Glasul Bucovinei, noiembrie 1932 (Anul 15, nr. 3917-3940)

1932-11-01 / nr. 3917

*2 GLASUL BUCOVINEI Comemorarea lui Alexandru-cel-Bun Comemorarea lui Alexandru-cel-Bun s’a făcut la Cernăuţi cu fastul cuvenit însemnătăţii istorice a acestui mare voevod al Moldovei. La catedrala mitropolitană s’a celebrat un parastas pentru odihna sufletului voevodului adormit acum 500 de ani. Parastasul a fost celebrat de I. C. Sa părintele consilier George Şandru, asistat de părinţii consilier E. Vasilescu, prof. V. Şesan, I. Avram şi S. Reli. Răspunsurile au fost date de strălucitul cor mitropolitan de sub conducerea d-lui profesor Zavulovici. La parastas au asistat autorităţile militare în frunte cu dl general Iacob, şi cele civile cu primarul oraşului dl N. Săveanu, prefectul ju­deţului dl I. Iacoban, procurorul general Ale­xandru, precum şi un mare număr de intelectuali români, magistraţi, profesori etc. Universitatea a fost reprezentată prin dl­rector Isopescul-Grecu, dl decan D. Spânu şi profesorii Ion I. Nistor, V. Grecu, D. Tarangul etc. S’a remarcat în catedrală şi un număr considerabil de studenţi. Cântările au fost exe­cutate cu multă sfinţenie aşa că au produs o adâncă impresie asupra publicului credincios. Dela biserică convoiul s’a îndreptat către universitate, unde s’a făcut comemorarea festivă a marelui domnitor. La orele 12 luni, di­rector Isopescul-Grecu a deschis şedinţa festivă prin o scurtă şi im­presionantă alocuţiune către cei prezenţi, între cari observăm pe păr. cons. G. Şandru, dl general Iacob, dl col. Nicolau, dl prefect Iaco­ban, dl vice-primar Baranai, profesorii univer­sitari Hacman, Şesan, Grecu, Coroamă, Cotos, Reli, Brătescu, Filipovici şi Tarangul, d-nii dir. Iliuţ şi Vitencu, dl prof. G. Rotică, dl prof. F. Doboş, d-nele Virginea I. Nistor, M. Danileanu, Stanca Gheorghian, R. Doboş etc., precum şi un mare număr de studenţi şi studente. După scurta şi cuprinzătoarea sa cuvântare, prin care aduce la cunoştinţă că Luni 31 Oc­­tomvrie se va face deschiderea festivă a noului an de studii, di­rector, trecu cuvântul d-lui Ion I. Nistor pentru rostirea cuvântării festive, pe care o reproducem în întregime în forţa ziarului nostru. Discursul comemorativ al d-lui Nistor a fost răsplătit cu entuziaste aplauze din partea numerosului şi distinsului auditoriu. La sfârşitul discursului său, dl Nistor a distribuit între cei prezenţi un număr de exemplare din scrierea sa comemorativă despre Alexandru­­cel­ Bun. Frumoasa şi impresionanta serbare, dela care s’a remarcat cu regret absenţa reprezen­tanţilor oficiali ai societăţilor academice stu­denţeşti, s’a încheiat la orele 13 luni. Tot ieri Duminecă s’au făcut serbări comemorative în toate şcoalele din Cernăuţi. Să măture înaintea prispei lor... Domnii dela .Cuvântul Ţărănimii* vorbesc de şandramale In flăcări, gândindu-se probabil la dizidenţele d lor Iunian, Potârcă, Moldovanu, Aurel Vlad etc. Şi ca dovada dăm mai jos scrisoarea pe care au trimis-o d-lui Mihalache un grup de membri ai organizaţiei naţional-ţărăniste din Muscel: :Domnule preşedinte, Conducerea parti­dului naţional-țârănesc a părăsit programul iniţial cu care s’a angajat în ţaţa ţării, a re­nunţat la idealurile vechi din care s’a închegat însăşi fiinţa şi rostul acestui organism politic, pentru a se îndrepta spre soluţii străine de menirea sa. La greşeala fundamentală In poli­tica generală se adaugă greşelile săvârşite de domnia-voastră în politica locală, între altele şi prin acela, că aţi înlăturat intelectuali şi e­­lementele serioase după criterii pe care moral­mente nu le-am putut încuviinţa şi aţi încre­dinţat roluri importante şi de grea răspundere unor elemente cu totul nepregătite la aceasta, procedeuri ce nu a făcut decât să păgubească interese­ obşteşti. Pentru aceste motive sub­semnaţii ne simţim sufleteşte streini de această organizaţie şi vă rugăm să luaţi act de aceasta. D. A. Vlădescu, decan al baroului de Muscel, fost deputat, senator şi prefect; R. Onofrei, profesor; Gh. H. Mitu; N. G. Vn­tru, avocat; Gh. Bâlea, profesor; Dem. I. Popes­­cu, avocat; Nicu Georgescu, avocat; I. N. Da­finescu, avocat; Ion Vlădescu, proprietar; Al.­­A. Vlădescu proprietar*. Dar domnii aceștia în loc să cheme pojar­nicii ca să le stângă focul la ei acasă, își vâră nasul printre gard ca să vadă ce se petrece în curtea vecină, unde n’au ce căuta. Acuzaţiu­­nile ce în mod criminal au fost ridicate contra noastră de adversarii noştri politici au fost ca­lificate ca defăimări şi calomnii ordinare şi cla­sate demult de bunul simţ al opiniei publice şi al oamenilor de bună credinţă. Oricine încearcă să se răscolească din nou nu face decât să se acopere de oprobiu­ opiniei publice şi al ne­trebniciei lor. ------------------••••------------------­ Fabrica de mobile Thöner din Rădăuţi distrusă de incendiu Duminică după amiază a izbucnit la fabrica de mobile Thöner din Rădăuţi un incendiu care a distrus ambele clădiri ale fabricei precum şi depozitul de mobilă. Cauzele incendiului încă­­nu s-au putut stabili. Pagubele se ridică la­­3 milioane lei. NO. 3917 Lui Joia miilor Il­­iui .Cuvântul Ţărănimii* umple o pagină în­treagă, dând publicităţii cunoscutul memoriu al funcţionarilor fondului bisericesc cătră I. P. S. Sa Mitropolitul Nectarie de astă vară. Memoriul a făcut atunci fondul prin presa bucureştiană, aşa că nu înţelegem rostul publicării lui aşa de tardive. Memoriul reproduce o serie întreagă de puncte, discutate şi votate de adunarea eparhială la rândul său. Nu este nemic de obiectat contra celor mai multe puncte din acest memoriu, şi cu atâta mai puţin din partea noastră cari le-am formulat de mult şi le-am şi votat, rămânând numai ca ele să fie puse în aplicare. „Cuvântul Ţărănimii* Insă caută nod în papură, încercând să spargă uşi şi fereşti, de mult deschise. Nimeni nu este contra controlului, şi după cât ştim el a fost mereu cerut de cel în drept. Când s’a votat complectarea legii împru­mutului I. P. S. S. Mitropolitul însoţit de domnii Ion I. Nistor şi Sauciuc-Săveanu, s’au dus la banca ministerială şi au cerut d-lui ministru Voicu Niţescu, sa exercite cel mai riguros control asupra gestiunii fondului şi asupra împărţirii sumelor ce ar rezulta din împrumut. Aşa fiind nu înţelegem rostul polemicii din­­Cuvântul Ţărănimii*. Sau poate ieşirile acestea nu sunt decât preludiul luptei contra împrumutului. Să dea Dumnezeu sa nu fie aşa! -------------------• • ■ •------------------­ Moravuri bulgare Bulgarii cari la conferinţa balcanică din Bucureşti au trimis ca reprezentant pe un oare­care Trifon Trifanoff, care fusese pe vremuri expulzat din România, zădărnicind astfel bunul mers al acestei conferinţe, s’au întrecut pe sine înşişi la el acasă. La 25 Octomvrie c. s’a des­chis parlamentul bulgar în prezenţa regelui Bo­ris. In momentul când regele a vrut să citească mesajul, a fost brusc întrerupt de cei 31 depu­taţi comunişti din sală, cu strigătul: .Jos gu­vernul fascist!4. In sală şi în tribune s'a pro­dus mare indignare şi regele asista foarte palid la aceasta scenă. In timpul acesta, deputaţii partidelor burgheze au pus mâna pe călimări, cărţi şi au smuls şi mai multe pupitre, pe care le-au aruncat în deputaţii comunişti. Au sărit împreună cu uşierii, asupra comuniştilor dându-i afară din sală în ghionturi. După restabilirea li­niştii, regele, pe fata căruia se putea citi mare enervare, a continuat citirea mesajului. Moravuri bulgare, n’ai ce-i face. Plitili aDonamentul Locul lui Alexandru cel Bun în istoria civilizaţiei creştine Discurs comemorativ, rostit în aula Universităţii din Cernăuţi, la 30 Octomvrie 1932 de ION I. NISTOR România în hotarele ei de la munţi până la mare este una din ţările cu cele mai vechi şi mai bogate tradiţiuni culturale. Cu 700 de ani în­­nainte de Hristos litoralul nostru pontic adăpostea la Tiras şi Histria centre însemnate de civilizaţie elină. De acolo civilizaţia elină străbătu în inte­riorul Dobrogei şi a şesului muntean şi moldo­venesc până la Carpaţi, unde ea îşi dădu mâna cu străvechea civilizaţie geto-dacică de pe podişul carpato-dunărean. In primul secol al erei creştine, civilizaţia elină de la ţărmul mării şi cea geto-da­cică de pe podişul transilvănean se contopiră în noua civilizaţie latină, impusă ţărilor acestora pe calea cuceririlor romane. Mai întâi în Moesia trans- danubiană, iar apoi în Dacia Traiană noua civi­lizaţie prinse adânci rădăcini în ţările noastre şi imprimă acestor regiuni, pentru toate timpurile pe­cetea culturii şi civilizaţiei latine. In primele secole ale erei creştine, civilizaţia latină, din păgână ce era, evoluţionă încetul cu încetul într’o civilizaţie creştină, cu centre episco­pale în oraşele dela Dunăre. Această civilizaţie creştină devenise în scurtă vreme aşa de puter­nică, încât ea putu să atragă în sfera ei de in­fluenţă şi seminţiile barbare, precum erau Goţii, Gepizii şi Langobarzii, iar mai târziu chiar­­pe Slavi. Mai recalcitranţi faţă de civilizaţia latino-cre­­ştină se arătară seminţiile uralo*altaice, precum erau Hunii, Avarii, Pecenegii şi Cumanii care, inundând succesiv ţările noastre cu holdele lor, au repudiat civilizaţia latino-creştină şi au căutat să o înăduşe cu desăvârşire în timpul stăpânir­iilor vremelnice de pe meleagurile româneşti de astăzi. In ajutorul vechii civilizaţii creştino - latine, ameninţată de păgâni, săriră mai întâi Bizantinii, cari opriră în curs de mai multe secole asalturile păgânătăţii urale*altaice la Dunăre, unde aceasta se lovi de cetăţile paristriene, bine întărite şi bine apărate. Dincoace de Dunăre, în Moldova şi Muntenia de mai târziu, haladuiau secole dea* rândul treburele barbare, călcând sub copitele cailor lor de stepă şi ultimele urme de civilizaţie latino-creştină. Pecenegii au fost distruşi, dar Cu­­manii se aşezaseră deabinelea în Moldova şi Mun­­tenia, impunând acestor ţări până şi numele de Cumania. Din podişul transilvănean, regii Ungariei şi voevozii Ardealului încercară de mai multe ori să alunge pe Cumani de la porţile Carpaţilor, dar forţele lor erau insuficiente pentru a obţine suc­­cese durabile. Atunci regele Andrei al Ungariei chemă, pe la începutul sec. XIII, ordinul teutonic contra Cumanilor şi-l sălăşlui în Ţara Bârsei. Dar neînţelegerile ce izbucniră curând între rege şi magistrul ordinului, zădărniciră orice acţiune mai energică contra păgânilor. Ordinul fu izgonit din Ţara Bârsei de însuşi regele Andrei, iar Cumanii continuară să stăpânească mai departe regiunile româneşti. Neputând supune pe păgâni prin foc şi sabie, papalitatea se găndia să-i câştige prin o aprigă propagandă catolică. La Milcov se ridică chiar un episcopat catolic, cu scopul de a în­­creştina pe Cumani. Dar curând şi acest mijloc de cucerire se dovedi neputincios. In cele din urmă, la 1247, regele Bela se gândi să cheme ordinul Ioaniţilor în Oltenia, pentru a inteţi lupta contra Cumanilor. Dar Ioaniţii nu se menţinură nici 20 ani în nouile lor posesiuni, astfel că regii Ungariei, cu tot titlul lor de regi şi ai Cumaniei, epuizară toate mijloacele de a izgoni pe păgâni dela poalele Carpaţilor în stepa pontică de unde invadaseră pe pământul românesc de mai târziu. Dar ceia ce nu izbutiră să facă nici Bizantinii.

Next