Industria Lemnului Celulozei şi Hîrtiei, 1955 (Anul 4, nr. 1-12)
1955-01-01 / nr. 1
EXPLOATĂRI ŞI TRANSPORTURI FORESTIERE Cîteva consideraţii asupra necesităţii proiectării instalaţiilor pasagere Ing. M. Băncilă Mişcarea materialului lemnos de la cioată la o instalaţie de transport propriu z să (cale ferată forestieră, drumauto, funicular fix sau rin plutibil) constituie principalul pross tehnologic din cadrul procesului de producţie al exploatării forestiere. Rezolvarea cu succes a acestei probleme în condiţii tehnice şi economice corespunzătoare asigură continuitatea în desfăşurarea procesului de producţie, eliminînd strangulările care se mai intonesc în prezent, tocmai datorită dificultăţilor intimpinate la scosul şi apropiul miaterialului lemnos — în mod special a buştenilor de fag. Executarea lucrărilor de scos şi apropiata lemnului neicesită o serie de construcţii speciale ca: drumuri, cuşcae, jghiaburi, jilipuri, canale, plane înclinate, (căi ferate cu cablu), căi ferate transportabile, funiculare automotoare, funiculare pasagere, linii cu şine de lemn (linii de goangă) etc., a căror durată de funcţionare este asigurată, în general, pentru un interval de un an într-un parchet, motiv pentru care aceste instalaţii se numesc pasagere. Alegerea tipului şi traseelor instalaţiilor pasagere corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi economic se face înainte de începerea exploatării, şi anume, odată cu recunoaşterea parchetului în vederea organizării şantierului de lucru, ţinînd seamă de următoarele considerente: — cantitatea de material lemnos de scos şi apropiat, cum şi durata şi sezonul cînd urmează a se executa lucrările ; — dimensiunile maxime (lungimea şi diametrul), forma (rotund sau despicat) şi specia principală (răşinoase sau foioase) a materialului lemnos; — orografia terenului, pe care se află parchetul (teren frământat sau plan), ialegîmdu-se traseele astfel incit să prezinte pante şi nu rampe în sensul transportului plin; — utilizarea instalaţiilor pentru cit mai multe sortimente, spre a se înlătura sistemul instalaţiilor paralele; — economisirea la maximum a materialelor de construcţii, în mod special a lemnului, prin dimensionarea corespunzătoare anstalaţiilor şi prin evitarea acelor tipuri de instalaţii, care consumă cantităţi însemnate de materiale lemnoase, ca de exemplu drumurile podite; asigurarea scosului şi apropiatului lemnului cu minimum de pierderi cantitative şi calitative ; - alegerea tipurilor de instalaţii, bazate pe mica mecanizare, şi anume a tilipurilor de lemn, a canalelor de apă, care utilizează componenta forţei gravităţii şi energia apei pentru scosul şi apropiatul lemnului; — felul mijloacelor de tracţiune folosite, şi anume: manuale, hipo sau mecanice». In condiţiile de producţie actuale se construiesc anual cîteva mii de km de instalaţii pasagere ca: drumuri provizorii, jilipuri, canale etc., reprezentând cheltuieli însemnate, grevînd asupra preţului de cost al produselor rezultate din exploatarea pădurilor şi care se construiesc fără o documentaţie tehnică corespunzătoare (proiecte), ci numai pe baza unor devize sumar întocmite de maiştrii sau tehnicienii din cadrul întreprinderilor de exploatarea şi transportul lemnului (I.F.E.T.-uri). Datortă acestor împrejurări se comit o serie de greşeli care provoacă întirzieri în lucrările de scos şi apropiat, degradarea materialului lemnos ce se scoate, consum de materiale de instalaţii necorespunzătoare. Toate aceste neajunsuri se datoresc faptului că instalaţiile pasagere nu se construiesc sau nu se instalează pe baza soluţiilor tehnice şi economice celor mai juste, ceea ce provoacă greutăți de ordin tehnic și Fig. 1. Schema tiniei de goangă. 1