Inainte, iulie 1971 (Anul 28, nr. 8185-8211)

1971-07-31 / nr. 8211

> f 4 © 31 — VII — 1971 Au cuvintul fruntașii în întrecerea snma Secretul succeselor: dragostea față de meserie Dacă azi mă situez între a­­preciații cunoscători ai artei de modelare și îmbinare a lemnu­lui, succesul îl datorez numai și numai dragostei față de me­serie. Poate că, dacă nu-mi iu­beam meseria, n-o slujeam cu credință, nu aveam satisfacțiile pe care mi le-au oferit cei 45 de ani de­­ muncă dăruită șan­tierelor. Dar pentru că satis­facțiile sunt o încununare­­ a eforturilor și pasiunii profesio­nale, am să îmi arunc puțin privirea spre primele mele «iz­voare“ din care am sorbit „apa‘ binefăcătoare a nobilei mese­rii de tîmplar. Dragostea față de tîmplărie am căpătat-o­­ din anii fragedei copilării, îmi a­­mintesc cu bucurie că în drum spre școală, dacă vedeam un om făcîndu-și un gard frumos, stăteam mult timp în loc, ui­­tînd de școală, pentru a admi­ra măiestria iscusitului dulgher care tăia lănteții cu ferestrăul sau batea scîndurile cu tesla, în afară de aceasta, orice bu­cățică de lemn găsită o mode­lam cu cuțitul. In Bîrladul meu ■ natal aveam un vecin tîmplar pe care îl plictiseam cu vizite­le mele. De multe ori se Întu­neca și eu nu mai plecam din modestul său atelier unde, prin­tre scule, tejghele, miros de talaj, mă simțeam de-a drep­tul mulțumit, îmi plăcea, „cîn­­tecul“ ferestraielor, al rindele­lor. Părinții care voiau cu tot dinadinsul să mă facă profesor (pînă la urmă m-am făcut, dar în ale tîmplăriei) au fost ne­voiți să cedeze în favoarea a­­tracției și înclinațiilor mele spre tîmplărie. Cei patru ani de ucenicie nici nu știu cînd au trecut. Chiar și faptul că patronul se purta deosebit de aspru cu mine nu prea m-a de­ranjat. De ce ? Pentru că nu aveam timp să observ toate a­­cestea, fiind absorbit de tai­nele meseriei, care mă cuce­reau din ce în ce mai mult. Zi de zi, la lucru și seară de seară la cursurile școlii indus­triale de ucenici, eram numai ochi și urechi la lucrători ți la profesori. Ambiția mea a fost să ies șef de „promoție“. La 17 ani acest vis mi s-a îz­­bîndit. Devenind lucrător cu diplomă, timp de cîteva luni am funcționat ca șef de forma­ție, executînd mobilă de­­ artă. Aflînd că la București există o firmă care lucrează mobilă sculptată, m-am și înfățișat a­­colo. Am fost pus la probă, am reușit și am inceput... „ofensi­va“. Din primele zile, lucrăto­rii mai vîrstnici începuseră să mă îndrăgească. Le plăcea fe­lul meu ordonat, respectuos, modul cum lucram. Mulți, vă­­zîndu-mă că am deprins se­cretele sculpturii și jocurile turnirului, îmi ziceau „artistul“. Cu acest epitet am fost etiche­tat la toate întreprinderile din țară unde am lucrat, cit și aici la Trustul de construcții industriale Craiova, în moder­nul atelier de tîmplărie pe care îl conduc și de unde sper să ies la pensie. Poate că mulți au impresia că e­­xagerez în cele scrise de mine. In viața mea nu mi-a plăcut să fac acest lucru. M-au lău­dat, insă, cu prisosință , lucră­rile executate de mine și lucrătorii pe care i-am format în spiritul gusturilor și exigen­țelor mele de maistru, nu numai în ale tîmplăriei, dar și în ale vieții. La fabricile de mobilă din țară sînt mulți „ar­tiști“ din foștii mei elevi. Pe marile șantiere ale țării exis­tă șefi de echipe și maiștri, chiar ingineri, absolvenți ai cursurilor inițiate și conduse de mine. Toți imi scriu că mă prețuiesc pentru „brățara de aur“ cu care i-am „cununat“ pe viață. iată una din marile mele satisfacții înainte de a­ ieși la pensie. Și să mai știți un lucru­­ i-am învățat pe lu­crătorii mei să facă artă nu numai atunci cînd execută lu­crări de tîmplărie pură, ci și atunci cînd confecționează co­­fraje, panouri, schele, grinzi etc. Să facă deci artă din tot ceea ce iese din mina lor meș­teră. Cei care dau rasol, și ast­fel de oameni nu i-am putut înghiți niciodată, nu lasă nici­ o urmă durabilă în viață, nu au personalitatea pe care parti­dul și statul nostru o așteaptă de la fiecare om al muncii. Vorbeam mai sus de satisfac­ții. Ca să le întregesc sensul, ar trebui să înșir aici vagoa­nele sau munții de mobilă ori piese pentru șantiere executate în decursul anilor, procentele realizate peste plan, economiile de milioane realizate împreună cu colectivul pe care îl con­duc. E inutil să fac acest lu­cru. Ce aș putea face, totuși, este să scot în relief strădania pe care am depus-o pentru a forma cadre gata să mă înlo­cuiască oricînd. Cind vor ieși la pensie, lucrători cum sînt Constantin Anghel, Nicolae Mandoc, Ștefan Groza, Nicolae Cruceru și Gheorghe Anghel, cărora a început să li se spună artiști în materie de tîmplar, pot să conducă atelierul,­­să execute lucrări cu aceeași com­petență cu care le-aș executa eu, înainte de a Încheia mo­desta mea mărturisire despre „secretele“ succeselor, vreau să amintesc tuturor maiștrilor vîrstnici ca și mine vorbele u­­nui om de știință : „Lumină am luat și lumină dau celor ce vor lumina“. GRIGORE DUHAN șeful atelierului de tîmplărie —■ Trustul de construcții industriale Craiova BOZGAN B. — Segarcea. Consiliul popular al orașului Segarcea a procedat just re­­comandîndu-vă ca să insistați la întreprindere să vi se acorde unele drepturi pe baza decla­rației tip ce o dați. Dacă con­sideră că declarația nu este sin­ceră, întreprinderea are posi­bilitatea să o verifice prin or­ganele de stat competente. DINCA ȘTEFAN — Bistrețu — Dolj. Decizia Oficiului de pensii Dolj nr. 580, la care vă referiți, este temeinică și legală. Po­trivit prevederilor, Regulamen­tul aprobat prin H.C.M. 224 1960 pentru aplicarea Decretului 90/1960 prevede reconstituirea vechimei în muncă cu martori condiționînd luarea în considerai­re a actelor de vechime re­constituite cu martori pentru ajutor social dacă dovediți cinci ani lucrați efectiv cu acte ofi­ciale și pentru acordarea pen­siei numai dacă dovediți cu acte oficiale minimum 10 ani efectiv lucrați, condiție pe ca­re dv. n-o îndepliniți. MIRAI­LEANA — Apele Vii — Dolj. Pensia C.A.P. la care vă re­feriți o puteți primi separat de pensia acordată în cadrul Asi­gurărilor sociale de stat numai pe baza timpului efectiv lucrat în C.A.P. Ajutorul la care vă referiți, cit și celelalte preve­deri ale statutului se acordă in funcție de aprecierea adu­nării generale a C.A.P. a situ­ației dr. BUZATU CONSTANTIN — Piscu Vechi — Dolj. Vă sfătuim să vă adresați C.A.P. pentru a vă elibera ade­verință din care să rezulte cum ați fost remunerat în perioada 1959—1965 cît au­ fost brigadier-­ constructor, în situația că în această perioadă au­ fost remu­nerat în bani, ori în bani și în natură, și cuantumul remune­­rației a fost egal cu minimum de salarii pe economii se con­sideră vechime în muncă. NENETA ELENA — Calafat, în situația relatată, soțul, ne­îndeplinind condiția de a mai primi alocația de stat în con­dițiile instrucțiunilor 1515/1966, dv. fiind salariată din mai 1970, iar copilului sistîn­­du-i-se alocația de la 31. 07.1970 sînteți în drept să pretindeți transferarea drep­tului de alocație la dv. și în consecință să vă adresați cu ce­rere comisiei de judecată cerind alocația pentru copii de la 01.08.1970. TRAȘCA MARCEL — Drago­­tești — Dolj. Vă recomandăm să vă pre­zentați la serviciul salarizare al întreprinderii pentru a lămuri sistarea drepturilor bănești la care vă referiți și nu la mește­rul de șantier care nu este autorizat să vă facă comuni­cările ce le relatați. Este ade­vărat că, reducerea la impozi­tul pe salariu se aplică numai dacă întrețineți mai mult de trei membri în care intră și so­ția, nesalariată dar, dacă este în mediul rural, dînsa reali­zează un venit la C.A.P. și nu se mai ia în calcul. /AWASWWW/AW.'.V.VAW. Institutul județean de pro­iectare : discuții creatoare pe marginea unei schițe de ansamblu la un nou proiect. Foto : FI. Roșoga Cu convoiul la baza de recepție Lanurile de grîu ale coo­perativelor agricole au dat rod bogat. Paralel cu recol­tatul, cele 10 cooperative a­­gricole arondate la baza de recepție au și predat obligațiile contractuale și obligațiile pentru muncile S. M. A. Numai cooperatorii din Cornu, de pildă, care au realizat producții medii cu mult peste cele planificate, și-au achitat în întregime o­­bligațiile contractuale in cantitate totală de 940 tone. După o socoteală bine chib­zuită și pentru a spori și mai mult veniturile în bani la normele convenționale, cooperatorii din Cornu au mai hotărît să valorifice su­plimentar încă 200 de tone de grîu. La fel au procedat, în aceste zile, și cooperatorii din Caraula și Castrele Tra­­ian care au transportat la baza de recepție toate canti­tățile de grîu contractate de 838 tone și respectiv 400 tone. Pentru preluarea operati­vă a produselor contractate și buna conservare a aces­tora, conducerea bazei de recepție, în frunte cu șeful bazei, tov. Ion Ionescu, a organizat de așa natură munca încît s-au putut pre­lua produsele în două schim­buri de lucru. Pentru ușu­rarea muncii au fost insta­late la magazii benzi tran­sportoare, șnecuri și bunke­re de mare capacitate. Ime­diat ce produsele sunt des­cărcate la punctele de re­cepție, instalațiile mecani­zate se preiau și le transpor­tă la locurile stabilite pen­tru depozitare. Paralel cu preluarea produselor contractate, con­ducerea bazei de recepție se preocupă de condiționarea semințelor așa încît, la ora actuală, toate produsele pre­luate au fost trecute prin utilajele de selectare. Paralel cu preluarea ulti­melor cantități de grîu, re­prezentînd contractele și muncile S.M.A., conducerea bazei de recepție a trecut la pregătirea spațiilor de de­pozitare în vederea viitoarei campanii de recepționare a produselor de toamnă. Până acum au fost încheiate lu­crările de construcție la do­uă pătule de mare capacita­te și se lucrează de zor la instalația destinată uscării porumbului precum și la al­te noi spații. GHEORGHE ALEXANDRU coresp. fWVWkVVWVW.WViftVWAVVWWAVWWWWHWVWWUWVWWWVVWWVWMWW ÎNAINTE3 WWWWWWW iafiaMyWVWVWtfWbWWWJUVAV.,"AV,.VAre.w2w^^ ACTUALITĂȚI ECONOMICE 9 SPORURI VIITOARE ÎN PRODUCȚIA DE ÎNCĂLȚĂMINTE De curînd, cooperativa :,Arta încălțămintei“ — Cra­iova a primit o linie tehno­logică pentru producția de pantofi, instalație cu o ca­pacitate de 5 000 pantofi/zi. Lucrările de montare se a­­flă intr-un stadiu avansat, iar peste puțin timp, noua linie de producție va intra în probe tehnologice. • PRODUCȚII MARI DE GRÎU ȘI ORZ LA C.A.P. ROBĂNEȘTI Bilanțul făcut după termi­narea recoltatului culturilor păioase, la cooperativa agri­colă din Robănești, este de­osebit de bogat. Cultivat pe 520 hectare, urnul din cele mai bune soiuri, cu însușiri productive ridicate, a dat în plus peste prevederile pla­nului c­­e 500 kg la hectar. La orz, a fost, de asemenea depășită producția medie la hectar cu 1­200 kg. Depășirea producțiilor me­dii planificate dă posibilita­te membrilor cooperatori să primească în acest an o re­tribuție in raport cu reali­zarea planului și, totodată, să livreze la fondul central al statului o cantitate mult mai mare pentru a spori valoarea în bani a normelor convenționale. TON CROITORII coresp­ ­ ASIGURĂ BAZA FURAJERĂ PENTRU IARNĂ Cooperatorii din Călărași se preocupă intens pentru a asigura, încă de pe acum, baza furajeră pentru hrana animalelor pe perioada de stabulație. Prin construirea celor două fînare s-a reușit să se conserve în bune con­diții 120 tone fin de lucernă, 80 tone fin natural și 40 to­ne de borceaguri. O preo­cupare de bază este și a­­ceea de a asigura materia­lul pentru așternut. In a­­cest sens, a fost balotată și depozitată în șire bine clă­dite întreaga producție de paie reprezentînd 420 de to­ne. In prezent, consiliul de conducere al cooperativei urmărește momentul optim pentru recoltatul lucernei prin cea de-a treia cosire. ION BRANDIBUR coresp. (Urmare din pag. 1) ■sare executării lucrărilor de investiții au fost asigurate, dar se constată că nu s-au folosit în cotele corespunzătoare pri­mei jumătăți a anului, reflec­­tîndu-se într-un stadiu fizic al lucrărilor mult întîrziat față de termenele prevăzute în gra­fice. De pildă, la complexele de porci Cerăt, Calicea Mare, Gîn­­giova și Maglavit, halele de ingrășare nr. 8, 9 și 10, prevă­zute în graficele de lucrări ale T.C. Craiova — să se execute pînă la 30 iunie a.c. — s-au e­­fectuat în procente ce variază între 70 și 90 la sută. La Ce­răt nu s-au terminat, pînă în prezent, lucrările la sursa de aducțiune a apei și la stația de epurare de la complexul res­pectiv, deși termenul de exe­cutare a fost 31 decembrie 1970. Aceasta, datorită faptului că proiectul a fost predat cu în­­tîrziere de către I.S.P.I.F.G.A. București. La Maglavit, în ha­lele de montă și gestație ale complexului de porcine, care în prezent sînt populate, nu s-au instalat toate ventilatoarele pre­văzute în documentația tehni­că, din care cauză temperatu­ra este foarte ridicată, cu re­percusiuni negative asupra pro­ducției. La rămînerea în urmă a lucrărilor de la complexele de porcine au contribuit, pe lîngă lipsa unor utilaje, modi­ficările în executarea construc­țiilor respective și lipsa unor materiale mult solicitate ca, de exemplu, cărămizi pentru par­doseli — 1 260 000 bucăți, a­­proape 60 000 mp plăci azboci­ment etc. La complexele de pă­sări de la Rojiște și Brădești, deși o parte din halele pentru găini viitoare s-au terminat, instalațiile sanitare, electrice și de ventilație s-au executat nu­mai în procent de 40 la sută. Ca urmare a reproiectării o­­biectivelor sunt necesare câte 72 baterii pentru fiecare complex, pentru care la data actuală nu există repartiții și nici posibi­lități de aprovizionare integra­lă, cu excepția a 36 bucăți la asociația Brădești. La complexele de creștere a puilor Negoiești și Coșoveni, lucrările de execuție au întîr­ziat datorită, pe de o parte, organizării defectuoase a mun­cii din partea I.R.U.M.P.C., cit și lipsei unor materiale ca plăci de azbociment, cărămidă, ci­ment și altele. Din această cau­ză, la Negoiești, deși pînă la 31 decembrie 1970 trebuia să se termine patru hale, după o în­­tîrziere de șase luni față de termenul fixat s-au realizat doar două hale. Aceeași situație se constată și la complexul de la Coșoveni, unde s-a dat în funcțiune doar o jumătate de hală față de două cît se prevă­zuse pînă la finele trimestru­lui I 1971. De altfel, la asocia­ția Coșoveni nu s-a întocmit nici pînă în prezent documen­tația tehnică modificatoare pen­tru profilarea producției și creșterea puilor de carne. Din cauza acestor întîrzieri, popu­larea halelor cu pui nu s-a fă­cut la termenele stabilite, pla­nul de livrare pe acest an fi­ind pus sub semnul întrebării. In trimestrul N­ a.c se vor realiza noi obiective, printre care îngrășătoria de tineret bo­vin și complexul de vaci de lap­te Băilești. La ambele­­ obiecti­ve lucrările au început cu in­­tîrziere, ca urmare a nerespec­­tării termenului de predare a documentației și tatonării am­plasării construcțiilor. Pe lîngă acestea, pe șantier nu există forță de muncă suficientă, iar aprovizionarea cu unele mate­riale este deficitară. Deși termenul de construire a fînarelor a expirat o­­dată cu efectuarea primei coase la lu­cernă, din cele 216 fînare pre­văzute a se executa, au fost ter­minate 124, un număr de 57 se află în curs de execuție, iar 35 nu au fost atacate încă. Din­tre cooperativele agricole care nu s-au îngrijit să execute a­­ceste obiective amintim : C.A.P. Giurgița cu trei fînare, Rast cu două, Dobridor, Verbița, Be­­loți și multe altele cu­ cite un fînar. Rezultate nesatisfăcătoare s-au înregistrat și în acțiunea de tăvănire a grajdurilor. Au fost tăvănite 875 grajduri, alte 125 se află în curs de execuție, iar la 146 nu au început lucră­rile. Recepționarea investițiilor re­prezintă o operațiune de maxi­mă importanță care trebuie să se efectueze în cel mai scurt timp de la darea în folosință a obiectivelor. Sunt cazuri cînd unele construcții s-au dat în folosință de ani de zile și au început să se degradeze, iar comisiile în drept nu au efec­tuat lucrările de recepție. Așa este cazul celor 11 salarii din asociațiile intercooperatiste, la care nu s-a efectuat recepția pînă în prezent și nu se cu­noaște o situație exactă a chel­tuielilor investite, existînd o neconcordanță între sumele înregistrate în contabilitate și devizele de lucrări întocmite la fața locului. De asemenea, complexul de ingrășare a ber­­becuților Filiași, care s-a dat în folosință încă din anul tre­cut, nu și-a materializat toate obiectivele cuprinse în proiect (alimentarea cu apă, pavilionul utilitar etc), construcția fiind exploatată necorespunzător. Dacă pentru aceste stări de lucruri conducerea Băncii pen­tru agricultură și industrie ali­mentară a luat unele măsuri —, ce-i drept cam timide, — în viitor, pe baza prevederilor instrucțiunilor în vigoare, suntem­ obligați să sancționăm anumite unități prin trecerea creditelor respective la restanțe și imputarea dobânzilor pena­lizatoare celor ce se fac vino­vați. O răspundere deosebită pentru prevenirea situațiilor de natura celor relatate, revine, în primul rînd, beneficiarilor de investiții și constructorilor, care sunt obligați să respecte întocmai termenele prevăzute pentru efectuarea lucrărilor la un nivel calitativ superior. Este absolut necesar ca aproviziona­rea cu materiale pe șantiere să fie în atenția tuturor celor in­teresați și să se tragă la răs­pundere cu toată exigența fur­nizorii care nu se achită de sar­cinile actuale. Apreciem că se impune de urgență trecerea hotărîtă la re­­cepționarea tuturor obiectivelor terminate, cu participarea orga­nelor de specialitate ale foruri­lor tutelare. Ca mai departe să se urmărească asigurarea condițiilor de exploatare la întreaga capacitate. Este de datoria forurilor tutelare jude­țene — Direcția generală agri­colă și Uniunea județeană a C.A.P. — să acorde un sprijin mai substanțial unităților subor­donate, prin organele de speci­alitate din componența acestora, și în aceeași măsură, printr-o exigență sporită să se înlăture practicile greșite din activitatea unităților agricole, în scopul fo­losirii cît mai eficiente a in­vestițiilor. Investițiile din C.A.P. nu s-au realizat la nivelul potențialului de care dispunem IlIÜÍIHU ilil IHlii lă), Marin Lupu și Ștefan Trui­­că (comandanți ai unităților de pionieri), subsemnatul și alții, mai ales pionierii. S-au făcut amenajări, s-a plantat masiv plop, lemn cîinesc și alți arbori și arbuști, flori. Aș putea da a­ici o listă lungă cu numele pio­nierilor care au hărnicit cu spor, cu cetățenii c­a­re, treptat, au prins a înțele­ge nevoia de a nu lăsa vîntul, nisipurile și mărăcinii să-și facă mendrele pe vatra satu­lui. Au apărut plopi viguroși, gardul viu, în­grijit, tăiat și a­­liniat se dezvol­tă frumos. La căminul cultu­ral și la școală s-au făcut lu­crări însemnate. Personal, cred că exemplul faptic e „molipsi­tor“ și „optica“ liștevenilor, în viitor, va înclina mai decis că­tre aportul concret la gospodă­rirea și înfrumusețarea localită­ții. Și, în privința aceasta, o spun cu toată convingerea, mai sunt multe de făcut; căci, când­va, „Liștea“ însemna „mocirlă“, iar fața satului nu se schimbă stînd cu mîinile în sta și aștep­­tînd vreo minune de sus... SEVER MAGHERESCU profesor, Școala generală Lișteaua Neglijența și nepăsa­rea sínt la ele acasă Este o vorbă românească i „O­­mul sfințește locul!“. Nu s-ar putea spune că la noi, în co­muna Sadova, nu sînt oameni gospodari. S-au obținut unele realizări obștești valoroase. Și totuși, acum — sub ochii, parcă indiferenți ai atîtor intelectuali, organe locale, gospodari — per­sistă o serie de neglijențe ce tind să strice și ce s-a creat bun. Parcul comunei, singurul loc de odihnă al sătenilor, arată ca o veritabilă junglă (n.r. priviți, spre convingere, imaginile foto din text , lăsat la voia întîm­­plării, aici a crescut o vegeta­ție luxuriantă, rebelă, care-i fa­ce de nepătruns). Ciulinii, cu­cuta și alte buruieni tronează nestingherite. Arbori bătrini, uscați de cîțiva ani și uitați a­­ici, accentuează aspectul dezo­lant. Și cînd te gindești că în comună funcționează și Ocolul silvic Sadova !... In mijlocul a­­cestei prețioase „oaze“ ignorate din „Pustiul Sadovei“ se rui­nează, cu fiecare zi, edificiul teatrului de vară — în timp ce duminica și în alte zile festive sute de cetățeni forfotesc inu­til pe asfaltul șoselei, dînd de lucru organelor de la miliția circulației... Se vorbește că ac­cesul în parc a fost interzis din dispoziția șefului de ocol sil­vic (! ? ) Ar fi timpul ca or­ganele locale, sprijinite unanim de săteni, să iasă din această stranie inerție, să dea un aspect mai gospodăresc comunei, să re­aducă în stare de folosință par­cul și alte obiective de larg in­teres obștesc, spre folosul m­a­^m­*^Brian popa țăran^reperator — Sadova M . Edificii destinate... ruinei sau uzului obștesc Ca locuitor al comunei Pleni­­ța sînt nemulțumit de unele as­pecte ce se manifestă, de mul­tă vreme, în această mare loca­litate a județului. Mulți consă­teni ar dori, prin intermediul ziarului, să afle adevărul în ur­mătoarele cîteva probleme : în plin centrul comunei s-a con­struit o casă de cultură, care nici pînă în prezent nu s-a dat în folosință. Construcția a în­ceput prin anul 1954 și s-a ter­minat efectiv prin anul 1959, cînd s-au montat ferestrele, u­­­­șile, burlanele de scurgerea a­pei și s-au executat tencuielile interioare și exterioare. Aceas­tă construcție (destul de impu­nătoare pentru o comună, cel puțin, la timpul respectiv) s-a executat prin contribuția cetă­țenilor (prin așa-zisa „autoim­­punere“) și, pare-se, și cu fon­duri alocate de către stat. Va­loarea construcției nu s-a a­­mortizat, căci lăcașul culturii a devenit... magazie de cereale pentru C.AJP. din localitate. Pe bună dreptate cetățenii se în­treabă : este necesară o ase­menea construcție în centrul comunei pentru adăpostirea ce­realelor ? In momentul de față clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare (cu scînduri la fe­restre, fără burlane de scurge­rea apei, cu zidurile deteriora­te), creînd un aspect deplora­bil. Ar fi timpul ca locuitorii comunei să afle­­ de ce această construcție nu este folosită, ci­ne se face vinovat și ce se pre­conizează pentru viitor (va ră­mîne tot maga­zie ? Se va de­grada în conti­nuare ?). Ar mai fi de semnalat și alte nedumeriri, sau mai bine-zis a­­nomalii locale. Este cazul ali­mentării cu apă — lucrare de importanță vitală pentru pleni­­ceni și salutară, ca inițiativă. Ce folos, însă, că servirea popu­lației cu apă decurge la voia întîmplării, o bună parte din lucrări a fost prost executată, altele prost întreținute și, în plus, fîntînile tradiționale au fost abandonate . Pe de altă parte, iluminatul public este foarte defectuos, practic doar cîteva străzi mai centrale sînt (slab) iluminate, iar celelalte abandonate sub a­­cest aspect. Cum pot explica e­­dilii o astfel de anomalie îr­tr-o localitate care este racordată la sistemul energetic național în­că din anii 1965—1966 ? în centrul comunei, prin de­molări, au rămas locuri virane care ar putea fi, cu ușurință, amenajate ca parcuri. Se pare, însă, că Consiliul popular aș­teaptă vreo „inițiativă“ de la județ pentru aceasta... Avem convingerea că, prin­­tr-un interes mai accentuat din partea forurilor locale, cu spri­jinul intelectualilor, instituții­lor, prin participarea conștientă a tuturor gospodarilor, Plenița are toate condițiile spre a de­veni o așezare de profil urban, frumoasă și înfloritoare. VASILE NAVÎRLIE, coresp. Efortul obștesc de gospodărire și înfrumusețare a localităților este dublat de preocuparea pentru păstrarea și întreținerea obiectivelor? (Urmare din pag. I) \

Next