Graiul Sălajului, ianuarie-martie 1991 (Anul 2, nr. 226-273)
1991-01-15 / nr. 230
- COTIDIAN AL PREFECTURII JUDEȚULUI SĂLAJ -ANUL III, NR. 230 MARȚI, 15 IANUARIE 1990 4 pagini — 2 lei La Jibou: „Cuptorul de aur 66 în •t. gol de producție Zilele trecute aflîndu-mă în orașul Jibou am trecut și pe la Brutăria particulară a domnului Alexandru Călăcean, cu gîndul de a cumpăra din produsele pe care ni le-a promis încă din data de 15 decembrie 1990. Am găsit aici doar un om dezamăgit, care a investit bani și muncă pentru a pune în funcțiune o brutărie. „Sunt necăjit — ne spune d-l Călăcean — pentru că n-am avut posibilitatea să pun la dispoziția clienților produse de panificație. N-am reușit deoarece mi-a lipsit făina, uleiul, zahărul, deși am făcut numeroase insistențe pe la Direcția județeană pentru programe și urbanism comercial și chiar la Prefectură, în final, am obținut doar o promisiune de 1 tonă făină, ceva ulei și zahăr. Puțin, prea puțin dacă avem în vedere capacitatea brutăriei. Apoi, nefuncționalitatea acesteia m-a pus în imposibilitatea de a plăti salariul celor 4 angajați, deși inițial m-am gîndit că atunci cînd toate vor merge bine să asigurăm lucru pentru 18—20 de oameni. Dar degeaba. ..”. Chiar așa? Cine din județ întinde o mînă de ajutor brutarului în rezolvarea problemelor legate de aprovizionarea ritmică cu făină, ulei și zahăr? (I. F.) Cu promptitudine și, mai ales, eficientă în urma publicării articolului „Probleme de muncă și viață nerezolvate. De ce și pînă cînd ?“, în ziarul „Graiul Sălajului“ nr. 229 din 11 noiembrie 1990, prin care s-a propus I.J.T.L.-ului Sălaj ca „Autobuzul nr. 2, cu plecarea din gară la ora 6,10, să aibă plecarea la ora 6,20, pentru a se evita rămînerea pe jos a unui mare număr de muncitori de la secția „Mobilă Corp II“ Zalău, să comunicăm următoarele : • Un autobuz, care va purta un 4, destinat pentru traseul Gară — Aghireș, va avea plecarea din Gară începînd cu data de 14 ianuarie 1991, la ora 6,30 dimineața și va opri în toate stațiile din municipiul Zalău, de pe acest traseu. Drept urmare, cu acest autobuz se vor putea deplasa și muncitorii de la Secția „Mobilă Corp II“. Virgil DOSA, șef Autobază călători I.J.T.L Sălaj Văd oameni care trăiesc atent și senin, disecînd binele de rău. Cu un asemenea om m-am îndreptat, cu cîtva timp în urmă, spre Catedrala din Zalău. Tăria credinței în credința strămoșilor ne mînă uneori — chiar dacă nu sîntem, cum se spune, „bisericoși“ — spre locașul sfînt al rugăciunii — biserica. Apropiindu-ne, am rămas înmărmuriți. Pe peretele de la intrare se lăbărțau cîteva cuvinte ce se vroiau a fi o luare de poziție împotriva bisericii și a unor slujitori ai bisericii ortodoxe române. Privind, însoțitorul meu — care era greco-catolic — a spus: „E o blasfemie !“. Da, așa este. Vedem, acum, cu adîncă durere, că unii din semenii noștri vin la biserică pentru a zugrăvi cu lozinci sfîntul lăcaș. Știți ce înseamnă Biserica Ortodoxă Română ? Mama neamului românesc ! Deci, iată pînă unde s-au putut coborî unii oameni, pînă acolo încît să lovească în ce avem, o mare parte din noi, mai sfînt Multe mizerii umane mi-au fost date să văd, dar, așa ceva nu mi-am putut închipui pînă acum. Dacă ar exista un instrument de măsurare a volumului unei asemenea fapte, cred că ar indica depășirea oricărei limite de înjosire umană ce poate izvorî dintr-un suflet de om. Ceea ce am văzut la Catedrala din Zalău, este un semn că există, printre noi, semeni care uită că biserica este o zonă sacră știută ca inviolabilă, care prin timp a apărat neamul. • Cum spun cunoscătorii, credința creștină a românilor își are începuturile în sinteza daco-romană. De atunci, de 2000 de ani, sprijină neamul în păstrarea ființei sale inconfundabile. în Transilvania, Biserica Ortodoxă a fost oprimată în mod bestial, dar tot și-a făcut datoria față de neam, mulți preoți devenind martirii neamului. Amintesc, doar cîteva momente tragice provocate Bisericii Ortodoxe : 1232 — îndemn la convertirea sau exterminarea ortodocșilor; 1234 — jurămînt prin care se obligă viitorul rege Bela al IV-lea să-i nimicească pe „toți ereticii și falșii creștini" (n.n. — ortodocși); 1272—1290 — misiune de a alunga din țară pe ortodocși; 1366 — excluderea clerului și cnejilor români din viața politică etc., etc... In situația dată, unii cneji români au fost nevoiți să secă la catolicism, converteasmaghiarizîndu-se și constituind familii nobiliare de vază, cum au fost: Kedeffy, Jósika, Naroczy, Dragffy etc. Au existat și familii strălucite, care nu și-au negat originea românească, ba s-au mîndrit cu ea, cum au fost Huniazii, Nicolae Olahus. Desigur, întemeierea Bisericii Unite din Transilvania a adus mari servicii emancipării naționale a românilor. Cei ce au trecut la unire și-au păstrat sufletul românesc curat, unii însă revenind la ortodoxie. Tocmai de aceea, în 1762, generalul Buccow a luat cu forța o serie de biserici ortodoxe, iar pe altele le-a dărîmat și ars. Atunci, din 1540 preoți ortodocși, 698 au fost forțați să părăsească parohiile, 202 au fost trecuți în rîndul țăranilor, iar 498 au fugit în țările române și Banat. Am dat aceste date pentru a arăta, într-o măsură oarecare, suferințele Bisericii Ortodoxe, care a fost și a rămas suflet din sufletul neamului. Știm, simțim că răul, haosul, se afirmă și se sprijină pe erorile omului. Or, acest fapt — folosirea bisericii ca motiv de zâzanie — este o eroare ce depășește orice închipuire. Cum o foarte mare eroare este, cred, a acuza pe un om pentru credința lui. Numai un fanatic poate face acest lucru, un fanatic care este interesat să împingă oamenii spre vrajbă și ură. Cred că este bine ca fiecare dintre noi să păstrăm un dram de pioșenie alunei cînd ne afirmăm credința. Și să ne facem timp pentru a ne strădui să-l ascultăm și să-l înțelegem și pe cel ce crede altceva decît noi. Dar,în a- Traian IGRET Continuare in pag. a lll a Fiorul sfînt al dragostei de frate Cuv. Pavel Tebeul și loan Colibașul MĂRITE VOIEVOAQE, EMINESCU! Binecuvîntată fie ziua de astăzi, 15 ianuarie, ziua nașterii TALE și Ziua de sărbătoare a limbii române. TU ești timpul nostru. EȘTI spațiul nostru spiritual în care sufletele noastre zburdă. TU — cel care Ți-ai pus cele mai multe și mai grele întrebări la căpătîiul vieții și al lucrurilor — EȘTI răspunsul frămîntărilor noastre. Luceafăr românesc, veghează-ne de pe cerul î nalt al nemuririi tale și învață-ne „ce e rău și ce e bine” azi, cînd socoata unora e atît de greșită și de potrivnică poporului pe care tu l-ai slujit cu pana-ți aurită . . . Lumină adevărurilor tale — încrustate în vers, în proză și-n creația publicistică — să se reverse pururi asupra noastră și să ne ajute să trăim în pace și iubire. Binecuvîntată fie ziua de astăzi și zilele vin . Ileana PETREAN ___________________________________________ . Unirea și independența românilor văzute de Mihai Eminescu • „Așadar, idealul românilor din toate părțile Daciei lui Traian este menținerea unității reale a limbei strămoșești și a bisericii naționale. Este o Dacie ideală aceasta, dar ea se realizează pe zi ce merge...“; • „Nu veleitățile unei vieți de stat mai mult sau mai puțin precare, nu deșertăciunea zgomotului în istorie este lucrul pe care-l voim. Oamenii de care se vorbește mai puțin și popoarele idem sunt cele mai fericite. Dar ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului și conștiinții lor în deplinul înțeles al cuvîntului. Și fiindcă spirit și limbă sînt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea, se vede ușor că românul se vrea pe sine, își vrea naționalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin“. • „România va trebui să urmeze direcția ce i-o va prescrie interesul bine înțeles al nației românești. A protesta și a umbla cu protestele pe la ușile împăraților, a căuta pentru a nu găsi și a bate pentru a nu ți se deschide e un rol nu numai nedemn,dar și nefolositor. E mai bine ca lumea să aibă trebuință de tine, iar nu tu de lume, — de aceea, se înțelege că politica „extremei precațiuni" trebuie să rămînă a noastră și să nu cultivăm nici o periculoasă simpatie pentru Orient sau Occident, căci singura simpatie ce ne este permisă e aceea pentru neamul românesc, oriunde s-ar afla el pe pămînt și care vede în existența noastră garanția existenței sale“. • „Dacă e un element care să mai merite recunoștința noastră deplină, pentru că fă oarecare strălucire celor din urmă pagine ale istoriei noastre, este tocmai acel popor din sate, care a rămas inaccesibil tuturor înnoiturilor noastre nenorocite, dar care se stinge prin munca de Sisif ce i s-a impus, pentru ca tocmai el și un altul să susție uneltele care-l exterminează“. Continuare în pag. a III-a O nouă firmă, o nouă gîndire economică Interviu cu d-l economist Ioan CRISTEA, contabilul șef al Societății pe Acțiuni S.A.I.F.C.-A. Zalău productivitate și calitate sporite, costuri reduse și, de aici, un profit cît mai mare, care să permită supraviețuirea în cadrul economiei de piață, să conducă la acea prosperitate, atît de mult așteptată de noi toți: întrebarea pe care aș dori să v-o pun este : va fi o schimbare radicală a activității unității, sau doar o schimbare de firmă ? — Noua formă de organizare — în Societate pe Acțiuni — trebuie să aducă schimbări în bine în activitatea noastră. Și eu sper să fie așa. Primele semne au și început să apară, în sensul că s-a produs, deja, o descătușare. Aș aminti, în acest sens, că avem o mai mare autonomie. De asemenea, relațiile noastre cu forul tutelar, cu Banca Comercială etc., sînt mai lejere. Practic, autonomia noastră nu mai este doar de formă, ci este reală. Nu toată ziua sîntem chemați la trasă sau minister, cu fel cende fel de rapoarte și nici nu primim indicații „prețioase“ care, pentru noi costituiau o adevărată teroare. Acum sîntem lăsați să gîndim singuri, să acționăm cum considerăm noi că este mai bine pentru bunul mers al activității productive. Aici apare, însă, un paradox. Cel puțin deocamdată. De ce ? Am tînjit după libertate — și era firesc să fie așa. Am obținut această libertate. Normal era, deci, ca această libertate să fie bine înțeleasă, în sensul că ar fi trebuit să se regăsească în rezultate superioare, lucru care nu s-a întîmplat în anul trecut. Deși am încheiat anul cu un profit de peste 46.000.000 lei, situația economică nu este mulțumitoare. Nu a ajuns la nivelul posibilităților reale. — Care ar fi motivele ? — Forma de organizare existentă — formă care încă nu s-a schimbat corespunzător — nu cointeresează în a desfășura o activitate spornică. Au crescut salariile — aici este paradoxul — iar producția ? — Trecerea la noua formă de organizare — Societatea pe Acțiuni — a întreprinderii s-a făcut desigur, cu un scop bine definit. Oricine știe că peste tot se dorește o activitate economică mai bună, se dorește scăzut. A scăzut tocmai pentru faptul că nu exista cointeresare. — Ce se speră de la noua formă de organizare a unității? — Posibilități de a merge spre bine, se creează, în primul rînd, se dă posibilitatea unității de a merge pe propriile ei picioare. Dacă ești isteț și știi să te organizezi, lucrurile pot merge bine. Mă refer nu numai la realizarea de produse mai multe și de calitate — cerute pe piața externă — ci și la punerea în valoare a tuturor resurselor aducătoare de profit. Pentru că, deși în ‘90 am obținut profit, la nevoile noastre actuale el este minim, sau chiar necorespunzător. Am în Societatea Comercială SAAF.O.S.A. — Zalău vedere faptul că în unitatea noastră, în continuare, sunt necesare investiții masive pentru retehnologizare. Investiții în valută, deoarece utilajele de care avem nevoie, în procesul de retehnologizare, se vor achiziționa din import-vest. Dorim să achiziționăm utilaje moderne, de mare productivitate și precizie. Aceasta va însemna, de fapt, reducerea efortului fizic, creșterea productivității muncii și a calității produselor, obținerea de profit și de salarii sporite. Pînă atunci, însă se impune o mai mare strădanie în folosirea deplină a timpului de muncă disponibil și a utilajelor pe averi, pentru a produce carele mai mult, pentru a obține un profit mai mare. rea — Știm, domnule Ioan Criș— că unitatea dvs. are relații comerciale cu multe țări dezvoltate din punct de vedere economic. Mai știm că solicitările la export sunt chiar mai mari decît posibilitățile pe care le aveți la ora actuală. Interviu realizat de Dumitru Ispas