Glasul Bucovinei, decembrie 1931 (Anul 14, nr. 3663-3683)
1931-12-08 / nr. 3669
ernăuţi, Marţi 8 Decembrie pe un an 500 lei, pe 1/2 an 300 lei, pe trei luni 150 lei, p ţărani zilnic, pe un an 300 lei, pe 1/2 an 160 lei, pe trei 90 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 120 lei, pe V2 an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis, a casă prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinâtate pe un an 1200 lei, pe '/2 an 700 lei. Plăfile se vss Ca sssSual zia^ysisi. Numărul «le rw C'a^îawrâ ; CUWrati0^ PeoVooP°ruW' ■jg. ^k./ isflTiONm ROMÂNESC Anul XIV, No. 3669 Ziarul: Tt ^ £*evflp'are APARE ZILilC ■— Tipografia: Telefon Nr. 28S ABONAMENTUL: * V dia si ^drmistratia * + + , Strada lancu Fondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite.Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administraţie. Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 500/*. Forul d© judecată în cernăuţi. — Citiţi continuarea pe pag. 11-a — Problema agrară Conferinţa ţinută de d. prof. N. Grămadă Duminică, 6 Decemvrie a. c., la Clubul P. N. L. Vorbind despre problema agrară, nu voi rata împrejurările agrare din trecut, ci voi priviituaţia plugarească aşa cum se înfăţişească astăzi în regimul actual de dominaţie a exploatării ţărăneşti mici şi mijocici, cu nevoile plugarilor cu dorinţele şi cu posibilităţile lor de ndreptare. Şi cum îndeletnicirea agricolă nu se prezintă ca ceva izolat, în afară frământările şi mîscările vieţii colective a statului, fapte din domeniul politic administrativ, economic și financiar având adânci repercusiuni asupra agriculturii, voi arăta, ca întroducere la cercetarea problemei igrave, unele neajunsuri de care sufăr agricutori în urma unor greșite măsuri administrative și fiscale. Ceea ce doresc agricultorii înainte de trate : o bună- administraţie. Să înceteze şicanele administrative. In brumurile autorităţilor ţăranii să afle mai multa omenie. Pentru o bună conducere a treburilor săteşti e bine să se facă nouă alegeri somunele. Sătenii nu cer nimic din toate abstracţiile pe care le întâlnim în vocabularul electoral al unor partide; ei cer dreptate, dreptate şi iarăşi dreptate. Satele sunt împotriva desmăţului demagogic practicat de unele partide şi ligi. Ele vreau o lămurire cinstită asupra problemelor zilelor noastre. Opera aceasta de lamurire cinstită a satelor trebue să o continue cu mai multă stăruinţa conducătorii P. N. L. Prin sate să fie ordine şi linişte. Infraţiunile să fie sancţionate cu toată srăşnicia. Străinii, furişaţi în ţară in mod clandestin, să fie aruncaţi peste frontieră, deoarece nu-s elemente productive, ci destructive, care pus la cale şi alimentează toate acţiunile anarhice. Justiţia să funcţioneze aşa cum trebue, nu cum funcţionează astăzi, când chir procese mici se tărăzâneazâ ani de zile, fără a se mai sfârşi. Se adjudecă cheltueli de judecată prea mari. Să se raţionalizeze cheltuelile statului şi satului. Sa se suprime toate inutilităţile bugetare. Ar trebui suprimaţi, ca inutili şi notarii comunali. Numărul agenţilor fiscali e prea mare. Statul având cheltueli mai mici, ar putea reduce impozitele agricole, tariful pe C. F. R., taxele vamale, reduceri care ar avea drept urmare o sporire a beneficiilor agricultorilor. Să se desinfecteze atmosfera tulbure a vieţii pubice prin aplicare de sancţiuni împotriva tuturor acelora care au sfârşt fraudă în averea statului. Lipsa de sancţiuni se soldează cu efecte dezastruoase asupra sufletelor cinstite, muncitoare. Se impune controlul averii funcţionarilor. Impozitele agricole, raportate la valoarea de astăzi a produselor agricole, sunt prea mari. Ele au fost stabilite într’un timp, când valoarea produselor agricole era cu 75 proc.r mai mare ca astăzi. Reducerea lor e necesară. O calamitate constitue pentru agricultură dobânzile uzuurare luate pentu împrumuturi. Cămâtăritul trebue înfrânat, efect ieften trebue pus la dispoziţia agriculturii. Scăzând în măsura cunoscuă preţul produselor agricole, e logic şi necesar să scadă şi preţul produselor industriale. Tebue să fie un raport just între preţurile acestor două ramuri de producţie. Mai înainte de putea cumpăra un plug de 2500 lei cu 400 kgr. grâu, astăzi săteanul trebue să dea pentru acelaşi plug 1200 kgr. grâu. Scăderea preţurilor produselor industriale e în interesul industriei, căci numai scăzând preţurile, industria va afla un debuşeu sigur şi permanent pentru produsele sale la sate. Statul să dea pildă de ieftinire a traiului, scăzând preţul produselor R. M. S. Astăzi lemnele sunt prea scumpe. Trebue să se reducă în proporţii corespunzătoare ridicatele taxe pe care bătenii le plutesc în oboare. Camerile pentru agricultură nu-şi îndeplinesc rolul lor de îndrumătoare ale plugarlei. Agricultorii plătesc taxe destul de mari pentru aceste camere, fără ca în schimb să aibă vreun folos. Ar trebui micșorat numărul Camerelor pentru agricultură. împroprietărirea trebue să devină definitivă, terminându-se cât mai curând toate lucrările în legătură cu perfectarea împroprietăririi. Loturile să fie complecte, iar plata să se facă potrivit dispoziţiunilor legii. Să nu se neglijeze coloniştii români, care trebue să devie la hotarele ţârii reprezentanţii vredniciei plugariei româneşti. Atacând miezul problemei agrare, observăm că şi în agricultură ca şi la orişice altă îndeletnicire trebue să existe o rentabilitate. După râzboiu, din cauza diverselor regimuri impuse agriculturii, aceasta a trebuit să consimtă la imenss sacrificii, suferind pagube apreciabile într’un timp când, în urma conjuncturii internaţionale admirabile, agricultura putea face afaceri strălucite. Amintim că pe vremuri pentru o pereche de boi exportaţi se plăteau 20.000 lei taxe de export. Rentabilitatea agriculturii e în funcţie de trei lucruri: raţionalizarea muncii agricole, selecţionarea seminţelor, valorificarea produselor agricole Astăzi sătenii, în cea mai mare parte, ară şi seamănă, când dă D zeu, cum pot şi unde pot. Trebue sa se facă educaţia profesională a plugarului. Educaţia aceasta nu se poate face prin epistolii, ci prin acţiunea stăruitoare a Camerelor pentru agricultură, prin expoziţii ambulante, prin expeoziţii de vite, prin ferme model pe lângă şcolile primare, prin şcolile de agricultură, cu condiţia însă ca absolvenţii acestor şcoli să facă plugărie, iar nu să caute să intre în slujbe la stat. Munca agricolă trebue deci să se facă în mod raţional (să se facă ogoare, arătură adâncă, să se samene cu maşina, să se tăvălugească, să se gunoiască pământul, să se facă rotaţia sămănâturilor, să se întrebuinţeze unelte agricole moderne etc.), să se caute să se reducă costul de producţie şi să se tindă la augmentarea producţiei la ha, să ajungem să obţinem 3000 kg. grâu de ha. Trebue să se facă selecţionarea seminţelor. Seminţele alese rodesc mult mai bine. Cerealele curăţite au preţ bun, ele pot susţinea concurenţa pe piaţa internaţională. Dar nu numai seminţele să fie alese, ci tot ceea ce creşte plugarul să fie de rasă superioară: vitele,oiie,porcii etc. Astăzi sub raportul acesta economia rurală lasă foarte mult de dorit. Laturea dificilă, laturea delicată a plugariei e partea comerciala, e valorificarea produselor agricole. Astăzi trecem printr’o grozavă criză de desfacere, provocată la noi pe lângă cauze de ordin general şi de lipsa de prevedere a conducătorilor treburilor noastre publice din ultimii trei ani. Produsele agricole se pot plasa bine şi preţul lor se poate ridica prin convenţii comerciale favorabile încheiate cu state străine şi prin reducerea tarifului C. F. R. şi a diferitelor taxe care grevează astăzi producţia agricolă. Vânzarea cerealelor trebue organizată în mod sistematic şi anume pe bază cooperatistă. Agricultorul are nevoie de bani, el nu poate aştepta momentul unei conjuncturi internaţionale mai bune; el vrea să vândă chiar mai ieftin, dar pe bani gata. Deci, o bună valorificare a produselor plugarilor se poate realiza cu ajutorul cooperativelor ţărăneşti de desfacere, care trebue să organizeze vânzarea, având pretutindeni magazii pentru păstrarea cerealelor şi având la dispoziţie şi suficiente mijloace financiare pentru plata produselor ţărăneşti, mijloace financiare pe care ar putea să le pue la dispoziţie Banca Centrală Cooperativă. Cooperativele prin Centrala lor au putinţa să urmărească mişcarea preţurilor pe pieţele internaţionale şi să încade legături de afaceri cu străinătatea. Cea dintâi gură a cooperativelor de desfacere va trebui să fie recâştigarea pieţele străine pentru produsele noastre, pieţe pierdute în cea mai mare parte în timpul din urmă. Dar pentru ca organizaţia cooperatistă să dea roade pe care le aşteptăm, e nevoe ca cei care conduc cooperativele să aibă cinste, cinste şi iarăşi cinste, suflet, suflet şi iarăşi suflet. Orişice preocupări lăturalnice, străine de idea cooperatistă, trebue să dispară. Avantaje deosebite prezintă pentru finanţarea imediată a produselor plugarului şi sistemul warantării. Când plugarul predă cerea eie la magazie, primeşte o watanţă, o chitanţă de marfă, care merge la bancă drept bani. Valoarea produselor agricole câştiga prin standardizare adică prin aşezarea produselor pe calităţi. O lăture a valorificării produselor agricole e industrializarea agricolă. Sâ se facă la sate lăptării. Să nu se exporte orzul şi porumbul, ci să se îngraşe vite şi porci, care să se exporte mai ales tăiate. Tăierea vitelor şi porcilor produce în ţară o serie de nouă industrii: tăbăcării.