Glasul Bucovinei, octombrie 1939 (Anul 22, nr. 5731-5754)

1939-10-14 / nr. 5742

Al doilea răspuns dat propunerilor d lui Hitler(1 m­ai II. CHIBM Agresiunea împotriva Poloniei. Anglia nu-și poate călca angajamentele. Răsboiul pentru libertate. Numai o pace reală și trainică. Londra 13 (Rador). La ora 15.45 în fata unei incinte arhipline, Neville Chamberlain s’a ridicat pentru a face declaraţiile privitoare la situaţia internaţională, mult aşteptată de opinia publică engleză şi străină. Primul ministru re­­aminteşte mai întâi că săptămâna trecută făgă­duise să examineze prin consultări cu guvernul francez şi guvernele dominioanelor orice pro­punere de pace care ar putea fi făcută. De atunci cancelarul Reichului a vorbit. Guvernul francez şi guvernele dominioanelor au fost con­sultate iar Chamberlain declară că este deci în măsură să precizeze poziția guvernului en­glez. Chamberlain reaminteşte că la sfârşitul lui August guvernul englez a discutat cu gu­vernul german chestiunea poloneză. Eram sigur că guvernul german putea, dacă ar fi dorit să determine pe prietenii săi din Danzig să înlesnească o destindere şi să creieze o situaţie favorabilă unor negocieri li­niştite şi moderate. După cum se ştia, adaugă primul ministru, sforţările noastre spre a evita războiul şi recursul la forţa au fost zadarnice. Chamberlain evocă apelul preşedintelui Roosevelt, apelul regelui Belgiei şi al reginei Olandei precum şi cel la Papei şi al d-lui Mussolini. Hitler era hotărât să întreprindă războiul împotriva Poloniei. Agresiunea împotriva Poloniei. Chamberlain evocă apoi intrarea germa­nilor în Polonia și ruinele îngrămădite in această tară prin călcarea cel puțin în ultimele zile ale războiului a tuturor angajamentelor. Și tocmai după acest act nesăbuit de agresiune care a costat atâtea viefi germane şi poloneze sacrifi­­cate voinței sale de a recurge la forţă, cance­larul german îşi prezintă propunerile. Era de aşteptat să vedem cuprinse in aceste propuneri ceva care să poată repara într’o oarecare mă­­sură această crimă împotriva umanităţii, urmată atât de aproape după violarea drepturilor naţ­­iunii cehoslovace Este evident că H­­ier socoteşte această parte a Poloniei pe care o înfăţişează ca sferă de interese germane drept o chestiune ce pri­veşte numai Germania şi care trebuie rezolvată numai în funcţiune de interesele Germaniei Forma definitivă ce urmează a se da acestui teritoriu şi chestiunea restaurării unui stat po­lonez sunt după Hitler probleme care nu pot fi rezolvate printr un război în occident, ci ex­clusiv de Rusia şi Germania. Suntem deci îndrep­ taţi fi a socoti că propunerile prezent fp de can* celarul Reichului sunt întemeiate pe recunoaş­­te­rea cuceririlor sale şi a dreptului său de a dispune cum vrea de învinşi. Ar fi t­u nepu* tin­ţă pentru Marea Britanie să primească astfel de baze fără a*şi călca onoarea şi fără a-şi părăsi teza, care spune că diferendele naţionale trebuiesc rezolvate prin negocieri şi nu prin forţă. Neaşteptatele întoarceri de cârmă ale d'lui Hitler Şi nu putem uita că Hitler s’a îndepărtat radical dela principiile cele mai constante, pre­dicate ale politicii şi credinței sale, încorporând în Reichul german mai multe milioane de po­lonezi şi cehi în ciuda afirmaţiilor repetate şi incheiând cu Uniunea Sovietelor un pact în ciuda violenţelor şi repetatelor denunţări ale bolşevismului. In prezenta tuturor acestor do­vezi de dispreţ pentru angajamentele sale pe care le-a dat cancelarul german și în fața ne­aşteptatelor sale întoarceri de cârmă, adevărat este că în lumina experienţei noastre trecute nu ne este cu putință să mai avem încredere în nici un cuvânt al guvernului german actual. Apărarea libertăţii milioanelor, a Indiei, a întregului imperiu britanic, a Franţei şi în fapt a tuturor ţărilor îndrăgostite de li­bertate. Chamberlain spune că nu se îndoieşte că în răz­boiul modern dintre marile puteri atât învinşii cât şi învingătorii au de suferit mari pierderi. Dar, continuă primul ministru, în aplauzele Ca­merei, a te pleca în faţa celor ce tulbură lumea ar însemna să goneşti din omenire toate nădejdile şi să laşi să piară toate acele valori, cari în cursul veacu­rilor au fost totodată mărturie şi izvor pentru toate progresele omeneşti. Nu urmărim să tragem din război foloase materiale. Nu voim să dobândim de la poporul german nimic din ce ar putea aduce vreo atingere res­pectului de sine. O pace reală și trainică Sunt sigur că toate popoarele Europei, in­clusiv poporul german, doresc puternic pacea, o pace care să le îngăduie a trăi fără teamă şi a-şi consacra energiile şi însuşirile desvoltării culturii lor, urmăririi idealului lor şi îmbunătă­ţirii condiţiunilor lor materiale. Dar pacea la care vrem să ajungem trebue să fie o pace reală şi trainică iar nu un armis­tiţiu de îngrijorare întretăiat de alarma continuă şi de nesfârşite ameninţări. O piedică pentru o astfel de pace este gu­vernul german şi numai guvernul german, căci el este acela care prin acte de agresiune repe­tate a lipsit Europa de orice pace şi a pus în inimă tuturor vecinilor săi un sentiment covâr­şitor de nesiguranţă şi teamă. Sunt fericit să constat şi să gândesc cfi există acordul cel mai desăvârşit intre vederile meninţat este existenţa liniştită a Mar­ei Britanii, a do-­­ guvernului britanic şi vederile guvernului francez. N'am întreprins acest războiu în scop de răzbu­nare ci pentru apărarea libertăţii. Nu este numai în joc libertatea micilor naţiuni. Ceea ce este deasemeni .­ Atitudinea guvernului englez Cancelarul Hitler a respins toate propune­­rile de pace până ce a sdrobit Polonia, după cum a doborît anul trecut Cehoslovacia. Pro­­puneri de pace care au ca punct de plecare consacrarea unei agresiuni nu sunt acceptabile. Propunerile cuprinse în discursul cancelarului german sunt vagi, nedefinite şi nu con­vin nimic din ce ar face să se prevadă o reparare a răului făcut Poloniei şi Cehoslovaciei. Experienţa din trecut a arătat că este cu neputință să se aibă încredere în actualul gu­vern german. In consecință trebuiesc acte şi nu numai vorbe, ca noi şi poporul Franţei, brava şi credincioasa noastră aliată, să fim în­­dreptăţiţi a pune capăt unui războiu pe care înţelegem să-l continuăm cu toate forţele noastre Datele problemei sunt clare Numai după ce se va fi restabilit în­­crederea lumii va fi cu putinţi să se gă­sească, după cum am dori, împreună cu toate popoarele binevoitoare, o soluţie la aceste probleme care tulbură lumea, care sunt o piedecă la dezarmare, care întârzie reluarea schimburilor şi împle deci îmbunătăţirea vieţii popoarelor. Este deci o condiţie prealabilă de înde­plinit. Numai guvernul german o poate îndeplini. Dacă refuză este imposibil deo­­camdată să se statornicească în lume a­­ceastă ordine nouă pe care o doresc cu ardoare toate naţiunile. Datele problemei sunt prin urmare clare: sau guvernul german trebuia să dea dovezi convingă­­toare de dorinţa sa da pace prin acte pozitive şi prin garanţii efectiv­e a »mant­­lei sale de a-şi executa angajamentale sau trebue să nu îndeplinim datoria până la capăt. Germania este aceea care tre­buie să alaagă. Numeroase pasagii din discursul d-lui Chamberlain au fost călduros aplaudate de Cameră iar peroraţia primului ministru a fost salutată de întreaga Cameră cu nesfârşite ovaţii. * Imediat după ce a sfârşit primul ministru, a luat cuvântul d. Allee, şeful opoziţiei labu­­riste şi apoi fruntaşul liberal Sinclair, care au aprobat fără nici o rezervă declaraţiile d-lui Chamberlain şi au arătat că nu se poate ajunge la o înţelegere cu Germania decât dacă se lasă libertate imediată Poloniei şi Cehoslovaciei şi se lasă libertate poporului austriac să hotărască prin plebiscit viitorul său. Mim­ai Pr. D. Keplin (Rador).—Luni 16 Octombrie fiind ziua naşterii N. S. Regalul Carol nu se vor ţine cursuri. La şcoli se va oficia însă un ser­viciu religios, urmat de serbare. Cu acest prilej se va ţune elevilor o conferinţă cu subiectul: „M. S. Regele Carol II şi preo­cuparea Sa la educaţia şi viitorul tinere­tului român“. ---------------••••----------------

Next