Glasul Bucovinei, iulie 1936 (Anul 19, nr. 4845-4867)

1936-07-01 / nr. 4845

Ptg. 2 No. 4845 GLASUL BUCOVINEI putea să-i lase fără adăpost şi fără mângâiere. Nu se putea să-i lase în veşnică întristare. .Un orb plângând—aceasta este din cale afară de grozav. „ Numai desnădejdea o poţi cunoaşte în ochii lui", acesta era autograful Reginei Elisabeta în anul 1907 pe o carte poş­tală ce făcea apel la cei ce văd şi se bucură de farmecul luminii. Nu se lăsa însă învinsă de durere, ci se gândea mereu la soluţii practice. Convingerea care i-a pătruns în gând a exprimat-o în următoarele cuvinte: „Unica fe­­ricire pe care o putem da acestor nenoroci­ri este munca“. „Ochii în adevăr, li sunt stinşi, dar spiritul este în stare să muncească; tre­­bue deci să dăm orbului prilejul de a munci, de a desfăşura puterile, care zac în creerul şi mâinile lor". O soluţie în adevăr nu numai din cele mai sănătoase, dar şi din cele mai demne pentru un nevăzător care, având toate cele­lalte facultăţi cu care poate lupta, nu trebue să se lase biruit de soartă. Această convin­­gere a Reginei Elisabeta a fost întărită şi mai mult prin contactul intelectual ce l-a avut cu diferite scriitoare oarbe din străinătate. Vizita­rea azilului de orbi din Neuwied pe Rin, inau­gurat în anul 1899, unde s’a interesat în mod amănunţit de scopul urmărit şi de mijloacele în­trebuinţate, a fost pentru Regina Elisabeta pe­cetluirea definitivă a gândurilor ei pentru orbii din România. Bucuria ce a putut ceti pe figurile orbi­lor din Azilul dela Neuwied, care au salutat vi­zita ei prin coruri,­­ a născut dorinţa de a în­fiinţa şi în România un astfel de aşezământ, dar care să nu fie numai o şcoală, ca cea de la Neuwied, ci şi o colonie a orbilor, unde să li se dea putinţa de a învăţa şi a munci în co­mun , de a duce o viaţă scutită de grijă. Acesta era idealul Reginei pentru orbi. Ea îşi dădea seama că acest ideal nu era uşor de atins, dar ea era decisă să pună tot sufletul ei în ser­viciul acestei sublime cauze umanitare. „Idealul este un rug de foc care, ca o dumne­zeire, trebue să meargă înaintea faptelor noa­stre". Aceasta era convingerea Reginei Elisabeta şi însufleţită de o astfel de convingere ea tre­buia să reuşească. Cât de hotărîtă era Carmen Sylva pentru această înfăptuire, se vede şi din aceea că ea însăşi a învăţat scrisul orbilor după sistemul Braille. Numărul mare de scrisori, pe care-l scria cunoştinţelor ei, rămase fără vedere, a obosit-o aşa de mult, încât într’un timp ea a trebuit să stea cu mâna în bandaj. In urmă Mama orbi­lor a cumpărat mai multe maşini de scris pen­tru orbi, iar operele sale, scrise cu litere spe­ciale, le trimetea orbilor din toată lumea. In vremea aceia însă alfabetul orbilor nu era încă transpus pentru limba română. Unul dintre a­­ceşti orbi ajutoraţi de Regină, care făcuse stu­­dii la Viena, a transcris alfabetul lui Braille pentru limba română şi astfel a început să se scrie cărţi şi pentru orbii din ţară. Un alt orb protejat de Regină, anume Teo­­dorescu, care-şi pierdu­se vederile după o muncă de 16 ani într’o tipografie din Bucureşti, găsi că scrisul cu maşinile, aşa cum se făcea până atunci era foarte obositor, cerea mult timp şi era şi scump. Pentru a pune capăt acestor inconvenienţe, se gândi să întocmească un tipar prin care să modifice tiparul cu scrie­rea Brailie după felul celui obişnuit. In acest scop s'au făcut numeroase experienţe, toate pe cheltuiala Reginei. Maşina a reuşit, a fost brevetată în mai multe ţări şi s’a hotărît ca ea să fie vândută în folosul instituţiei pentru orbi, ce trebuia să ia fiinţă în curând. In acest timp Carmen Sylva studia orga­nizarea nouei instituţii consultând diferite lucrări din alte ţări. De câte­ ori petrecea la Neuwied ea nu uita să viziteze azilul de orbi de acolo. Cu ocazia vizitei din toamna anului 1905, Re­gina fu întâmpinată cu imnul regal român, cântat de corul orbilor. Regina cu ochii scăldaţi în lacrimi a mulţumit orbilor ca o adevărata mamă iar adresându-se doamnelor române care erau prezente, le-a spus: „Ah Doamne, când oare voi reuşi să văd aşa ceva şi la copiii mei sărmani". Timpul trecea. Idealul Reginei care-i sta în faţă ca un rug de foc trebuia realizat, dar mijloacele materiale nu-i stăteau la înde­mână. Expoziţia din 1906 a fost un bun prilej pentru propagarea ideei şi adunarea de fonduri. In pavilionul industriei casnice, o cameră mică avea la intrare inscripţia „ Vatra Luminoasă, Regina Elisabeta“. In această cameră erau expuse lucruri făcute de ocrotiţii Reginei, printre cari şi noua maşină de tipar a lui Teodorescu. Erau dea­­semeni lucruri executate de orbii de la unele şcoli din străinătate cum şi cărţi scrise pentru orbi, pentru ca lumea să poată vedea ce s’ar putea face şi la noi. Deşi firma strălucia la intrare, Vatra Luminoasă nu exista încă decât în inima Reginei. In cameră era şi o condică în care îşi înscriau numele vizitatorii. Pe prima pagină a condicii era următorul autograf al Reginei: „O para pentru Vatra Luminoasă. Cu mulţumirea orbilor". Bunăvoinţa publicului faţă de acest apel a întrecut aşteptările. Regina cu mâna sa a ţinut să răspundă la peste 16.000 scrisori. O muncă istovitoare care arăta cât de mare îi era dorinţa pentru înfăptuire. La 13 iulie 1906, Vatra Luminoasă luă fiinţă într’un­ local închiriat în B-dul Carol Nr. 31 pentru ca după 2 ani, graţie fondurilor ce s’au mai adunat şi în special donaţiei de 500.000 lei făcute de Regele Carol I, să se cumpere un teren pe care s’a înălţat clădirea de astăzi a Vetrei Luminoase. La­­Vatra Luminoasă" orbii ocrotiţi au găsit în afară de întreţinere şi posi­bilitatea de a învăţa scrisul, cetitul, una sau mai multe meserii şi muzică, acolo ei primesc îngrijire medicală şi îndemnuri bune prin con­ferinţe. Tot acolo se găseşte o viaţă liniştită. Astfel s’a îndeplinit dorinţa Reginei ocrotitoare care a spus odată ocrotiţilor săi: „Nimeni din cei intraţi aci, să nu se mai simtă părăsit de Dumnezeu şi de oameni". Dar realizarea dorinţei sfinte a bunei Regine, nu înseamnă numai înălţarea unei in­stituţii, ea înseamnă şi deşteptarea unui mare interes în toată ţara pentru soarta orbilor. In prezent avem în, ţară mai multe instituţii şi societăţi, care se ocupă de soarta orbilor. Numărul lor nu este încă suficient, dar idealul Reginei Elisabeta stă şi astăzi viu în faţa tuturor pentru desăvârşirea operei ei. Şi aceasta este cel mai frumos omagiu pe care-l putem aduce, memoriei Reginei dispărute. Astăzi când 20 de ani s’au aşezat pe cripta dela Argeş a Reginei Elisabeta, şi când făptura ei de lumina stră­luceşte tot mai viu prin faptele bune şi sufletul ei ales, să­­ închinăm o caldă mulţumire pentru darul regal, ce l’a făcut unor fiinţe cari nu o vor putea uita în veci. Şi cum aceşti mii de ocrotiţi nu au avut norocul să vadă aevea chipul augustei lor ocrotitoare, să se gândească mereu la ea şi plini de recunoştinţă să o privească adânc cu ochii sufletului, şi atunci ei de bună seamă o vor recunoaşte şi o vor înţelege ca pe o bună mamă a lor. Manifestaţia de recunoştinţă din această seară face cinste orbilor, instruiţi în aşezămintele speciale după concepţia Reginei Elisabeta, şi ni-i înfăţişează aşa cum­­ a cunoscut buna Regină când a scris : „Orbii sunt chemaţi a răspândi în lumea noastră atât de oarbă, lumina lor sufletească şi înţelepciunea adâncă*. -------------------------------------------­ Mussolini şi prezenţa Negusului la Geneva Geneva, 30 (Rador). —In nota pe care o va remite secretariatului Societăţii Naţiunilor, guvernul italian va expune motivele care l-au silit să nu ia parte la adunarea Ligii şi va protesta contra participării Negusului. Se crede ca autorul documentului va fi conciliant. Mus­solini va da două asigurări: întâi că nu va al­cătui un corp de armată indigenă în Abisinia şi al doilea că va căuta să menţină principiul porţilor deschise pe terenul economic, favo­rizând învestirea de capitaluri străine. „ROMÂNULE, VENIȚI IMEDIAT" ! ________________________________________________________18740­­ O cameră mobilată sau nemobilată, separată, str. Pitei 18, de închiriat. 18746 Miercuri, 1 iulie 1936. Un record senzaţional Semnul care a purtat noroc întotdeauna nu se desminte In toate oraşele ţării, din Bucureşti până la cel mai mic centru urban se poate vedea semnul atât de cunoscut al norocului: Mercur, tânărul frumos şi sprin­ten, cu aripioarele lui la cap şi la picioare, sburând mereu mai repede, pentru a realiza afaceri, pentru a aduce bani şi bucurie. De data aceasta, „Mercur“ arată trecătorilor dru­mul către sediul uneia din cele mai mari şi norocoase corecturi ale Loteriei. Ori­unde vedeţi firma „Mercur“, trebue să ştiţi că este vorba de unul din sediile no­rocului şi anume ale unui noroc excepţional. Intr’adevăr, făcând calculele privitoare la trecuta Loterie a 10-a, care s’a terminat cu tragerea dela 15 Iunie, Colectura „Mercur“ a constatat şi a comunicat lucrul acesta celor în drept, că a bătut un mare re­cord de şansă. In cursul Loteriei, la sediile sale, co­lectura a încasat de la jucători suma de opt milioane lei. Adunând apoi totalul câştigurilor plătite, „Colec­tura Mercur“ a stabilit că a plătit înapoi jucătorilor săi circa 16 milioane lei, adică de două ori cât a în­casat. Cine înţelege mecanismul unei loterii, îşi va da seama că este vorba de un noroc excepţional şi foarte îmbucurător. Realizarea lui a fost posibilă dacă ne gândim că numai la tragerea de la 15 iunie, în inter­val de o oră, Colectura Mercur a înregistrat trei câş­tiguri de câte un milion pe care le-a plătit în diferi­te părţi ale ţării. Nu mai vorbim de celelalte câştiguri mijlocii care, adunate cu câştigurile minimale şi cu câştigurile de la celelalte trei clase, ajung să totalizeze pentru fericiţii jucători ai Colecturii Mercur acest re­cord senzaţional de noroc. Daţi Cesarului ce este al Cesarului, spune în­ţelepciunea cărţii sfinte. Daţi lui „Mercur“ ce este al lui „Mercur“. Nici n’ar fi fost posibil să se realizeze recordul acesta de bănet în altă parte decât la Co­lectura „Mercur“, atât de fericit întitulată pentru a simboliza şansa ei rapidă şi complectă. Acum s'a lansat Loteria a 11. Din cauza cereri foarte mari de lozuri care s'a înregistrat în toată lo­teria trecută şi care a reînceput cu mai mare vigoa­re, colecturile nu au putut obţine dela Regia Loteriei de Stat toate cantităţile de lozuri pe cari le-au cerut. Ele au fost limitate, deoarece nu mai sunt lozuri dis­ponibile. Este deci în interesul jucătorilor, care vor un noroc sigur, să ceară din vreme lozurile lor la Colectura „Mercur“. Despre rest, ne luăm noi ga­ranţia ! Sediile şi birourile de desfacere ale Colecturii Mercur se găsesc în toate oraşele din ţară. Ele pot fi recunoscute imediat, după firma cu zeul Mercur, aşa cum se poate vedea în publicaţiunile speciale date în ziare. 18741 Mari inundaţii în Anglia Londrs, 30 (Radar) — O violentă furtună însoţita de puternice descărcări electrice, s’a abătut ori asupra regiunei Bristol. Această furtună a durat 20 minute şi a provocat mari pagube. La Bristol două străzi din cartierele mărginişe au fost complect inundate de ape. In multe străzi automobilele au rămas înțăpenite în mij­locul lor, căci apa a pătruns în motoare. Un zidar lucrând la un col la o vilă din comita­tul Kent a fost omorât de trăsnet. Staţiunea Bolneo-Glimatică I­AC­O­BENI se inaugurează la 1 iunie, pregătindu-se în sta­bilimentul nou construit băi de apă sulfuroasă radioactivă şi băi de arnică cu adausuri de sare şi cetină, precum şi băi de nămol preparate cu apă sulfuroasă, având reacţiuni curative deose­bit de bune. Indicate la reumatism, gută, boli de piele, scro­­fuloză, fenomenale la ischias (sciatică), băile de arnică cu adausuri sunt excelente pentru în­tremarea copiilor debili, rachitici, scrofuloşi, anemici şi pentru femei slăbite după naşteri grele şi avorturi. Restaurante şi locuinţe ieftine, (500—2.000 Lei), muzică, variate distracţii şi excursii. Preţul băi­lor de pucioasă : Iunie, Septemvrie lei 40,­ Iulie, August lei 60; de nămol: Iunie, Septemvrie lei 80, Iulie, August lei 90.­­ Gară, poştă, oteluri, pensiuni, etc. Masă: 60—80 lei zilnic. 18766 Comisiunea balneară. CmŢÎ „OLA8ÜL BUOOVtNIW*

Next