Glasul Mureşului, ianuarie-iunie 1937 (Anul 4, nr. 89-107)

1937-01-10 / nr. 89

2 P­A­G­I­N­A AGRICOLĂ:-: La sfat, ca plugarii de sărbători Sunt 15 ani de când Statul a rupt cam 4 milioane de hectare — adică aproape o treime din pământul bun de arat al ţării noastre — şi l-a luat din pro­prietatea marilor agricultori şi vi l-a dat dumneavoastră — atât cât s’a ajuns — şi aproape pe gratis. Marii propietari au rămas cu 8o­0 — adică nici o zecime din toată întinderea arabilă a ţării — sau cam a şaptea parte din cât au avut. Prima datorie a dumneavoastră, mici şi mijlocii agricultori, cari stăpâniţi împreună peste nouă zecimi din pământul de arătură al ţării — era să vă puneţi cu tot sufletul şi cu toată inima pe treabă şi să munciţi acest pământ mai bine decât îl munciau pro­prietarii mari. Şi aceasta se pu­tea: pentru că d-voastră îl mun­ceaţi cu dragoste de proprietar, eraţi cu ochi de proprietar peste tot locul şi peste toată gospodăria. Şi nu spuneţi că nu aveţi ma­şinile pe cari le avea proprietarul mare. La lot mic, nu trebuesc maşini mari — de­cât o semă­nătoare, care o puteţi lua in to­vărăşie 5-6 inşi — căci aveţi braţe şi timp să lucraţi pământul numai cu plugul. Mai multă tragere de inima Bucatele dumneavoastră trebuia să fie mai bune de cum erau ale proprietarului, pentru că proprie­tarul le făcea cu logofeţi şi cu munci în bani sau nu învoială şi una era tragerea de inimă a lo­gofeţilor şi a muncitorilor pentru avutul proprietarului, şi alta tre­buie să fie tragerea de inimă a voastră, pentru avutul vostru. Ce aţi făcut voi în aceşti 15 ani ? Cum v’aţi făcut datoria — faţă de voi, cari munciţi şi vă hrăniţi după urma acestui pământ şi faţă de ţară, care vi -a dat să faceţi din el mijloc de bunăstare şi pentru voi şi pentru Stat — şi care este azi situaţia plugăriei noastre ? Mi-este ruşine să spun. Aţi pierdut sămânţa bună de grâu şi de porumb, pe care o a­­veam acum 15 ani, n’aţi mai a­­les-o, aţi chircit-o şi aţi umplut-o de burueni, iar când Statul sau Camerele Agricole v’au dat să­mânţă de soi, voi aţi mâncat-o sau aţi vândut-o. Nici vânturatul seminţei cu merticul nu-l mai fa­ceţi, nici plivitul semănăturilor. De ce ? Nu aveţi tim­p? Aţi pierdut bunul obiceiu de de a face ogoare adânci de toam­nă, pe toate locurile ce le însă­mânţaţi în primăvară. Din această culturile voastre sun­t primăvara de secetă. Nu vreţi să daţi po­rumbului trei praşile — parcă aţi călca o lege (legea lenei şi a prostiei) — şi nu trecem peste producţia mijlocie de o chilă la pogon (­A jugăr). Şi suntem fara cu cea mai mică producţie la pogon. De ce ? Nu aveţi timp ? Sporirea inventarului viu Vă plângeţi că nu aveţi vite bune. De ce nu aveţi ? Nu aveţi islazuri cât moşiile de mari ? De ce nu semănaţi pe ele nutre­ţuri ? Dece nu puneţi pe ele lu­­cernă, trifoi şi alte nutreţuri bune şi hrănitoare ? Dece nu faceţi nu­treţuri murate, la groapă? De ce vindeţi viţeii ? Iar tauri, după câ­teva luni îi sălbăticiţi sau li se văd coastele. Dar ce aţi făcut voi ca să scă­paţi de urmările anilor de secetă? Mereu vi s’a spus că trebuie să daţi interes ramurilor agricole — cultura pomilor a legumel­or, creş­terea albinelor, a viermilor de mă­tase şi altele. Aceste ocupaţii vă îndoeşte venitul în anii buni şi vă scapa de lipsă în anii răi. A­­ceste ocupaţii dă de lucru femeii pe lângă casă, n'o lasă să se în­depărteze de la rosturile ei gos­podăreşti şi ii dă putinţa să vad­ă de copii, de păsări şi de vite, să lucreze rufărie şi îmbrăcăminte pentru familie, să facă o pâine bună şi o mâncare cum trebuie. V-aţi învăţat să vă ajute mereu Statul şi Camerele Agricole. Voi nu vă ajutaţi singuri, nici unul pe altul. V’a ajutat Statul să vă vindeţi grâul cu preţ şi aţi luat 500 lei mai mult la chila de grâu. Dar „valorificarea“ bucatelor tre­buie s’o faceţi voi singuri ; trebuie să creşteţi vite de carne şi de lapte, trebuie să creşteti porci şi păsări multe, pentru vânzare­Hră­nind vitele şi păsările cu uruiala de porumb, de orz, ovăz, mazăre, cu steclă de nutreţ, cu cartofi fierţi (în afară de nutreţurile — fânurile — uscate şi murate), chi­­logramul de bucate vă aduce de trei-patru ori mai mult de­cât dacă vindeţi boabe. Aceasta este cea mai bună valorificare Aceasta este „valorificarea“ care ne tre­buie şi pe care o putem şi tre­buie s-o facem noi plugarii. Organizarea muncii agricole Vreţi să vă mai spun şi altele ? Cred că este destul, ca să vă facă să vă gândiţi şi voi că nu mai merge nici cu plugăria de mân­tuială, fără rost şi fără pricepere, pe care o faceţi, nici cu aştep­tarea continuă a pomenei şi aju­torul de la Stat. O mie de agronomi vă dăs­căleşte, va sfătueşte, vă îndeamnă, vă îndrumează, cu vorba, cu scri­sul şi­ cu fapta, de 20 de ani, să schimbaţi rosturile gospodăriilor după cerinţele şi nevoile de azi, ale pământului slăbit şi ale pieţei de desfacere. O mie de agronomi vă spun, zi de zi, ceas de ceas, cum să alegeţi sămânţa, cum să lucraţi pământul, cum să îngrijiţi vitele, cum să cultivaţi pomi, legume, cum să creşteţi albine şi păsări, cum să vă chivernisiţi gospodăria. Câţi din voi îi ascultă? Câţi din voi urmează sfaturile lor ? Prea puţini. Din această cauză producţia noastră e mică, iar bu­catele rele; din cauza aceasta trăim rău şi noi plugarii şi o duce greu şi ţara. Apoi, cinstiţi plugari, aşa nu mai merge. Ţara ne-a dat pă­mânt ca să ne fie de folos şi nou­­ şi ei. Şi dacă noi nu suntem în stare să-l lucrăm cum trebuie, Statul poate — ba chiar e dator — să intervină şi să ne oblige să ne îndeplinim îndatoririle noas­tre plugăreşti aşa cum se cere. O nouă lege de încurajare a agriculturii în legea pentru organizarea şi îndrumarea agriculturii — care se va vota zilele acestea in Parla­mentul ţării — se arată punct cu punct cum trebuie să facem fie­­i­care muncă, nu numai în plugă­ria de câmp, dar în toate ramu­rile unei gospodării agricole. Şi legea mai ne arată şi ascultarea pe care suntem obligaţi s’o ară­tăm agronomilor, ca şi pedepsele pe cari le vom suferi când nu ne vom supune legi. _____ In timpul iernii, animalele au nevoie de o îngrijire deosebită. Desigur natura are o parte de grijă îmbrăcând animalele în bla­nuri călduroase. Aceasta nu este deajuns şi omul este dator să complecteze natura, dând anima­lelor un adăpost bun, o hrană bună, o îngrijire deosebită. Să le luăm pe rând ca să ve­dem ce trebue să facă un bun gospodar, cu dragoste de animale de pe urma cărora trage atâtea foloase.­­ Dacă în celelalte anotimpuri, animalele pot sta toată ziua chiar şi noaptea sub cerul liber sau sub un şopron, când începe frigul şi zăpada, adăpostul devine neapă­rat necesar. Grajduri pentru cai, boi şi vaci, cocini pentru porci şi coteţe pentru păsări să nu lip­sească din curtea plugarului. Caii trebuesc ţinuţi în grajd deosebit de cel pentru boi şi vaci. Grajdurile vor fi încăpătoare, după numărul vitelor, fiecare vită având loc deajuns ca să se poată culca. Vor fi bine închise ca să nu sufle vântul şi nici să bată ploaia ori zăpada inlăuntru şi să poată fi aerisite bine. Vor fi construite din materia care să asigure o temperatură mai mult sau mai puţin uniformă. Pereţii din pământ bătut sunt tot atât de călduroşi ca şi de cărămidă. Pentru acoperiş, stuful, trestia şi şindrila, sunt mult mai recoman­dabile decât tabla. Inlăuntrul grajdului, trebue ca vitele să fie despărţite între ele, ca să nu se lovească. Vor avea iesle pentru mâncare. Să nu se trântească jos fânul sau cocenii ca să nu fie călcaţi în picioare de vite sau murdăriţi de bălegar. Pentru cai este bine să se facă ieslea ceva mai sus, căci calul iată unde am ajuns cu încăpăţ­­ânarea noastră. De douăzeci de ani ne dădăceşte Statul şi ne în­­îndeamnă şi ne învaţă să muncim mai mult şi mai bine; să ne mai ocupăm şi cu alte ramuri agricole, nu numai cu plugăria de câmp, ce să facem ca să ne mărim pro­ducţia şi să ne mărim veniturile. Şi noi, de douăzeci de ani, des­considerăm aceste silinţi ale Sta­tului şi această strădanie a agro­nomilor şi rămânem la ceea ce ştim şi la ceea ce am apucat. Ba, cum vă spusei am dat şi înapoi, că nu mai facem nici muncile pe cari le făceam nu mai avem nici seminţele pe cari le aveam acum 20 de ani. Dar, de acum înainte, va tre­bui să facem cum scrie la lege şi cum ne vor sfătui agronomii. Dacă noi singuri nu ne cunoaş­tem interesul, cel puţin să ascultăm când ni-i arata alţii. Eu cred, cinstiţi plugari, că a­­ceasta să ne fie învăţătură de minte. Şi nu ne rămâne de­cât să ne supunem legii — care este făcută pentru scăparea noastră din sărăcie — şi să ascultăm cu­vântul agronomilor cari sunt îndru­mătorii vieţii economice de la sate. Puneţi-vă căciula jos şi jude­caţi. Dar eu sunt sigur că o să-mi daţi dreptate. Până atunci vă do­resc o iarnă cu zăpadă şi o bună folosire a timpului, când nici iarna nu trebuie pierdut. Ing. A. D. CARABELLA trage mai bucuros fânul de sus, şi nici nu-l risipeşte. In urma vi­telor se va face şanţuri pentru scurgerea udului. II. Un animal bine hrănit rabdă mai uşor frigul. Apoi avem nevoe ca vitele, mai ales cele de plug, să iasă din iarnă sănătoase şi voinice, ca să putem face cum trebue muncile la primăvară. Un fân de calitate bună, cosi­­tură de ovăz cu lucernă pentru cai, ■ urmată de grăunţe, turte de răpită, de floarea soarelui, sfeclă de nutreţ, pentru vaci în special iată cu ce trebuesc hrănite vitele în timpul iernei: coceni de po­rumb, paiele de orz, de ovăz, to­cate, completează hrana animale­lor mari. Să nu se dea animalelor alimente stricate, mucegăite. Să nu se dea apă prea rece mai ales vitelor pline. III. Curăţenia este duşmanul celor mai multe boli. Curăţenia în grajduri, curăţenia pe animale­ Bălegarul trebue scos afară şi depozitat la grămada de gunoi. Paiele, pe cari le aşternem în grajd, trebue schimbate cât de des. Din când în când să se vă­­ruiască atât pereţii cât şi podea­la grajdului. Vasele din care se dă apă sau grăunţe, şi fie foarte curate Vitele trebuesc zilnic ţe­­sălate, căci o ţesală bună face cât jumătate din hrană îndată ce se observă o rană, să se spele cu apă caldă şi cu săpun, să se desinfecteze cu creoli­nă şi să se lege cu o cârpă curată. O rană neîngrijită la timp poate aduce moartea animalului. Frigul Îngreu­iază vindecarea rănilor aşa că iarna trebue dată o mare grijă rănilor. Aceasta ar fi pe scurt îngrijirea de dat animalelor mari în timpul iernii. îngrijirea vitelor iarna Cinematograful ,Casanova Bijuterie ieftină si frumoasă trosiii la EUGEN TOMA Execută reparaţii prompt şi conştiincios In curte la drogheria Fekete. Piat» Reg. Ferdinand. Români, nu uitaţi ziua de 11 Ianuarie, când, in sala mare a Palatului Cultural, se va prezenta frumoasa piesă teatrală „Răzvan și Vidra*. Pasai Mureşului

Next