Glasul Bucovinei, octombrie 1935 (Anul 18, nr. 4655-4678)

1935-10-01 / nr. 4655

Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI No 4655 Cumpărați de la LIBRĂRIA IM.­FTONDOR 1­U. mai ales intelectualii se simt fericiţi când pot găz­dui manifestaţiuni curat ştiinţifice, ca cea de azi. Această manifestaţiune — spune mai departe vorbitorul — are totuşi caracterul de a ne ridica simţemintele că suntem aci stăpâni definitivi pe acest pământ. E de datoria noastră să ne dăm toată osteneala ca, din punct de vedere cultural şi economic, să fim într’adevăr stăpânii acestor vechi meleaguri ale noastre. Încheind, primarul municipiului urează con­­gresiştilor spor la muncă. Dl George Vântu, prefectul judeţului Cer­năuţi, urează bun sosit congresiştilor, în numele judeţului Cernăuţi. Le mulţumeşte pentru delicata atenţiune de a alege capitala judeţului ca loc pentru congresul general din anul acesta. Arată apoi că judeţul Cernăuţi cuprinde între hotarele lui localităţi de mare interes istoric: Şipeniţul, Lenţeşti, Sadagura, Dumbrava-Roşie, etc., cuprind în mijlocul lor co­mori nepreţuite de mare interes istoric. Dl Filaret Doboş, inspector-şef al învăţă­mântului, arată că cel de al treilea congres de ar­heologie şi numismatică să deschide pe cel mai istoric pământ al României întregite. Din timpuri străvechi, pe aceste meleaguri a înflorit şcoala. Stăpânirea străină a găsit aci şcoli româneşti la mănăstiri şi prin oraşe. Şcoala din Bucovina şi-a făcut pe deplin datoria de a ţine cald sufletul naţional. încheind, vorbitorul salută pe congresişti în numele învăţământului din Bucovina. Dl prof. univ. Teofil Sauciuc*Săveanu, fost ministru al Bucovinei, luând cuvântul frumos în numele comitetului local de organizare a congresului, spune că alegerea Cernăuţilor ca loc al celui al treilea congres şi expoziţie de arheologie şi nu­mismatică, nu este o întâmplare. Regiunea noastră, Bucovina de altădată, nu mai este, ce-i drept, cea ce a fost când o cânta poetul notru, o veselă grădină, dar a rămas un mare muzeu naţional în aer liber, şi o pagină frumoasă de istorie naţională. Şi este bine ca orice suflet românesc să se lege să facă pelerinajul la noi în Bucovina, să se inspire din pagina de istorie şi muzeul acestui colţ de ţară, şi să ne in­spire şi nouă celor de aci, printr’o emulaţie sin­ceră şi curată, elanul unei munci şi mai rodnice şi binecuvântate. Mai departe, vorbitorul arată că la 1886, a luat fiinţă la Cernăuţi „Societatea arheolo­gică română din Bucovina“ al cărei secretar a fost părintele Const. Morariu. Scopul acestei societăţi era de a ţine treaz interesul românilor din Bucovina pentru antichităţile naţionale, bi­sericeşti şi lumeşti, de a răspândi după putinţă cunoştinţele arheologice, de a strânge obiectele vechi găsite pe pământul Bucovinei sau aiurea, de a le descrie şi a le păstra, de a se îngriji de monumentele istorice, de muzee şi de păs­trarea ruinelor, şi în fine, de a face şi studii arheologice. Colecţia acestei societăţi, a cărei bază a fost dusă de conservatorul Ivan Gutter, a trecut în 1893 în proprietatea muzeului ţării de pe atunci, azi muzeul Regele Carol 11. Ală­turi de Românii noştri din Bucovina, ca Di­­mitrie Onciul, fostul preşedinte al Academiei Române, Dimitrie Isopescu, baronul Nicolae Mustaţă, Alexandru Isacescu, Cons. Mandicev­­schi, Simion Florea Moraru, marele nostru folc­lorist; D. Dan, fostul membru al Academiei Române, pictorul şi profesorul Eugen Maximo­viei, profesorii Dr. Animpodist Daşchievici şi Iosif Fleischer din Suceava, fostul prim consi­lier Onesim Ţurcan, care au adunat, donat şi lucrat pentru muzeul ţării, mai erau şi alţi în­văţaţi din Bucovina, de altă naţionalitate, care au dat contribuţii serioase, dar nu întotdeauna de­stul de obiective istoriei şi muzeului Bucovinei. Amintim pe fostul director al şcoalei de arte şi meserii Carl Ronstorfer, căruia se datoresc cele mai sistematice săpături la cetatea din Suceava şi care are şi o lucrare temeinică despre con­strucţii de apărare mai vechi în Bucovina. Nu­mim apoi pe Fr. Wickenhauser, pe profesorii Dr. Iosif Dell, Albert Mikulicz, Josef Polek, Rasmund Friedrich Kandi, prof. Wilhelm Schidt şi alţii. Dar în afară de comorile şi resturile din trecutul nostru naţional, Cernăuţii mai are şi alte momente de atracţie ştiinţifică: comorile ine­puizabile de artă, arheologie şi numismatică care sunt ascunse în subsolul ei bogat şi cam­ descoperite doar în parte şi incidental, aşteaptă o desgropare sistematică şi o cercetare ştiinţi­fică temeinică. Comorile de artă şi arheologie se întind, în timp, din negura vremurilor pre­istorice până în luminozitatea istoriei moderne. Continuând, d. prof. Teofil Sauciuc Săvea­­nu face un amplu rezumat al descoperirilor ar­heologice realizate în Bucovina. Arată apoi că a schiţat aceste lucruri pentru a justifica ale­gerea acestui colţ de ţară ca loc al celui de al treilea congres şi expoziţie de arheologie şi numismatică. Noi, cei din partea locului, suntem mân­dri de a putea primi pe reprezentaţii ştiinţei arheologice şi numismatice din întreaga ţară. Suntem fericiţi de a le arate unele monumente din regiunea noastră şi urme palpabile din tre­cutul acestui petec de pământ adunate în mu­zeul Regele Carol II. Suntem recunoscători tuturor celor care au venit să contribue la reuşita acestui congres, fie prin expunerea colecţiilor lor frumoase şi de valoare, fie prin comunicările lor de interes general. Credem că satisfacţia va fi unanimă, căci sunt convins că ne vom alege de pe urma a­­­cestui congres cu îndemnuri şi sugestii folo­sitoare atât ştiinţei, cât şi ţării noastre scumpe. Termin zicând: Să ne trăiască ţara şi neamul şi Regele, ca să înflorească ştiinţa noastră ar­heologică şi numismatică!* D-l prof. univ. I. Andrieşescu, preşedin­tele comitetului central din Bucureşti, spune: ne-am adunat astăzi în al treilea congres de arheologie şi numismatică, ca să ţinem, de astădatâ în Cernăuţi, lucrările noastre. Dar nu numai pentru atât: am venit ca să vedem una dintre cele mai vechi părţi din ţară, despre care învăţăm aşa frumoase lucruri încă de copii şi e mare păcat să n’o fi văzut cineva măcar odată în viaţă. Altfel se venea altădată aci şi altfel puteam colinda liberele plaiuri, altădată aşa de moho­­rîte şi triste, oricât Dumnezeu le-a înzestrat de totdeauna cu­­neasemănate frumuseţi, rod­nicie şi bunătate a oamenilor. Am venit să vedem instituţiile şi monu­mentele ce ne sunt mai aproape de preocu­pările şi lucrul nostru de cărturari ce ne silim să învăţam şi să ştim ceva, ca să învăţăm mai departe pe alţii să ştie mai bine. Am ve­nit să vedem dacă ele progresează şi să ne bucurăm. Felicităm din inimă pe toţi cei care s’au străduit a face din vechiul muzeu a! ţării, muzeul Regele Carol II. Am venit în sfârşit, nu mai puţin să ne aducem aminte de toţi cei ce s’au ocupat de lucrurile scumpe nouă, lucruri vechi din trecut şi povestind despre trecut, alături de cronici, cele mai folosite lucruri, care să pregătească tot alte generaţii din ce în ce mai bune, pline de iubire desinteresată pentru pământul acestei ţări şi tot ce a dat în oameni şi fapte. Am venit şi vom merge în inima ţării lui Ştefan cel Mare, ca să cunoaştem mai de a­­proape tot ce se păstrează mai preţios din tre­cutul glorios al bisericii noastre şi până la resturile înaintaşilor noştri cei mai vechi, din întâia plămadă şi nu cea mai puţin însemnată în constituirea naţiei noastre întregi. In numele comitetului central, mulţumesc cu recunoştinţă tuturor celor ce ne-au înţeles şi s’au străduit pentru noi toţi şi scopurile noastre modeste dar stăruitoare. Dea Dumnezeu ca lucrările noastre să fie de folos pentru cunoaşterea mai temeinică a ţării şi realizărilor ei, pentru progrese continue ale cu­noaşterii trecutului nostru şi găsirea în viitor a celor mai bune mijloace de a face să spo­rească, nu numai prin vorbe frumoase, ci şi cu adevărate jertfe, ce se cuvin şi se aşteaptă în noui condiţiuni de viaţă, ce nu le am avut, pentru afirmarea cât mai strălucita a sufletului nostru milenar. D-l Const. Moisil, preşedintele Societăţii numismatice române, arată că această societate, împreună cu muzeul naţional de antichităţi şi muzeul militar naţional, a luat încă din 1933 iniţiativa de a organiza congrese numismatice şi arheologice în diferite regiuni ale ţării noa­stre, congrese însoţite de expoziţii de monete, medalii şi obiecte arheologice. Simţim cu toţii o deosebită satisfacţie, că acest congres s’a putut întruni în capitala fru­moasei Bucovine, regiune vestită nu numai pentru frumuseţile sale naturale, dar şi pentru bogăţia monumentelor arheologice şi numisma­tice din toate epocile trecutului, şi pentru mi­nunatele opere de artă arhitectonică şi picturală, lăsate de strămoşi. Satisfacţia noastră creşte şi mai mult când constatăm că acţiunea noastră este apreciată după cuviinţă de şefii autorităţilor locale, cari printr’o fericită coincidenţă sunt în acelaş timp şi cărturari de mâna întăia şi în mare parte cercetători ai trecutului. De asemenea, că nu­meroşi învăţaţi şi erudiţi din toate colţurile ţării au venit să ne secondeze, luând parte ac­tivă la lucrările noastre. Mulţumim cu recunoştinţă tuturor, după cum mulţumim tuturor participanţilor la această manifestare culturală. Societatea numismatică română are cre­dinţa că acest congres va constitui un mare pas înainte în acţiunea de propagandă ştiinţi­fică, pe care o ducem cu toţii pentru cunoaş­terea cât mai exactă şi mai complectă a isto­riei noastre, pentru care monumentele numis­matice şi arheologice sunt isvoare de cea mai mare importanţă, iar pentru unele epoce sin­gurele isvoare de care dispunem. Cercetând la faţa locului în fiecare regiune aceste monumente, punându-le în legătură di­rectă cu colecţionarii, cu muzeele şi cu specia­lişti, comunicându-ne reciproc rezultatele pre­ocupărilor şi studiilor noastre în acest domeniu, facem opera cea mai utilă pentru recunoaşterea trecutului şi contribuim în acelaş timp la crea­rea curentului necesar pentru preţuirea, respec­tarea şi studierea rămăşiţelor culturale strămoşeşti. După terminarea şedinţei festive de des­­chidere, s-a expediat o telegramă omagială Suveranului. Apoi, a avut loc deschiderea expoziţiei de arheologie din muzeul „Regele Carol II“ şi vizitarea muzeului. Au expus: muzeul Regele Carol II din Cernăuţi (monete şi antichităţi); Universitatea din Cernăuţi (monete); muzeul militar naţional din Bucureşti (medalii, decoraţii, plachete şi insigne militare); biblioteca Universităţii Cer­năuţi (cărţi rare şi vechi de arheologie şi nu­mismatică) ; Pericle Papahagi, Silistra (medalii vechi şi monete); dr. C. E. Ambrojievici, Cer­năuţi (obiecte preistorice din nordul Basarabiei şi din Bucovina); C. Secăşanu, JBucureşti (mo­nete) ; dr. A. Metzulescu, Craiova (monete); Leontin Polgar-Purge, Mercina (monete); Si­­mionescu-Simicel (monete, pecete a mănăstirii Neamţului din 1547); E. Becker, Bucureşti (monete şi medalii); Nautoff Pavel Victorovici, Cernăuţi (ordine, cruci, medalii); dr. C. Ţopa, Cernăuţi (monete); Henry Stahl, Bucureşti (bi­lete de bancă false); d-na Grigorescu, Bucureşti (machete de medalii); prof. Iosif Lissner, Cer­năuţi (medalii, insigne); N. Ţurcan, Siret (medalii). Confecţionare modernă de ştampile prompt şi ieftin IOSWKfe Adolf Lerner-Arie Cernăuţi, str. Regina Maria I­iroso Comenzi prin poştă se efec­­tuiază în cel mai scurt timp

Next