Glasul Bucovinei, decembrie 1933 (Anul 16, nr. 4196-4216)
1933-12-01 / nr. 4196
Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI Sfinţirea Casei Naţionale „General Zadik“ din Geahor In ziua de 28 Noemvrie, în cadrul serbărilor jubilare de aniversare a 15 ani de la Unirea Bucovinei cu patria-mumă, s-a făcut şi sfinţirea „Casei Naţionale“ de către societatea arcăşească „Albina“, în amintirea staţionării Diviziei a 8-a de sub comanda d-lui General Zadik, sub patronajul căruia s’au făcut serbările din Ceahov. Datorită muncii neobosite a soc. arc. „Albina“ s’a strâns suma de 200.000 lei începând din luna lui Iulie 1932, cu care s’a clădit „Casa Naţională“. In ziua de 28 a. c. s’a ridicat în sătişorul Ceahov una dintre cele mai frumoase clădiri, într’un stil pur românesc şi care a fost botezată Casa Naţională „General Zadik“ în amintirea anilor 1918—1933. Deşi timpul era extrem de nefavorabil, totuşi a fost o asistenţă foarte numeroasă din oraşul Cernăuţi. După primirea oaspeţilor, s-a făcut pe la orele 3 d. m. serviciul divin în faţa unui altar improvizat. La ora ora 4 d m. au sosit înalţii oaspeţi: Dl ministru Dr. Ion I. Nistor, I. P. S. S. Mitropolitul Nectarie, General Tzenescu, comandantul Diviziei 8-a, General Iacob Zadik, patronul serbărilor, Maiorul Galin, dl Gheorghe Vântu, prefectul judeţului Cernăuţi. Sfinţirea şi cuvântările I. P. S. S. Mitropolitul Nectarie, după ce face serviciul divin de sfinţirea apei şi a Casei, ia cuvântul, arătând că, încă acum 15 ani, în faţa autorităţilor civile şi militare austriace, poporul român bucovinean rupe şi leapădă lanţul care i-a ferecat sufletul un veac şi jumătate, iar Adunarea Reprezentanţilor Românilor ia în seamă conducerea Bucovinei. Consiliul Naţional a cerut Guvernului Român să trimită armata, pentru a-şi continua slujba de strajă, întreruptă la 1775. La 11 Noemvrie, Divizia 8-a a ocupat Capitala Bucovinei; era împlinirea visului de aur. Generalul Zadik îşi odihneşte oastea la Ceahor şi de aici dă ordin la ocuparea Cernăuţilor. Este o amintire ce onorează satul Ceahor. Mai departe spune: — Primiţi Domnule General acest prinos umil din partea chiorilor. D-zeu să vă primească jertfa şi fapta D-Voastră scrisă în analele istoriei ţârii, fie în veci binecuvântată. Ia apoi cuvântul preşedintele soc. arc. „Albina“, Gheorghe Repciuc, care face un minuţios raport asupra activităţii şi desvoltării societăţii în timp de 30 de ani. În continuare accentuiază că această societate şi-a ajuns apogeul, prin faptul că a reuşit să-şi clădească un frumos locaş, apoi îl declară preşedinte de onoare pe d-l general Iacob Zadik. După aceasta ia cuvântul reprezentantul guvernului, d-l ministru Dr. Ion I. Nistor, care în interesanta cuvântare, a remarcat că actualul guvern a înţeles pe deplin să dea atenţia cuvenită serbării zilei de 28 Noemvrie prin faptul că ea se serbează în întreaga ţară. O frumoasă şi sublimă onoare i-a dat-o soc. arc. „Albina“ prin opera culturală săvârşită de ea , Casa Naţională „General Zadik“, trebue să fie semn de înfrumuseţare a tuturor cetăţenilor acestei ţări şi semn de pace şi neatârnare românească după atâtea secole de luptă. Fiecare român trebue să şi dea seama că civilizaţia şi cultura poporului său îşi are obârşia în tradiţie. Dl ministru Dr. Ion I. Nistor se îndreaptă apoi către tineretul aflător în sală, cu îndemnul serios de a urma drumul arătat de tradiţia şi istoria Românilor şi nu de cea străină. Apoi, în continuare, spune: Gândiţi-vă că libertatea de care vă bucuraţi acum, a fost dobândită prin jertfa a 800.000 de eroi, de aceea să nu abuzaţi de ea. Pacea ţării şi liniştea cetăţenilor sunt asigurate astăzi de mintea ageră şi braţele viguroase ale M. S. Regelui Carol al II-lea, căruia îi dorim să trăiască mulţi şi fericiţi ani. Muzica Regimentului 8 Vânători intonează Imnul Regal. După dl ministru Nistor, în uralele mulţimii, ia cuvântul d-l General Iacob Zadik. Acesta salută pe ceahoveni, cari l-au găzduit aşade ospitalier acum 15 ani. Mulţumeşte pentru preşidenţia de onoare a societăţii arcaşeşti .Albina, şi mai departe aduce la cunoştinţă, că donează suma de 2000 lei pentru viitoarea bibliotecă a Casei Naţionale şi apoi încheie aducând elogii soldaţilor diviziei a 8-a. Mai ia cuvântul dl prof. F. Doboş, inspectorul învăţământului secundar, care arată importanţa Caselor Naţionale şi a arcaşilor, instituţii creiate acum 50 de ani pentru a apăra limba şi credinţa strămoşească pe aceste meleaguri. Apoi dl Dr. Vasile Marcu, fost senator, aminteşte ziua, când a apărut primul avion românesc deasupra oraşului Cernăuţi, asvârlind manifeste adresate populației. Ceahorul devine prin întemeierea acestei ■****** u- UUS WWHB! No. 4196 Casei Naţionale, centrul amintirilor Bucovinene despre unire. Această impunătoare serbare naţionale ia sfârşit, în timp ce diferite autorităţi bat ţinte în steagul societăţii arc. „Albina“. Seara, la ora 8, a fost în sala Casei Naţionale general Zadik, o întâlnire socială cu muzică aleasă. C. --------------ott------------- Presa şi aniversarea Unirii Bucovinei întreaga presă românească a închinat Bucovinei articole festive cu prilejul comemorării a 15 ani de la Unirea cu Patria-Mamă. In ziua de 28 Noembrie ziarul „Universul* a publicat un articol semnat de dl Ministru Dr. Ion I. Nistor, care transcrie şi interpretează magistral marea noastră sărbătoare naţională, precum şi un articol de dl prof. univ. Dr. D. Marmeliuc, primarul municipiului Cernăuţi, care semnează emoţionante rânduri despre marele act istoric. „Viitorul 44 a publicat un frumos articol despre comemorarea a 15 ani de la Unirea Bucovinei. Reproducem în alt loc sărbătoreasca evocare din „Viitorul“. „Dimineaţa şi-a adus de asemenea contribuţia printr-un interesant articol de fond. Azi, toate ziarele din Capitala publică reportagii de pagini întregi asupra înălţătoarelor serbări dela Cernăuţi, „Universul*, „Curentul*, „Dimineaţa*, „Cuvântul44 şi celelalte cotidiane au descris în toată amploarea festivităţile grandioase, cari s’au desfăşurat cu atâta fast în oraşul nostru. Deasemenea şi ziarele din localitate au publicat lungi reportagii despre serbări. li ilBI IIWNIBlWB—iMi——M——M—B8BBWBBIIMWBHI atrial vişit tău „mie Own It Ms“ mss Birds se află şi de prezent numai în str. Principele Carol No. 4 şi aduce la pălării de dame cel mai nou lucru : blană, pâslă de păr, pălăria Angora, precum şi pălăria simplă şi ieftină de pâsla în asortiment bogat. Vitrinile noastre vă arată de 2 ori zilnic cele mai recente şi frumoase noutăţi. Clienţii noştri vă spun că suntem neîntrecuţi în privinţa calităţii, asortimentului şi ieftenităţii. Manşoane, după model de cele mai noui în asortiment bogat, se găsesc în depozit şi se confecţionează în mod prompt şi ieftin şi din material atlus. ismo Cuvântarea festivă rostită de dl prof. univ. Dr. D. Marmeliuc la Teatrul Naţional, în seara de 28 Noemb. 1933 înalt Prea Sfinţite, Domnule Ministru, D-lor Generali, doamnelor şi doamnelor, Făşia de pământ moldovenesc, care la 1774 a fost detrunchiată „prin fraudă, corupţie şi crimă“ din trupul Moldovei, iar la 28 Noemvrie 1918 s-a unit cu Regatul României, a trăit astăzi o rară zi de sărbătoare. Emoţia, care a stăpânit, acum 15 ani, pe membrii Congresului general bucovinean care a votat Unirea în Sala de marmoră a Reşedinţei noastre metropolitane, a reînviat în sufletele noastre ale tuturora. In aceste momente se ridică din fiinţa noastră o pioasă rugă pentru toţi cei ce au luptat secole dearândul pentru înfăptuirea istorică din această zi şi participă la sărbătoarea noastră doar din înălţimea eterică a sălaşurilor lor eterne. In faţa minţii noastre iluminate se perindează toate peripeţiile acestor lupte, fatale pentru închegarea idealurilor naţionale ale fiecărui popor. Şi poate în istoria mei unuia nu se găsesc atâtea aspecte, tragice şi înâlţâtoare, de epopee a întregirii naţionale, ca în istoria neamului românesc, care prin însăşi situaţia sa geografică a trebuit să le petreacă. O verigă din lanţul uriaşelor lupte de veacuri, care s’au purtat pentru săvârşirea unităţii noastre naţionale, este şi lupta românismului bucovinean pentru lecurea ranei dela 1774 şi pentru răzbunarea asasinatului lui Grigore Ghica- Voda. Istoria acestui sbucium de peste 140 ani o cunoaştem. Din ţesătura ei se desprind puncte luminoase ca acea tendinţă nobilă a generaţiei de la 1848, în sufletul careia se zămisli germenul minunei întregirii politice a poporului românesc, fie chiar şi sub stăpânire străină, dacă nu s’ar fi putut altfel. Generaţia bucovineană dela 1848 nu prevedea însă înfăptuirile istorice ale celor două Principate, pe atunci încă vasale. Ea nu-şi putea închipui că înţelepciunea, patriotismul şi curajul revoluţionarilor moldoveni şi munteni din acelaş an vor duce poporul românesc, în scurtă vreme, la unirea, independenţă şi regalitatea celor două principate, contopite în Regatul României. Că acest nou stat se va desvolta rapid şi va forma în scurtă vreme Piemontul celor miniadrăsneţe visuri ale românismului de pretutindeni. Că în acest Piemont se vor ivi personalităţi de o uriaşă comprehensiune a viitorului, care, unii cu verbul înflăcărat al propagandei, alţii cu soliditatea faptei politice, vor realiza, la un moment prielnic al istoriei, ţinta, spre care e mânat sufletul fiecărui popor de către dinanism său etnic. Sclipiri convergente ale acestui dinanism s’au ivit pe pământul românesc şi înainte de ce sabia vitejiei noastre tradiţionale a tăiat drum de sânge spre lumina idealului său realizat. Serbarea dela Putna din anul 1871, care s’a transformat în congres panromânesc, străjuit de umbra lui Ştefan cel Mare; aniversarea centenarului morţii lui Grigore Ghica Vodă, la care sufletul Bucovinei a ţinut să participe un mod atât de hotărît prin telegrama „Arboroasei“ ; congresele studenţeşti dela Iaşi şi de la Craiova, adevărate închegări sufleteşti ale neamului întreg în vederea luptei hotărîtoare a românismului de pretutindeni pentru isbândirea unităţii naţionale; mângâierea scenei şi a propagandei scrise, care trecea frontierele nelegiuite, infiltrând în sufletele celor obijduiţi nădejdea marii biruinţe comune din toamna anului 1918. Toate străfulgerări ale conştiinţei naţionale, care tindea spre culmile idealului dorit. Sămănătorismul anilor 1902 şi următorii a aruncat peste graniţele Pământului românesc cea mai rodnică sămânţă, de gând şi fapte panromânească, din care a răsărit pe pământul Ardealului schingiuit „Luceafărul44 luminător de că biruitoare, iar pe pământul Bucovinei umilite „Junimea Literară44, propovăduitoare de cult pentru tradiţia, fapta românească şi pentru unitatea culturală şi sufletească a poporului român de pretutindeni. Vetre de naţionalism irident, aceste două reviste, alimentate de floarea intelectualităţii ardelene şi bucovinene, au pregătit tineretul ambelor provincii pentru uriaşa jertfă a războiului de întregire, pe care nimeni nu vedea