Glasul Bucovinei, ianuarie 1934 (Anul 17, nr. 4217-4238)

1934-01-03 / nr. 4217

Fag. 2 GLASUL BUCOVINEI No. 4217 noi fatalitatea crudă ne sileşte să golim până în fund cupa celei mai grozave amărăciuni, iar sângele nevinovat a lui I. G. Duca s’a văr­sat aşijderea pentru noi şi mântuirea noastră. Căci scumpul şi în veci neuitatul nostru Şef, n’a fost atât răpus de mâna unui criminal des­­creerat, cât el s’a jertfit pentru noi şi pentru ţară, el a căzut ca un luptător neînfricoşat în lupta pe care el a avut curajul s’o deschidă în contra unui duşman, excelabil prin laşitatea sa. In­ aceste clipe de neînchipuit doliu, nu ne rămâne decât să plecăm cu evlavie genun­chii înaintea umbrei marelui dispărut fără vre­me şi, adunându ne la sicriul său deschis, să întoim jurământul că până la moarte vom ră­mânea în neclintită credinţă în jurul stindar­dului pe care el l-a purtat cu atâta bărbăţie şi cu atâta mândrie. Aşa şi numai aşa vom aduce la bun sfârşit măreaţa operă începută de el, opera consolidării şi prosperării patriei noastre. A urmat apoi cuvântarea comemorativă a d-lui profesor universitar şi primar al Muni­cipiului Dr. D. Marmeliuc, pe care o publicăm în întregimi? : Doamnelor şi Domnilor, Ne-am adunat aci cu inimele cernite de durere, pentru ca la o grea cotitură în evo­luţia partidului naţional-liberal şi a Ţării în­tregi să ne îndreptăm primul nostru gând către marele suflet al aceluia, care până alaltăieri a fost ilustrul şi iubitul nostru şef, iar apoi să exprimăm un îndemn de reculegere pentru marile lupte, ce ne aşteaptă de azi înainte, mai anevoioase, mai grele şi mai primejdioase. Cu duioşie adâncă ne revocăm, fiecare dintre noi, în amintire figura lui Ion G. Duca. Bărbat de o frumuseţe aleasă, clasică, de o inteligenţă scăpărătoare, înzestrat cu o cultură universală rafinată de un gust estetic distins şi de o bunătate de suflet neasemuită, toate întovărăşite de un impresionant talent istoric, Ion G. Duca a ştiut să acompanieze marile sale calităţi fireşti cu o muncă continuă şi or­ganizată, pentru a ajunge la vârsta de 51 de ani preşedintele celui mai puternic partid din­ România întregită. Cariera sa politică a fost de vultur. Manifestându-se ca excelent spirit de organizator cât timp ar fost director general al cooperaţiei, care lui îi datoreşte organizarea ei puternică după îndrumările lui Spiru Haret, tânărul bărbat politic, care se arătase şi un bun mânuitor de condeiu în cronica externă a ziarului „Universul“, deveni la 1913, la vârsta de 34 de ani, ministru al instrucţiei publice şi al cultelor. Colaborator intim şi constant al nemuri­torului bărbat de stat, care a pregătit, a în­drumat şi a realizat idealul integrităţii noastre naţionale, Ion G. Duca a luat parte activă la epopea întregirii neamului românesc în hota­rele vechii Dacii, punându-şi în slujba acestei idei toată energia şi tot avântul sufletului său tânăr şi mare. In Iaşii rezistenţei şi mândriei noastre naţionale l-am cunoscut pe acest suflet de elite în acea perioadă de crâncenă umilire a demnităţii româneşti, în preajma şi după încheierea păcii de la Bucureşti, ca pe un om, care ştia să-şi potolească temperamentul prin poruncile raţiunii, ştia să-şi măsoare avântul îri proporţiile realităţii, ştia să dea cuvântului înţelesul lui tare sau discret după necesităţile momentului. Toate însuşirile sale fireşti şi cele agonisite prin muncă organizată se îndreptau cu anii, concentric spre formarea unui mare bărbat de stat, unui fin şi rafinat diplomat, unui animat conducător de partid. Situaţiile, pe cari le-a ocupat după răz­boiu ca ministru de domenii în 1918 când a alcătuit excelenta lege a cooperaţiei şi decretul lege pentru expropriere şi împroprietărire, ca ministru de externe şi ca ministru de interne, au fost prilejuri binevenite ca să-şi întregească cunoştinţele, să-şi îmbogăţească experienţa, să-şi ascută şi mai mult spiritul pentru realităţi şi posibilităţi de realizare. Discipolul politic al lui Dimitrie Sturza, colaboratorul tânăr şi avân­tat al lui Ion. I. C. Brătianu şi primul sfetnic al lui Vintilă Brătianu ajunge în anul 1930 conducătorul spiritual şi real al partidului tu­turor marilor realizări naţionale şi-i dirijează în cea mai încercată perioadă a existenţei lui destinele cu atâta dibăcie şi pricepere, încât după 3 ani de muncă continuă de îndemnare isteaţă şi de reaorganizare înţeleaptă îl aduce la cârma Statului într’o vreme de rare pri­mejdii pentru însă şi dăinuirea biruineţei româ­neşti dela 1918. Cât nu aşteaptă acuma sufletul chinuit de griji şi de nevoi al poporului românesc dela înţelepciunea, energia şi tinereţea Preşedintelui consiliului de miniştri, care, în numai 40 de zile de conducere a destinelor României între­gite, a reintrodus în viaţa politică ideia de autoritate a statului, spiritul de ordine şi dis­ciplină, îndemnul viu spre muncă rodnică şi organizată pentru ridicarea Ţării din noianul, în care ajunsese în ultimii ani ? O perioadă de renaştere pe toate terenurile vieţii obşteşti era perspectiva guvernării lui Ion G. Duca, o re­venire la tradiţionala bună­stare a vechei Ro­mânii, o înflorire a vieţii spirituale, un avânt al sufletului omenesc spre orizonturile senine ale omeniei şi cinstei, încorporate atât de ar­monic în trupul chipeş al celui ucis mişeleşte în gara de la Sinaia. Toate aceste nădejdi îndreptăţite, tot clo­cotul de tinereţe şi energie, pus în slujba Sta­tului naţional al României, toată fineţea de spirit şi de cugetare, toată bogăţia de cultură şi de experienţă, întreg isvorul de înţelepciune, care au fost sălăşluite cu dărnicie de voinţa Creatorului în fiinţa pământeană a lui I. G. Duca, au fost spulberate de gloanţele unui criminal odios adăpostit până de curând în şcoli înalte româneşti şi otrăvit de miasmele unui curent politic de import, care prin crime şi asasinate vrea să ajungă la conducerea des­tinelor României, pentru a o arunca în haos şi anarhie şi a-i frânge drumul spre apogeul ei firesc. Pe lângă bărbatul şi conducătorul politic, care a murit pe baricadele unei lupte, care deabia acum, după moartea lui, începe mai înverşunată între spiritul de construcţie şi cel de distrugere, între spiritul de ordine şi cel de anarhie, mâna herostratului Nicu Constan­­tinescu, a distrus şi un fin talent de literat, care s’a vădit atât de elegant şi atât de bo­gat în volumul „Portrete şi amintiri“, apărut în anul trecut, şi de la publicarea memoriilor căruia se aşteptau nu numai atâtea revelaţii politice, ci şi o adevărată operă artistică­ li­­terară. Ion G. Duca a fost răpus la postul de datorie şi de onoare pentru Tron şi Ţară într’o vreme de adânc sbucium social al înn­­tregei Europe, pe care o cunoştea şi o ana­liza atât de fin, într’un timp de aspră nesi­guranţă a zilei de mâne, pe care talentul său politic şi organizator putea s’o înlăture spre binele neamului său, pe care l-a iubit peste măsură, într-o perioadă de continuă anarhizare a masselor, pe care tactul său întovărăşit de o voită experienţă ar fi putut-o paraliza şi anihila fără mari sdruncinări a realizărilor na­ţionale de până acuma. Pe lângă trupul său, aşternut prea de­vreme pe catafalc, se perindă în sala Ateneului mii şi mii de cetăţeni ai acestei Ţări, văzând învă­luit în giulgiu mortuar acoperişul pământean al unei inteligenţe excepţionale, al unei puteri de muncă uimitoare, a unei curăţenii morale, superbe şi clasice, al unui caracter menit el însuşi să înobiteze şi să purifice o epocă is­torică atât de agitată. Să desperăm de această îngrozitoare pier­dere ? In marile bătălii, hotărîtoare pentru soarta unui neam, sufletul n’are voie să îngenunche în faţa teroaifei. Cu ochii înlăcuu­ţiaţi de sufe­rinţă, da­r­ cu sufletul şi mai Hotărît perr­ru lupta salvatoare, ne vom grupa şi mai strâns în jurul steagului curat şi înobilart prin noua jertfă, pentru a-l ajuta să fâlfâie pe meterezele biruinţei definitive. Moartea lui Ion G. Duca este semnalul de sânge al răspântiei primejdioase, la care au ajuns destinele poporului românesc. Datoria noastră a tuturora este să răsbunăm acest a­­sasinat cu neputinţă de calificat, nu atât prin ură nedemnă sau prin pedepsirea năvalnică a unor persoane, ce pot fi şi autori morali ai faptei criminale, ci prin opera constructivă şi de pace socială, începută de marele defunct şi pe care suntem datori mândriei lui s’o ducem cu puteri unite pe linia trasată puternic de el în scurtul timp, cât soarta i-a îngăduit să conducă destinele României întregite. O lacrimă de durere colectivă pe proas­pătul lui mormânt e floarea de recunoştinţa a Bucovinei pentru marele suflet al lui Ion G. Duca, care ne-a iubit şi ne-a apreciat cu atâta înţelegere şi cu atâta prietenie. In numele judeţului Storojineţ a vorbit d­e deputat Dr. Aurel Morariu, care ’ a arătat în cuvinte sugestive indignarea generală din Ţară din cauza oaioasei crime ce s’a săvârşit şi care trebuie să fie reacţiunea demnă a tuturor cetăţenilor cu simţul răspunderii, pentru ca astfel de acte să nu se mai întâmple. In numele judeţului Suceava şi Câmpulung şi-au asociat doliului partidului d-l prof. univ. şi deputat Dr. AL Ieşan, în numele judeţului Rădăuţi d-1 deputat Eus. Popovici, în numele învăţământului d 1 inspector şef Filaret Doboş, în numele funcţionărimii d-1 inspector general sanitar Dr. V. Teodorescu. Şedinţa s-a ridicat la orele 1. ---------------••--------------­Isin Gârdij iojalopil de lem­ In sfârşit iată-l la Cernăuţi şi pe creatorul lui C. Porumbescu în bronz! Cine a avut aranjamentul tehnic al Salonului de iarnă i-a cântărit bine greutatea şi l-a pus la loc de cinste. Poate fi mulţumit, căci între participanţii acestui Salon, Ioan Cârdei prezintă un extrem de simpatic aspect. S’or fi aflând totuşi unii cari încearcă nedumeriri (— ca să nu zicem îndoieli —) contemplându-i ostentativa multi­lateralitate ; d­e acest scepticism să nu uite că are’n faţă o foarte activă energie creatoare care, condamnată la surghiunul­­provinciei“, îşi compensează golurile provinciale cu o regală munificenţă. Şi cine a intrat în pinacoteca din str. Dragoş Vodă Suceava ştie prea bine câ acolo domină un fanatic împlinitor al vocaţiei sale. De aceea e, nu numai bine venită, ci şi bine motivată ostentaţia lui Cârdei în acest San­ion de iarnă unde d-sa cu cinci piese ni se înfăţişează în cinci aspecte : Mitologica Lu­­creţie, un admirabil Peisagiu de toamnă, ro­mantic închinător al trecutului istoric cu Puie­nile cetăţii dela Suceava, cronicar al arhitec­turii noastre strămoşeşti cu un documentar Cerdac strămoşesc de la Suceava şi admirabil încondector de natură moartă cu splendidele sale Gutui. Şi, dacă e să fim indiscreţi, pen­tru semnala aici că dl Cârdei, ucenic al bătrâ­nei Suceve, are un fervent cult pentru pito­rescul monumentelor noastre istorice, încât e bine să se ştie că începând cu marele Epami­­nonda Bucevschi, trecând peste Arhip Roşea şi ajungând până la I. Cârdei, autohtonii noştri au vtut să se închine trecutului nostru şi îna­inte de Löwendal... Un special cuvânt bun pentru sinceritatea d-lui Cârdei, atât de degajată de or­­ce ma­nierism, pe cât de pretenţios pe atâta anodin... de cele mai multe ori! Vidra Regele va asista la înmormântare Suveranul și-a exprimat dorința de a asista la înmormântare. Telegramă de felicitare Majestăţii Sale Regelui Carol II Bucureşti In numele populaţiei Municipiului Cer­năuţi cu profund respect rog pe Majestatea Voastră să binevoiască a primi cele mai devotate urări pentru Anul nou. Marmeliuc Preşedintele Comisiei Interimare Cernăuţi -------------------------------­

Next