Inainte, ianuarie 1989 (Anul 46, nr. 13608-13631)

1989-01-28 / nr. 13630

ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN DOLJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XLV NR 13­630 simbata 28 IANUARIE 1989 4 PAGINI 50 IîANI Solemnitatea omagierii conducătorului iubit al partidului și statului nostru Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Dragi tovarăși. Doresc să exprim, în pri­mul rînd, cele mai calde mulțumiri Comitetului Poli­tic Executiv, partidului, Consiliului de Stat, guver­nului pentru Scrisoare, pen­tru aprecierile și urările adresate. De asemenea, mulțumesc tuturor organizațiilor și to­varășilor care mi-au înmînat, cu acest prilej, în numele organizațiilor respective, me­saje de felicitări. Folosesc acest prilej pen­tru a adresa cele mai vii mulțumiri clasei muncitoa­re, țărănimii, intelectualită­ții, întregului nostru popor, pentru sentimentele de prie­tenie și căldura cu care sînt înconjurat în aceste zile. în toate acestea văd expre­sia încrederii întregii noas­tre națiuni în justețea poli­ticii revoluționare — bazată pe concepția materialist-dia­­lectică și istorică, pe princi­piile socialismului științific a q partidului nostru, care, prin întreaga sa activitate, a demonstrat și demonstrea­ză că nu are cel mai m­alt decât acela de a înfăptui as­pirațiile întregului popor, de libertate, independență, de bunăstare și fericire. Iată de ce, în aceste îm­prejurări, primele mele gîn­­duri se îndreaptă către po­porul nostru, căruia îi urez o viață tot mai demnă, mai îmbelșugată, liberă și inde­pendentă ! (Aplauze puter­nice). In Scrisoarea care s-a ci­tit aici, s-a făcut — s-ar pu­tea spune — un bilanț larg al realizărilor pe calea în­făptuirii Programului parti­dului, a dezvoltării socialis­te a României. Trebuie să mărturisesc deschis, și în a­­ceste împrejurări, că tot ceea ce s-a realizat în România in anii construcției socialiste — și mai cu seamă după Congresul al IX-lea al parti­dului — reprezintă o conti­nuare a preocupărilor de dezvoltare independentă a patriei noastre. Toate aceste realizări sînt strîns legate de întreaga istorie, de tot ceea ce a făcut poporul nos­tru. In diferite etape ale dezvoltării sale, pentru for­marea ființei sale naționale, a națiunii, a statului național unitar, pentru scuturarea dominației străine, sînt le­gate de lupta împotriva asu­pririi moșierilor și capitaliș­tilor, pentru a deveni stăpîn deplin pe destinele sale, stă­pîn deplin în țara sa. Fără aceste lupte îndelungate, nici realizările de astăzi nu ar fi putut fi obținute ! Doresc ca, și în aceste îm­prejurări, să aduc omagiul nostru tuturor acelora care, in decursul istoriei grele, zbuciumate, de luptă înde­lungată, au făcut totul pen­tru libertatea și progresul patriei noastre. Doresc, în primul rînd, să aduc un omagiu poporului nostru — adevăratul făuritor al pro­priilor sale destine, al Isto­riei națiunii noastre. Subli­niez aceasta pentru că, întot­deauna, nu trebuie să uităm — și subliniez aceasta încă o dată — că datorăm totul poporului, că vom putea asi­gura dezvoltarea României, independența și suveranita­tea sa numai împreună cu poporul, făcînd totul pentru popor, pentru bunăstarea și fericirea sa ! (Aplauze pu­ternice, prelungite). Fără îndoială, etapele is­toriei sînt multe, orânduiri­le sociale au fost multe. Am vorbit de toate acestea la plenara din luna noiembrie anul trecut — și nu doresc să mă mai refer acum la ele. Menționez numai că, în di­ferite etape istorice, in­for­mele și orînduirile sociale corespunzătoare, au fost în­totdeauna forțe care și-au propus și au acționat pen­tru unirea poporului în ve­derea dezvoltării sale, indi­ferent de greșelile pe care le-au făcut intr-un moment sau altul, legate, într-un anumit sens, de însăși orîn­­duirea socială, de etapa res­pectivă de dezvoltare isto­rică. Trebuie să prețuim pe toți cei care au făcut cît de puțin, dar au făcut ceva, pentru existența națiunii noastre, pentru existența sta­tului plauze național unitar­­ (­­ puternice, îndelun­gate). Desigur, criticăm și vom critica întotdeauna vechile orînduiri sociale, pe care, de altfel, însăși istoria le-a con­siderat că trebuie să pără­sească scena și să facă loc unei noi orînduiri, mai drep­te, mai bune. Criticînd orîn­duirile sociale din trecut, nu negăm și nu trebuie să ne­găm niciodată pe cei care, în acele împrejurări, au avut în vedere dezvoltarea poporului, a națiunii, întă­rirea independenței țării noastre. (Aplauze puternice, prelungite). Anul acesta se împlinesc 96 de ani de la făurirea pri­mului partid muncitoresc în România. Tot în acest an se împlinesc 100 de ani de cînd, pentru prima oară, cla­sa muncitoare și oamenii progresiști din România au sărbătorit 1 Mai, ca zi a so­­­lidarității muncitorilor de pretutindeni, de luptă împo­triva asupririi, pentru o via­ță liberă, mai demnă și mai bună. în 1921 a fost creat Partidul Comunist Român — continuatorul, de fapt, al primului partid muncitoresc din România, care și-a pro­pus să ridice — și a ridicat — lupta revoluționară clasei muncitoare, a forțelor a înaintate, la un nivel supe­rior, pe baza unei concepții noi, în ce mă privește, în 1930, deci cu 60 de ani în urmă, am făcut cu mișcarea prim­a cunoștință muncitorească, cu sindicatele din România. (Aplauze puternice, prelun­gite). Era o situație grea pe plan mondial și, deci, și in țara noastră. Avea loc ma­rea criză economică, poli­tică și socială a lumii capi­taliste. Mulți — mai în vîrstă, desigur — își amin­tesc de situația grea, de atunci, din România, de șo­majul, de reducerea sala­riilor, de condițiile­­ înrobi­toare din domeniul finan­­ciar-economic impuse Româ­niei de capitalul străin care au fost acceptate de gu­și­vernele de atunci. Așa se și explică marile greve, mișcă­rile revoluționare din anii 1929, 1930, 1931, 1932, culmi­­­nînd cu marile mișcări și greve din județul Prahova și din București — de la Grivița și din alte între­prinderi —, practic din în­treaga țară. S-ar putea spune că, în acele împrejurări, aceste greve uriașe au demonstrat forța clasei muncitoare, a partidului nostru comunist de a organiza și conduce luptele maselor muncitoare. Merită, totodată, subliniat că luptele din februarie 1933 — din Prahova, de la Gri­vița și alte Întreprinderi din București și din alte centre muncitorești — au fost pri­mele mișcări revoluționare de mare amploare, după ve­nirea hitlerismului la putere în Germania, și care au avut și un net conținut an­tifascist, de luptă apărarea libertăților pentru demo­cratice, pentru independența țării. (Aplauze puternice). în acest an, la 1 Mai, se împlinesc 50 de ani de la marea demonstrație antirăz­boinică și antifascistă din Capitală, care, după ocupa­rea Austriei și Cehoslovaciei de către Germania nazistă, a fost prima mișcare puter­nică în Europa, care a che­mat poporul român, clasa muncitoare, dar a chemat, practic, clasa muncitoare de pe întregul continent la luptă împotriva fascismului, pentru apărarea indepen­denței tuturor statelor. (A­­plauze puternice, prelungite). Ceea ce spun este o redare a aprecierilor presei străine din acea perioadă — nu o apreciere făcută acum —, reprezintă realitatea și de­monstrează justețea politicii partidului nostru, atât pe plan intern, cit și pe plan internațional­. Nu doresc să mă refer la alte momente istorice. Am­ trecut să construim socialis­mul, în 1988 am aniversat patru decenii de la naționa­lizarea industriei, băncilor și a altor sectoare impor­tante de activitate, iar în a­­cest an, la începutul lui martie, se împlinesc 40 de ani de cînd plenara Comi­tetului Central a hotărît trecerea la organizarea, pe baze noi, a agriculturii — la cooperativizarea agricu­­turii. Am lichidat exploatarea omului de către om, am li­chidat asuprirea, iar clasa muncitoare a devenit cu adevărat clasă conducătoa­re a societății și proprietară a mijloacelor de producție. Nu a fost ușor ! Am reali­zat aceasta prin luptă. Chiar în această perioadă, de după 23 August 19­14, au căzut mulți, inclusiv în această piață, azi Piața Republicii, uciși de gloanțele forțelor reacționare din România. Și atunci cercurile imperialiste, străine, care nu se puteau împăca cu gîndul că vor pierde pozițiile lor domi­nante, ce le-au adus profi­turi de zeci și zeci de mi­liarde de dolari numai între cele două războaie, au fă­cut totul pentru a sprijini reacțiunea, forțele cele mai negre, antinaționale, în sco­pul împiedicării procesului revoluționar de trecere la construcția socialistă. Este un merit al comuniș­tilor, al partidului nostru că au reușit să realizeze uni­tatea clasei muncitoare, pr­imul rînd unitatea Parti­dului Comunist cu Partidul Social-Democrat, unitatea mișcării sindicale, a mișcării de tineret, de femei și a al­tor organizații, creînd un puternic Front Național de luptă pentru progresul Româ­niei, pentru lichidarea de­plină a dominației străine și trecerea la făurirea socialis­mului în patria noastră. Trebuie să subliniem și să dăm o înaltă apreciere poli­ticii partidului nostru, tu­turor acelora care, într-o măsură sau alta, au contri­buit și au făcut totul pentru realizarea acestor obiective­­ (Aplauze puternice, pre­lungite). Am fost participant la toa­te aceste acțiuni, în mun­cile încredințate de partid, de popor. Din 1965, partidul mi-a încredințat înalta func­ție de secretar general, apoi — prin voința întregii nați­uni — de președinte al României socialiste. Putem, într-adevăr, să privim cu mîndrie la tot ceea ce am realizat în de­cursul anilor de construcție socialistă, îndoială — în care — fără Congresul al IX-lea reprezintă un mo­ment hotărîtor pentru dez­voltarea de astăzi a Româ­niei. Fără Congresul al IX-lea, fără linia generală stabilită de acest congres și de congresele și conferințe­le naționale ulterioare, fără măsurile organizatorice, eco­nomice, politice adoptate in această perioadă. România nu s-ar putea prezenta as­tăzi cu realizările pe care le are.­­ Am înțeles, încă de atunci, că trebuie să rupem cu dog­matismul, cu șabloanele, cu concepțiile perimate, îna­poiate, să repunem socialis­mul științific în drepturile sale. Nu socialismul este cel care a dus la unele stări de lucruri negative într-o țară sau alta, ci încălcarea prin­cipiilor științifice ale socia­lismului, nesocotirea cerin­țelor legilor obiective ,și, în primul rînd, a necesității dezvoltării continue a forțe­lor de producție — factorul revoluționar hotărîtor pen­tru construcția­­ socialismului, ca de altfel pentru dezvol­tarea oricărei orînduiri so­ciale. Nu se poate vorbi de pro­gresul și dezvoltarea unui popor fără dezvoltarea for­țelor de producție, cores­punzător etapei în care se găsește țara sau societatea într-un anumit stadiu, fără a pune la baza acestui pro­ces cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, nu toate (Continuări­ Le pag. II—III) S.U.G.T.C. — Craiova. Sub îndrumarea maistrului Marin In­d­ea, uteciștii Virgil Diaconu și Mircia Trîncă execută probe finale la pompele hidra­ulice recondiționate. Foto : Ilie A. Die in spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu pentru în­făptuirea exemplara a planului pe 1989 și perfecționarea întregii activităț Calitatea reparațiilor - suportul producțiilor viitoare, condiție esențiala pentru asigurarea ritmică a materialelor de construcții necesară șantierelor­ Colectivului de prefabricate întreprinderii din beton Craiova îi revin sarcini deo­sebite în cel de-al patrulea an al actualului cincinal. Astfel, numai producția marfă va crește cu pînă la 15 milioane lei, însemnate sporuri se prevăd la sorti­mentele producției fizice, productivitatea muncii, la alți indicatori calitativi. A­­ceasta presupune pregătirea corespunzătoare a fabrica­ției. „De aceea, avînd în vedere că in următoarea pe­rioadă trebuie realizat un volum important de produc­ție și depășite unele difi­cultăți în asigurarea bazei materiale — în special la oțelul-beton de diferite ti­puri — am stabilit în Con­siliul oamenilor muncii un grafic riguros de executare a reviziilor și reparațiilor" — ne-a spus tovarășa Doina Dascălu, secretara comite­tului de partid, președintă a Consiliului oamenilor muncii din întreprindere. Intr-adevăr, încă din pri­mele zile de muncă ale anu­lui au început reparațiile la secția beton celular autocla­­vizat. Acestea au durat zece zile­ (perioada a fost redusă față de alți ani). Au fost re­vizuite morile tubulare pen­tru prepararea șlamurilor și autoelavele B.C.A.-ului ; pentru tratarea s-au controlat instalațiile de ridicat (podu­rile rulante) etc. Fiecare uti­laj a fost demontat, contro­lat, înlăturindu-se defecțiu­nile. Au acționat cu înaltă răspundere muncitorească, cu grijă pentru calitatea deo­sebită a lucrărilor formațiile conduse de maiștrii Virgil Butușină, Ion Bădescu, sub­­inginer Sandu Mirea, mun­citorii Ion Buzatu, Vasile Marin, Victor Colcea. Demn de menționat este și faptul că s-au recondiționat multe din piesele necesare repara­țiilor — roți de rulare la po­durile rulante, ace pentru mașina de tăiat, laterale pen­tru tiparele de B.C.A., alte roți de rulare (pentru mari­­șoarele din secție). De cîteva zile a început și repararea și modernizarea centralei de betoane, tip „Nicolina". Du­pă cum ne spunea tovarășul Dan Căprioară, mecanicul șef al întreprinderii, secretar cu probleme economice în comi­tetul de partid, aici se înlo­cuiește unul din malaxoarele de 500 litri cu altul de 1500 litri, urmărindu-se, odată cu creșterea productivității mun­cii, și îmbunătățirea cali­tății betonului (în acest sens, circa 25 de muncitori depun eforturi pentru scur­tarea termenului de repa­rații planificat la două săp­­tămîni). De asemenea, se re­pară tiparele la liniile 1 și 2 (pentru proiectul 5035). Se încearcă o nouă soluție de MARIN DUMITRU (Continuare în pag. a III-a) ____ In pagina a IV-a : Scurte ! Știri externe. Sport­ Fotba­l MEENE2QU@@S­liștii craioveni, în toiul pre-1 golirilor.... Publicitate.

Next