Glasul Bucovinei, august 1933 (Anul 16, nr. 4113-4133)

1933-08-01 / nr. 4113

t**g 2 ens „speranţe de natura economică şi financiară „pe relaţiile internaţionale şi când toate punc­tele de reper în orientarea politicei econo­­­mico-financiare trebuesc concentrate în inte­­­riorul hotarelor ţării, cel puţin pentru câţiva „ani“. Este iarăşi foarte clar. D-l Ion Mihalache ajunge, după călătoriile de studii ce a între­prins în străinătate, la concluzia că nimic nu se mai poate aştepta din afară, din punct de vedere economico-financiar, şi că pentru câţi­va ani, singura politică ce se poate face este „Prin noi înşine“. Suntem perfect de acord. Şi cu aceleaşi concluzii m-am întors şi eu din străinătate. In egoismul şi în spiritul autarhic de astăzi, nu se poate prevedea nici un fel de rezultat din colaborări internaţionale. Dar în acest caz, cum rămâne cu politica economică şi financiară de stat, dusă în ultima vreme de însăşi partidul naţional-ţărănesc ? Ce spune de această con­cepţie d-l Madgearu, autorul acordului de le Geneva şi cel convins că Londra ne-a adus mari foloase? Este adevărat că d-l Mihalache a fost împotriva acordului de la Geneva şi d-l Madgearu un călduros adept al lui, aşa încât, de data aceasta, dreptatea este cu cel dintâi, pe când ministrul de finanţe a greşit, ducând ţara, în mod inutil, la Geneva. Păcat numai că amândoi sunt fruntaşi cu greutate în acelaş partid şi că programul partidului se schimbă atât de repede, în câteva luni numai, deşi se găseşte la guvern. Concluzia firească ce se impune este sim­plă. — Este îmbucurător faptul că d-l Ion Mi­halache a ajuns la formula veche şi atât de hulită : „Prin noi înşine". Recunoaşterea simplă şi francă a unei astfel de opinii îi face cinste. Dar daca a ajuns la această convingere, tre­­bue să înţeleagă că nu partidul naţional-ţără­nesc este cel mai indicat să o pună în lucrare. Când a combătut-o cu atâta înverşunare ani dearândul, şi când în Aprilie trecut guvernul dat de partidul naţional-ţărănesc ne-a dus la Geneva, în numele unei concepţii care este exact contrarie formulii: „Prin noi înşine­, nu el este indicat să mai continue a guverna ţara. Partidul naţional-ţărănesc are nevoie să-şi pună concepţiile şi doctrina la punct şi să lase grija guvernării ţârii acelora cari nu s’au îndoit nici­odată de puterile naţionale şi au crezut tot­deauna în formula atât de adevărată: „Prin noi înșine". (Din „Viitorul“). ---------------••--------------­ GLASUL BUCOVINEI No. 4113 "•"■W O Uniune austro-ungară. —­italia ar fi conceput ideea realizărei unei uniuni austro-ungare. Se afirmă că Statele Micei în­țelegeri n’ar avea nimic de obiectat dacă li s’ar da asigurarea că nu se va încerca restau­rarea Habsburgilor. In­miiiliții in­enlii M Riscau Duminică, 30 Iunie crt., a avut loc la orele 16 şi jum., înmormântarea regretatului inginer Aurel Răşcanu, care, precum se ştie, a murit la Viena în ziua de 23 iulie crt., şi ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost aduse la Cernăuţi Sâmbătă noaptea în 29 iulie. Cortegiul funebru a pornit de la biserica seminarială a Mitropoliei, unde s’a făcut pa­­nahida pentru defunct de către părinţii Arhipr.­stavrofor Dr. Vasile Tarnovschi, Tihon şi G. Prelici­, răspunsurile fiind date de către un cor de studenţi teologi, şi a fost însoţit până la Cimitirul central de către o mare mulţime de prieteni şi cunoscuţi. Am remarcat printre cei prezenţi pe d-1 senator şi fost ministru Ion I. Nistor, pe pro­fesorii universitari d-nii Dr. D. Marmeliuc, Al. Ieşan, Vasile Grecu, R. Sbiera, d-na şi d 1 Dr. Aurel Morariu, pe d-1 senator Iosif Vihovici d-na şi d-1 G. Vântu, d-na şi d-1 Zaharia, d-na şi d-1 E. Tarangul, d-na şi d-1 P. Tar­navschi, d-na şi d-1 N. Gheorghian, d-nii Va­lerian şi Octavian Tarnavschi, d-nii ingineri I. Tudor, Tr. Procopovici, Burstyn, Zwilling, cons. eparhial Ipolit Tarnavschi, d-1 dir. Co­­zarişciuc cu o delegaţie a ofiţerilor de rezervă, d-nii Kaczmaroski şi Dr. Klüger ca reprezen­tanţi ai Primăriei, prof. Dr. Tcaciuc-Albu, ing. Blându, director T. Tovarniţchi, avocat G. Jemna, director T. Bujor, spiritual Dr. Paşcan, profesori D. Logigan, Dr. I. Mandiuc, institutor T. Bujor şi mulţi alţii, ale căror nume nu le reţinem. In biserică după panahidă Sf. Sa părintele G. Prelici a schiţat viaţa plină de sbucium, dar şi de realizări frumoase a defunctului. In curtea bisericii a vorbit apoi d-1 inginer ins­pector-general I. Tudor în numele Asociaţiei generale a Inginerilor din România, arătând meritele defunctului pentru Asociaţie precum şi realizările lui pe teren ingineresc. A luat apoi cuvântul d-l prof. univ. Dr. D. Marmeliuc, care a rostit, în numele partidului naţional-li­­beral, următoarea cuvântare : La mormântul lui Aurel Răşcanu Cu inginerul Aurel Răşcanu se coboară astăzi în mormânt unul dintre cei mai activi bărbaţi, pe cari i-a avut societatea cernăuţeană de la Unire încoace. Cine l-a cunoscut de a­­proape, n’a putut să nu-i aprecieze puterea de muncă, energia sufletească, dinamismul fi­inţei sale, care răsbătea printre toate dificul­tăţile momentului, ieşind mereu biruitor. Aurel Răşcanu a venit în Bucovina, după ce-şi luase printre cei dintâiu diploma de in­giner al Şcoalei politehnice din Bucureşti, ca funcţionar al ministerului de industrie şi co­merţ din Bucureşti prin priceperea sa netăgă­duită şi prin munca sa de fiecare zi a ştiut să se avânte până la locul de conducător al Directoratului general de industrie şi comerţ din Cernăuţi. După ce a părăsit cariera func­ţionărească, spiritul său de iniţiativă nu s’a odihnit o clipă, energia sa constructivă a creat mereu. Două mari societăţi de construcţii, o şcoală specială de studii tehnico-industriale, două licee particulare, toate excelent organi­zate şi bine conduse datoresc existenţa lor spiritului de continuă şi rodnică activitate a lui Aurel Răşcanu. In viaţa politică a Cernăuţilor şi a Buco­vinei defunctul s’a dovedit bun cetăţean şi bun român. In organizaţia de Cernăuţi a par­tidului naţional-liberal, din delegaţia perma­nentă a căruia făcea parte în ultimul an, Aurel Răşcanu s’a remarcat prin temeinicia cunoştin­ţelor sale pe terenul economic şi prin acel discret spirit de colegialitate, care e totdeauna rezultatul educaţiei şi experienţei armonizate. Ştirea morţii lui năprasnice ne-a impre­sionat adânc pe toţi. La jalea familiei lui neconsolate, la doliul prietenilor săi mai apropiaţi, partidul din care a făcut parte cu demnitate, adaogă prin rostul meu un cuvânt de sinceră şi profundă durere. La cimitir, după citirea prohodului, au vorbit Sf. Sa părintele Tihon în numele Bi­sericii, d-l Kaczmaroski în numele Primăriei municipiului Cernăuţi, inginer Blându în nu­mele personalului didactic şi administrativ al Şcoalei speciale Tehnicum şi d-l prof. Tcaciuc­ Albu în numele corpului didactic al liceelor particulare „Mihai Eminescu“ şi „Carmen Sylva. Corpul neînsufleţit al inginerului Aurel Răşcanu a fost depus apoi spre veşnică odihnă în cripta familiei Popovici. Docent universitar, medic primar Dr. I. Philipowicz Cernăuţi, str. Mircea Vodă 20 S-a reîntors din străinătate şi consultă de la orele 3—4 pentru toate bolile chirurgicale şi operaţii Onorar acomodat timpului Diagnostica specială şi tratamentul bolilor or­ganelor abdomenale (stomach, intestine, ficat). Pentru cei lipsiţi de mijloace se dau consultaţii cu onorar foarte redus în zilele de Luni şi Miercuri de la orele 4­ 5 Tot aşa pentru cei lipsiţi de mijloace onorar foarte redus pentru operaţii şi consilii 1543. CITIŢI „GLASUL BUCOVINEI“ Aspecte literare de George Drumur Viaţa literară din Bucovina şi-a luat un firesc zbor spre înălţimile spirituale ale unor creaţiuni estetice, subdivizate în interferenţele miragiilor celeste. Această preocupare — năs­cută din sbuciumul generaţiei tinere, pentru care n’a existat floarea albă a tinereţii, ci nu­mai umbrele cotloanelor stropite de multe ori cu sânge şi spectrele scheletice din timpul războiului mondial, preocupare ce constituie un fel de refugiu, de unde să se poată întrezări bucuria şi liniştea unor seninuri mai luminate, cel puţin prin ideiul imaginilor,­­ se dato­­reşte, exclusiv bunătăţii şi încurajărilor date, neprecupeţit, de d-l prof. universitar Dr. Ion I. Nistor. Directorul „Junimii Literare“ a acor­dat ospitalitatea paginilor valoroasei reviste is­­torico-ştiinţifice „Codrul Cosminului“ al cărei director tot Domnia-Sa este, paginile substan­ţialei reviste literare „Junimea literară“ şi foi­letonul cotidianului „Glasul Bucovinei“, tu­turor acelora cari au darul să precizeze gân­durile în forme scrise, fără să determine preo­cuparea vre­unuia prin ideologii, ci lăsând li­beră manifestarea fiecăruia, în direcţia care-i convine, — lucru ce se vede clar din articolul Domniei-Sale „Se întrevăd zorile“ apărut în J. L. No. 1—3 a. c. Asemenea fapte nu cunosc asemănare; — realităţile ne-o dovedesc cu prisosinţă. In numărul de curând apărut al fruntaşei reviste bucovinene, poezia în deosebi, e mai bogată ca oricând, indiferent de calitate. Stu­diile domnilor profesor universitarii ca : Dr. Ion I.­­Nistor: Dimitrie Onciul, la zece ani de la moartea sa; D. Marmeliuc: Clemenceau şi Demosthene ; a d-lui prof. Al. Tcaciuc-Albu : Viaţa şi opera lui Tudor Flondor. Traian Chelariu, înapoi la Eminescu şi ale altora, care dau revistei spiritul de înaltă valoare, ar trebui să înfrumuseţeze cât mai des şi cu con­tribuţii cât mai multe paginile „Junimii“, lite­rare, spre a se continua chezăşia şi prestigiul câştigat de revistă printre personalităţile ştiinţi­fice, dar mai ales, literare. Bazându-ne pe aceste consideraţiuni, am avut o legitimă mirare, când a apărut în foi­letonul acestui ziar o aşa zisă „recenzie“ a ultimului număr al „Junimii Literare“ recenzie în care, cel ce o iscăleşte, a prins ocazia să comenteze lăudând, fără nici un criteriu, ver­surile unor tineri scriitori, spre a se putea bucura de reciprocitate, nesocotind în schimb valoarea şi ideile studiilor din acelaş număr. Obscurul recenzent, din lipsă de bun simţ şi cu vădită intenţie, a omis scrisul clasic, concis al d-lui D. Marmeliuc, studiul documentat cu aleasă şi frumoasă limbă literară al d-lui N. Tcaciuc-Albu, cât şi articolul de precizie mu­zicală în domeniul ideologic al d-lui prof. Liviu Rusu, punând numele d-lor la: ... „mai cola­borează* alături de Caledonia, Lya Nela etc. Respectivul „critic“ (Jean Pohonţu), care mai e şi poet, ce creiazâ versuri ca: „Doi flăcăi se’ntrec cu... treaba altul face clăile“ ... etc. a cetit cel puţin articolele d­­or profesori? Ştie d-sa că interesanta conferinţă, ţinută de d-l D. Marmeliuc, în ciclul societăţii „Amitiés franchises en Bucovine“ a fost obiectul unor frumoase discuţii şi că presa bucureşteana a relevat importanţa ei deosebită ? (Unele os­­tentaţiuni cu precădere şi umbre ale d-lui Jean, având de fapt izvorul lor comun nu şi-au a­­juns deloc ţinta). In schimb d-l Mircea Strei­nul, ca „cel mai talentat poet tânăr din în­treaga ţară“, recenzează „Junimea literară* în al d-sal­e „Crai-Nou*, cu mai multă selecţiune şi mai ales obiectivitate, având totuşi unele rezerve pronunţate. Şi fiindcă începuserăm vorba de Crai-Nou (No. 2) amintim de arti­colul „Boicot“ scris tot de d-l Streinul, în care

Next