Glasul Bucovinei, mai 1931 (Anul 14, nr. 3496-3520)

1931-05-01 / nr. 3496

is Pag. 2 Diferite articole de modă de care are nevoie lumea elegantă se găsesc numai la LEON BLUJ şi FIU — Careieafi — 10191 str. I. PBender 18©« 19*« Din judeţul Suceava MlftnilHLIaste In zilele cele două după Sfintele Paşti în toate satele din judeţul nostru poporul face joc cu scripcari la care se adună multă lume. Sub guvernul liberal în zilele aceste cârşmele erau închise, iar primarii satelor totdeauna cereau un jandarm doi cari să stea pe lângă joc pentru pază şi bună rânduială. Acuma de când cu reformele naţional-ţără­­niste, jandarmeria nu mai poate face acest ser­viciu, iar cârşmele au stat toată vremea des­chise. Urmarea a fost că de astă dată jocurile de prin cele mai multe sate s’au isprăvit cu bătăi, pe une locuri groaznice de tot. Astfel spitalul din Suceava este plin de răniţi de prin comunele Dărmăneşti, Liteni, Zahareşti şi altele de pe urma acestor bătăi. Dl ministru al internelor este rugat să ieie grabnice măsuri de îndreptare în privinţa a­­ceasta, căci de altfel se prăpădeşte norodul de beţie şi nenorociri se pot întâmpla. .... • ® • o--------—... - ■■■■ D-l Cârlan la Radio bolşevic Bolşevicii spre a putea face propaganda lor blestemată şi fără de Dumnezeu şi în Româ­nia, au instalat anume o staţiune de radiofonie, prin care glasul omului se aude la sute şi mii de poşte, la graniţa României de lângă Nistru la Tiraspol. Şi orice lucru rău ce se întâmpla la noi în ţară, de acolo bulgarii caută îndată să--l vestească şi să-l răspândească în limba româ­nească în toată România. Cât de frumos se poartă şi ce propagandă face şeful cuziştilor din judeţul Suceava, carele este profesorul Cârlan, se poate cunoaşte din cele ce le-a vestit Radio bolşevic din Tiraspol în noapte din 15 spre 16 Aprilie. Lumea era îndemnata să nu mai creadă în biserică şi drept pildă era dat tovarăşul Cârlan de la Suceava la sfatul căruia ţăranii au luat în stăpânire pămân­turile bisericeşti. Dacă d-l Cârlan a îndemnat chiar la aşa o încălcare de lege sau nu, noi nu putem şti. Dar că bolşevicii de la Tiraspol se folosesc de nu­ GLASUL BUCOVINEI mele său, spre a face propagandă, aceasta este cea mai bună dovadă, că orice bun Român cu dragoste de ţară şi cu frica lui Dumnezeu tre­­bue să se ferească de politica şi agitaţiile d-lui Cârlan, căci dumneasa fiind un om pe placul bolşevicilor nu poate fi decât o nenorocire pen­tru ţara şi poporul românesc. Poporul din judeţul Sucevii s’au mai luat după proroci noi, ca Pohoaţă, Gorcea şi Câr­lan şi vede unde a ajuns, dacă nu s’a ţinut de conducătorii săi naţional-liberali. Să se ferească de tumănelile cuzis’te, ca să nu pâţească ce-au păţit, când au ascultat de tumănelile naţional­­ţărâniste, ba poate şi mai rău încă. ------------------------ • «, m ■ ■ ■ - ■ — - ■ Prăpădul bolşevic Un ţăran rus a trecut Nistrul cu toată fa­milia lui. Jelania omului e fără margini, dar se bucură că a putut scăpa de iadul sovietic. El a spus cum a dat bacşiş sentinelelor ruseşti dela Nistru, şi cum acestea s’au îndurat să-l lase să treacă, auzind în căruţă plânsul speriat al co­piilor flămânzi şi îngheţaţi. Nu mai e nimic bun da aşteptat dela stă­pânirea de acolo, spunea creştinul. De curând s’au pus nişte biruri noi, biruri pe biserici, bi­rul pe cărţi religioase, birul pe icoane. Nimeni nu mai poate îngenunchia la iconostas înainte de a prezenta agentului fiscal chitanţa do­veditoare că omul a dat statului birul pentru rugăciune. Bucatele sunt recvltate de stăpânire. Fiecare plugar pretinde pentru el dreptul de a porunci peste roadele muncii lui şi asta nu se poate. Ţăranii sunt prigoniţi pe toate căile şi pentru prima oară în istoria poporului rusesc s’a putut adeveri că ţăranii au început să-şi puie capăt zilelor, din pricina sărăciei. Basarabenii au primit pe cel fugit şi l-au ospătat. Românii, oricât de săraci or fi şi ace­ştia, au pus mână de mână, au înjunghiat un berbec şi au stat o noapte întreagă de vorbă, lângă o cană cu vin basarabenesc, ca să-i treacă spaima musafirului care sosise de din­colo de Nistru. -----------------------------------------------------­ Preţul cerealelor In ziua de 28 Aprilie a. c. s-au plătit la Brăila următoarele preţuri pentru cereale : Grâu calitatea I lei 350; Grâu calitatea II lei 325; Grâu calitatea III cu 50 la sută se­cară lei 270. Secara lei 275. Orz lei 290. Orz Moldova şi Basarabia lei 285. Ovăz lei 330. Porumb dinte cal lei 242,50­. Porumb corcitură lei 245. Fasole comuna Moldova şi Muntenia lei 500. Meiu lei 420. Cetiţi „Glasul Bucovinei“ No. 3496 SSS» Anunț de mutare Urolog Dr. H. Berger Conducătorul ambulanţei urolog, a spit, evreesc, s’a mutat şi consulta pt. boli de: — rinichi, băşică şi prostată — Str. Poincaré No. I A (lângă „Morgenblatt“) ______________________________9964 Deschiderea Parlamentului Astăzi Joi, 30 Aprilie crt. se întru­neşte Parlamentul în sesiune extraordi­nară. In faţa Parlamentului se va pre­zenta guvernul d-lui N. Iorga, spre a ceti o declaraţie, după care se va pune chestiunea de încredere. • • • • liniim­prilii linii I. Miercuri, 29 Aprilie a. c., a avut Ioc în­mormântarea arhipresviterului stavrofor Dimitrie Ţopa. încă cu mult înainte de ora fixată s’a a­­dunat o lume foarte numeroasă în faţa capelei metropolitane unde erau depuse rămăşiţele pă­mânteşti ale defunctului. In numeroasa asistenţă am remarcat pe d-l senator şi fost ministru Ion I. Nistor, d-l se­nator R. Cândea, d-nii prof. univ. V. Grecu, V. Şesan, Sauciuc Sâveanu, d-l avocat Dr. Aurel Morariu, cons. la Curtea de Apel, E. Cercovschi, dir. Bujor etc. etc. reprezentanţii soc. studenţeşti „Junimea“ şi „Academia ortodoxă“. La orele 3 d. m. s’a oficiat în capelă un serviciu divin de câtre un numeros sobor de preoţi. Sicriul a fost apoi ridicat şi pus în carul mortuar, după care s-a format un impunător cor­tegiu care a parcurs străzile Reşedinţei, Univer­sităţii, Principele Carol, Piaţa Unirii, Regina Maria, la Catedrală unde s’a oficiat în biserică un nou serviciu divin. Aici a vorbit S. Sa Par. Oivian So­­rocean în chip impresionant, relevând calităţile distinse ale defunctului. De aici cortegiul s’a în­dreptat spre cimitir. In faţa mormântului deschis au vorbit: S. Sa părintele Prelici, în numele parohiei, S. S. păr. Velehorschi în numele adu­nării eparhiale şi a asociaţiei clerului, d . dir. Vitencu, în numele şcoalei, d. prof. I. Cupa­rencu în numele soc. Mazililor şi Răzeşilor din Bucovina şi reprezentanţii soc. studenţeşti „Ju­nimea“ şi „Academia ortodoxă“. Trista ceremonie a luat sfârşit la orele 7 seara. La ei acasă o singură pată de lumină mai stăruia în beznă, dovedind că în Brânzeni — la ora 8 seara — rămăsese un om neculcat. Dar se stinse şi ea tocmai în clipa când căruţa noa­stră se oprise în dreptul casei. Căruţaşul observă cu năduf: S’a culcat şi domnu primar! E şi târziu... Totuşi, sări din căruţa şi strigă: Hai, d-le primar, că a venit un domn inspector din Bu­cureşti! Fereastra iarăşi se lumina şi, după o scurtă aşteptare, primarul se arătă cu o lampă în mână. Pentru că părerea îngrijorat, nedându­­şi seama de ce venise un inspector să-i strice somnul mă grăbii să-l liniştesc. N’am venit cu nici-o inspecţie care ar privi comuna. Sunt numai în trecere. Şi l-am rugat să-mi recomande o gazdă unde aşi putea sta o noapte. Grea treabă! — mă descurajă prima­rul.—In satul nostru nu e hotel, nici han... Primarul chibzui o clipă. De, ce să ţi spun ?... Te-aş trimite la învăţător. De fapt însă n’are să vă poată primi. E holteiu... şi nu prea are, el singur, ţoate de învelit... Nu-i nici de-o lună la noi în sat... Şi nici nu cred să stea mai mult... Că de când a plecat Mârzacu, apoi se schimbă mereu... Cum, Mârzacu nu mai e învăţător ?... Pe Mârzacu îl cunosc... Şi zici că a plecat de-aci ? Nu de-aci! Din învăţământ a plecat. De şease ani, a plecat... Şi-a dat demisia. Şi-l cunoşti bine ? Am şi dormit, odată, la el. M’a primit... cu bucurie... Ei, înainte, cred că te-a primit... Şi adică acum să nu mă mai primească? Ce să-ţi spun, domnule?... Poate că nu şti că d. Mârzacu e deputat? Ţărănist?... Da... De două ori s’a ales în şease ani... —Şi unde sta acum ?... Tot lângă şcoală ?... Ce lângă şcoală ?... Şi-a cumpărat casă... E pro­prietar... A cumpărat conacul boierului. Mă bucurai. Atunci am nimerit-o bine!... Cred că are destul loc să mă primească! Primarul ridică lampa şi mă cerceta cu deamânuntul. Nu se arătă deloc mulţumit de rezultatul acestui examen. Blana mea roasă și jerpelită, îl hotărî să-mi vorbească mai pe şleau: De găsit, se găseşte destul loc! Dar acum s’a schimbat boierul. Nu-i cum îl ştii. Musafirii cari vin azi la domnu Mârzacu, nu veneau nici la fostul proprietar al moşiei. Vin tot oameni mari, toţi cu blanuri scumpe şi cu automobile. Da, dumneata n’ai decât să încerci. Mai ales că d. Mârzacu nici nu s’o fi sculat încă dela masă. Domnia-sa se culcă târziu de tot, nu ca noi — oamenii muncitori. Ca să nu mă lase în drum, până la ve­nirea răspunsului, primarul mă pofti în casă. După o zăbavă nu tocmai mică, am pri­mit răspunsul. Am cetit cu plăcere: „Doamna şi d. deputat George Mârzac se simt încântaţi de a vă oferi ospitalitate“. In drum spre conac, mă gândeam la întâl­nirea mea cea d’intâiu cu învăţătorul din Brân­zeni . Când am bătut la uşa casei lui, mi-a ieşit înainte o femeie îmbrobodită, cu faţa chinuită de o gospodărie prea grea, cu mânecele sufle­cate. Pe braţele goale se uscase tărâţa sau hu­­rluiala din care pregătise mâncarea porcilor. Cu glas acru şi cu o fulgerătură de mânie în ochi, mă vesti ca soţul său era la pădure după lemne. M’a poftit să-l aştept intr’o cameră neîncâlzita —un fel de cămară de grâne, în care stăpânea o movila de bostani turceşti... Mârzacu veni a­­casă cocoţat în vârful carului cu lemne, şi când

Next