săvârşită de Domnul Miron Movila), dintr’o familie de plugari, care a dat Bucovinei printre alţi bărbaţi de seamă şi pe marele mitropolit Silvestru, Constantin Morariu a cunoscut din fragedă copilărie toate umilirile stăpânirii vitrege austriaci, atât In şcoala primari cât şi In lireu. Inchinându-se carierei preoţeşti, a urmat studiile la facultatea teologică din Cernăuţi până la 1878. Prieten şi coleg cu marele compozitor Ciprian Porumbescu, studentul teolog Constantin Morariu gustat răcoarea temniţei austriace la 1877 pentru telegramă trimisă la Iaşi, unde se comemora doliul antrenării răpirii Bucovinei de cătră Austria la 1777 In umbra reca a temniţei a compus Porumbele «Hora dstrunchiaţilor* şi tot acolo a încolţit în inita rănită a lui Morariu gândul desrobirii neamului săi Ca şi popularul compozitor al «Tricolorului» nostru, Porumbescu, aşa şi tânărul Morariu a ţinut să î afirme char de la început ca un luptător neinfricos pentru drepturile Românilor din Bucovina îi străina şi robită. Viaţa insă, cu realităţile ei crude, l-au povăţt curând pa tânărul preot entusiast ei renunţe la cal primejdioasă a manifestărilor sgomotoase şi puţin flostoare şi sa pornească cu nădejie pe ciirea sinoasă a luminării neamului său de plugari, cărare ei trebuia să ducă la desrobirea de mai târziu. Brr se va putea întâlni pe întreg cuprinsul cestei Români-Miri un preot mai lumnat şi cuceri un învăţător mai bâld şi harnic, un gazetar popa mai iscutit şi muncitor, care să se fi pus de har voie şi fără gând la răsplată in slujba grea de dşteptare, îndrumare, organizare, îmbărbătare şi apăr a neamului său năpăstuit de soartă. Preot, învăţător, scriitor şi gazetar, Constat Morariu a desvoltat o uriaşă şi neîntreruptă act fată de o jumătate de veac, activitate isvorîtă dorinţa sa caldă, de a ajuta nemu al său în Iu tot mai grea cu mulţimea duşmanilor săi. Lupta a uinat-o pantru puţin timp, spre sositul martiul râzboiu, când a luat în mână toi, pribegiei. Atunci scumpi lui Bucovină, cotropită oştirile duşmane, a rămas departe de el, gemum desnâdajds. Preotul Constantin Morariu ar fi putut râni poate, acasă netulburat, dar îl îngrozea preţul f firii sale şi a fraţilor săi, preţ cu care ar fi tre să plătească această linişte trecătoare. Deaceea desţărat di bunăvoie, preferind, asemenea proori lui Moisî, „plăcerea amară dar curată de apa cu norodul lui Dumnezeu , cât a aven dulceaţa citului cea trecătoare ; mai mare bogăţie soce a fi orma lui Hostos detât visteru! Eghiptului*. Nu vom vorbi de fapta creştinaşii fără ni ale păstorului de suflete, care a fost Constanta rariu. Despe eie vorbesc lacrimile şi recunoţ miilor de plugari, cari s’au îra/părtaş din buti evangelică a acestui preot cu inima de aur. Amintim numai de marele număr de lucrări a compus şi răspândit pentru lumarea fraţilo bucovineni: seme, bisericeşti, istorce, cultural terare şi pedagogice. Toata au la temelia lor nele principii ala moralei creştine, ale patrioţi, luminat şi toata urmăresc ca ultimul scop trii adevărului, binelui, dreptăţii şi libertăţii. Istoria Bucovinei din ultimii 50 de ani s poate sei re fură consultarea acestor pagini, îi clocoteşte stuciumul luptelor politica culturale Bucovina austriacă dispărută, lupte multe şi purtate cu jertfe mari şi birinţi puţine şi vreme dar cari n’au cont nit, pantru că se dădeau p sfânta dreptate, care trebuia să iasă biruitoare. Crescut în atmosfera patriotică a şcoalei, inten de marele Aon Pumnul şi propagată de prioţi Hurmuzeşti, Constantin Morariu face parte din graţia de eroi luptători, cari au stat în fruntea tei, cu steagul tr color veşnic desfăşurat. Fă - hdemnul lui la luptă, la împotrivire, zistenţă organizată in faţa duşmanului tot mai r ros, mai indr zieţ, n’am fi putut trăi zilele ma Unirii din 1918. Numele lui era cunoscut departe paste Milcovalui şi în casa lui primitoare din Pâtrauţeevii, umbrită de E şepcuţa zidită de Ştsfncei au intrat cu evlavie mulţi Români de peste ha micii Bucovine. Intre cei veniţi să cunoască suferinţele fi bucovineni şi să le aducă un cuvânt de imbări şi nâd,jâe, au ţinut sâ-i strângă mâna preotului stantin Morariu marele apostol al neamului 1 Nicolae lorga ş cântireţul nâdur iilor noastre nai* Ştefan O- Iosif. Toţi au avut pentru inimosul dar modestul luptător cuvinte de laudă şi încurajare. Aităzi când graiul dulce şi intalept al prt Morariu a amujit pentru totdeauna, când pana soastrâ şi harnică s’a oprit din scris. — Bucovina ferată îşi înţelege marea pierdere, îşi cerneşte şi varsa lacrimi. Plânge amar, căci se desparte pentru tot de un înţelept şi inimos ocrotitor în vremuri di cumpănă, de un blând şi cucernic părinte suf ale cărui mari şi frumoase virtuţi ca român,c şi om au călăuzit lungă vreme pe bucovineni s mânii mântuirii de astăzi. Basarebia desrobită, care in 1918, s’a imp şi ea din bogâtiiie sufleteşti ale acestui apostoleag pe meiagurile sale, şi care i-a văzut pe dispare astăzi, între luptătorii cari s’au strâns sub steagul „României Mari“, se închina cu creştineasca la crucea mormântului său şi va lacrimă caldă de recunoştinţă, rostind cu inimi ferată : Dumnezeu să-l odihnească in pace !