Glasul Bucovinei, decembrie 1931 (Anul 14, nr. 3663-3683)

1931-12-01 / nr. 3663

Pag. 2 OLÁSUL BUDG/VNEI No. 3663 autorităţi Dacă s’ar face economii aspre în toate privinţele. Dar aşa? Guvernul actual n’a aplicat legea cumulului faţă de dhonosaurii mari, şi s’a hotărît, după o ştire recentă din ziare, s’o aplice... văduvelor de războiu, care sunt şi slujbaşe. Vor avea de ales aceste nenorocite, cari şi-au pierdut soţii în războiul pentru întregirea patriei, între pensia lor şi între leafa, ce o au întâmplător, pe când mănâiul şi ceilalţi crocodili bugetivori se vor lefăi mai departe în desfrâul unor salarii cumulate, care sfidează mizeria şi sărăcia celorlalţi salariaţi şi a claselor producătoare. Distrugerea învăţământului primar Cea mai straşnicăşi de neînţeles lovitură se pregăteşte însă prin bugetul, depus la Ca-meră, şcoalei primare din România. E vorba a-idica să se treacă achitarea unei jumătăţi din salariile corpului didactic primar pe seama ju- deţelor şi comunelor. Cum aceste sunt desor- ganizate economiceşte şi aproape pretutindeni sărace, e de prevăzut că dascălii şcoalei pri- mare, în cel maibun caz, vor rămâne cu jumătatea de salariu, pe cărei vor primi de la stat, dacă acesta va fi în măsură să achite re-gulat salariile în anul 1932. Or, cum învăţătorii şi institutorii deabia trăiesc cu lefurile de mizerie de azi, mâine această armată de intelectuali ai satelor va deveni o armată de cerşetori. Cum sunt nevoiţi asăzi, când nu-şi priesc salariile cu lunile, să se umilească la ţărani pentru un pumn de mălaiu sau pentru câteva chilograme de lapte, mâine vor fi necesitaţi să intensifice propaganda aceasta cerşetorească. In locul luminii şi culturii în păturile ţărăneşti, dascălii şcoalelor primare vor răspândi sentimentul milei şi al compătimirii. Acestei umilinţi materiale i se va adauga deci una şi mai insuportabil: înfrângerea demnităţii profesionale. Ajungând să depindă de bunul plac al primarului comunei, bietul învăţător sau va deveni unealta politicianistă a acestuia sau un martir al unor măsuri greşite. De aceea nu numai dascălii şcoalei primare, nu numai profesorii de toate gradele, ci toţi intelectualii României, conştienţi de opera de creţie morală şi culturală, pe care şcoala primară e datoare să o realizeze încă în vremurile aceste de neactivare a autorităţii de stat şi de răspândire a anarhiei, sunt datori să se ridice ca un singur om împotriva acestei tentative de destrămare a învăţământului primar. Guvernul, care admite ca notarii comunali să treacă din bugetul comunelor în bugetul statului, mărturisind astfel, el însuşi, că comunele sunt prea sărace, spre a-i putea plăti, nu poate să pretindă învăţătorilor să consimtă a trece ei în locul notarilor. Aceeaşi neplăcere sentimentala a avut o di Ministru al şcoalelor şi cu alcătuirea consiliului permanent a! învăţământului, care conform art. V al acelea?! legile compus din 5 membri delegaţi dă consiliul general al instrucţiunii pe termen de 3 ani*. Alegerea primă n’a fost aprobată, deoarece cei aleşi luaseră, în şedinţa Comitetelor Federaţiilor corpului didactic din toată Ţara, ţinută la Bucureşti în ziua de 15 Noemvrie crt., atitudine hotârîtă împotriva astelor, prin care corpul didactic e umilit şi nedreptăţit. Sunt convins că Consiliul general al instrucţiunii, convocat pentru a face o nouă alegere, va realege cu unanimitate pe aceiaşi membri, pentru cari s a pronunţat întâia oară. Iar dl N. Iorga se va gândi poate cu melancolie la versurile din poezia „Zauberlehrling*a lui Goethe: Die ich rief die Geister Werd’ ich nun nicht los. Sstem ielectiv nu s’a validat deci în învăţământ. Dovada ni-o dă însuşi iniţiatorul lui, neaprobând alegerile făcute. El a dăunat însă interesele şcoalei, în slegeri învingând câteodată şi demagogia asupra meritului. Economii dezastruoase Dl. Simionescu observa cu drept cuvântîntr’un articol din „Universul* intitulat" „învăţătorii* şi publicat după congresul general al Invăţătorimi", ţinut la Bucureşti în zilele de 25 şi 26 Octomvi?, ceea ce dealtfel observăm cu toţii, că „de câţiva anî încoace asistăm la un sistem curios de destrămare a şcolii, ca şi când n’ar fi o necesitate în viaţa etnică*, ci un balast în meisul general al Ţării. Şi de aceea, când e vorba de economii, toţi miniştrii de finanţe se repad la Ministerul instrucţiunii şi-l ciopârţesc cu asentimentul titularului acestuia. Priviţi bugetul pe anul 1932! La toate ministerele s’au fecut economii, dar nicăeri nu s’au retezat 50 la sută din bugetul anului 1931. S’au tăiat în acest scop lefurile corpului didactic. S’au tăiat 40 la sută la material. S’au desfiinţat şcoli de toate categoriile. Toate bursele copiilor sărmani. Nu s’au atacat gradaţiile şi înaintârile în grad aie corpului didactic. Sunt aceste economii în folosul propăşirii acestui neam ? Desar că nu! Cea dintâiu urmare va fi că Universităţile noastre vor închirci neavând nici strictul necesar pentru a-şi putea împlini misiunea înaltă. Iar cultura generală va tânji, se va ofili în urma desfiinţării atâtor şcoli necesare desvoltării noastre culturale. Şi-apoi dl N. Iorga, ale cărui bune intenţiuni pentru şcoală şi învăţământ nu trebuie să le bănueascâ nimeni, se contrazice în măsurile ce le ia, sau e silit să le ia, In privinţa şcoalei primare. Mai Intâiu voind să scape conducerile şcolare de influenţele politicianiste, introduce aici, ca şi la şcoala secundară, prin modificarea art. 102 al. 2 din legea învăţământului secundar, sistemul electiv pentru directori. Aceştia nu mai sunt numiţi de minister la propunerea inspectorilor-şefi, ci sunt aleşi de corpul didactic al şcoalei respective pe o listă de trei, dintre care ministrul alege o persoană şi o numeşte director. Iar pe de altă parte, prin bugetul anului 1932, aruncă pe slujbaşii aceleaşi şcoale în ghiarele celui mai sectar politicianism, politicianismul satelor. Las’că nici sistemul electiv nu şi-a dat roadele. Mai întâiu, prin concurenţa dintre colegi, aproape totdeauna nereală, s’a introdus zavistia în corpul didactic, chemat să-şi aleagă prin vot pe conducătorii lor. Iar în ce priveşte consiliul general al instrucţiunii, ai cărui membri sunt aleşi în număr de treizeci, în proporţii egale din învăţământul secundar şi primar, de către corpurile respective în conformitate cu art. IV din Legea de organizarea Ministerului Instrucţiunii şi cu celor din 19 Iulie 1931, prima alegere n’a fost aprobată de dl Ministru al instrucţiunii. La a doua alegere au reuşit însă aceleaşi persoane, importante elemente de închegare şi consolidare sufletească, desfiinţarea de şcoli necesare acestei opere, este un păcat, învăţământul românesc înainte şi după unire E drept că după războiu s’au creat şcoli multe, în deosebi în teritoriile alipite, unde învăţătura românească a lipsit cu desăvârşire, ca în Basarabia, sau a fost numai în licărire ca în Ardeal şi în Bucovina. Căci în Basarabia din ceie 46 şcoli secundare publice şi 19 particulare, câte funcţionau in 1914 nici una nu era românească. In Ardeal din ceie 66 licee, între cari 4 confesionale, numai 6 erau româneşti, iar în Bucovina din cele 10 licee publice şi 4 particulare, nici unul nu era curat românesc. La trei licee numai erau secţii româneşti, în cari profesori apostoli creşteau generaţiile pentru timpuri ce aveau să vină. Imediat după unire toate aceste şcoli au devenit româneşti. Statul a luat asupra şi multe şcoli confesionale în Ardeal şi particulare în alte provincii. A creat apoi şcoli noul, aşa că în anul 1928 situaţia şcoalei secundare se prezintă astfel: in Bucovina 19 şcoli publce şi 7 particulare; în Ardeal 135 şcoli secundare de stat şi 91 şcoli particulare; în Basarabia 63 şcoli de stat şi 30 şcoli particulare. In vechiul Regat faţă de 58 şcoli secundare publice în anul 1915 funcţionau 148 în anul 1926 127. Negreşit o inflaţie a învăţământului secundar, da o inflaţie absolut necesară în nouile provincii, unde învăţătura românească a fost atât de mult dorită. Inflaţie, care s’a manifestat aproape în aceleaşi proporţii şi în învăţământul profesional şi în cel primar. Erau necesare, începând cu anul 1929, desfiinţări de şcoli? Ici colo, cazuri izolate, poate. In provinciile unite însă, unde şcoala şi arta sunt De ce n’am privi şi ce se întâmplă în alte ţări, cari s’au constituit în state naţionale după războiu ? Desigur că şi Ceho-Slovacia sufere de criză economica şi financiară. Dar acolo bugetul Ministerului de instrucţie nu s’a redus deloc, ci s’a sporit. Astfel, pentru a se clădi nouă localuri de şcoli primare în Slovacia şi în Rusia subcarpatină, s’a prevăzut în bugetul Ministerului instrucţiunii pe anul 1932 suma de 200 milioane coroane. Iar pentru amplificarea învăţământului secundar s’a prevăzut suma de 900 milioane coroane. Afară de aceea guvernul cehoslovac a pus la dispoziţia celor 3 universităţi cehe din Praga, Brno şi Bratislava întreg materialul de care au nevoie pentru îndeplinirea misiunii lor. In schimb, în Ceho-Slovacia, s’au tăiat toate posturile inutile, toate sinecurile, toţi cumularzii şi s’a introdus pretutindeni o gospodărie de severe economii. îşi diu seama statele moderne că numai prin valori intelectuale şi morale, pe care le creează şcoala de toate gradele, învinge o naţie în concurenţa popoarelor. Pe noi să nu ne doară ca în Româna se întâmplă astfel de o bucată de vreme încoace ? Iată de ce în memoriul, pe care lam alcătuit, am dat o importanţa capitală chestiunilor culturale şi şcolare. Am atins în acest memoriu, care, după mine, este cea mai importantă operă a Bucovinei după actul Unirii, toate problemele, pe care am avut onoarea să le desvolt astăzi mai pe larg în faţa d-voastre. Convinşi că şcoala creează valorile de muncă şi de pătrundere ale geniului popular şi prestigiul unei naţii în afară, organizaţia noastră de Bucovina a dat şcoalei şi instituţiilor ei toată atenţiunea şi e hotârîtă să te sprijineascâ mereu spre’desvoltarea populaţiunii de aici, spre progresul poporului românesc în general către culmile istorice, pe care merită să le ajungă. ----------------as*«--------------- Sistemul electiv în învăţământ Exemplul Ceho-Slovaciei Memoriul nostru Conflictul Costeanu—Polzer şi d-l Col. Grigorescu, aghiotant regal Desluşim din „Crainicul11 d-lui Costeanu că între vremn laicul preşedinte al comisiunii interimare a municipiului Cernăuţi şi intre d-l Col. Polzes fost prefect al judeţului Cernăuţi, dăinueşte un vechiu contact, care zilele acestea a luat forme acute. Conflictul în sine şi chiar cauzele care au dus la isbucnirea lui, ne interesează foarte puţin Ar fi doară atâta de reţinut că dintre eroii luptei, d-l col. Polzer nu este mai simpatic. Dură ceea ce ne surprinde îa enunţiaţia die orginului ofţiul al primariei,c ci al guvernului, este faptul, că în această campanie este amestecată persoana d-lui colon Traian Grgorescu, aghiotantul M. S. R gelul. Noi cunoaştem pe d-l cd. Grigorescu din îndelungata şi rodnica sa activate ca şef de sat major al Diviziei a 8-a, şi ca comandant-fundator al liceului militar „Ştfan-cel-Mare“ din Cernăuţi. Dar în tot timpul îndelungatei sale activităţi în Cernăuţi, dl col Grigoriscu nu s’a amestecat nici odată în luptele şi cancanurile polties din Cernăuţi. Cu atâta mai puţin credem că d-l col. Gigorescu s’ar fi putut abate dela această corectă conduită în înalta sa funcţiune de aghotant al M. S. Regelui. De aceea nu putem să credem că d . col. Grigorescu, aghiotant regal, s’ar fi gândit vreodată să intervină în lupta Costeanu-Polzer, şi anume în favorul d-lui Polzer, cum îl învinovăţeşte „Crainicul” d-lui Cosmanu. Suntem încredinţaţi că d-l col. Grigorescu, aghiotant regal, nu va întârzia de a da cea mai categorică dezminţire a frontului ce i se face din partea organului oficios al primăriei din Cernăuţi. Aceasta se impune din consideraţie faţă de funcţiunea înaltă pe care o ocupă. Iar cât priveşte pe d-l Costeanu, ne mirăm că îndrăsneşte să amestece în cancanurile sale politice pe d-l col. Grigorescu, aghiotant regal, precum o făcuse în răposatul său „Informator“ cu prefectul de Suceava.