Glasul Mureşului, iulie-decembrie 1939 (Anul 6, nr. 189-219)
1939-07-05 / nr. 189
2 Predica săptămânii „Isus văzându-le credinţa, zise slăbănogului: îndrăzneşte fiule, păcatele tale sunt iertate“ (Matei IX, 2). Intre mulţi bolnavi, pe cari în mila Lui, îi vindecase Isus Domnul, iată-1 şi pe acesta, slăbănog, purtat în spate, cu patul suferinţii de către binevoitorii lui! Convinşi de isvorul nesecat al puterii celei Dumnezeeşti, convinşi că bolnavul va găsi atât de mult căutata vindecare, pun patul la picioarele Doctorului sufletelor şi trupurilor şi minune! slăbănogul dobândeşte tămăduirea pe care nicio putere lumească nu i-o putea da. Cinstiţi creştini, cine dintre noi n’a gemut niciodată sub povara suferinţelor trupeşti ? Cine, măcar o zi n’a stat în chinurile atâtor boli, pe patul de zăcere şi n’a simţit cum slăbiciunea acestui pat este mai amară decât oricare alta ? Eu unul, încă n’am auzit să fie un asemenea semen al nostru! Cât n’am da atunci să vină cineva să ne spună: hai, gata cu suferinţa ta, părăseşte patul, eşti sănătos! Dar acum, să ne întoarcem la altceva: „păcatele tale sunt iertate“, astfel a spus slăbănogului vindecătorul ! Nu cumva deci suferinţele noastre, vin ca o urmare firească şi dureroasă a greşelilor noastre ? Ba da, şi atunci nu avem niciun folos dacă pe lângă corp, nu e tămăduit şi sufletul. „Mântui-va Domnul sufletele robilor săi, şi nimenea din cei ce nădăjduesc în El nu va pieri“ (Psalm 33, 22) Amin. Preotul EFTIMIE Lunca Bradului. INVENTARUL AGRICOL Nu rare ori am scris despre lipsa inventarului agricol la sate, înţelegând prin aceasta tot ceia ce contribue la exercitarea agriculturii. Numirea se potriveşte deci pentru ecarete, pentru vite şi pentru unelte. Cele dintâi nu sunt cele mai necesare, cele de-al doilea merită o atenţie deosebită şi o vom face-o cu alt prilej. Vrem deocamdată să vorbim despre lipsa de unelte care îngreunează munca şi o împiedică să fie productivă. Uneltele plugarului nu s-au mai primenit de mult atât la marele cât şi la micul proprietar, de aceea ne găsim astăzi cu maşini învechite, ce se strică la prima întrebuinţare, necesitând reparaţii costisitoare, dar fără durată, iar plugul, ca să vorbim de unealta de bază a micului agricultor, a ajuns de neîntrebuinţat. Despre alte unelte, cum e grapa cu dinţi de fier, prăşitoare, nu mai amintim, ele lipsind cu totul din inventarul ţăranului. Sunt maşini de treerat, trioare, vânturători ce nu s'au înlocuit dinainte de război: sunt pluguri, din vremea bună, cari durează, dar cari nu s’au mai putut înot; sunt harnaşamente cărora nu li s’a adăogat o curea. De aceia maşinele treeră prost şi nu aleg bine, plugul abia spârie iar animalele la prima sforţare rup ştreangurile legate cu sfori. In aceste condiţiuni nu e de mirare că agricultura, ca îndeletnicire, scade şi nu-şi găseşte rentabilitate. O serioasă atenţie trebue dată reînoirii acestui fel de inventar agricol atât în comparaţie cu preţul cât şi cu mijloacele de credit. E nevoie ca preţul şi maşinilor să sufere o ajustare care să apropie câştigurile industriale de câştigurile agricole, prin măsuri de protecţia elementului slab, care este agricultorul. Din apropierea aceasta schimburile între cele două ramuri de activitate economică, se vor mări spre folosul amândurora. Scăderea de taxe vamale la import de maşini, scăderea impozitului la fabricatele din ţară şi aceiaş scădere la impozite la cei ce le întrebuinţează, sunt câteva măsuri de nivelare, destinate pe de oparte să ieftinească produsul industrial, pe de alta să mărească rentabilitatea agricultorului. Dar aceasta nu e suficient. Primenirea şi înzestrarea cu inventar agricol cere şi înlesniri de plată, credit eftin şi de durată, în condiţiile actuale de plată, cu bani gata,rar se găsesc cumpărători de maşini şi instrumente, oricât ar tinde ele să ajungă la limita inferioară a preţului de cost. Fără credit nu se poate cumpăra o batoză, o maşină de secerat ori de sămânat şi fără credit — păstrând proporţiile — nu se poate cumpăra un plug de către mica proprietate. Organizaţiile actuale de credit mari şi mici, trebue să găsească mijloace ca să satisfacă aceste nevoi ale plugărimii, fie întrebuinţând cu chibzuinţă legile lor organice, fie apelând la noui măsuri legale, cari să le asigure întoarcerea fondurilor şi înlesnirea agricultorului. Iată o latură interesantă de preocupare pentru punerea în fapt a dezideratului exprimat prin recentul Mesagiu Regal referitor la ridicarea agriculturii. Prof. E. Grinţescu. Glasul Mureşului Sâmbătă, 24 Iunie 1939 după o uluitor de scurtă suferinţă, a adormit în Domnul Elena Cotta, soţia şefului de gară Sălazdru. Mamă, soţie ideală, viaţă neprihănită, 31 ani, din cari 10 de preafericită căsătorie. Doi copii orfani rămân de pe urma acestei năpraznice nenorociri. Noi, copii tăi, soţul, rudeniile, prieteni şi bunii tăi cunoscuţi de pretutindeni, îţi vom imita mereu neprihănitaşi viaţă şi ne vom ruga pentru tine cât vom trăi şi noi. Deamni fatalişti am zice: „aşa a vrut Destinul". Fiindcă suntem creştini zicem: „aşa a vrut Dumnezeu“. Dormi liniştită în eterna vecinicie. a. e. Vedeţi fiii mei cât este de bine smerenia (Din sfaturile lui Neagoe Basarab date fiului său) Veniţi la mine, fii mei, veniţi, şi vă apropiaţi de sfatul meu cel bun! Întâi se cade să aveţi credinţă, dragoste şi nădejde către Dumnezeu, că dragostea este mai mare decât toate. După dragoste, să aveţi lauda lui Dumnezeu, care-i place Lui, şi smerenia; că Domnul nostru Isus Hristos aşa învăţă pe Apostolii Săi şi le zise : „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima“. Vedeţi, fiii mei, cât este de bună smerenia, că însuşi Domnul nostru a învăţat pe ai Săi ucenici şi li-a zis : „Fiţi blânzi şi smeriţi“. Aşişderea şi eu vă învăţ, după cuvântul Domnului. Că, de veţi îi smeriţi, Dumnezeu vă va înălţa ; iar, de veţi fi blânzi, Dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi. Lasmuriri în legătură cu asbjurarea vitelor In scopul asigurării vitelor cornute şi cai în cazuri de accidente şi moarte, au luat fiinţă la unele comuni, asociaţiile pentru asigurarea vitelor. Dar din cauză că nu erau constituite legal, mare parte dintre ele au încetat de a mai funcţiona, întrucât nu li se putea aplica asociaţilor norme obligatorii în cazul când nu răspundeau la plata taxelor de despăgubire etc. In unele părţi aceste asociaţii produc o rodnică activitate, mai ales acele cari funcţionează ca secţiuni, pe lângă societăţile cooperative săteşti şi pe lângă Căminele Culturale, înfiinţate din iniţiativa şi cu concursul Echipelor Regale Studenţeşti. Cunoaştem cu toţii înprejurările cari pot grăbi moartea vitelor, netratarea bolilor la timp, nepriceperea tratării după indicaţiunile date de către medicul veterinar, precum şi muncile peste puterile lor. Este de prisos să mai amintim paguba şi greutăţile prin care trece agricultorul căruia i-a căzut o vită, până ce şi-o poate înlocui. Pentru a evita asemenea cazuri, agricultorii noştrii au datoria de a se grupa în asociaţii pentru asigurarea vitelor, constituite potrivit unui statut, având ca scop principal asigurarea animalelor în cazuri de accidente şi moarte. In localităţile în cari există societăţi cooperative ori Căminuri Culturale, se pot înfiinţa ca secţiuni ale acestora. Societăţile de asigurare pot funcţiona sub diferite norme, însă cele mai recomandabile pot fi constituite în felul următor: Asociaţii la înscrierea lor în asociaţie vor trebui să plătească o taxă de înscriere între 100—200 lei, care sumă nu se va mai restituii asociatului întrucât se va repartiza fondului de despăgubire. Pentru complectarea acestui fond va trebuii să i se mai reţină asociatului încă cel puţin 2% din suma cu care a fost despăgubit. După constituirea asociaţiei, comisia de constatare aleasă de adunarea generală va trebui să procedeze la clasificarea şi evaluarea vitei asigurate. Clasificarea şi evaluarea se va putea face ţinânduse seamă de preţul pieţii, astfel : vita de cl. la lei..... vita de cl. 11a lei.....procedându-se astfel până la clasele VI, etc. Fondul de despăgubire al asociaţiei constituită ia felul acesta, se compune din suma vărsată ca taxă de înscriere, din reţinerea de cel puţin 2% din suma de despăgubire şi din taxa proporţională stabilită de comitet după evaluare şi clasificare, având ca bază cele şase clase. Pentru o cât mai bună funcţionare a societăţilor de asigurare a vitelor şi pentru a-şi putea îndeplini cu prisosinţă rolul pentru care au fost create, ar fi de dorit ca să se înscrie ca asociaţi toţi locuitorii proprietari de vite din comună. Rebreanu Remus