Glasul Bucovinei, decembrie 1931 (Anul 14, nr. 3663-3683)

1931-12-08 / nr. 3669

ernăuţi, Marţi 8 Decembrie pe un an 500 lei, pe 1/2 an 300 lei, pe trei luni 150 lei, p ţărani zilnic, pe un an 300 lei, pe 1/2 an 160 lei, pe trei 90 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 120 lei, pe V2 an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis, a casă prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinâtate pe un an 1200 lei, pe '/2 an 700 lei. Plăfile se vss Ca sssSual zia^ysisi. Numărul «le rw C'a^îawrâ ; CUWra­ti0^ PeoVooP°ruW' ■jg. ^k./ isflTiONm ROMÂNESC Anul XIV, No. 3669 Ziarul: Tt ^ £*evflp'ar­e APARE ZILilC ■— Tipografia: Telefon Nr. 28S ABONAMENTUL: * V dia si ^drmistratia * + + , Strada lancu Fondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite.Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie. Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 500/*. Forul d© judecată în cernăuţi. — Citiţi continuarea pe pag. 11-a — Problema agrară Conferinţa ţinută de d. prof. N. Grămadă Duminică, 6 Decemvrie a. c., la Clubul P. N. L. Vorbind despre problema agrară, nu voi rata împrejurările agrare din trecut, ci voi privi­ituaţia plugarească aşa cum se înfăţişească­­ astăzi în regimul actual de dominaţie a ex­ploatării ţărăneşti mici şi mijocici, cu nevoile plu­­garilor cu dorinţele şi cu posibilităţile lor de ndreptare. Şi cum îndeletnicirea agricolă nu se prezintă ca ceva izolat, în afară frământările şi mîscările vieţii colective a statului, fapte din do­­meniul politic administrativ, economic și financiar având adânci repercusiuni asupra agriculturii, voi arăta, ca întroducere la cercetarea problemei igrave, unele neajunsuri de care sufăr agricut­­ori în urma unor greșite măsuri administrative și fiscale. Ceea ce doresc agricultorii înainte de trate : o b­ună- administraţie. Să înceteze şicanele administrative. In brumurile autorităţilor ţăranii să afle mai multa omenie. Pentru o bună con­ducere a treburilor săteşti e bine să se facă nouă alegeri somunele. Sătenii nu cer nimic din toate abstracţiile pe care le întâlnim în vocabu­larul electoral al unor partide; ei cer dreptate, dreptate şi iarăşi dreptate. Satele sunt împotriva desmăţului demagogic practicat de unele partide şi ligi. Ele vreau o lămurire cinstită asupra pro­blemelor zilelor noastre. Opera aceasta de la­­murire cinstită a satelor trebue să o continue cu mai multă stăruinţa conducătorii P. N. L. Prin sate să fie ordine şi linişte. Infraţiunile să fie sancţionate cu toată srăş­­nicia. Străinii, furişaţi în ţară in mod clandestin, să fie aruncaţi peste frontieră, de­oarece nu-s e­­lemente productive, ci destructive, care pus la cale şi alimentează toate acţiunile anarhice. Ju­stiţia să funcţioneze aşa cum trebue, nu cum funcţionează astăzi, când chi­r procese mici se tărăzâneazâ ani de zile, fără a se mai sfârşi. Se adjudecă cheltueli de judecată prea mari. Să se raţionalizeze cheltuelile statului şi sa­tului. Sa se suprime toate inutilităţile bugetare. Ar trebui suprimaţi, ca inutili şi notarii comu­nali. Numărul agenţilor fiscali e prea mare. Statul având cheltueli mai mici, ar putea reduce impo­zitele agricole, tariful pe C. F. R., taxele vamale, reduceri care ar avea drept urmare o sporire a beneficiilor agricultorilor. Să se desinfecteze atmosfera tulbure a vieţii pub­ice prin aplicare­ de sancţiuni împotriva tuturor acelora care au s­fârş­t fraudă în averea statului. Lipsa de sancţiuni se soldează cu efecte dezastruoase asupra sufletelor cinstite, munci­toare. Se impune controlul averii funcţionarilor. Impozitele agricole, raportate la valoarea de astăzi a produselor agricole, sunt prea mari. Ele au fost stabilite într’un timp, când valoarea produselor agricole era cu 75 proc.­r mai mare ca astăzi. Reducerea lor e necesară. O calamitate constitue pentru agricultură dobânzile uzuurare luate pentu împrumuturi. Cămâtăritul trebue înfrânat, efect ieften trebue pus la dispoziţia agriculturii. Scăzând în măsura cunoscuă preţul produ­selor agricole, e logic şi necesar să scadă şi preţul produselor industriale. Tebue să fie un raport just între preţurile acestor două ramuri de producţie. Mai înainte de putea cumpăra un plug de 2500 lei cu 400 kgr. grâu, astăzi săteanul tre­bue să dea pentru acelaşi plug 1200 kgr. grâu. Scăderea preţurilor produselor industriale e în interesul industriei, căci numai scăzând preţurile, industria va afla un debuşeu sigur şi permanent pentru produsele sale la sate. Statul să dea pildă de ieftinire a traiului, scăzând preţul pro­duselor R. M. S. Astăzi lemnele sunt prea scumpe. Trebue să se reducă în proporţii cores­punzătoare ridicatele taxe pe care bătenii le plu­tesc în oboare. Camerile pentru agricultură nu-şi îndepli­nesc rolul lor de îndrumătoare ale plugarlei. Agricultorii plătesc taxe destul de mari pentru aceste camere, fără ca în schimb să aibă vreun folos. Ar trebui micșorat numărul Camerelor pentru agricultură. împroprietărirea trebue să devină defini­tivă, terminându-se cât mai curând toate lucră­rile în legătură cu perfectarea împroprietăririi. Loturile să fie complecte, iar plata să se facă potrivit dispoziţiunilor legii. Să nu se neglijeze coloniştii români, care trebue să devie la hota­rele ţârii reprezentanţii vredniciei plugariei ro­mâneşti. Atacând miezul problemei agrare, observăm că şi în agricultură ca şi la orişice altă îndelet­nicire trebue să existe o rent­abilitate. După râzboiu, din cauza diverselor regimuri impuse agriculturii, aceasta a trebuit să consimtă la imenss sacrificii, suferind pagube apreciabile în­tr’un timp când, în urma conjuncturii interna­ţionale admirabile, agricultura putea face afaceri strălucite. Amintim că pe vremuri pentru o pe­reche de boi exportaţi se plăteau 20.000 lei taxe de export. Rentabilitatea agriculturii e în funcţie de trei lucruri: raţionalizarea muncii agricole, se­lecţionarea seminţelor, valorificarea produselor agricole Astăzi sătenii, în cea mai mare parte, ară şi seamănă, când dă D zeu, cum pot şi unde pot. Trebue sa se facă educaţia profesio­nală a plugarului. Educaţia aceasta nu se poate face prin epistolii, ci pri­n acţiunea stăruitoare a Camerelor pentru agricultură, prin expoziţii am­bulante, prin expeoziţii de vite, prin ferme mo­del pe lângă şcolile primare, prin şcolile de agricultură, cu condiţia însă ca absolvenţii aces­tor şcoli să facă plugărie, iar nu să caute să intre în slujbe la stat. Munca agricolă trebue deci să se facă în mod raţional (să se facă ogoare, arătură adâncă, să se samene cu ma­şina, să se tăvălugească, să se gunoiască pă­mântul, să se facă rotaţia sămănâturilor, să se întrebuinţeze unelte agricole moderne etc.), să se caute să se reducă costul de producţie şi să se tindă la augmentarea producţiei la ha, să ajungem să obţinem 3000 kg. grâu de ha. Trebue să se facă selecţionarea seminţelor. Seminţele alese rodesc mult mai bine. Cerealele curăţite au preţ bun, ele pot susţinea concu­renţa pe piaţa internaţională. Dar nu numai se­minţele să fie alese, ci tot ceea ce creşte plu­garul să fie de rasă superioară: vitele,oiie,por­cii etc. Astăzi sub raportul acesta economia ru­rală lasă foarte mult de dorit. Laturea dificilă, laturea delicată a plugariei e partea comerciala, e valorificarea produselor agricole. Astăzi trecem printr’o grozavă criză de desfacere, provocată la noi pe lângă cauze de ordin general şi de lipsa de prevedere a con­ducătorilor treburilor noastre publice din ultimii trei ani. Produsele agricole se pot plasa bine şi preţul lor se poate ridica prin convenţii co­merciale favorabile încheiate cu state străine şi prin reducerea tarifului C. F. R. şi a diferitelor taxe care grevează astăzi producţia agricolă. Vânzarea cerealelor trebue organizată în mod sistematic şi anume pe bază cooperatistă. Agri­cultorul are nevoie de bani, el nu poate aştepta momentul unei conjuncturi internaţionale mai bune; el vrea să vândă chiar mai ieftin, dar pe bani gata. Deci, o bună valorificare a produselor plu­garilor se poate realiza cu ajutorul cooperative­­lor ţărăneşti de desfacere, care trebue să orga­nizeze vânzarea, având pretutindeni magazii pen­tru păstrarea cerealelor şi av­ând la dispoziţie şi suficiente mijloace financiare pentru plata pro­duselor ţărăneşti, mijloace financiare pe care ar putea să le pue la dispoziţie Banca Centrală Cooperativă. Cooperativele prin Centrala lor au putinţa să urmărească mişcarea preţurilor pe pieţele in­ternaţionale şi să încade legături de afaceri cu străinătatea. Cea dintâi gură a cooperativelor de desfacere va trebui să fie re­câştigarea pieţele străine pentru produsele noastre, pieţe pierdute în cea mai mare parte în timpul din urmă. Dar pentru ca organizaţia cooperatistă să dea roa­de­­ pe care le aşteptăm, e nevoe ca cei care conduc cooperativele să aibă cinste, cinste şi ia­răşi cinste, suflet, suflet şi iarăşi suflet. Orişice preocupări lăturalnice, străine de idea coopera­tistă, trebue să dispară. Avantaje deosebite prezintă pentru finanţa­rea imediată a produselor plugarului şi sistemul warantării. Când plugarul predă cerea eie la ma­gazie, primeşte o watanţă, o chitanţă de marfă, care merge la bancă drept bani. Valoarea produselor agricole câştiga prin standardizare adică prin aşezarea produselor pe calităţi. O lăture a valorificării produselor agricole e industrializarea agricolă. Sâ se facă la sate lăptării. Să nu se exporte orzul şi porumbul, ci să se îngraşe vite şi porci, care să se exporte mai ales tăiate. Tăierea vitelor şi porcilor pro­duce în ţară o serie de nouă industrii: tăbăcării.

Next