Graiul Sălajului, ianuarie-martie 1991 (Anul 2, nr. 226-273)

1991-01-15 / nr. 230

- COTIDIAN AL PREFECTURII JUDEȚULUI SĂLAJ -ANUL III, NR. 230 MARȚI, 15 IANUARIE 1990 4 pagini — 2 lei La Jibou: „Cuptorul de aur 66 în •­t. gol de producție Zilele trecute aflîndu-mă în orașul Jibou am trecut și­ pe la Brutăria particulară a domnu­lui Alexandru Călăcean, cu gîndul de a cumpăra din pro­dusele pe care ni le-a promis încă din data de 15 decembrie 1990. Am găsit aici doar un om dezamăgit, care a investit bani și muncă pentru a pune în funcțiune o brutărie. „Sunt ne­căjit — ne spune d-l Călăcean — pentru că n-am avut posi­bilitatea să pun la dispoziția clienților produse de panifica­ție. N-am reușit deoarece mi-a lipsit făina, uleiul, zahărul, deși am făcut numeroase insis­tențe pe la Direcția județeană pentru programe și urbanism comercial și chiar la Prefectu­ră, în final, am obținut doar o promisiune de 1 tonă făină, ceva ulei și zahăr. Puțin, prea puțin dacă avem în vedere capacitatea brutăriei. Apoi, ne­­funcționalitatea acesteia m-a pus în imposibilitatea de a plăti sa­lariul celor 4 angajați, deși ini­țial m-am gîndit că atunci cînd toate vor merge bine să asi­gurăm lucru pentru 18—20 de oameni. Dar degeaba. ..”. Chiar așa? Cine din județ în­tinde o mînă de ajutor bru­tarului în rezolvarea probleme­lor legate de aprovizionarea ritmică cu făină,­ ulei și zahăr? (I. F.) Cu promptitudine și, mai ales, eficientă în urma publicării articolu­lui „Probleme de m­uncă și viață nerezolvate. De ce și pînă cînd ?“, în ziarul „Graiul Să­lajului“ nr. 229 din 11 noiem­brie 1990, prin care s-a propus I.J.T.L.-ului Sălaj ca „Autobu­zul nr. 2, cu plecarea din gară la ora 6,10, să aibă plecarea la ora 6,20, pentru a se evita rămî­­nerea pe jos a unui mare nu­măr de muncitori de la secția „Mobilă Corp II“ Zalău, să comunicăm următoarele : • Un autobuz, care va purta un 4, destinat pentru­­ traseul Gară — Aghireș, va avea plecarea din Gară începînd cu data de 14 ianuarie 1991, la ora 6,30 dimi­neața și va opri în toate stați­ile din municipiul Zalău, de pe acest traseu. Drept urmare, cu acest auto­buz se vor putea deplasa și muncitorii de la Secția „Mobi­lă Corp II“. Virgil DOSA, șef Autobază călători I.J.T.L Sălaj Văd oameni care trăiesc atent și senin, disecînd binele de rău. Cu un asemenea om m-am îndreptat, cu cîtva timp în urmă, spre Catedrala din Za­lău. Tăria credinței în credin­ța strămoșilor ne mînă une­ori — chiar dacă nu sîntem, cum se spune, „bisericoși“ — spre locașul sfînt al rugăciu­nii — biserica. Apropiindu-ne, am rămas înmărmuriți. Pe peretele de la intrare se lăbărțau cîteva cuvinte ce se vroiau a fi o luare de poziție împotriva bi­sericii și a unor slujitori ai bisericii ortodoxe române. Privind, însoțitorul meu — care era greco-catolic — a spus: „E o blasfemie !“. Da, așa este. Vedem, acum, cu adîncă durere, că unii din semenii noștri vin la biserică pentru a zugrăvi cu lozinci sfîntul lăcaș. Știți ce înseamnă Bi­serica Ortodoxă Română ? Mama neamului românesc ! Deci, iată pînă unde s-au pu­tut coborî unii oameni, pînă acolo încît să lovească în ce avem, o mare parte din noi, mai sfînt Multe mizerii uma­ne mi-au fost date să văd, dar, așa ceva nu mi-am pu­tut închipui pînă acum. Dacă ar exista un instrument de măsurare a volumului unei asemenea fapte, cred că ar indica depășirea oricărei li­mite de înjosire umană ce poate izvorî dintr-un suflet de om. Ceea ce am văzut la Cate­drala din Zalău, este un semn că există, printre noi, semeni care uită că biserica este o zonă sacră știută ca inviola­bilă, care prin timp a apărat neamul. • Cum spun cunoscătorii, cre­dința creștină a românilor își are începuturile în sinteza daco-romană. De atunci, de 2000 de ani, sprijină neamul în păstrarea ființei sale in­­confundabile. în Transilvania, Biserica Ortodoxă a fost oprimată în mod bestial, dar tot și-a făcut datoria fa­ță de neam, mulți preoți de­venind martirii neamului. A­­mintesc, doar cîteva momen­te tragice provocate Bisericii Ortodoxe : 1232 — îndemn la convertirea sau ex­terminarea ortodocșilor; 1234 — jurămînt prin care se obli­gă viitorul rege Bela al IV-lea să-i nimicească pe „toți ereti­cii și falșii creștini" (n.n. — ortodocși); 1272—1290 — mi­siune de a alunga din țară pe ortodocși; 1366 — excluderea clerului și cnejilor români din viața politică etc., etc... In situația dată, unii cneji români au fost nevoiți să se­că la catolicism, converteas­maghiari­­zîndu-se și constituind fami­lii nobiliare de vază,­ cum au fost: Kedeffy, Jósika, Naro­­czy, Dragffy etc. Au existat și familii strălucite, care nu și-au negat originea româ­nească, ba s-au mîndrit cu ea, cum au fost Huniazii, Nico­­lae Olahus. Desigur, înteme­ierea Bisericii Unite din Transilvania a adus mari servicii emancipării naționale a românilor. Cei ce au tre­cut la unire și-au păstrat sufletul românesc curat, unii însă revenind la ortodoxie. Tocmai de aceea, în­ 1762, generalul Buccow a luat cu forța o serie de biserici or­todoxe, iar pe altele le-a dă­­rîmat și ars. Atunci, din 1540 preoți ortodocși, 698 au fost forțați să părăsească parohiile, 202 au fost trecuți în rîndul țăranilor, iar 498 au fugit în țările române și Banat. Am dat aceste date pentru a arăta, într-o măsură oare­care, suferințele Bisericii Or­todoxe, care a fost și a rămas suflet din sufletul neamului. Știm, simțim că răul, haosul, se afirmă și se spri­jină pe erorile omului. Or, acest fapt —­ folosirea bisericii ca motiv de zâzanie — este o eroare ce depășește orice închipuire. Cum o foarte mare eroare este, cred, a acuza pe un om pentru credința lui. Numai un fanatic poate face acest lucru, un fanatic care este interesat să împingă oamenii spre vrajbă și ură. Cred că este bine ca fiecare dintre noi să păstrăm un dram de pioșenie alunei cînd ne afirmăm credința. Și să ne facem timp pentru a ne strădui să-l ascultăm și să-l înțelegem și pe cel ce crede altceva decît noi. Dar,­­în a- Traian IGRET Continuare in pag. a lll­ a Fiorul sfînt al dragostei de frate Cuv. Pavel Tebeul și loan Colibașul MĂRITE VOIEVOAQE, EMINESCU! Binecuvîntată fie ziua de astăzi, 15 ia­nuarie, ziua nașterii TALE și Ziua de săr­bătoare a limbii române. TU ești timpul nostru. EȘTI spațiul nostru spiritual în care sufletele noastre zburdă. TU — cel care Ți-ai pus cele mai multe și mai grele întrebări la căpătîiul vieții și al lucrurilor — EȘTI răspunsul frămîntărilor noastre. Luceafăr românesc, veghează-ne de pe ce­rul î nalt al nemuririi tale și învață-ne „ce e rău și ce e bine” azi, cînd socoata unora e atît de greșită și de potrivnică poporului pe care tu l-ai slujit cu pana-ți aurită . . . Lu­mină adevărurilor tale — încrustate în vers, în proză și-n creația publicistică — să se reverse pururi asupra noastră și să ne­ ajute să trăim în pace și iubire. Binecuvîntată fie ziua de astăzi și zilele vin . Ileana PETREAN ___________________________________________ . Unirea și independența românilor văzute de Mihai Eminescu • „Așadar, idealul români­­­lor din toate părțile Daciei lui Traian este menținerea u­­­nității reale a limbei strămo­șești și a bisericii naționale. Este o Dacie ideală aceasta, dar ea se realizează pe zi ce merge...“; • „Nu veleitățile unei vieți de stat mai mult sau mai puțin precare, nu deșertăciunea zgo­motului în istorie este lucrul pe care-l voim. Oamenii de care se vorbește mai puțin și po­poarele idem sunt cele mai fe­ricite. Dar ceea ce voiesc ro­mânii să aibă e libertatea spi­ritului și conștiinții lor în de­plinul înțeles al cuvîntului. Și fiindcă spirit și limbă sînt a­­proape identice, iar limba și naționalitatea asemenea, se vede ușor că românul se vrea pe sine, își vrea naționalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin“. • „România va trebui să ur­meze direcția ce i-o va pres­crie interesul bine înțeles al nației românești. A protesta și a umbla cu protestele pe la u­­șile împăraților, a căuta pen­tru a nu găsi și a bate pentru a nu ți se deschide e un rol nu numai nedemn,­­dar și ne­folositor. E mai bine ca lumea să aibă trebuință de tine, iar nu tu de lume, — de aceea, se înțelege că politica „ex­tremei precațiuni" trebuie să rămînă a noastră și să nu cul­tivăm nici o periculoasă sim­patie pentru Orient sau Oc­cident, căci singura simpatie ce ne este permisă e aceea pentru neamul românesc, ori­unde s-ar afla el pe pămînt și care vede în existența noas­tră garanția existenței sale“. • „Dacă e un element care să mai merite recunoștința noastră deplină, pentru că­­ fă oarecare strălucire celor din urmă pagine ale istoriei noas­tre, este tocmai acel popor din sate, care a rămas inaccesibil tuturor înnoiturilor noastre ne­norocite, dar care se stinge prin munca de Sisif ce i s-a impus, pentru ca tocmai el și un altul să susție un­eltele care-l exterminează“. Continuare în pag. a III-a O nouă firmă, o nouă gîndire economică Interviu cu d-l economist Ioan CRISTEA, contabilul șef al Societății pe Acțiuni S.A.I.F.C.-­­A. Zalău productivitate și calitate spo­rite, costuri reduse și, de aici, un profit cît mai mare, care să permită supraviețuirea în cadrul economiei de piață, să conducă la acea prosperitate, atît de mult așteptată de noi toți: întrebarea pe care aș dori să v-o pun este : va fi o schim­bare radicală a activității uni­tății, sau doar o schimbare de firmă ? — Noua formă de organi­zare — în Societate pe Acțiuni — trebuie să aducă schimbări în bine în activitatea noastră. Și eu sper să fie așa. Primele semne au și început să apară, în sensul că s-a produs, deja, o descătușare. Aș aminti, în a­­cest sens, că avem o mai mare autonomie. De asemenea, relați­ile noastre­ cu forul tutelar, cu Banca Comercială etc., sînt mai lejere. Practic, autonomia­­ noastră nu mai este doar de formă, ci este reală. Nu toată ziua sîntem chemați la trasă sau minister, cu fel cen­de fel de rapoarte și nici nu pri­mim indicații „prețioase“ care, pentru noi costituiau o adevă­rată teroare. Acum sîntem lă­sați să gîndim singuri, să acțio­năm cum considerăm noi că este mai bine pentru bunul mers al activității productive. Aici apare, însă, un paradox. Cel puțin deocamdată. De ce ? Am tînjit după libertate — și era firesc să fie așa. Am obți­nut această libertate. Normal era, deci, ca această libertate să fie bine înțeleasă, în sensul că ar fi trebuit să se regăseas­că în rezultate superioare, lucru care nu s-a întîmplat în anul trecut. Deși am încheiat anul cu un profit de peste 46.000.000 lei, situația econo­mică nu este mulțumitoare. Nu a ajuns la nivelul posibili­tăților reale. — Care ar fi motivele ? — Forma de organizare existentă — formă care încă nu s-a schimbat corespunză­tor — nu cointeresează în a desfășura o activitate spornică. Au crescut salariile — aici este paradoxul — iar producția ? — Trecerea la noua formă de organizare — Societatea pe Acțiuni — a întreprinderii s-a făcut desigur, cu un scop bi­ne definit. Oricine știe că pes­te tot se dorește o activitate economică mai bună, se dorește scăzut. A scăzut tocmai pen­tru faptul că nu exista cointe­resare. — Ce se speră de la noua formă de organizare a unității? — Posibilități de a merge spre bine, se creează, în primul rînd, se dă posibilitatea uni­tății de a merge pe propriile ei picioare. Dacă ești isteț și știi să te organizezi, lucrurile pot m­erge bine. Mă refer nu numai la realizarea de produse mai multe și de calitate — ce­rute pe piața externă — ci și la punerea în valoare a tuturor resurselor aducătoare de pro­fit. Pentru că, deși în ‘90 am obținut profit, la nevoile noas­tre actuale el este minim­, sau chiar necorespunzător. Am în Societatea Comercială SAAF.O.­S.A. — Zalău vedere faptul că în unitatea noastră, în continuare­, sunt ne­cesare investiții masive pentru retehnologizare. Investiții în valută, deoarece utilajele de care avem nevoie, în procesul de retehnologizare, se vor a­­ch­iziționa din import-vest. Do­rim să achiziționăm utilaje moderne, de mare productivi­tate și precizie. Aceasta va în­semna, de fapt, reducerea efor­tului fizic, creșterea producti­vității muncii și a calității pro­duselor, obținerea de profit și de salarii sporite. Pînă atunci, însă se impune o mai mare strădanie în folosirea deplină a timpului de muncă disponi­bil și a utilajelor pe averi, pentru a produce care­le mai mult, pentru a obține un profit mai mare. rea — Știm, domnule Ioan Criș­­— că unitatea dvs. are relații comerciale cu multe țări dezvoltate din punct de vedere economic. Mai știm că solicitările la export sunt chiar mai mari decît posibilitățile pe care le aveți la ora actuală. Interviu realizat de Dumitru Ispas

Next